2ac-149/25 — nulitatea înregistrării din registrul bunurilor imobile

La 20 februarie 2025, Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Publice „Cadastrul Bunurilor Imobile” SCT Briceni și Întreprinderii de Stat „Direcția pentru exploatarea imobilului” cu privire la nulitatea înregistrării din registrul bunurilor imobile. Concomitent, reclamantul a solicitat și asigurarea acțiunii.

Prin încheierea din 12 martie 2025 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni a fost admisă parțial cererea Societății cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” privind asigurarea acțiunii. S-a aplicat sechestru asupra bunurilor imobile ce fac parte din complexul patrimonial unic al Gărilor și Stațiilor Auto, după cum urmează: Gara Auto Bălți – xxxxx; Gara Auto Briceni –xxxxx; Gara Auto Cahul – xxxxx; Gara Auto Călărași – xxxxx; Gara Auto Cantemir – xxxxx; Gara Auto Căușeni –xxxxx; Gara Auto Ceadâr - Lunga – xxxxx; Gara Auto Cimișlia –xxxxx; Gara Auto Comrat – xxxxx; Gara Auto Dondușeni – xxxxx; Gara Auto Drochia – xxxxx; Gara Auto Edineț – xxxxx; Gara Auto Fălești – xxxxx; Gara Auto Florești – xxxxx; Gara Auto Centru – xxxxx; Gara Auto Sud – xxxxx; Gara Auto Glodeni – xxxxx; Gara Auto Leova – xxxxx; Gara Auto Vulcănești – xxxxx; Gara Auto Ungheni – xxxxx; Gara Auto Strășeni – xxxxx; Gara Auto Ștefan- Vodă – xxxxx; Gara Auto Soroca – xxxxx; Gara Auto Râșcani – xxxxx; Gara Auto Otaci – xxxxx; Gara Auto Orhei –xxxxx; Gara Auto Ocnița – xxxxx; Gara Auto Lipcani – xxxxx; Gara Auto Hâncești – xxxxx; Gara Auto Nord –xxxxx; și s-a interzis Întreprinderii de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului”, de a iniția, continua sau executa orice acțiune de evacuare a 1 Societății cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” din bunurile imobile ce fac parte din complexul patrimonial unic al Gărilor și Stațiilor Auto, până la soluționarea definitivă a cauzei (f.d.90-92, Vol. II).

La 17 martie 2025, prin intermediul poștei electronice, Întreprinderea de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului” a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 12 martie 2025 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni (f.d.100-107, Vol. II).

Conform fișei de repartizare a dosarului, cauza civilă respectivă a fost repartizată în mod automat-aleatoriu judecătorului Natalia Costaș, care face parte din completul: Elena Grumeza –președintele completului și Ivan Parii – judecător (f.d.149, Vol. II).

La 26 martie 2025, prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” a depus cerere privind recuzarea judecătorului Curții de Apel Nord, Natalia Costaș (f.d.185-188, Vol. II).

Tot, la 26 martie 2025, prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” a depus cerere în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de judecată egală în grad (f.d.189-192, Vol. II).

Prin încheierea din 27 martie 2025 a Curții de Apel Nord a fost respinsă cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” privind recuzarea judecătorului Natalia Costaș, la examinarea cauzei în ordine de recurs (f.d.194-196, Vol. II).

La 27 martie 2025, prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” a depus cerere de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de judecată egală în grad, pentru examinarea cererii de recuzare (f.d.203-205, Vol. II).

La 28 martie 2025 ora 15.59 min., prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” a depus cerere în temeiul art. 43 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură civilă privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de judecată egală în grad (f.d.222-224, Vol. II).

La 28 martie 2025 ora 16.02 min., prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” a depus cerere în temeiul art. 43 alin. (2) lit. g) din Codul de procedură civilă privind 2 strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de judecată egală în grad (f.d.225-227, Vol. II).

Ulterior, prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” a mai depus o cerere în temeiul art. 43 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură civilă privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de judecată egală în grad (f.d.228-231, Vol. II).

Tot, prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne”, a depus și cereri privind recuzarea judecătorilor Curții de Apel Nord, Ivan Parii și Elena Grumeza de la examinarea cauzei în ordine de recurs (f.d.232-237, Vol. II).

