3-26/34 — anularea deciziei Comisiei de evaluare

3-26/34 — anularea deciziei Comisiei de evaluare (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la contestația depusă de Alexandru Nichita

împotriva deciziei nr. 15 din 03 septembrie 2024 a Comisiei de evaluare

procurorilor

(evaluarea externă conform Legii nr. 26/2022)

(Dosarul nr. 3-26/24

NR. PIGD 2-24110389-01-3-01102024)

Contestație în baza Legii nr. 26/2022; evaluarea candidatului la funcția de membru

al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului

Superior al Procurorilor

29 mai 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în ședință publică cererea de contestare depusă de Alexandru

Nichita împotriva Comisiei de evaluare procurorilor cu privire la anularea

deciziei nr. 15 din 03 septembrie 2024 „cu privire la candidatura lui Alexandru

Nichita, candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și

evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor” și

dispunerea reluării procedurii de evaluare,

Completul de judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate

împotriva deciziilor Comisiei de evaluare procurorilor, compus din:

Ion Malanciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

Stanislav Ungureanu, grefier

Cu participarea:

Reprezentantului reclamantului – avocatului Petru Balan

Reprezentanților pârâtei – avocaților Roger Gladei și Valeriu Cernei

constată următoarele:

ASPECTE GENERALE ȘI DE PROCEDURĂ

în cadrul Procuraturii municipiului Chișinău. În perioada anilor 1997 – 2022,

candidatul a deținut diverse funcții în organele procuraturii, inclusiv în cadrul

Procuraturii Generale.

Procurorilor a propus Procurorului General numirea lui Alexandru Nichita în funcția

de procuror, șef al Secției investigații financiar economice.

februarie 2014, Alexandru Nichita a fost numit în funcția de Șef interimar de Direcție

în cadrul Procuraturii Generale.

august 2016, Alexandru Nichita a fost numit în funcția de procuror, șef-interimar al

Direcției politici, reforme și protecția intereselor societății în cadrul Procuraturii

Generale.

Procurorilor a propus Procurorului General numirea lui Alexandru Nichita în funcția

1

de procuror-șef al Direcției politici, reforme și protecția intereselor societății a

Procuraturii Generale, pentru un mandat de 5 ani.

Procurorilor a aprobat interimatul funcției de adjunct al procurorului-șef al

Procuraturii municipiului Chișinău, șef al Oficiului Ciocana, dispus domnului

Alexandru Nichita prin ordinul Procurorului General interimar nr. 426-p din 15

martie 2022.

Comisiei de evaluare procurorilor (în continuare Comisia de evaluare) lista

candidaților pentru funcția de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea

procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, printre care se afla

și reclamantul Alexandru Nichita, în vederea evaluării în conformitate cu Legea

nr. 26/2022, actualizată prin lista expediată la 13 ianuarie 2023.

a emis decizia nr. 15 din 3 septembrie 2024 „cu privire la candidatura lui Alexandru

Nichita, candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea

procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor”, prin care a

constatat că, în temeiul art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a) și b) și

alin. (5) lit. a), b), c), d) și e) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, candidatul

Alexandru Nichita nu întrunește criteriile de integritate financiară și etică, întrucât

s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea, de către candidat, a criteriilor

de integritate etică și financiară și, astfel, nu promovează evaluarea.

Balan, a contestat la Curtea Supremă de Justiție decizia Comisiei de evaluare nr. 15

din 3 septembrie 2024, care a fost completată prin cererea electronică depusă la 14

octombrie 2024 (f.d. 2-8, 56, 57-61 recto-verso).

electronice referință, prin care nu a recunoscut pretențiile lui Alexandru Nichita și a

solicitat respingerea acestora.

și 21 octombrie 2024. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții Supreme de

Justiție de avocatul Petru Balan. Comisia de evaluare a fost reprezentată de către

avocații Roger Gladei și Valeriu Cernei.

anunțat că decizia va fi plasată pe pagina web a CSJ, conform art. 14 alin. (9) din

Legea nr. 26/2022.

2

ÎN FAPT

a. Evaluarea externă a reclamantului de către Comisie

Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale

acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul

justiției, la 10 martie 2022, Parlamentul a adoptat Legea nr. 26, cu modificările

ulterioare. Conform acestei legi, toți candidații inter alia la funcția de membru al

Consiliului Superior al Procuraturii sunt supuși evaluării externe, ca etapă

obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a

acestora în funcțiile respective. Este evaluată integritatea etică și financiară a

acestora. Evaluarea începe cu solicitarea ca candidatul să depună Comisiei declarația

de avere și interese personale și a declarației cu privire la lista persoanelor apropiate

lui, de transmitere voluntară a răspunsurilor la chestionarul privind integritatea etică.

prin notificarea Comisiei expediată candidatului cu privire la inițierea evaluării și

solicitarea de a completa și prezenta declarația de avere și interese personale pentru

ultimii cinci ani, care include lista persoanelor apropiate din sistemul judecătoresc,

al procuraturii și din serviciul public, precum și un chestionar privind integritatea

etică, în termen de șapte zile, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/2022.

Candidatul a depus la 29 decembrie 2023 declarația pentru ultimii cinci ani

completată și chestionarul de etică în termenul stabilit. În timpul evaluării, Comisia

a colectat informații din multiple surse, iar la 28 martie 2024, 18 aprilie 2024, 07

mai 2024 și 17 mai 2024 a solicitat candidatului să prezinte informații suplimentare

pentru a clarifica anumite aspecte.

Nichita că a identificat anumite aspecte în privința cărora există dubii cu privire la

respectarea criteriilor de integritate financiară și etică și l-a invitat să participe la o

audiere publică, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 26/2022. La cererea

candidatului, la 28 mai 2024, Comisia i-a acordat acces la materialele evaluării

conform art. 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 26/2022. La 31 mai 2024, a fost

desfășurată audierea candidatului în fața Comisiei.

constatat că, în temeiul art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a) și b) și

alin. (5) lit. a), b), c), d) și e) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, candidatul

Alexandru Nichita nu întrunește criteriile de integritate financiară și etică, întrucât

s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea, de către candidat, a criteriilor

de integritate etică și financiară și, astfel, nu promovează evaluarea.

3

a) tranzacții cu bunuri imobiliare în mun. Chișinău: raportarea

prețului de vânzare subestimat și neplata impozitului pentru

creșterea de capital, din vânzarea apartamentului din strada „N”

în 2011; achiziția unui apartament la preț preferențial pe strada

„M” în 2011 și venitul nedeclarat în urma vânzării acestuia în anul

2016.

(i) Raportarea prețului de vânzare subestimat și neplata

impozitului pentru creșterea de capital din vânzarea

apartamentului din strada „N” în 2011.

Comisia de evaluare a notat că, în aprilie 2006, Procuratura Generală și

întreprinderea individuală „T” au încheiat un acord de cooperare pentru construcția

locuințelor pentru procurori pe strada „N”, în mun. Chișinău.

Pe baza acelui acord, în mai 2006, candidatul a încheiat un contract de

investiție cu compania „T”, pentru construcția unui apartament cu trei odăi, cu

suprafața de 117,7 m.p. la prețul de (exprimat în USD în contract) 35 310 USD (300

USD per m.p.), est. 459 280 MDL (27.770 EUR la cursul de schimb al anului 2006).

La 24 februarie 2011, candidatul a vândut apartamentul cu trei odăi, iar

conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat notarial, prețul de vânzare a

acestuia a fost de 470 000 MDL (est. 28 763 EUR), deși valoarea cadastrală era

indicată de 638 743 MDL (est. 39 090 EUR).

Comisia de evaluare a remarcat că, potrivit companiei imobiliare „LARA”,

în anul 2011, același tip de apartamente, amplasate în aceeași zonă a Chișinăului,

aveau un preț de piață mediu de aproximativ 900 000 MDL (est. 55 000 EUR).

Comisia de evaluare a reținut că, candidatul a raportat vânzarea

apartamentului din strada „N” în declarația sa de venit pentru anul 2011, depusă la

Serviciul Fiscal de Stat, la prețul de 470 000 MDL, indicând, de asemenea, valoarea

cadastrală a apartamentului de 638 743 MDL ca bază valorică ajustată (în loc de preț

de achiziție/investiție). Astfel, Serviciul Fiscal de Stat a calculat pierderea de capital

în sumă de 168 743 MDL.

Comisia de evaluare constatat că, în rezultatul vânzării apartamentului în

anul 2011, candidatul nu a achitat impozitul aferent creșterii de capital. Deși, în

opinia Comisiei de evaluare, creșterea de capital ar fi fost, cel puțin, diferența dintre

suma indicată în contractul de vânzare-cumpărare din 2011 (470 000MDL) și suma

indicată în contractul de investiție din 2005 (35 310 USD, est. 459 280 MDL, 27 770

EUR la cursul de schimb al anului 2006).

Astfel, Comisia de evaluare a constatat dubiul că, în anul 2011, candidatul a

vândut apartamentul din strada „N” cu mult mai mult decât era indicat în contractul

de vânzare-cumpărare. Or, la 1 martie 2011, la mai puțin de o săptămână de la

4

vânzarea apartamentului, candidatul a depus suma de 60 000 EUR (est. 1 012 000

MDL) pe un cont bancar deschis pe numele său într-o bancă din Republica Moldova.

Comisia de evaluare a observat unele inconsecvențe în declarațiile

candidatului la capitolul prețului de vânzare a apartamentului din strada „N” și

contul de depozit bancar alimentat cu suma de 60 000 EUR.

Referitor la contul bancar, candidatul a explicat că suma de 40 000 EUR

(est. 674.700 MDL) din depozitul de 60 000 EUR a reprezentat venitul obținut din

vânzarea apartamentului din strada „N”. Ulterior, însă, candidatul a remarcat că acel

cont bancar în care a fost depusă suma de 60 000 EUR nu era deloc al lui, ci aparținea

mamei sale. Cu toate acestea, banca a confirmat Comisiei că acel cont de depozit a

fost deschis pe numele candidatului.

În privința prețului de vânzare al apartamentului din strada „N”, Comisia a

observat următoarele contradicții:

- în prima rundă de întrebări, când Comisia i-a solicitat candidatului să

explice sursa mijloacelor pentru depozitul în sumă de 60 000 EUR

(est. 1 012 000 MDL), candidatul a declarat: „în acea perioadă a fost

înstrăinat apartamentul (3 odăi). Însă, conform contractului prețul de

vânzare era de 470 000 MDL (est. 28 800 EUR);

- în cea de-a doua rundă de întrebări, candidatul a declarat că prețul de

vânzare a apartamentului primit de la cumpărător era mai mare decât

prețul indicat în contractul de vânzare-cumpărare (470 000 MDL) și că el

nu știa de ce în contract era indicată o sumă mai mică decât valoarea

cadastrală a apartamentului. Candidatul a făcut referire la faptul că tatăl

cumpărătorului s-a ocupat de actele de vânzare-cumpărare a

apartamentului. Cu toate acestea, contractul de vânzare-cumpărare a fost

autentificat notarial, ceea ce nu s-ar fi putut întâmpla fără să cunoască

candidatul;

- în cadrul celei de-a treia runde de întrebări scrise, candidatul a declarat că

prețul estimativ de vânzare a apartamentului a fost de 40 000 EUR

(est. 674 700 MDL).

- în cadrul audierii în fața Comisiei, candidatul a confirmat că era la curent

cu faptul că prețul apartamentului indicat în contractul de vânzare-

cumpărare era mai mic decât valoarea cadastrală, dar acest fapt l-a depistat

când s-a prezentat la notar pentru autentificarea contractului. Candidatul a

explicat că, cumpărătorul a insistat asupra acestui preț. Candidatul a mai

confirmat că a raportat către SFS prețul de 470 000 MDL (est. 28 763

EUR), dar nu 40 000 EUR (est. 674 700 MDL) ca preț de vânzare a

apartamentului. El a explicat că nu a putut indica alt preț decât cel indicat

în contractul de vânzare-cumpărare și că aceasta era modalitatea în care

erau desfășurate tranzacțiile în acea perioadă

5

Astfel, Comisia de evaluare a conchis că are dubii serioase cu privire la

nedeclararea de către candidatul Alexandru Nichita la Serviciul Fiscal de Stat a

venitului real obținut din vânzarea apartamentului cu trei odăi din strada „N”, fapt

confirmat de candidat însăși, atât în comunicarea scrisă cu Comisia, cât și la audiere.

Or, în opinia Comisiei, modificarea declarațiilor de către candidat pe parcursul

procedurii de evaluare afectează serios credibilitatea candidatului. În același timp,

Comisia a luat act de faptul că, potrivit companiei imobiliare „LARA”, în anul 2011,

același tip de apartamente ca și al candidatului, amplasate în același sector, aveau un

preț de piață mediu de aproximativ 900 000 MDL (est. 55 000 EUR). Iar, aceste

informații au sporit dubiile serioase ale Comisiei precum că candidatul nu a declarat

la Serviciul Fiscal de Stat prețul real obținut pentru apartament.

(ii) Achiziția unui apartament la preț preferențial pe strada „M” în

2011 și venitul nedeclarat în urma vânzării acestuia în anul

2016.

Comisia de evaluare a notat că, în aprilie 2010, Procuratura Generală a

încheiat cu compania „B” un acord de cooperare pentru construcția locuințelor la

preț preferențial (programul prin care angajaților procuraturii li se oferea spațiu

locativ la preț preferențial). La 4 noiembrie 2011, candidatul a încheiat un contract

de investiție pentru construcția unui apartament de 61,6 m.p. pe strada „M”,

mun. Chișinău.

La 4 noiembrie 2011, candidatul a încheiat cu compania „B” un contract de

investiție pentru construcția unui apartament de 61,6 m.p. pe strada „M”,

mun. Chișinău, la prețul de 340 EUR per m.p.

Compania de construcții „В” a confirmat că candidatul a achitat companiei

pentru apartamentul dat suma de 298 070 MDL (est. 18 250 EUR).

De asemenea, compania a confirmat Comisiei că prețul preferențial per

metru pătrat, negociat cu Procuratura Generală, pentru procurori era de 340 EUR,

pe când prețul de piață, nepreferențial, pentru apartamentele din același complex era

între 500 și 650 EUR.

Comisia a reținut că, Procuratura Generală nu i-a oferit lista beneficiarilor

programului, afirmând că această listă nu mai există.

Totodată, Comisia a observat că, în perioada anilor 2010 – 2014, candidatul

Alexandru Nichita a deținut funcția de procuror șef al Secției investigații financiar-

economice din cadrul Direcției investigații generale a Procuraturii Generale și a fost

responsabil pentru investigarea infracțiunilor economico-financiare în privința

agenților economici din întreaga țară.

Comisia de evaluare a remarcat că, în comunicarea scrisă cu candidatul

Alexandru Nichita, ultimul a declarat că el nu a beneficiat de programul pentru

procurori de achiziționare a apartamentului din strada „M”, prin care angajaților

6

procuraturii li se oferea spațiu locativ la preț preferențial, ci a negociat prețul direct

cu compania de construcții.

El a explicat că în 2006 a obținut deja un apartament printr-un program

preferențial (apartamentul din strada „N”), ceea ce l-a făcut ineligibil pentru un al

doilea astfel de program, iar orice încercare de a accesa un nou program ar fi avut

consecințe negative asupra carierei sale. De asemenea, a susținut că reducerea de

preț obținută în 2011 a rezultat exclusiv dintr-o negociere directă cu directorul

companiei dezvoltatoare, căruia i-a solicitat un preț similar cu cel acordat altor

procurori, confirmând totodată că acesta era conștient de statutul său profesional.

Iar, în privința referinței care a fost inclusă în contractul său de investiții cu privire

la acordul Procuraturii Generale cu compania de construcții, candidatul a explicat că

această circumstanță era utilizată pe larg în contractele cu colegii săi.

Succesiv, Comisia de evaluare a constatat că, prin contractul din 6 octombrie

2016, candidatul și soția sa au cesionat către E.L. toate drepturile și obligațiile

stipulate în contractul de investiție din 4 noiembrie 2011. Conform contractului,

candidatul și soția sa au convenit să cesioneze investiția în sumă de 18 250 EUR,

recalculată în MDL la suma de 298 070 MDL, pentru construcția apartamentului de

pe strada „M”, către beneficiarul E.L. Părțile au convenit ca cesiunea tuturor

drepturilor și obligațiilor conform prevederilor contractuale să aibă loc cu titlu

gratuit.

Alexandru Nichita nu a declarat niciun venit din cesiunea drepturilor asupra

investiției în apartamentul de pe strada „M” în declarația sa de venit pentru 2016,

depusă la Serviciul Fiscal de Stat, dar în declarația sa anuală de avere și interese

personale pentru 2016 depusă la Autoritatea Națională de Integritate, a indicat suma

de 20 000 MDL drept venit realizat în rezultatul cesiunii dreptului ipotecar asupra

apartamentului din strada „M”.

Comisia de evaluare a reținut următoarele răspunsuri ale candidatului

Alexandru Nichita cu privire la cesionarea drepturilor asupra apartamentului de pe

strada „M” către E.L.:

- în runda a doua a întrebărilor scrise, candidatul a explicat cesionarea

gratuită doar prin fraza că „Cu E.L. nu sunt în nici o relație.” Candidatul

nu a indicat niciun venit primit pentru cesionare;

- fiind întrebat despre sursele mijloacelor bănești pentru construirea casei

sale în perioada 2013 – 2017, candidatul a indicat cesionarea drepturilor

pentru apartamentul de pe strada „M”. Iar, la întrebarea cum ar putea fi

aceasta o sursă din moment ce era o cesiune cu titlu gratuit, candidatul a

răspuns în runda a doua de întrebări scrise că „nu a fost o sursă gratuită”;

- în cea de-a treia rundă a întrebărilor scrise, candidatul a declarat că „Nu

țin minte ce sumă concret am primit, dar era mai mare decât cea investită”;

- în cea de-a patra rundă a întrebărilor scrise, fiind întrebat dacă a declarat

la Serviciul Fiscal de Stat venitul obținut în urma cesiunii, candidatul a

7

menționat că „La Serviciului Fiscal am prezentat anual declarațiile

prevăzute de legislație, iar un exemplar a acesteia – nu dețin”;

- în timpul audierii, candidatul a declarat că ar fi primit 20 000 sau 22 000

EUR de la E.L. pentru cesiune. Când a fost confruntat cu diferența dintre

suma declarată la audiere și suma veniturilor indicate în declarația anuală

pentru anul 2016 (20 000 MDL, est. 1 000 EUR), candidatul a declarat că

suma din declarația anuală pentru anul 2016 a fost o greșeală.

Astfel, Comisia de evaluare a conchis că are dubii serioase în legătură cu

semnarea, de către candidat, a unui contract de investiții pentru apartamentul de pe

strada „M” în anul 2011, la un preț preferențial, fie beneficiind astfel, pentru a doua

oară, de un program organizat de Procuratura Generală, care nu permitea

beneficierea repetată, fie prin obținerea apartamentului la un preț preferențial în

urma unei cereri către companie utilizând funcția oficială deținută de candidat.

În opinia Comisiei de evaluare, asemenea acțiuni provoacă, cel puțin, dubii

serioase cu privire la respectarea, de către candidat, a normelor de etică și de

conduită profesională a procurorilor.

De asemenea, Comisia a invocat că are dubii serioase în legătură cu faptul

că, candidatul nu a declarat venitul pe care l-a obținut din cesionarea, în anul 2016,

a drepturilor rezultate din contractul de investiții pentru apartament către o terță

persoană și, prin urmare, a evitat plata impozitului pe creșterea de capital. Totodată,

candidatul a indicat o sumă eronată ca venit din cesionarea dreptului ipotecar asupra

acestui apartament în declarația sa anuală pentru 2016. Aceste acțiuni ridică dubii

serioase cu privire la respectarea, de către candidat, a cerințelor legate de regimul

juridic al declarațiilor de avere, precum și ridică probleme legate de averea

nejustificată.

b) Mijloace financiare nejustificate utilizate pentru construcția unei

case în orașul Cricova, mun. Chișinău (2013 – 2017).

Comisia de evaluare a constatat că, în anul 2012, Alexandru Nichita a

achiziționat un teren de 0,07 ha în orașul Cricova, mun. Chișinău. În iulie 2017,

candidatul a înregistrat casa de locuit (spațiu de locuit de 163 m.p.) și construcția

accesorie (bucătărie de vară) de 55,70 m.p. construite pe acel teren.

În comunicarea scrisă cu Comisia, candidatul a declarat că casa a fost

construită pe parcursul unei perioade de cinci ani, între 2013 și 2017.

În declarațiile sale anuale pentru 2017 – 2022, candidatul a indicat

următoarele valori pentru acest imobil: 1 206 640 MDL (casa); 146 098 MDL

(bucătăria de vară); 118 937 MDL (terenul), în total: 1 471 675 MDL. În

comunicarea scrisă cu Comisia, candidatul a explicat că valorile declarate ale casei

și ale construcției accesorii au fost calculate de Cadastru, valori pe care, la momentul

respectiv, le-a considerat destul de exagerate. Candidatul nu a furnizat informații

8

suplimentare cu privire la această evaluare. Acesta a furnizat procesul-verbal de

recepție finală a casei din 11 iulie 2017.

La solicitările Comisiei de evaluare de a explica cheltuielile suportate pentru

construirea casei și a construcției accesorii, precum și sursele mijloacelor financiare

utilizate, candidatul a declarat, în cadrul primei runde de întrebări scrise, că nu a

ținut evidența cheltuielilor pentru construcție și, prin urmare, nu poate prezenta o

listă detaliată a acestora. Referitor la sursele financiare, candidatul a indicat patru

tranzacții majore:

(1) înstrăinarea apartamentului situat pe strada „N” în anul 2011;

(2) cesionarea drepturilor asupra apartamentului de pe strada „M” în 2016;

(3) vânzarea apartamentului de pe strada „NMS” în 2018; și

(4) economii din veniturile familiei.

Totuși, inițial nu a precizat sumele obținute din aceste surse.

Ulterior, în răspunsurile sale, candidatul a prezentat contractele de vânzare-

cumpărare pentru două dintre aceste tranzacții, respectiv înstrăinarea apartamentului

de pe strada „N” în 2011 pentru suma de 470 000 MDL (aproximativ 28 763 EUR)

și vânzarea apartamentului de pe strada „NMS” în 2018 pentru 290 492 MDL

(aproximativ 14 600 EUR).

În ceea ce privește cesionarea drepturilor asupra apartamentului de pe strada

„M” în 2016, contractul prevedea o cesiune gratuită. Întrebat despre această

discrepanță, candidatul a oferit inițial o explicație contradictorie, afirmând că

cesiunea nu a fost gratuită, însă nu își amintea suma exactă. Ulterior, în timpul

audierii, acesta a declarat că ar fi primit între 20 000 și 22 000 EUR pentru această

cesiune.

De asemenea, tot în cadrul audierii, candidatul a menționat pentru prima dată

că suma reală obținută din înstrăinarea apartamentului de pe strada „N” în 2011 ar fi

fost de 40 000 EUR, dar nu cea indicată în contractul prezentat inițial.

În cea de-a două rundă de întrebări, Comisia de evaluare a solicitat

candidatului să clarifice cum ar putea fi considerată vânzarea apartamentului de pe

strada „NMS” în aprilie 2018 drept sursă de finanțare pentru construcția casei și a

clădirii accesorii, având în vedere că, în prima rundă de întrebări scrise și în

declarațiile sale anuale, candidatul indicase că lucrările de construcție au avut loc

între 2013 și 2017, iar actul de recepție finală fusese semnat pe 11 iulie 2017. În

răspunsul său, candidatul a susținut că, în 2017, imobilul fusese subiectul unei

investigații jurnalistice, care nu a putut dovedi că el și familia sa locuiau efectiv

acolo la acel moment. Totodată, pentru a evita probleme legate de impozitarea

proprietății, familia sa a decis să semneze actul de recepție finală la 11 iulie 2017.

Candidatul a afirmat că, în realitate, s-a mutat împreună cu familia în noua locuință

abia în august 2018.

9

În cadrul audierii, el a explicat că, la momentul semnării actului de recepție

finală în 2017, casa avea încă nevoie de reparații, care au continuat și după mutarea

sa în 2018.

De asemenea, candidatul a reiterat că nu a ținut o evidență exactă a costurilor

de construcție și, prin urmare, nu a putut furniza o estimare detaliată a cheltuielilor

suportate. Totodată, a menționat că o parte din lucrările de construcție au fost

realizate cu ajutorul rudelor sale, iar el însuși a participat la unele dintre aceste

lucrări.

Comisia are dubii serioase cu privire la faptul că Alexandru Nichita ar fi

putut finanța construcția casei din veniturile sale legale, din următoarele motive

principale:

- pe parcursul procesului, candidatul a oferit declarații vagi, inconsecvente

și contradictorii cu privire la sursele mijloacelor pentru construcția casei;

- candidatul nu a furnizat detalii sau măcar o divizare aproximativă pe etape

a progresului construcției de-a lungul anilor și a cheltuielilor estimative

pentru fiecare etapă;

- candidatul a indicat că suma de 20 000 EUR provenise din înstrăinarea

apartamentului din strada „M” din mun. Chișinău, însă el niciodată nu a

declarat asemenea venit și, în procesul de evaluare, inițial a negat existența

acestui venit;

- explicațiile candidatului cu privire la perioada în care a fost construită casa

au fost neconcordante. Or, în prima rundă de întrebări scrise, candidatul a

declarat că ar fi construit casa și clădirea auxiliară între anii 2013 – 2017.

Ulterior, când i-a fost solicitat să explice cum o sursă de bani din 2018 ar

fi putut fi utilizată pentru construcția casei în perioada 2013 – 2017,

candidatul a explicat că familia sa a trecut cu traiul în casă în august 2018.

Iar, în timpul audierii, acesta a declarat că chiar și atunci când au trecut cu

traiul în casă, lucrările de reparație încă erau în desfășurare. Candidatul nu

a oferit nicio explicație cu privire la motivul pentru care a indicat anterior,

într-un răspuns scris, adresat Comisiei, că casa ar fi fost construită pe

parcursul a cinci ani, și anume 2013 – 2017.

c) Tranzacții financiare: depozit nejustificat în sumă de 60 000 EUR

în anul 2011 și pretinse împrumuturi primite în anul 2016.

(i) Depozit nejustificat în sumă de 60 000 EUR în anul 2011.

Comisia de evaluare a constatat că, la 1 martie 2011, Alexandru Nichita a

depus suma de 60 000 EUR (est. 1 012 000 MDL) într-un cont bancar deschis pe

numele său într-o bancă din Republica Moldova. Ulterior, la 12 iulie 2011,

candidatul a retras suma de 15 000 EUR de pe contul respectiv.