La 1 aprilie 2025, prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” a depus cerere privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de judecată egală în grad, pentru examinarea cererilor de recuzare (f.d.3-6, Vol. III)

Prin încheierea din 2 aprilie 2025 a Curții de Apel Nord au fost respinse ca fiind neîntemeiate cererile privind recuzarea judecătorilor Curții de Apel Nord, Ivan Parii și Elena Grumeza de la examinarea cauzei în ordine de recurs (f.d.23-27, Vol. III).

Prin încheierea din 11 aprilie 2025 a Curții de Supreme de Justiție au fost respinse cererile depuse de Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de judecată egală în grad (f.d.55-64, Vol. III).

La 13 mai 2025, prin intermediul poștei electronice, Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” a depus cerere în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de judecată egală în grad (f.d.72- 79, Vol. III).

În motivarea cererii a indicat că în cazul în care împrejurările concrete ale litigiului or statutul părților implicate crează bănuieli legitime privind lipsa de obiectivitate a completului, se impune transferul procesului către o altă instanță de același grad. În cazul de față, există o atare suspiciune rezonabilă. Natura relației juridice dintre intimată și entitatea publică implicată (un parteneriat public-privat de mare anvergură) plasează disputa într-o zonă de sensibilitate politico-instituțională ridicată. Chiar și în absența oricărei intervenții directe, judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei – 3 inclusiv în faza de recurs – sunt expuși unui risc de presiune sistemică, fie ea una instituțională, simbolică sau contextuală. Cu alte cuvinte, contextul face ca un observator extern obiectiv să poată pune la îndoială pe bună dreptate deplina libertate de decizie a instanței. Este un imperativ constituțional și convențional ca justiția să fie nu doar imparțială, ci și să apară ca atare în ochii publicului. Or, în speță, aparența de imparțialitate riscă să fie compromisă – o fisură periculoasă în echilibrul necesar actului de justiție.

A menționat că temeinicia cererii de strămutare este puternic susținută și de dezvăluirile publice recente făcute de înalți oficiali, care au scos la lumină probleme sistemice ce afectează independența justiției. În special, fostul Procuror-șef al Procuraturii Anticorupție, dna Veronica Drăgălin, care a afirmat zilele anterioare că „încă există instanțe în care deciziile se cunosc dinainte” și că „influențele din afară compromit esența unui proces echitabil”. Aceste declarații tranșante, venite din partea unui demnitar cu rol central în sistemul de justiție, nu au fost retractate sau dezmințite oficial, fiind salutate de societatea civilă ca o confirmare a unei realități îngrijorătoare a momentului. Ele conturează, din perspectiva unui observator obiectiv, o stare de fapt ce alimentează îndoiala legitimă cu privire la imparțialitatea unor instanțe.

A mai specificat că, la 8 aprilie 2025 a devenit publică o scrisoare oficială explozivă, datată cu 5 aprilie 2025, transmisă de dna Veronica Drăgălin către o judecătoare (Mariana Ursachi). Conținutul acestei scrisori dezvăluie ingerințe concrete ale factorului politic în actul de justiție.

A susținut că aceste circumstanțe noi, de o gravitate excepțională, conturează un tablou alarmant: există indicii verosimile de presiuni și ingerințe politice exercitate (sau cel puțin vehiculate ca amenințare) asupra judecătorilor. Reputația de independență a instanței care judecă prezenta cauză nu poate rămâne neafectată de asemenea dezvăluiri. Chiar dacă, ele nu privesc direct dosarul de față, ele descriu un climat general în care judecătorii Curții Supreme și ai curților de apel pot fi supuși unor influențe subterane. În consecință, aparența de imparțialitate a oricărei instanțe concrete ce judecă un litigiu cu miză politică – cum este și litigiul pendinte – este serios zguduită. Un justițiabil cunoscând cele de mai sus, are toate motivele să se îndoiască de capacitatea instanței actuale de a rezista unor astfel de presiuni și de a judeca exclusiv pe bază de lege și probatoriu. 4

A explicat că prezenta cerere de strămutare este întemeiată pe motive noi, apărute după soluționarea cererii anterioare, și respectă pe deplin cerințele art. 42 alin. (6) din Codul procedură civilă. Noile declarații publice ale autorităților, combinate cu evoluțiile instituționale și dezvăluirile survenite în luna aprilie 2025, constituie elemente de fapt inedite ce nu au fost și nu aveau cum să fie supuse examinării la primul demers. Așadar, nu este ipoteza unei reluări a acelorași argumente, ci este o situație substanțial schimbat[, ce reclamă o analiză judicioasă nouă.