10

În prima și a doua rundă de întrebări scrise, candidatul a menționat că acel

cont bancar aparținea mamei sale și că a fost deschis pe numele acesteia, iar el doar

o ajuta în gestionarea contului bancar, în baza unei procuri generale eliberate de

mama sa. Cu toate acestea, candidatul nu a putut prezenta o copie a acelei procuri,

iar banca a confirmat Comisiei că acest cont bancar, de fapt, a fost deschis pe numele

lui Alexandru Nichita.

Comisia de evaluare a reținut că, fiind întrebat despre sursele mijloacelor

bănești pentru acel depozit, în prima rundă de întrebări scrise, Alexandru Nichita a

explicat că în acea perioadă fusese înstrăinat apartamentul cu trei odăi, cu suprafața

de 117.8 m. p., situat pe strada „N”, prezentând copia contractului de vânzare-

cumpărare din 24 februarie 2011. Însă, Comisia de evaluare a observat că, potrivit

acestui contract, apartamentul dat a fost vândut la suma de 470 000MDL (est. 28 763

EUR).

La solicitarea de a explica amănunțit sursa mijloacelor financiare pentru

depozitul de 60 000 EUR din 1 martie 2011, candidatul a răspuns că sursa acestor

mijloace a fost de la înstrăinarea acestui apartament, dar și din alte economii

(împrumuturi de la rude, ajutoare de peste hotare). Însă, candidatul nu a oferit niciun

alt detaliu, inclusiv nicio sumă anume și nicio sumă cu referire la înstrăinarea

apartamentului de pe strada „N”.

Ulterior, în cadrul celei de-a treia runde de întrebări, candidatul a declarat că

suma de 40 000 EUR proveneau din înstrăinarea apartamentului, 15 000 EUR dintr-

o donație din partea mamei soacre, iar 5 000 EUR dintr-un împrumut pe o perioadă

scurtă, din partea unei persoane cu care este în relație de rudenie (cumetri).

Comisia de evaluare a notat că, Alexandru Nichita a prezentat declarația

soției sale cu privire la donația în sumă de 15 000 EUR, iar în cea de-a patra rundă

de întrebări scrise a explicat că, în perioada anilor 2004-2009, soacra sa a lucrat în

Italia și a dorit să îi ajute să cumpere o casă, iar banii le-au fost transmiși în numerar

în prezența sa.

De asemenea, candidatul a declarat că, el credea că soacra sa a păstrat banii

într-o instituție financiară, dar nu a prezentat niciun document sau detaliu cu privire

la sursele mijloacelor bănești ale soacrei care să coroboreze această donație.

Deopotrivă, Comisia de evaluare a reținut că, deși, în a treia rundă de

întrebări, soția candidatului a propus inițial ca mama soacră a candidatului să facă și

ea o declarație pentru a confirma donația, în a patra rundă, candidatul a scris că nu a

cerut nicio informație privind donația de la soacra sa „pentru a nu o deranja cu

întrebările Comisiei” având în vedere starea gravă de sănătate a acesteia.

În privința împrumutului pe termen scurt în sumă de 5 000 EUR, Comisia de

evaluare a remarcat că Alexandru Nichita nu a furnizat niciun document, precizând

doar că ar fi fost acordat pentru un an.

11

Astfel, Comisia de evaluare a conchis că are dubii serioase cu privire la

sursele sumei de 60 000 EUR depozitată de candidatul Alexandru Nichita la 1 martie

2011, reieșind din următoarele aspecte:

- candidatul a oferit explicații inconsecvente cu privire la titularul contului

bancar, susținând inițial că acesta era al mamei sale, în timp ce banca a

confirmat că a fost deschis pe numele lui Alexandru Nichita;

- candidatul a oferit explicații inconsecvente și vagi cu privire la sursele

mijloacelor financiare pentru depozit. Inițial, acesta a menționat doar

faptul că apartamentul a fost vândut, fără a specifica însă și prețul de

vânzare. Doar în a treia rundă de întrebări scrise acesta a indicat că ar fi

fost vândut cu prețul de 40 000 EUR;

- candidatul a indicat inițial doar înstrăinarea apartamentului drept o sursă

a banilor, adăugând ulterior și alte surse, precum împrumuturi de la rude

și sprijin financiar din străinătate. Numai în urma unor întrebări

suplimentare din partea Comisiei, candidatul a explicat că suma de 15 000

EUR a fost oferită de soacra sa ca ajutor pentru construirea casei, iar 5 000

EUR oferite de o rudă ca împrumut pe termen scurt;

- candidatul nu a furnizat niciun document privind sursele banilor pentru

pretinsa donație din partea soacrei sale, în sumă de 15 000 EUR. În cea

de-a treia rundă de întrebări scrise, candidatul a furnizat o declarație scrisă

din partea soției sale cu privire la donație, care a propus, de asemenea, să

fie furnizată și o declarație din partea mamei sale, dacă era necesar.

Ulterior, candidatul a negat această ofertă menționând că nu a solicitat

nicio informație de la soacra sa, invocând starea de sănătate a acesteia.

Faptul că candidatul a menționat această donație doar în a treia rundă de

întrebări, în urma unor întrebări detaliate din partea Comisiei, a generat

Comisiei dubii cu privire la veridicitatea acestei pretinse donații. Totodată,

candidatul indicase inițial că contul de depozit în sumă de 60 000 EUR era

al mamei sale. Dacă a fost așa cu adevărat, candidatul nu a explicat de ce

donația soacrei sale către el și soția sa a fost depusă în contul mamei sale;

- candidatul nu a explicat pentru ce a avut nevoie de un pretins împrumut,

pe termen scurt, de 5 000 EUR în anul 2011. De asemenea, candidatul nu

a furnizat niciun document care să confirme împrumutul sau rambursarea

acestuia.

(ii) Pretinse împrumuturi primite în anul 2016.

Comisia de evaluare a constatat că, în declarația sa anuală pentru 2016,

candidatul a declarat împrumuturi în valoare totală de 395 500 MDL (est. 17 936

EUR), dintre care 10 000 EUR provenite de la mama sa, 80 000 MDL de la fiul său

și 95 000 MDL de la cumnatul său.

12

Conform declarației anuale a lui Alexandru Nichita pentru anul 2016, toate

cele trei împrumuturi au fost acordate fără termen. Însă, în declarațiile sale anuale

ulterioare, candidatul a indicat anul 2030 ca termen scadent pentru împrumutul de la

mama sa și anul 2031 pentru celelalte două împrumuturi.

Comisia de evaluare a notat că, în cadrul comunicării scrise cu Comisia,

candidatul a precizat că nu a indicat termenele de scadență ale împrumuturilor în

declarația sa anuală pentru 2016, deoarece acestea au fost luate de la rudele sale.

Candidatul ar fi modificat acest aspect începând cu anul 2017 datorită unei

instrucțiuni din partea Autorității Naționale de Integritate privind modul de

completare a declarațiilor anuale. În timpul audierii, candidatul a declarat că datoriile

către mama și fiul său au fost stinse în mod tacit, în timp ce către cumnatul său –

termenul scadent este anul 2031.

Comisia de evaluare a ajuns la concluzia că are dubii serioase privind

existența acestor împrumuturi și, implicit, privind veridicitatea declarațiilor anuale

în care sunt menționate, din următoarele motive principale:

- inițial, candidatul nu a indicat niciun termen scadent pentru împrumuturi

în declarația sa anuală pentru anul 2016, deoarece împrumuturile erau de

la rudele sale. Explicația sa, conform căreia a corectat acest lucru începând

cu anul 2017, ca urmare a noilor instrucțiuni ale Autorității Naționale de

Integritate, nu este convingătoare, deoarece nu există nicio legătură logică

cu ceea ce a invocat cu privire la anul 2016 și anume, că nu era stabilit

niciun termen scadent „deoarece erau în relații de rudenie”;

- durata împrumuturilor este neverosimil de lungă, ajungând la aproximativ

14-15 ani;

- candidatul nu a furnizat suficiente detalii cu privire la modul în care rudele

sale (fiul și cumnatul) și-ar fi putut permite să ofere asemenea

împrumuturi. Candidatul nu a oferit nicio explicație despre cum și-a putut

permite fiul său să îi acorde un împrumut în anul 2016, din moment ce

venitul net anual total al fiului era mai mic decât împrumutul și nu avuse

niciun loc de muncă oficial anterior. În timpul audierii, candidatul a

susținut că fiul său a fost angajat și până la 2016, dar nu a furnizat niciun

document în acest sens. Candidatul nu a furnizat niciun document cu

privire la sursa banilor cumnatului său pentru acordarea pretinsului

împrumut și a invocat, în cadrul audierii, că nu știa că există vreo întrebare

cu privire la acest aspect, deși Comisia i-a acordat întrebări în acest sens

în cadrul comunicării scrise. Acest aspect a fost inclus și în invitația la

audiere adresată candidatului. Acesta a oferit explicații generale privind

sursa banilor cumnatului, cum ar fi ajutorul din străinătate și economiile

familiei.

13

LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE

de judecată special observă că, în contestație, reclamantul a invocat că prevederile

Codului administrativ au prioritate față de prevederile Legii nr. 26/2022.

Codului administrativ și limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a legii

asupra căreia decide Curtea Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă

pentru examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 01

decembrie 2022, §24, DCC nr. 2 din 18 ianuarie 2022, §19).

„Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii, al Consiliului Superior al Magistraturii, precum și a candidaților la

funcția de membru în organele specializate ale acestora, ca etapă obligatorie a

procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcțiile

respective.”

„Comisia de evaluare are independență funcțională și autonomie decizională față

de orice persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a

acestora, inclusiv față de fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au

participat la desemnarea membrilor acesteia.

În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii

Moldova, de prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile

conexe activității sale. Comisia de evaluare funcționează în baza regulamentului

propriu de organizare și funcționare, aprobat de către aceasta.”

„Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu

procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta

lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau

concursului la care participă candidatul respectiv.”

„Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură

reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și

a controlului judecătoresc asupra acesteia.

Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de

activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la

prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară

și nu contravine principiilor prezentului cod.”

enumerate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26/2022 este prin natura sa un domeniu

14

specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși, Codul

administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios administrativ

uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, anumite aspecte

pot fi reglementate prin norme legislative speciale.

decembrie 2017 reglementează că:

„Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor

constituționale și poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituție.”

„În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict

de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis,

cu excepția situațiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) și (4).”

„În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al

Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale

acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul

justiției,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.”

nr. 26/2022 și prevăd următoarele:

„(2) Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă:

a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a

procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea sa,

acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al

unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial;

b) în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor de

corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii

integrității nr. 82/2017;

c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al

conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.

(3) În cazul lipsei unor reguli de etică și conduită aprobate pentru domeniul în care

activează sau a activat candidatul, se verifică dacă comportamentul din trecut al

candidatului provoacă sau nu suspiciuni rezonabile referitoare la corespunderea

acestuia cu standardele etice și de conduită stabilite pentru judecători și procurori.

(4) Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:

a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;

b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15

ani corespunde veniturilor declarate.

15

(5) Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare

verifică:

a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea

impozitelor la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută,

precum și a veniturilor impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de

import și drepturilor de export;

b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor

personale;

c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori

a persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și cheltuielile legate de

întreținerea acestor bunuri;

d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2

alin. (2);

e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte

contracte care pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana

specificată la art. 2 alin. (2) sau persoana juridică în care aceștia au calitatea de

beneficiari efectivi este parte contractantă;

f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art.2

alin. (2) are statut de donatar sau de donator;

g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru

justificarea acesteia.”

deciziei Comisiei. Partea relevantă a acestui articol este următoarea:

„(1) În urma desfășurării procedurii de evaluare, Comisia de evaluare emite o

decizie motivată privind constatarea promovării sau nepromovării evaluării.

Retragerea din concurs a unui candidat ulterior datei transmiterii către Comisia de

evaluare a listelor cu candidați de către instituțiile responsabile de organizarea

alegerilor sau, după caz, a concursului, indiferent de motivul invocat de candidat,

se echivalează cu nepromovarea evaluării de către candidatul respectiv.

(2) Decizia Comisiei de evaluare trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și

concluzia comisiei cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării.

(3) Decizia Comisiei de evaluare se adoptă cu votul majorității membrilor care

participă la luarea acesteia. Membrii Comisiei de evaluare nu au dreptul să se abțină

de la vot. [...]

(5) Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a

constatat existența unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu

cerințele prevăzute la art. 8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.

(6) Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru

neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor

competente potrivit legii pentru examinarea încălcărilor depistate, însă constatările

din decizie nu au o valoare probantă pentru orice alte proceduri sau procese. [...]”

16

evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§11), Comisia de la

Veneția și Direcția Generală au observat că

„Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de

judecători și procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe;

asigură încrederea cetățenilor în instituțiile de justiție – încredere în magistrați și în

integritatea acestora. Într-o societate care respectă valorile fundamentale ale

democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor Superioare depinde foarte

mult, sau esențial, de integritatea personală și de competența și credibilitatea

apartenenței sale.”

alte contexte, că situațiile critice din domeniul justiției, ca niveluri extrem de ridicate

de corupție, pot justifica soluții la fel de radicale, precum un proces de verificare a

judecătorilor în funcție. În cele din urmă, ține de competența autorităților

moldovenești să decidă dacă situația predominantă în sistemul judiciar moldovenesc

creează o bază suficientă pentru a supune toți judecătorii și procurorii, precum și

membrii CSM și CSP, la evaluări extraordinare de integritate.

și responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea Strategiei privind

asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022-2025 și a

Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din 06 decembrie 2021:

„Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a

procurorilor urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității

acestora. Responsabilitatea și integritatea sunt printre principalele elemente de

asigurare a încrederii cetățenilor în sistemul justiției și de garanție a derulării unor

proceduri echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi a integrității judiciare

constituie un element important în prevenirea corupției care este una dintre

principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de drept.

În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul

judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al

patrulea ciclu de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii

potrivit cărora în funcția de judecător sunt numiți candidați care prezintă riscuri de

integritate.

Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018,

accentuează importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie

combătută prin măsuri ferme și, în mod prioritar, în deplină armonie cu principiile

statului de drept și drepturile omului. Aceasta este îngrijorată de faptul că multe

investigații penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea opoziției sau

prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a

corupției.

17

Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să

respecte și să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort

pentru a spori și menține încrederea publicului în sistem.”

acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că:

„procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către

candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în

special imparțialitatea și integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de

la Veneția și a Direcției Generale, ar trebui făcută o distincție între verificarea

membrilor în exercițiu și „pre-verificarea” candidaților pentru o poziție în aceste

organisme. Ca o chestiune de principiu, securitatea pe termen determinat al

mandatelor membrilor organelor (constituționale) are scopul de a asigura

independența acestora față de presiunile externe. Măsurile care ar periclita

continuitatea calității de membru și ar interfera cu securitatea mandatului

membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica suspiciunea că intenția din spatele

acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin urmare, ar trebui privite

ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează candidații la

funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior

al Magistraturii și organele lor specializate reprezintă un proces de filtrare și nu un

proces de verificare judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt implementate

corespunzător, că ating un echilibru între beneficii a măsurii, în ceea ce privește

contribuția la încrederea justiției, și posibilele efecte negative ale acesteia.”

și DGI au indicat că sunt la curent cu faptul că proiectul articolului 12 reflectă

articolul 8 din Legea nr. 26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a

candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al

Consiliului Superior al Magistraturii. Totuși, ceea ce se permite cu scopul examinării

candidaților, nu neapărat se permite în vederea evaluării extraordinare a

judecătorilor și procurorilor în funcție, mizele sunt mai mari pentru ei și pentru

stabilitatea ordinii juridice în general. Deși criteriile pentru pre-vetting pot fi relativ

flexibile și bazate pe o evaluare globală a integrității candidaților, a antecedentelor,

a relațiilor etc., destituirea unui judecător sau a unui procuror numit în funcție într-

un mod legal trebuie să fie justificată cu referința mai precisă la o conduită

inadecvată, care ar trebuie să fie mai bine definită de lege.

evaluare a integrității implică implementarea unui proces de mecanisme care vizează

garantarea celor mai înalte norme în materie de conduită și de integritate financiară

solicitate pentru accederea în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al

integrității, decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată în cazul unei

simple îndoieli pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, decizia de nepromovare a

evaluării unui candidat trebuie legată de un indiciu de ilegalitate, cum ar fi averea

18

inexplicabilă, chiar dacă nu se poate dovedi dincolo de orice îndoială că această

avere provine din surse ilegale (a se vedea CDL-AD(2022)011, §9-10).

Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când are „dubii serioase” cu

privire la comiterea de către judecător sau un procuror a unor încălcări. Această

normă presupune că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc vinovăția

persoanei vizate, nici nu atrag direct răspunderea penală, ceea ce ar necesita cel mai

probabil un alt standard de probă (mai înalt). Într-o anumită măsură, această structură

reduce potențialul unui conflict dintre constatările Comisiei de evaluare și ale altor

organe administrative sau judiciare, menționate anterior.

prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În §§120, 123, 133, 134, 135 din

decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023, Curtea Constituțională a reținut

următoarele:

„prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de

evaluare la evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei

să decidă nepromovarea candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de

etică și de conduită profesională de o gravitate ridicată. Acest fapt presupune că

candidatul poate pune în discuție gravitatea încălcărilor constatate de Comisie în

fața completului special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din urmă poate

aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele

particulare ale cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul

termenilor „reprobabile” și „inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Lege.

Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare a numirii,

transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față

de judecători (a se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a stabilit că în

calitate de membri ai acestui organ constituțional trebuie să fie alese persoane

(judecători și non-judecători) cu o înaltă reputație profesională și integritate

personală verificată de Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin urmare, Curtea

Constituțională a considerat rezonabilă decizia legislatorului de a stabili o perioadă

extinsă de verificare a integrității financiare a candidaților.

Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26,

Curtea a constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil

procedurii de evaluare. Astfel, atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă

cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie să constate dacă există sau nu

dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică și financiară de

către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.

Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod

inevitabil utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de

legislator urmărește să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor

evaluării.

19

De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care

trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la

promovarea sau nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în

discuție existența unor dubii serioase cu privire la respectarea de către acesta a

criteriilor de integritate etică și financiară în fața completului special al Curții

Supreme de Justiție.”

deciziilor Comisiei de evaluare și de examinare a contestațiilor. Partea relevantă a

art. 14, în vigoare la momentul depunerii contestației, este următoarea:

„(1) Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în

termen de 5 zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără

respectarea procedurii prealabile.

(2) Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare

la Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată

special compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul

supleant sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție și confirmați prin

decret al Președintelui Republicii Moldova. [...]

(6) Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate

cu procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta

lege, și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau

concursului la care participă candidatul respectiv. [...]

(8) La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul

de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre

următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare;

b) admiterea cererii de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu au

promovat evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de

evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil

al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării de către candidat.

(9) Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție

este irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul

plasării acesteia pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică

participanților în termen de 5 zile de la data emiterii. [...]”

2024, au fost introduse modificări la articolul 14 alineatul (8), după cum urmează:

„la litera b), cuvintele „și dispunerea reevaluării” se substituie cu cuvintele „și

dispunerea o singură dată a reevaluării”;

alineatul se completează cu litera c) cu următorul cuprins: „c) constatarea

promovării sau nepromovării evaluării în cazul contestării repetate a deciziei

Comisiei de evaluare, adoptată în urma reevaluării dispuse anterior.”

20

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, Curtea Constituțională

a stabilit că:

„legea trebuie să prevadă un remediu în cazurile în care candidatului nu i-au fost

asigurate drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de

eventualele carențe procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului

procedural afectat, precum și de circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține

că neasigurarea unui drept procedural poate fi considerată o problemă centrală a

litigiului.”

special al Curții Supreme de Justiție să „examineze suficient” problemele centrale

ale eventualelor litigii, Curtea Constituțională a admis că dispozițiile contestate sunt

apte să realizeze obiectivul urmărit de legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a

deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării unor reguli de procedură

nesemnificative [Hotărârea Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023, §83].

drepturile candidatului în cadrul procedurii de evaluare și prevede:

„Candidatul are următoarele drepturi:

a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;

b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de

evaluare;

c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;

d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră

necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în

imposibilitatea de a le prezenta anterior;

e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”

caracter civil” nu poate fi interpretată doar printr-o referință la dreptul intern al

statului pârât; este vorba de o noțiune „autonomă”, care reiese din Convenție.

Art. 6 §1 se aplică indiferent de calitatea părților, de natura legislației ce

reglementează modul de stabilire a „contestației” (lege civilă, comercială,

administrativă etc.) și de autoritatea competentă să o soluționeze (instanță de drept

comun, organ administrativ etc.) [Georgiadis împotriva Greciei, §34; Bochan

împotriva Ucrainei (nr. 2) (MC), §43; Naït-Liman împotriva Elveției (MC), §106].

existența unei „contestații” (în limba engleză „dispute”). În plus, trebuie să se

întemeieze pe un „drept” care să poată fi pretins, cel puțin în mod credibil,

recunoscut în dreptul intern, indiferent dacă acest drept este sau nu protejat de

Convenție. Trebuie să fie vorba despre o contestație reală și serioasă, care poate privi

21

atât existența însăși a dreptului, cât și întinderea sa sau modalitățile sale de

exercitare. În sfârșit, rezultatul procedurii trebuie să fie în mod direct decisiv pentru

dreptul „civil” în cauză, o legătură foarte slabă ori consecințe îndepărtate nefiind

suficiente pentru ca art. 6 §1 să fie aplicabil [Regner împotriva Republicii Cehe

(MC), §99; Károly Nagy împotriva Ungariei (MC), §60; Naït-Liman împotriva

Elveției (MC), §106].

CEDO, a Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 și articolul 12

alin. (4) din Legea nr. 26/2022, pentru a stabili dacă în cadrul procedurii de evaluare

reluate Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, urmează a fi verificat faptul dacă

reclamantului Alexandru Nichita i-au fost respectate drepturile procedurale

prevăzute de lege specială.

apreciere a Comisiei în ce privește „dubiile serioase” nu este nelimitată (concluziile

trebuie să se bazeze pe date obiective), ea este destul de largă. Eventualele riscuri în

raport cu beneficiile, în cazul neadmiterii unui candidat, deși, integru, însă care nu a

fost în stare să înlăture anumite dubii în privința sa, sunt cu mult mai mici decât în

situația în care este admis un candidat neintegru din considerentul că orice dubiu ar

trebui să fie interpretat în favoarea persoanei. Această stare e determinată atât de

interesul general sporit față de procesul de preselecție în Consiliul Superior al

Procurorilor, cât și de eventuala interferență redusă în drepturile subiecților supuși

evaluării, spre deosebire de consecințele vetting-ului propriu-zis.

se pune în discuție dreptul reclamantului de a rămâne în profesie, ci se referă la o

evaluare pre-vetting, adică la un exercițiu unic, de preselecție în organul de

autoadministrare, într-un moment istoric, caracterizat printr-o percepție general

acceptată că lucrurile în justiție merg foarte prost având la bază diferite cauze

(corupție, neprofesionalism, obediență cronică față de politic etc.). În astfel de

circumstanțe este imperios necesar ca persoanele care să acceadă în organele de

autoadministrare să aibă o reputație ireproșabilă, ca să nu existe nici un dubiu în

privința lor. Or, în caz contrar, deciziile adoptate de aceste organe, inclusiv cele prin

care se va răsturna o eventuală propunere care va veni deja din partea unei comisii

vetting, nu se vor bucura de credibilitate și nu vor avea capacitatea de a convinge

publicul larg că sunt corecte.

„În contextul evaluării candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea

persoanelor apropiate candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea

nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, precum și a

22

persoanelor menționate la art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 cu privire

la Autoritatea Națională de Integritate.”

nr. 133/2016 definește noțiunile în sensul acestei legi. Prin prisma acestei norme:

„persoană apropiată este soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului

declarării, persoana aflată la întreținerea subiectului declarării, de asemenea

persoana înrudită prin sânge sau prin adopție cu subiectului declarării (părinte,

frate/soră, bunic/bunică, nepot/nepoată, unchi/mătușă) și persoana înrudită prin

afinitate cu subiectul declarării (cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră);

venit este orice beneficiu financiar, indiferent de sursa de proveniență, obținut de

subiectul declarării și de membrii familiei, de concubinul/concubina acestuia atât

în țară, cât și în străinătate.”

vigoare la 24 februarie 2011):

„... Răspunderea pentru ... comunicarea prețului nereal al bunului, altor date eronate

sau prezentarea de documente false (nevalabile) în procesul încheierii actului

juridic o poartă partea vinovată.”

februarie 2011):

„Răspunderea pentru comunicarea informației false sau incomplete o poartă

persoana care înstrăinează sau gajează bunurile.”

anilor 2011-2012):

„(5) Mărimea creșterii de capital provenită din vânzare, schimb sau din altă formă

de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital este egală cu excedentul sumei

încasate în raport cu baza valorică a acestor active.

(7) Suma creșterii de capital în anul fiscal este egală cu 50% din suma excedentară

a creșterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate

pe parcursul anului fiscal.”

anilor 2011-2012):

„Bază valorică a activelor de capital înseamnă valoarea activelor de capital

procurate sau create de contribuabil.”

august 2016):

„Subiecții prevăzuți la art. 3 alin. (1) declară:

a) veniturile obținute de subiectul declarării împreună cu membrii familiei,

concubinul/concubina în anul fiscal precedent.”

23

„Responsabilitatea pentru depunerea în termen a declarației, precum și pentru

veridicitatea și deplinătatea informațiilor o poartă persoana care o depune.”

„Declarația se depune anual, până în data de 31 martie, indicându-se veniturile

obținute de către subiectul declarării împreună cu membrii de familie,

concubinul/concubina lui în anul fiscal precedent, de asemenea bunurile deținute și

interesele personale prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b)-m) la data depunerii

declarației.”

În afara orelor de serviciu procurorul trebuie:

a) să dispună de un comportament ireproșabil care ar păstra și ar consolida

încrederea populației în imparțialitatea și prestigiul activității autorităților publice”

k) să se conformeze altor reguli de conduită și restricțiilor legitime prevăzute pentru

toți membrii societății.

în anul 2011:

În afara exercitării atribuțiilor de serviciu, procurorul:

a) va dispune de un comportament care ar păstra și consolida încrederea populației

în imparțialitatea și prestigiul activității de procuror, va respecta și se va conforma

legii;

d) se va comporta într-un mod în care să promoveze și să mențină încrederea

publicului în profesia de procuror.

procurorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27

mai 2016, procurorii se află în serviciul societății, sunt responsabili de conduita lor

și au datoria ca prin fiecare acțiune și decizie să onoreze jurământul depus,

respectând cele mai înalte standarde de etică și conduită potrivit principii stabilite,

printre care și principiul integrității.

Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016, este consfințit principiului

integrității, potrivit căruia procurorul inter alia trebuie să respecte cele mai înalte

standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea societății în

procuratură; să se abțină de la luarea deciziilor atunci când interesele sale, ale

persoanelor înrudite prin sânge, adopție, afinitate sau ale altor persoane apropiate

familiei sale ar putea influența corectitudinea deciziilor; să nu facă promisiuni

privind deciziile pe care urmează să le ia, să se comporte onest și decent, prin

exemplul personal, să creeze o reputație impecabilă a procurorului; să nu ofere temei

24

de a se considera drept o persoană pretabilă comiterii unor acte de corupție sau

abuzuri (pct. 6.3.1, 6.3.3, 6.3.5 și 6.3.6 din Codul de etică al procurorilor).

procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/202, prevede că:

„La evaluarea conformității cu criteriul de integritate etică, Comisia poate lua în

considerare seriozitatea sau gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată

oricărui incident de integritate etică și, în cazul incidentelor minore, dacă a existat

o perioadă de timp suficientă fără incidente ulterioare. La determinarea gravității,

Comisia va lua în considerare toate circumstanțele, care să cuprindă, dar fără a se

limita la următoarele:

a. dacă incidentul a fost un eveniment singular;

b. lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii nesemnificative în adresa

intereselor private sau publice (inclusiv încrederii publice) – cum ar fi o încălcare

obișnuită a regulamentului rutier;

c. sau care nu este perceput de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de

respect față de ordinea socială care decurge din nerespectarea regulilor și

regulamentelor.”

ARGUMENTELE PĂRȚILOR

a. Argumentele reclamantului

împotriva Comisiei de evaluare procurorilor, solicitând anularea deciziei Comisiei

de evaluare procurorilor nr. 15 din 03 septembrie 2024 „cu privire la candidatura lui

Alexandru Nichita, candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și

evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor” și

dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului.

principalele motive, aplicarea neclară și subiectivă a conceptului de „dubii serioase”

de către Comisia de evaluare.

dreptului, orice decizie administrativă cu efect defavorabil trebuie să fie

fundamentată pe probe clare, obiective și verificabile. În speță, Comisia a respins

candidatura sa fără a demonstra în mod concludent existența unor fapte concrete care

să justifice lipsa integrității etice și financiare.

situații trebuie să fie unul clar definit, evitând interpretările arbitrare. Curtea

Supremă de Justiție a statuat în cauzele anterioare privind procedura de evaluare

extraordinară a candidaților că „dubii serioase” nu poate constitui un criteriu de

respingere a unei candidaturi decât în măsura în care aceste dubii sunt susținute prin

25

probe concludente și pertinente, iar candidatul nu a reușit să le înlăture printr-o

justificare plauzibilă.

relevante contra Comisiei de evaluare, a un simplu dubiu, născut în urma unei

interpretări subiective a unor date financiare, nu poate sta la baza unei decizii

negative, în absența unor probe certe și verificabile care să demonstreze încălcarea

normelor de integritate. Totodată, s-a stabilit că interpretarea efectuată de Comisie

nu trebuie să depășească limitele rezonabilului și să se bazeze pe fapte clare și

evaluări obiective.

concluzia că, în absența unor elemente de probă incontestabile, el trebuia să

beneficieze de prezumția bunei-credințe. Aceasta derivă din principiul statului de

drept și din obligația Comisiei de a asigura o evaluare imparțială și obiectivă.

judiciar invocând că, decizia Comisiei de evaluare este discriminatorie și în

contradicție cu practica instituțională anterioară, fiind încălcat principiul egalității în

fața legii. În acest sens, reclamantul a făcut referire la multiple spețe soluționate

anterior de Curtea Supremă de Justiție, care a constatat că, în situații similare,

autoritatea pârâtă a aplicat un tratament diferit.

reținut că autoritatea pârâtă nu a respectat principiul egalității de tratament, aplicând

standarde diferite în evaluarea candidaților. Instanța de judecată a subliniat că, în

cazul în care există două situații juridice comparabile, Comisia nu poate adopta

soluții diametral opuse fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

și a justificat proprietățile, Comisia de evaluare a interpretat anumite aspecte în

defavoarea sa, în timp ce în cazuri similare alți candidați au fost evaluați pozitiv fără

ca aceste criterii să fie aplicate cu aceeași rigurozitate. Acest aspect ridică problema

unei practici discriminatorii, contrare art. 16 din Constituția Republicii Moldova,

care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților.

identice în esență se tratează identic, iar orice abatere de la acest principiu trebuie să

fie justificată prin motive obiective. Or, în absența unei astfel de justificări,

reclamantul a fost supus unui tratament inegal, ceea ce impune anularea deciziei

contestate și reevaluarea sa în condiții de imparțialitate și echitate.

proporționalității, prevăzut de art. 29 din Codul administrativ, care impune ca orice

26

măsură administrativă să fie necesară, adecvată și rezonabilă în raport cu scopul

urmărit.

evaluare este una excesivă și disproporționată în raport cu presupusele nereguli

identificate.

tranzacții financiare realizate în urmă cu peste un deceniu nu poate constitui, în sine,

un motiv suficient pentru a respinge candidatura sa, care este un profesionist cu o

carieră de peste 25 de ani în sistemul judiciar. Curtea Europenă a Drepturilor Omului

a stabilit în jurisprudența sa că orice măsură restrictivă trebuie să fie justificată de

un interes public major și să nu afecteze în mod disproporționat drepturile

fundamentale ale persoanei. În cauza Baka contra Ungariei, CtEDO a reținut că

îndepărtarea unui magistrat dintr-o funcție de conducere trebuie să fie justificată

printr-un scop legitim și să respecte principiul proporționalității.

dispusă de Comisia de evaluare nu respectă principiul proporționalității, întrucât nu

i s-a oferit posibilitatea reală de a-și susține poziția în fața unor acuzații clare și bine

definite. Iar, Comisia nu a demonstrat că nepromovarea candidaturii sale este o

măsură necesară și că nu ar fi fost posibilă adoptarea unei soluții mai puțin

restrictive, cum ar fi o reevaluare sau acordarea unui termen suplimentar pentru

clarificarea aspectelor financiare invocate.

probei în procedura de evaluare. Reclamantul a remarcat că, potrivit normelor de

drept administrativ, sarcina probei revine autorității publice care emite un act

administrativ defavorabil, fiind necesară justificarea temeinică a acestuia.

reclamant, impunându-i obligația de a dovedi că nu există „dubii serioase” asupra

integrității sale. Or, potrivit principiului general al dreptului, nimeni nu poate fi

obligat să probeze o negație absolută. Această inversare a sarcinii probei este

contrară principiului legalității și garanțiilor fundamentale prevăzute de Codul

administrativ și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

în cauza Xhoxhaj contra Albaniei, în care s-a subliniat că transferul sarcinii probei

către candidatul evaluat este permis doar dacă autoritatea de evaluare a prezentat în

prealabil un set clar de probe și indicii obiective.

sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de bună-credință a candidatului

Alexandru Nichita. Astfel, în opinia reclamantului, decizia Comisiei de evaluare este

27

nejustificată sub aspect probator, ceea ce impune anularea acesteia și reevaluarea sa

în condiții de imparțialitate și echitate.

Justiție în cauzele procedurii de pre-vetting, textul „dubii serioase” nu este

compatibil cu formalismul și subiectivismul din partea Comisiei de evaluare.

candidatul supus evaluării prezintă argumente și explicații logice Comisiei, veridice

contextului social-economic al Republicii Moldova, atunci probabilitatea că un fapt

a fost într-un fel sau altul balansează, iar orice dubiu trebuie tratat în favoarea

candidatului, și acesta este un principiu înrădăcinat în idea statului de drept.

condițiile în care nu există nici o concluzie cu privire la ilegalitatea acțiunilor

reclamantului în exercitarea drepturilor sale civile, acordate de lege pentru calitățile

oficiale pe care le-a deținut, interpretarea făcută de Comisia de evaluare nu poate fi

reținută, or, reclamantul nu a beneficiat de două, trei sau mai multe programe de stat

referitoare la acordarea locuințelor.

național ca părinții să-și ajute copii, iar copii la rândul lor să-și ajute părinții. Acest

fapt este o expresie a principiului solidarității dintre membrii familiei, profund

înrădăcinat în tradiția și cultura națională. Elementele de tradiție și cultură definesc

conceptul politico-juridic de popor (națiune) ca element al statului.

constituționale de a lua măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, nu

exclude posibilitatea de solidaritate economică, financiară și materială între

persoane bazată pe relații de familie, prietenie și altele similare. Comisia de evaluare

trebuie să țină cont de faptul că averea candidatului a fost declarată în modul stabilit

de legislație și că candidatul a dovedit cu certitudine modul de dobândire a bunurilor

aflate în proprietatea și posesia sa și a persoanelor specificate la art. 2 alin. (2).

evaluare (decizia din 01 august 2023 în dosarul nr. 3-9/23), în care Curtea Supremă

de Justiție a conchis că, în cadrul evaluării, Comisia nu a ținut cont de probele

prezentate de reclamantă; solicitarea reclamantei de a fi audiată mama acesteia în

legătură cu întrebările survenite; specificul culturii Republicii Moldova, care atestă

că cetățenii nu păstrează bonuri, cecuri, chitanțe, pentru cheltuielile suportate; faptul

că lucrările sunt efectuate de către persoane fizice, pe care, în încercarea de a le

contacta, a stabilit că sunt plecate peste hotare, sau refuză să contribuie la

administrarea probelor vizate; conduita obișnuită a unor persoane fizice neantrenate

în activități și funcții publice și care nu au nici un motiv serios de a păstra ani în șir

documente ce confirmă cheltuielile realizate, deoarece nu au nici un motiv să

28

considere că într-un viitor nedeterminat vor trebui să le prezinte autorităților motiv

care sc referă la mama reclamantei, care nu a păstrat cecuri/facturi/bonuri care să

confirme cheltuielile suportate pentru construcția și reparația caselor de locuit.

pus la dispoziția Comisiei de evaluare toate extrasele bancare, în care sunt reflectate

cheltuielile de construcție, dar în același timp nu a putut proba fapte inexistente,

astfel reclamanta nu a putut proba o negație. Or, Comisia pornind de la o prezumție

falsă, solicită probarea unor circumstanțe imposibile, fapt ce rezultă din concluzie

greșită. Prin urmare, nu poate fi pusă în sarcina reclamantei, probațiunea unor

circumstanțe inexistente.

suficiente, precum că faptele s-au petrecut în modul respectiv, iar Comisia eronat nu

le-a reținut.

activitatea contului bancar în EURO. Iar, Curtea Supremă de Justiție a considerat că,

Aliona Miron a înlăturat neclaritățile apărute în legătură cu activitatea contului

bancar în euro, având în vedere faptul că documentele prezentate de către Comisie

i-au stârnit dubii cu privire la corectitudinea și veridicitatea documentelor obținute

de către Comisie și prezentate reclamantei.

veniturilor de către familia Alionei Miron, Comisia a avut o altă abordare,

considerând, că lipsa unor înscrisuri (care de altfel au fost prezentate Comisiei)

denotă dubii serioase privind integritatea financiară și etică a reclamantei.

Comisia de evaluare a acționat diferit, chiar dacă, pretinsele încălcări sunt similare.

Principiul general al egalității reprezintă unul dintre principiile constituționale

fundamentale ale constituției și acordă un drept subiectiv. Interzice tratarea acelorași

fapte în mod inegal sau a lucrurilor inegale în același mod, cu excepția cazului în

care o abordare diferită ar fi justificată în mod obiectiv. Această formulare

tradițională definește, de asemenea, structura de bază controversată și, prin urmare,

secvența de examinare. Întrebarea de bază este întotdeauna justificarea, adică dacă

ponderea tratamentului (ne)egal este compensată de motivele de fapt relevante.

b. Argumentele pârâtei

contestației lui Alexandru Nichita, prin care a solicitat respingerea acțiunii. Comisia

a menționat că explicațiile reclamantului nu au fost suficiente pentru a înlătura

dubiile sale.

29

2024 a fost adoptată cu respectarea întru totul a Legii nr. 26/2022, fără a aduce

atingere drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului. Procesul de evaluare

a parcurs toate etapele legale prevăzute, de la solicitarea declarațiilor și informațiilor

suplimentare, până la audierea publică și comunicarea deciziei, oferindu-i

reclamantului ocazia reală de a-și susține poziția și de a răspunde la toate dubiile

ridicate de Comisie.

întrebări și răspunsuri, reclamantul a avut posibilitatea deplină de a prezenta

explicații și documente justificative în susținerea poziției sale, iar Comisia a analizat

cu diligență toate materialele oferite, în spiritul garantării unui proces echitabil.

transferul sarcinii probațiunii către candidat, în măsura în care Comisia identifică

neconcordanțe sau dubii privind integritatea acestuia. Într-un astfel de context,

Comisia are obligația de a oferi candidatului oportunitatea de a răspunde și de a

înlătura aceste dubii prin documente și explicații clare.

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a recunoscut legitimitatea

unui astfel de mecanism în procedurile de evaluare a integrității (cauza Xhoxhaj

contra Albaniei).

lipsa integrității, ci doar existența unor suspiciuni rezonabile, pe care candidatul nu

reușește să le răstoarne.