A opinat că strămutarea prezentei cauze nu este doar justificată, dar absolut necesară, având în vedere caracterul excepțional al cauzei (ce privește un patrimoniu public vast și un parteneriat public-privat de interes național), contextul instituțional delicat, precum și informațiile recente care alimentează suspiciuni obiective de părtinire. Doar prin transferul dosarului către o altă instanță de același grad, ferită de influența directă a circumstanțelor locale și de eventualele presiuni evocate, se poate restabili pe deplin încrederea părților într-o judecată imparțială. Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, presupune nu numai imparțialitatea reală a instanței, ci și convingerea fermă a justițiabililor că instanța este imparțială. Or, în momentul de față, această convingere este serios afectată.

Art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac”.

Art. 32 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Nimeni nu poate fi lipsit, fără consimțământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanță sau de judecătorii în a căror competență cauza respectivă este dată prin lege, cu excepția cazurilor expres stabilite de prezentul cod. Instanța ierarhic superioară nu are dreptul să strămute, din oficiu, o cauză de la instanța ierarhic inferioară la alta ori să o preia pentru judecare, cu excepția cazului în care completul de judecată în instanța respectivă nu poate fi legal constituit.”

Art.121 din Codul de procedură civilă: 5 „În cazul existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituțională. La ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale, instanța nu este în drept să se pronunțe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor contestate, limitându-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții: a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art.135 alin.(1) lit.a) din Constituție; b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia ori este ridicată de către instanța de judecată din oficiu; c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei; d) nu există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale având ca obiect prevederile contestate. Ridicarea excepției de neconstituționalitate se dispune printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac și care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate se amână pledoariile. Dacă nu sânt întrunite cumulativ condițiile specificate la alin.(2), instanța refuză ridicarea excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul cauzei. Instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată admisibilă conform legii.”

Art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituția Republicii Moldova: „Curtea Constituțională exercită, la sesizare, controlul constituționalității legilor și hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.”

Art. 61 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sânt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Participanții la proces care exercită drepturile procedurale în mod abuziv se sancționează de către instanța de judecată cu amendă în mărime de până la 50 de unități convenționale.”

Art. 203 alin.(2) din Codul de procedură civilă: “Dacă constată că participantul la proces sau reprezentantul lui formulează alte cereri sau demersuri decît cele prevăzute la art.185 alin.(3) ori adresează repetat cereri sau demersuri cu rea-credință, ori acestea sînt vădit neîntemeiate sau sînt formulate cu scopul tergiversării examinării cauzei, instanța aplică acestuia o amendă de pînă la 50 de unități convenționale.” 6

Temeiul de strămutare reglementat de art.43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, dezvoltă un mecanism procesul destinat înlăturării unei incompatibilități colective a judecătorilor, datorită unor circumstanțe ce ar putea pune în discuție imparțialitatea lor. Strămutarea cauzei oferă un remediu atunci când imparțialitatea ar fi afectată la nivel instituțional, de factori ce nu se referă doar la persoana unui singur judecător. Această formă de incompatibilitate este suficient să fie demonstrată prin existența unor bănuieli rezonabile, ce reies din circumstanțe obiective.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că la aprecierea temeiului de strămutare pentru existența bănuielilor că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, urmează a se pune în echilibru incompatibilitatea colectivă a judecătorilor în coraport respectarea imutabilității competenței jurisdicționale.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale speței deduse judecății, Completul de judecată notează că alegațiile invocate în cererea de strămutare, precum că dezvăluirile publice făcute de înalți oficiali și scrisoarea transmisă de dna Veronica Drăgălin unui judecător conturează o stare de fapt ce alimentează îndoiala legitimă cu privire la imparțialitatea unor instanțe, nu cad sub incidența temeiurilor de strămutare a cauzei prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, or, din esența și în virtutea statutului lor, judecătorii iau decizii în mod imparțial și independent. În mod clar, astfel de argumente nu se circumscriu unor circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Nord la examinarea cauzei în ordine de recurs, după cum prevăd dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Judecarea de către Curtea de Apel Nord, în ordine de recurs, a cauzei civile, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu 7 Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” împotriva Instituției Publice „Cadastrul Bunurilor Imobile” SCT Briceni și Întreprinderii de Stat „Direcția pentru exploatarea imobilului”, a fost stabilită prin lege, conform regulilor de competență jurisdicțional-funcționale. Reieșind din interdicția stabilită la art. 32 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căreia instanța ierarhic superioară nu are dreptul să strămute, din oficiu, o cauză de la instanța ierarhic inferioară la alta ori să o preia pentru judecare, cu excepția cazului în care completul de judecată în instanța respectivă nu poate fi legal constituit și ținând cont că motive de incompatibilitate colectivă a judecătorilor nu s- au constatat, Completul de judecată atestă lipsa temeiurilor de strămutare.