Comisia de evaluare a susținut că decizia contestată nu afectează statutul profesional

al reclamantului în calitate de procuror și nu produce efecte juridice care să-i

pericliteze cariera în afara funcției la care a candidat. Or, art. 13 alin. (6) din Legea

nr. 26/2022 stabilește în mod clar că o decizie de nepromovare a evaluării are doar

rolul de a împiedica accesul la o funcție electivă sau de conducere, fără alte

consecințe asupra statutului profesional sau a demnității publice.

reclamantul a avut dreptul de a refuza publicarea deciziei, fapt de care a beneficiat,

ceea ce denotă respectarea dreptului său la protejarea vieții private și a reputației

profesionale.

evaluării nu este de a stabili, dincolo de orice îndoială, lipsa de integritate, ci de a

verifica dacă există sau nu „dubii serioase” privind conformitatea candidatului cu

standardele etice și financiare.

30

ci a apreciat, potrivit propriei convingeri, că răspunsurile oferite de candidat nu au

fost suficiente pentru a elimina suspiciunile apărute în baza documentelor și

informațiilor acumulate. Această abordare este susținută și de Opinia Comisiei de la

Veneția, potrivit căreia mecanismul de vetting are rol de filtrare, nu de sancționare,

iar deciziile de nepromovare se pot baza și pe simpla existență a unor riscuri

percepute, în absența unei fapte ilicite dovedite.

fi cenzurată de instanță sub aspectul oportunității. Or, potrivit art. 225 alin. (1) din

Codul administrativ și art. 14 din Legea nr. 26/2022, instanța nu este competentă să

se pronunțe asupra oportunității deciziei administrative, ci doar asupra legalității

acesteia. Evaluarea caracterului adecvat al deciziei sau aprecierea gradului de

convingere format de Comisie țin de discreționarul administrativ al autorității.

sa convingere decât dacă s-ar dovedi erori procedurale grave sau abateri vădite de la

cadrul legal, ceea ce, în opinia pârâtei, nu s-a produs în prezenta cauză.

reclamantului privind caracterul vag al noțiunii „dubii serioase” și lipsa unei definiții

legale a acestui termen, or, standardul dat este recunoscut în legislație și

jurisprudență, permițând o apreciere flexibilă, dar nu arbitrară. Cu atât mai mult că,

Curtea Constituțională a confirmat, în decizia nr. 42 din 06 aprilie 2023, că acest

standard este constituțional și reprezintă un instrument valid de selecție, nu de

sancționare.

administrativ în ceea ce privește procedura de evaluare, deoarece conform art. 4

alin. (4) din Legea nr. 252/2023 Comisia de evaluare nu este o autoritate publică în

sensul Codului administrativ. Acest fapt fac inaplicabile prevederile Codului

administrativ în materia procedurii administrative, cu excepția strictă a procedurii

contenciosului (Cartea III). Ca urmare, susținerile reclamantului privind

nerespectarea Codului administrativ în procesul evaluării sunt neîntemeiate.

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit extraselor din poștele electronice

Zimbra cu adresa „a.nichita@procuratura.md” și Outlook cu adresa

„office@vettingmd.org”, decizia Comisiei de evaluare procurorilor nr. 15 din 03

septembrie 2024 a fost expediată pentru notificare reclamantului Alexandru Nichita

la 27 septembrie 2024 și confirmată ca recepționată la 28 septembrie 2024 (f.d. 21

și fila 23-24 din documentul întitulat „Cronologia corespondenței cu candidatul

31

Alexandru Nichita” din dosarul electronic prezentat de Comisia de evaluare). Astfel,

în speță, reclamantul a respectat prevederile art. 14 alin.(1) din Legea nr. 26/2022,

deoarece cererea de contestare a fost depusă la 01 octombrie 2024.

special învederează că, în aplicarea supremației dreptului, instanța judecătorească de

contencios administrativ ține cont de jurisprudența CtEDO. Potrivit acestei

jurisprudențe, obligația instanței judecătorești de motivarea hotărârilor judecătorești

nu poate fi înțeleasă că impunând un răspuns pentru fiecare argument (hot. García

Ruiz c. Spaniei, 1999, § 26). Totuși, orice argument decisiv pentru rezultatul

procedurii necesită un răspuns clar (hot. Ruiz Torija c. Spaniei, 1994, § 30; și, pentru

comparație, Petrović și Alții c. Muntenegru, 2018, § 43), în special argumentele cu

privire la drepturile și obligațiile garantate de Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului (hot. Fabris c. Franței, 2013, § 72 in fine; Paun Jovanović

c. Serbiei, 2023, § 108).

a. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26/2022

Codul administrativ sunt legi organice. Legea nr. 26/2022 a fost votată în lectură

finală după adoptarea Codului administrativ și reglementează în detaliu procedura

de evaluare externă, modul de adoptare a deciziilor Comisiei de evaluare și de

examinare a contestației împotriva deciziilor adoptate în temeiul Legii nr. 26/2022.

Așa, Legea nr. 26/2022 este una specială. Din motivele expuse supra și prin prisma

art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, prioritatea normelor din Legea nr. 26/2022

nu poate genera în această cauză discuții.

2022, după consultarea repetată cu Comisia de la Veneția. Legea a fost adoptată

pentru a asigura integritatea viitorilor membri ai Consiliului Superior al

Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale

acestora, precum și a spori încrederea publică în sistemul de justiție. Comisia de la

Veneția a examinat inclusiv necesitatea evaluării externe și a admis că, în contextul

Republicii Moldova, aceasta ar putea avea loc.

este într-o oarecare măsură diferită de prevederile Codului administrativ în ceea ce

privește termenele de procedură, probațiunea, anularea actelor emise de Comisie,

procedura contenciosului administrativ, etc. Având în vedere că Legea nr. 26/2022

este o lege specială în raport cu Codul administrativ, prevederile Legii nr. 26/2022

au prioritate față de celelalte norme din Codul administrativ, iar în cazul aspectelor

nereglementate de Legea nr. 26/2022 prevederile Codului administrativ sunt

aplicabile în măsura în care nu contravin scopului Legii nr. 26/2022. Or, excluderea

integrală de la aplicare a Codului administrativ este imposibilă din punct de vedere

32

al rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu

domeniile/subdomeniile dreptului administrativ

b. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe

respectare a proporționalității este o sarcină probatorie exclusivă a autorității

publice. La aspectul dat, Completul de judecată special reiterează că, Legea

nr. 26/2022 are prioritate față de Codul administrativ.

sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul procesului de evaluare. În

faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date și informații, făcând uz de

competențele sale legale (art. 6 din Legea nr. 26/2022) și cu respectarea obligațiilor

legale (art. 7 din Legea nr. 26/2022). Însă, odată cu apariția unor neclarități și în

scopul elucidării acestora, Comisia oferă candidatului posibilitatea de a prezenta

date și informații suplimentare (art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022). Prezentarea

datelor și informațiilor suplimentare este un drept, nu o obligație, a candidatului

(art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), însă neexercitarea acestui drept (prin refuz,

fățiș sau tacit, ori prin prezentarea unor date incomplete sau neconcludente) riscă să

inducă Comisia la concluzia că există dubii serioase că candidatul nu întrunește

criteriile de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022). Respectiv, este în

interesul candidatului să preia sarcina probațiunii, iar acest transfer legislativ nu

numai că nu încălcă, dar și protejează efectiv drepturile candidatului.

candidat a fost dezvoltată la nivel internațional. Astfel, Comisia Europeană pentru

Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția) a remarcat că într-un sistem de vetting

și verificări de integritate, poate fi perfect legitim să se transfere sarcina probei de la

stat la judecătorul/procurorul care solicită recrutarea sau ocuparea unei funcții

(Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 09 februarie 2022 cu privire la

dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar, Kosovo; §68). Procesul de

redesemnare, pe de altă parte, transformă toți angajații în solicitanți, iar sarcina

probei revine acestor persoane, care trebuie să facă dovada că sunt apte pentru

exercitarea funcției în cauză (ibidem, §95).

probațiunii nu este contrară Constituției, făcând referire la o opinie a Comisiei de la

Veneția. Această inversare a sarcinii probațiunii nu a fost considerată per se arbitrară

nici de către CtEDO (a se vedea hotărărârile Xhoxhaj c. Albaniei, 2021, § 352 și

Sevdari c. Albaniei, 2022, § 130).

33

c. Cazurile în care CSJ poate admite contestația

poate admite contestația doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au

fost admise „unele erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al

procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării de către candidat”. Această prevedere a apărut în Legea nr. 26/2022 după

o hotărâre a Curții Constituționale din 14 februarie 2023, în care s-a menționat că

este admisibil de a nu anula deciziile Comisiei de evaluare pentru „erori de

procedură nesemnificative”. Curtea Constituțională a acceptat ca controlul judiciar

al actelor emise în cadrul evaluării externe să se limiteze la circumstanțele de fapt

care puteau schimba rezultatul evaluării și la erorile procedurale grave ale Comisiei

care afectează „caracterul echitabil al procedurii de evaluare”.

făcut referire la hotărârea CtEDO Pișkin c. Turciei (2020). În § 131 al hotărârii

respective, CtEDO a menționat că instanța de judecată trebuie să fie competentă să

examineze toate aspectele centrale ale cauzei. Acestea sunt chestiuni de fapt sau de

drept care, dacă nu ar fi avut loc (în cazul aspectelor de fapt) sau ar fi fost soluționată

în mod opus (în cazul chestiunilor de drept), ar fi dus la o altă concluzie a Comisiei.

contestațiilor depuse conform Legii nr. 26/2022 este una mai limitată decât cea

prevăzută de Codul administrativ. Ea poate anula decizia Comisiei de evaluare doar

în cazurile menționate de Legea nr. 26/2022, iar celelalte temeiuri prevăzute de

Codul administrativ pentru anularea actului administrativ nu sunt aplicabile.

Comisiei. Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție poate conchide în aceeași cauză

că unele dubii serioase constatate de Comisie nu există, iar alte dubii există.

Existența unui singur dubiu este suficient pentru nepromovarea evaluării externe.

După cum rezultă din art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022, Curtea Supremă de

Justiție nu poate admite contestația dacă constată existența cel puțin a unui dubiu

prevăzut la art. 8 alin. (2)-(5) al acestei legi.

reținute în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, Completul de judecată special nu

va da apreciere tuturor argumentelor invocate de către reclamantul Alexandru

Nichita în cererea de contestare, ci va răspunde doar criticilor ce se încadrează în

criteriile statuate de către Curtea Constituțională în vederea eventualei admiteri a

acțiunii, și anume ce țin de presupusele erori procedurale grave admise de către

Comisia de evaluare, care ar fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare,

precum și celor ce vizează presupusa existență a unor circumstanțe care puteau

conduce la promovarea evaluării de către candidatul Alexandru Nichita.

34

d. Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză

bazează acțiunea reclamantului este pretinsul caracter prejudiciabil al deciziei pentru

cariera profesională a sa. În acest sens, este remarcabil că, potrivit spiritului Legii

nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu constată dacă un candidat întrunește sau nu

criteriile de integritate și/sau existența a careva încălcări ale candidaților, ci doar

existența sau lipsa unor circumstanțe faptice suficiente ce permit să se ajungă la

concluzia că există dubii serioase privind conformitatea candidatei cu criteriile

legale de integritate sau, după caz, insuficiente pentru a constata lipsa de

conformitate.

privind necorespunderea candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară,

aceasta acordă candidatului posibilitatea de a desființa aceste dubii, prin darea de

explicații la întrebările formulate și prezentarea probelor în susținerea poziției sale.

în rezultatul evaluării candidatului Alexandru Nichita, Comisia de evaluare a emis

decizia nr. 15 din 03 septembrie 2024, prin care a decis că, în temeiul art. 8 alin. (1),

alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a) și b) și alin. (5) lit. a), b), c), d) și e) și art. 13

alin. (5) din Legea nr. 26/2022, candidatul nu întrunește criteriile de integritate

financiară și etică, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea, de

către candidat, a criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel, nu promovează

evaluarea.

judecată special atestă că, în urma evaluării candidatului Alexandru Nichita,

Comisia de evaluare a constatat trei neconformități, două dintre care au câte două

subcapitole, și anume:

a) tranzacții cu bunuri imobiliare în mun. Chișinău: raportarea prețului de

vânzare subestimat și neplata impozitului pentru creșterea de capital, din

vânzarea apartamentului din strada „N” în 2011; achiziția unui apartament la

preț preferențial pe strada „M” în 2011 și venitul nedeclarat în urma vânzării

acestuia în anul 2016.

(i) raportarea prețului de vânzare subestimat și neplata impozitului pentru

creșterea de capital din vânzarea apartamentului din strada „N” în 2011.

(ii) achiziția unui apartament la preț preferențial pe strada „M” în 2011 și

venitul nedeclarat în urma vânzării acestuia în anul 2016.

b)mijloace financiare nejustificate utilizate pentru construcția unei case în

orașul Cricova, mun. Chișinău (2013 – 2017).

c) tranzacții financiare: depozit nejustificat în sumă de 60 000 EUR în anul 2011

și pretinse împrumuturi primite în anul 2016.

35

(i) depozit nejustificat în sumă de 60 000 EUR în anul 2011.