Cu titlu subsecvent, acțiunile procesuale întreprinse de Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne”, denotă un abuz de drepturi, ce urmărește tergiversarea procesului, inducerea în eroare a instanțelor judecătorești și îngreunarea sarcinii de lucru a instanțelor judecătorești. Această concluzie ce rezultă din conținutul cererilor depuse, consecutivitatea depunerii lor și momentul în care se depun, și anume: la 25 martie 2025 cerere privind ridicarea de la examinare a cauzei și transmiterii instanței de fond pentru emiterea unei încheieri suplimentare; cerere privind ridicarea cauzei și expedierea în instanța de fond în vederea explicării încheierii din 12 martie 2025; la 26 martie 2026 cerere privind recuzarea judecătorului Natalia Costaș; la 26 martie -1 aprilie 2025 șapte cereri privind strămutarea cauzei; la 28 martie 2025 cereri privind recuzarea judecătorilor Ivan Parii și Elena Grumeza; la 1, 7 aprilie 2025 cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate; la 13 mai 2025 cerere privind strămutarea cauzei; la 22 -23 mai 2025 cereri privind recuzarea judecătorilor Curții Supreme de Justiție și cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate.

Relevant de menționat este că, după ce au fost respinse cererile de strămutare depuse anterior, paragraf 15, societatea a depus la 13 mai 2025 încă o cerere de strămutare a cauzei, motivele invocate în susținerea acesteia fiind vădit neîntemeiate.

În contextul celor constatate mai sus și enunțării efectelor folosirii cu rea-credință de drepturile sale, paragraf 28, completul de judecată conchide ca fiind justificată aplicarea unei amenzi judiciare reprezentantului Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne”, Iurie Moroz, în mărime de 50 unități convenționale. 8

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de strămutare a cauzei, depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” și a aplica în privința acesteia amendă judiciară, cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Nord, pentru examinarea cauzei deferite judecății în ordine de recurs.

Subsidiar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră necesar de a respinge și cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale, în vederea controlului constituționalității prevederilor art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, din considerentele ce succed.

Potrivit normei de drept procesuale civile art. 121 alin (5) din Codul de procedură civilă, enunțată la paragraf 26, ridicarea excepției de neconstituționalitate poate avea loc exclusiv doar dacă cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată admisibilă conform legii.

Prin urmare, din conținutul normelor legale citate rezultă indubitabil că instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă examinează fondul cauzei după ce a primit în procedură cererea cu care a fost sesizată.

La caz, nu se atestă întrunirea acestor condiții, cererea Societății cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne”, privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, nefiind depusă în procedura examinării cererii de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel declarată admisibilă conform legii, ci la examinarea unui incident procedural.

Din considerentele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea Societății cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale.

În conformitate cu art. 121, 43 alin. (2) lit. f), alin. (4), 61 alin. (3), art. 269-270 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 9 Respinge cererea depusă de a Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” cu privire ridicarea excepției de neconstituționalitate. Respinge cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de judecată egală în grad. Aplică lui Iurie Moroz, IDNP xxxxx, amendă judiciară în mărime de 50 de unități convenționale (două mii cinci sute de lei). Cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Gările Auto Moderne” împotriva Instituției Publice „Cadastrul Bunurilor Imobile” SCT Briceni și Întreprinderii de Stat „Direcția pentru exploatarea imobilului” cu privire la nulitatea înregistrării din registrul bunurilor imobile, se remite la Curtea de Apel Nord, pentru examinarea în ordine de recurs. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 10