(ii) pretinse împrumuturi primite în anul 2016.

evaluare, pe marginea aspectelor financiare și etice descrise supra, raportate la

criteriile de evaluare prevăzute la art. 8 din Legea nr. 26/2022, Completul de

judecată special reiterează că, în vederea sporirii integrității viitorilor membri ai

Consiliului Superior al Procuraturii, precum și în vederea sporirii încrederii societății

în activitatea organelor specializate ale Consiliului Superior al Procuraturii, dar și,

în general, în sistemul justiției, conform competențelor atribuite în baza Legii

nr. 26/2022, Comisia de evaluare avea obligația să verifice dacă candidatul

Alexandru Nichita nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională, dacă

nu a admis, în activitatea sa, acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile

din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator

imparțial, dacă în privința acestuia nu există suspiciuni rezonabile privind comiterea

actelor de corupție, actelor conexe actelor de corupție sau faptelor coruptibile în

sensul Legii integrității nr. 82/2017, precum și dacă nu a încălcat regimul juridic al

declarării averii și intereselor personale, al conflictelor de interese, al

incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor, dar și dacă averea

candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație, conform art.8 din Legea

nr. 26/2022.

etică și financiară doar atunci când întrunește pe deplin toți indicatorii stabiliți la

art. 8 alin. (2)-(5) din Legea respectivă, faptul dat rezultă și din art. 5 alin. (1) din

Regulamentul de evaluare al Comisiei de evaluare.

procurorilor, aceștia se află în serviciul societății, sunt responsabili de conduita lor

și au datoria ca prin fiecare acțiune și decizie să onoreze jurământul depus,

respectând cele mai înalte standarde de etică și conduită potrivit principii stabilite,

printre care și principiul integrității.

înalte standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura încrederea

societății în procuratură; să se abțină de la luarea deciziilor atunci când interesele

sale, ale persoanelor înrudite prin sânge, adopție, afinitate sau ale altor persoane

apropiate familiei sale ar putea influența corectitudinea deciziilor; să se comporte

onest și decent, prin exemplul personal, să creeze o reputație impecabilă a

procurorului; să nu ofere temei de a se considera drept o persoană pretabilă comiterii

unor acte de corupție sau abuzuri.

decizia nr. 15 din 3 septembrie 2024 (raportarea prețului de vânzare subestimat și

36

neplata impozitului pentru creșterea de capital din vânzarea apartamentului din

strada „N” în 2011), Completul de judecată special vădește că, potrivit Comisiei de

evaluare, în aprilie 2006, Procuratura Generală și întreprinderea individuală „T” au

încheiat un acord de cooperare pentru construcția locuințelor pentru procurori pe

strada „N”, în mun. Chișinău.

investiție cu compania „T”, pentru construcția unui apartament cu trei odăi, cu

suprafața de 117,7 m.p. la prețul de (exprimat în USD în contract) 35 310 USD (300

USD per m.p.), est. 459 280 MDL (27.770 EUR la cursul de schimb al anului 2006).

conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat notarial, prețul de vânzare a

acestuia a fost de 470 000 MDL (est. 28 763 EUR), deși valoarea cadastrală era

indicată de 638 743 MDL (est. 39 090 EUR).

în anul 2011, același tip de apartamente, amplasate în aceeași zonă a Chișinăului,

aveau un preț de piață mediu de aproximativ 900 000 MDL (est. 55 000 EUR).

apartamentului din strada „N” în declarația sa de venit pentru anul 2011, depusă la

Serviciul Fiscal de Stat, la prețul de 470 000 MDL, indicând, de asemenea, valoarea

cadastrală a apartamentului de 638 743 MDL ca bază valorică ajustată (în loc de preț

de achiziție/investiție). Astfel, Serviciul Fiscal de Stat a calculat pierderea de capital

în sumă de 168 743 MDL.

anul 2011, candidatul nu a achitat impozitul aferent creșterii de capital. Deși, în

opinia Comisiei de evaluare, creșterea de capital ar fi fost, cel puțin, diferența dintre

suma indicată în contractul de vânzare-cumpărare din 2011 (470 000MDL) și suma

indicată în contractul de investiție din 2005 (35 310 USD, est. 459 280 MDL, 27 770

EUR la cursul de schimb al anului 2006).

vândut apartamentul din strada „N” cu mult mai mult decât era indicat în contractul

de vânzare-cumpărare. Or, la 01 martie 2011, la mai puțin de o săptămână de la

vânzarea apartamentului, candidatul a depus suma de 60 000 EUR (est. 1 012 000

MDL) pe un cont bancar deschis pe numele său într-o bancă din Republica Moldova.

candidatului la capitolul prețului de vânzare a apartamentului din strada „N” și

contul de depozit bancar alimentat cu suma de 60 000 EUR.

(est. 674.700 MDL) din depozitul de 60 000 EUR a reprezentat venitul obținut din

37

vânzarea apartamentului din strada „N”. Ulterior, însă, candidatul a remarcat că acel

cont bancar în care a fost depusă suma de 60 000 EUR nu era deloc al lui, ci aparținea

mamei sale. Cu toate acestea, banca a confirmat Comisiei că acel cont de depozit a

fost deschis pe numele candidatului.

observat următoarele contradicții:

- în prima rundă de întrebări, când Comisia i-a solicitat candidatului să

explice sursa mijloacelor pentru depozitul în sumă de 60 000 EUR

(est. 1 012 000 MDL), candidatul a declarat: „în acea perioadă a fost

înstrăinat apartamentul (3 odăi). Însă, conform contractului prețul de

vânzare era de 470 000 MDL (est. 28 800 EUR);

- în cea de-a doua rundă de întrebări, candidatul a declarat că prețul de

vânzare a apartamentului primit de la cumpărător era mai mare decât

prețul indicat în contractul de vânzare-cumpărare (470 000 MDL) și că el

nu știa de ce în contract era indicată o sumă mai mică decât valoarea

cadastrală a apartamentului. Candidatul a făcut referire la faptul că tatăl

cumpărătorului s-a ocupat de actele de vânzare-cumpărare a

apartamentului. Cu toate acestea, contractul de vânzare-cumpărare a fost

autentificat notarial, ceea ce nu s-ar fi putut întâmpla fără să cunoască

candidatul;

- în cadrul celei de-a treia runde de întrebări scrise, candidatul a declarat că

prețul estimativ de vânzare a apartamentului a fost de 40 000 EUR

(est. 674 700 MDL).

- în cadrul audierii în fața Comisiei, candidatul a confirmat că era la curent

cu faptul că prețul apartamentului indicat în contractul de vânzare-

cumpărare era mai mic decât valoarea cadastrală, dar acest fapt l-a depistat

când s-a prezentat la notar pentru autentificarea contractului. Candidatul a

explicat că, cumpărătorul a insistat asupra acestui preț. Candidatul a mai

confirmat că a raportat către SFS prețul de 470 000 MDL (est. 28 763

EUR), dar nu 40 000 EUR (est. 674 700 MDL) ca preț de vânzare a

apartamentului. El a explicat că nu a putut indica alt preț decât cel indicat

în contractul de vânzare-cumpărare și că aceasta era modalitatea în care

erau desfășurate tranzacțiile în acea perioadă

nedeclararea de către candidatul Alexandru Nichita la Serviciul Fiscal de Stat a

venitului real obținut din vânzarea apartamentului cu trei odăi din strada „N”, fapt

confirmat de candidat însăși, atât în comunicarea scrisă cu Comisia, cât și la audiere.

Or, în opinia Comisiei, modificarea declarațiilor de către candidat pe parcursul

procedurii de evaluare afectează serios credibilitatea candidatului. În același timp,

Comisia a luat act de faptul că, potrivit companiei imobiliare „LARA”, în anul 2011,

38

același tip de apartamente ca și al candidatului, amplasate în același sector, aveau un

preț de piață mediu de aproximativ 900 000 MDL (est. 55 000 EUR). Iar, aceste

informații au sporit dubiile serioase ale Comisiei precum că candidatul nu a declarat

la Serviciul Fiscal de Stat prețul real obținut pentru apartament.

candidatului Alexandru Nichita criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor

reținute de către Comisia de evaluare în decizia nr. 15 din 03 septembrie 2024 și a

argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de contestare,

Completul de judecată special consideră că, candidatul Alexandru Nichita nu a

înlăturat dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa etică și financiară,

manifestată prin raportarea prețului de vânzare subestimat și neplata impozitului

pentru creșterea de capital din vânzarea apartamentului din strada „N” în 2011.

procurorilor, principiul integrității constituie una dintre valorile fundamentale ale

profesiei, iar respectarea acestuia nu este doar o opțiune morală, ci o obligație

juridică și profesională. Procurorul este dator să adopte o conduită onestă și decentă,

să manifeste un comportament care să consolideze încrederea publicului în

imparțialitatea și prestigiul instituției și să se abțină de la orice acțiuni care ar putea

sugera lipsa de probitate sau înclinația spre practici corupte ori abuzive. Această

obligație este cu atât mai stringentă în cazul candidaților la funcții de conducere sau

de reprezentare în cadrul organelor de autoadministrare a procurorilor, întrucât

aceștia urmează să exercite nu doar o funcție administrativă, ci și una simbolică, de

garanți ai integrității instituționale.

evaluare a fost împuternicită să verifice dacă candidații la funcția de membri ai

Consiliului Superior al Procurorilor și organelor specializate ale acesteia respectă

criteriile de integritate etică și financiară, inclusiv prin raportarea averii dobândite la

veniturile declarate și prin respectarea regimului fiscal.

vânzare a apartamentului situat pe strada „N” din mun. Chișinău, Completul special

al Curții Supreme de Justiție observă că, în mai 2006, reclamantul a încheiat un

contract de investiție cu compania „T”, pentru construcția unui apartament cu trei

odăi, cu suprafața de 117,7 m.p. la prețul de (exprimat în USD în contract) 35 310

USD (300 USD per m.p.), est. 459 280 MDL (27.770 EUR la cursul de schimb al

anului 2006). Ulterior, la 24 februarie 2011, reclamantul a vândut apartamentul la

prețul declarat de 470 000 MDL, conform contractului de vânzare-cumpărare

autentificat notarial. Valoarea cadastrală a imobilului era de 638 743 MDL, iar

conform informațiilor furnizate de compania imobiliară „LARA”, la acel moment,

prețul de piață al unor apartamente similare era de circa 900 000 MDL. La câteva

39

zile după perfectarea contractului, reclamantul a depus într-un cont bancar deschis

pe numele său suma de 60 000 EUR.

candidatului Alexandru Nichita, or, inițial, acesta a declarat că prețul de vânzare a

apartamentului a fost de 470 000 MDL (est. 28 800 EUR), iar în cadrul celei de-a

treia runde de întrebări scrise acesta a declarat că prețul estimativ de vânzare a

apartamentului a fost de 40 000 EUR (est. 674 700 MDL), justificând diferența prin

faptul că cumpărătorul ar fi solicitat indicarea unui preț redus în contractul

autentificat notarial. Astfel, se ajunge la concluzia că explicațiile oferite de

reclamant au fost contradictorii și au evoluat semnificativ pe parcursul procedurii de

evaluare.

reclamantul a indicat în declarația de venit pentru anul 2011 că a vândut

apartamentul la prețul contractual de 470 000 MDL, el a utilizat valoarea cadastrală

de 638 743 MDL drept bază valorică ajustată, ceea ce a condus la raportarea unei

pierderi de capital și, implicit, la neplata impozitului pentru creșterea de capital. Or,

conform art. 38 alin. (1) lit. a) și art. 37 alin. (5) și (7) din Codul fiscal (în redacția

în vigoare la acel moment), baza valorică trebuie să fie valoarea de achiziție, iar

mărimea creșterii de capital rezultă din diferența dintre suma încasată și baza

valorică. Utilizarea valorii cadastrale în locul prețului real de achiziție a generat în

mod artificial o pierdere de capital și a condus la sustragerea de la plata impozitului.

unei respectări formale a cerințelor declarative. Mai mult, reclamantul a semnat și

autentificat un contract notarial care nu reflecta valoarea reală a tranzacției, fapt

confirmat ulterior de acesta în fața Comisiei de evaluare. Deși, prin prisma art. 50

alin. (4) și art. 51 alin. (2) din Legea cu privire la notariat nr. 1453/2002 (în redacția

în vigoare la momentul autentificării contractului), persoana care înstrăinează bunul

este responsabilă pentru comunicarea unui preț nereal. Invocarea insistenței

cumpărătorului nu exonerează candidatul de răspundere, cu atât mai mult cu cât

acesta avea calitatea de procuror și cunoștea implicațiile juridice ale unui astfel de

act.

de Justiție consideră că acțiunile reclamantului într-adevăr ridică dubii cu privire la

respectarea de către acesta a obligației de comportament ireproșabil, prevăzute în

Codul de etică al procurorilor, care impun procurorii să respecte cele mai înalte

standarde de integritate și responsabilitate, să acționeze cu onestitate, să se

conformeze regulilor de conduită și să nu ofere temeiuri pentru a fi perceput ca

persoană predispusă la acte de corupție sau abuzuri.

40

conduită și un comportament adecvat profesiei de procuror, atât în exercitarea

funcției, cât și în afara ei, prin prisma standardului intern al demnității profesiei,

precum și prin raportare la standardul extern, al încrederii publice în actul de justiție.

precitate impun în obligația procurorilor de a demonstra societății o integritate

absolută a comportamentului lor.

reclamantul Alexandru Nichita avea obligația pozitivă de a comunica notarului

prețul real de vânzare cumpărare a apartamentului din strada „N” din mun. Chișinău,

precum și să declare ulterior la Serviciul Fiscal de Stat creșterea de capital, cu

achitarea impozitului.

standarde etice, aceștia trebuie să demonstreze societății că sunt integri, să adopte

un comportament ce nu provoacă îndoieli în privința integrității și corectitudinii

acțiunilor sale. Or, integritatea semnifică însușirea de a fi integru, de a fi cinstit, de

a da dovadă de probitate. Integritatea este absolută și nu are diferite grade de

gravitate.

comportamentul procurorului ca fiind conform cu etica și comandamentele morale

recunoscute de societate ca fiind cele mai înalte standarde pentru o persoană ce

deține o funcție publică esențială pentru societate, precum și modul în care o

persoană înțelege să se manifeste în societate. Prin urmare, procurorii trebuie să își

îndeplinească obligațiile cu integritate, în interesul justiției și societății, ceea ce

implică obligații atât în viața profesională, cât și personală.

dubiile serioase ale Comisiei de evaluare referitor la respectarea de către acesta a

celor mai înalte standarde ale eticii conduitei profesionale de procuror. Or,

argumentele prezentate de acesta nu explică convingător discrepanțele dintre datele

declarate și cele constatate, iar comportamentul său atestă un grad insuficient de

transparență și responsabilitate, incompatibil cu exigențele funcțiilor pentru care se

aplică procedura de pre-vetting.

concluzionează că, din argumentele reclamantului, prezentate în fața instanței de

judecată, nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de

evaluare a candidatului, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de

evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea

candidatului cu criteriul de integritate etică și financiară, conform art. 8 alin. (2)

41

lit. a), alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. a) din Legea nr. 26/2022, cu referire la raportarea

prețului de vânzare subestimat și neplata impozitului pentru creșterea de capital din

vânzarea apartamentului din strada „N” în 2011.

decizia nr. 15 din 3 septembrie 2024 (achiziția unui apartament la preț preferențial

pe strada „M” în 2011 și venitul nedeclarat în urma vânzării acestuia în anul 2016),

Completul de judecată special vădește că, potrivit Comisiei de evaluare, în aprilie

2010, Procuratura Generală a încheiat cu compania „B” un acord de cooperare

pentru construcția locuințelor la preț preferențial (programul prin care angajaților

procuraturii li se oferea spațiu locativ la preț preferențial). La 04 noiembrie 2011,

candidatul a încheiat un contract de investiție pentru construcția unui apartament de

61,6 m.p. pe strada „M”, mun. Chișinău.

investiție pentru construcția unui apartament de 61,6 m.p. pe strada „M”,

mun. Chișinău, la prețul de 340 EUR per m.p.

pentru apartamentul dat suma de 298 070 MDL (est. 18 250 EUR).

metru pătrat, negociat cu Procuratura Generală, pentru procurori era de 340 EUR,

pe când prețul de piață, nepreferențial, pentru apartamentele din același complex era

între 500 și 650 EUR.

programului, afirmând că această listă nu mai există.

Alexandru Nichita a deținut funcția de procuror șef al Secției investigații financiar-

economice din cadrul Direcției investigații generale a Procuraturii Generale și a fost

responsabil pentru investigarea infracțiunilor economico-financiare în privința

agenților economici din întreaga țară.

Alexandru Nichita, ultimul a declarat că el nu a beneficiat de programul pentru

procurori de achiziționare a apartamentului din strada „M”, prin care angajaților

procuraturii li se oferea spațiu locativ la preț preferențial, ci a negociat prețul direct

cu compania de construcții.

preferențial (apartamentul din strada „N”), ceea ce l-a făcut ineligibil pentru un al

doilea astfel de program, iar orice încercare de a accesa un nou program ar fi avut

consecințe negative asupra carierei sale. De asemenea, a susținut că reducerea de

preț obținută în 2011 a rezultat exclusiv dintr-o negociere directă cu directorul

42

companiei dezvoltatoare, căruia i-a solicitat un preț similar cu cel acordat altor

procurori, confirmând totodată că acesta era conștient de statutul său profesional.

Iar, în privința referinței care a fost inclusă în contractul său de investiții cu privire

la acordul Procuraturii Generale cu compania de construcții, candidatul a explicat că

această circumstanță era utilizată pe larg în contractele cu colegii săi.

octombrie 2016, candidatul și soția sa au cesionat către E.L. toate drepturile și

obligațiile stipulate în contractul de investiție din 4 noiembrie 2011. Conform

contractului, candidatul și soția sa au convenit să cesioneze investiția în sumă de

18 250 EUR, recalculată în MDL la suma de 298 070 MDL, pentru construcția

apartamentului de pe strada „M”, către beneficiarul E.L. Părțile au convenit ca

cesiunea tuturor drepturilor și obligațiilor conform prevederilor contractuale să aibă

loc cu titlu gratuit.

investiției în apartamentul de pe strada „M” în declarația sa de venit pentru 2016,

depusă la Serviciul Fiscal de Stat, dar în declarația sa anuală de avere și interese

personale pentru 2016 depusă la Autoritatea Națională de Integritate, a indicat suma

de 20 000 MDL drept venit realizat în rezultatul cesiunii dreptului ipotecar asupra

apartamentului din strada „M”.

Alexandru Nichita cu privire la cesionarea drepturilor asupra apartamentului de pe

strada „M” către E.L.:

- în runda a doua a întrebărilor scrise, candidatul a explicat cesionarea

gratuită doar prin fraza că „Cu E.L. nu sunt în nici o relație.” Candidatul

nu a indicat niciun venit primit pentru cesionare;

- fiind întrebat despre sursele mijloacelor bănești pentru construirea casei

sale în perioada 2013 – 2017, candidatul a indicat cesionarea drepturilor

pentru apartamentul de pe strada „M”. Iar, la întrebarea cum ar putea fi

aceasta o sursă din moment ce era o cesiune cu titlu gratuit, candidatul a

răspuns în runda a doua de întrebări scrise că „nu a fost o sursă gratuită”;

- în cea de-a treia rundă a întrebărilor scrise, candidatul a declarat că „Nu

țin minte ce sumă concret am primit, dar era mai mare decât cea investită”;

- în cea de-a patra rundă a întrebărilor scrise, fiind întrebat dacă a declarat

la Serviciul Fiscal de Stat venitul obținut în urma cesiunii, candidatul a

menționat că „La Serviciului Fiscal am prezentat anual declarațiile

prevăzute de legislație, iar un exemplar a acesteia – nu dețin”;

- în timpul audierii, candidatul a declarat că ar fi primit 20 000 sau 22 000

EUR de la E.L. pentru cesiune. Când a fost confruntat cu diferența dintre

suma declarată la audiere și suma veniturilor indicate în declarația anuală

43

pentru anul 2016 (20 000 MDL, est. 1 000 EUR), candidatul a declarat că

suma din declarația anuală pentru anul 2016 a fost o greșeală.

semnarea, de către candidat, a unui contract de investiții pentru apartamentul de pe

strada „M” în anul 2011, la un preț preferențial, fie beneficiind astfel, pentru a doua

oară, de un program organizat de Procuratura Generală, care nu permitea

beneficierea repetată, fie prin obținerea apartamentului la un preț preferențial în

urma unei cereri către companie utilizând funcția oficială deținută de candidat.

serioase cu privire la respectarea, de către candidat, a normelor de etică și de

conduită profesională a procurorilor.

că, candidatul nu a declarat venitul pe care l-a obținut din cesionarea, în anul 2016,

a drepturilor rezultate din contractul de investiții pentru apartament către o terță

persoană și, prin urmare, a evitat plata impozitului pe creșterea de capital. Totodată,

candidatul a indicat o sumă eronată ca venit din cesionarea dreptului ipotecar asupra

acestui apartament în declarația sa anuală pentru 2016. Aceste acțiuni ridică dubii

serioase cu privire la respectarea, de către candidat, a cerințelor legate de regimul

juridic al declarațiilor de avere, precum și ridică probleme legate de averea

nejustificată.

candidatului Alexandru Nichita criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor

reținute de către Comisia de evaluare în decizia nr. 15 din 03 septembrie 2024 și a

argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de contestare,

Completul de judecată special consideră că, candidatul Alexandru Nichita nu a

înlăturat dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa etică și financiară,

manifestată prin achiziția unui apartament la preț preferențial pe strada „M” în 2011

și venitul nedeclarat în urma vânzării acestuia în anul 2016.

Alexandru Nichita, Comisia de evaluare a analizat, în temeiul art. 8 din Legea

nr. 26/2022, circumstanțele privind achiziția, în anul 2011, a unui apartament pe

strada „M” în municipiul Chișinău la un preț diferit de prețul de piață la acel moment,

precum și nedeclararea corespunzătoare a venitului obținut în urma cesiunii acestuia

în anul 2016.

de condiții preferențiale, documentele examinate de Comisia de evaluare, inclusiv

contractul de investiții din 4 noiembrie 2011 și confirmările companiei de

construcții, indică faptul că prețul plătit de reclamant (340 EUR per m.p.)

corespundea exact prețului preferențial negociat între compania „B” și Procuratura

44

Generală. Diferența față de prețul de piață (500-650 EUR per m.p.) era

semnificativă. Iar, clauza contractuală care face trimitere expresă la acordul dintre

Procuratura Generală și compania de construcții pentru programul de locuințe la

prețuri preferențiale pentru procurori, în lipsa unei explicații rezonabile din partea

candidatului Alexandru Nichita, susține prezumția că acesta a beneficiat, pentru a

doua oară, de un astfel de program, deși recunoscuse că nu mai avea acest drept.

de procuror-șef al unei secții din cadrul Procuraturii Generale, cu atribuții directe în

investigarea infracțiunilor economice, candidatul deținea o funcție de autoritate și

influență, iar raporturile contractuale avantajoase cu un agent economic aflat în

domeniul său de competență ridică probleme de integritate instituțională. Faptul că

prețul obținut corespundea exact celor acordate în cadrul unui program formal din

care candidatul pretindea că nu făcea parte, coroborat cu inexistența unei justificări

plauzibile privind acordarea unei astfel de reduceri, susține concluzia Comisiei de

evaluare că funcția sa a fost utilizată pentru a obține un avantaj necuvenit.

Completul de judecată special constată existența unor contradicții semnificative între

declarațiile candidatului și documentele prezentate. Deși contractul de cesiune din 6

octombrie 2016 stipulează că transmiterea drepturilor s-a realizat cu titlu gratuit,

candidatul a afirmat în mai multe rânduri că a primit sume între 20 000 și 22 000

EUR, negând caracterul gratuit al transferului. Totodată, în declarația pentru anul

2016, candidatul a indicat un venit de doar 20 000 MDL. Iar, explicația oferită în

acest sens, că suma dată ar fi fost indicată „din greșeală”, nu este convingătoare

pentru un observator obiectiv.

raportării către Serviciul Fiscal de Stat a venitului real obținut, echivalează cu o

eschivare de la obligația de declarare a veniturilor și, implicit, de la plata impozitelor

aferente. Faptele sunt cu atât mai grave cu cât provin de la un procuror în exercițiul

funcției, chemat să vegheze asupra respectării legii care aspiră la funcția de membru

al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului

Superior al Procurorilor.

creșterea de capital provenită din cesiunea drepturilor asupra activelor de capital este

supusă impozitării, iar nedepunerea corectă a datelor către autoritățile fiscale

echivalează cu o încălcare gravă a regimului fiscal. De asemenea, art. 4 alin. (1)

lit. a) și art. 5 alin. (4) din Legea nr. 133/2016 stabilesc obligația de declarare exactă

și completă a tuturor veniturilor.

Justiție reiterează că procurorii au datoria de a respecta cele mai înalte standarde de

45

conduită și integritate, atât în viața profesională, cât și în cea personală. Conform

Codului de conduită al procurorului (2011), în afara exercitării atribuțiilor de

serviciu, procurorul trebuie să adopte un comportament care consolidează încrederea

populației în imparțialitatea și prestigiul activității sale și să se conformeze legii.

Integritatea este absolută și nu admite relativizări sau justificări prin omisiuni ori

erori neintenționate.

în achiziția apartamentului de pe strada „M” și cesionarea acestuia relevă abateri de

la standardul de integritate impus de lege, afectând credibilitatea și conformitatea

etică a candidatului cu cerințele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 26/2022.

dubiile serioase ale Comisiei de evaluare referitor la respectarea de către acesta a

celor mai înalte standarde ale eticii conduitei profesionale de procuror. Or,

argumentele prezentate de acesta nu explică convingător discrepanțele dintre datele

declarate și cele constatate, iar comportamentul său atestă un grad insuficient de

transparență și responsabilitate, incompatibil cu exigențele funcțiilor pentru care se

aplică procedura de pre-vetting.

concluzionează că, din argumentele reclamantului, prezentate în fața instanței de

judecată, nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de

evaluare a candidatului, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de

evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea

candidatului cu criteriul de integritate etică și financiară, conform art. 8 alin. (2)

lit. a) și c), alin. (4) lit. a) și b), și alin. (5) lit. a) și b) din Legea nr. 26/2022, cu

referire la achiziția unui apartament la preț preferențial pe strada „M” în 2011 și

venitul nedeclarat în urma vânzării acestuia în anul 2016.

financiare nejustificate utilizate pentru construcția unei case în orașul Cricova,

mun. Chișinău (2013 – 2017), Completul de judecată special vădește că, potrivit

Comisiei de evaluare, în anul 2012, Alexandru Nichita a achiziționat un teren de

0,07 ha în orașul Cricova, mun. Chișinău. În iulie 2017, candidatul a înregistrat casa

de locuit (spațiu de locuit de 163 m.p.) și construcția accesorie (bucătărie de vară)

de 55,70 m.p. construite pe acel teren. În comunicarea scrisă cu Comisia, Alexandru

Nichita a declarat că casa a fost construită pe parcursul unei perioade de cinci ani,

între 2013 și 2017.

următoarele valori pentru acest imobil: 1 206 640 MDL (casa); 146 098 MDL

(bucătăria de vară); 118 937 MDL (terenul), în total: 1 471 675 MDL.

46

declarate ale casei și ale construcției accesorii au fost calculate de Cadastru, valori

pe care, la momentul respectiv, le-a considerat destul de exagerate. Totodată,

Alexandru Nichita nu a furnizat informații suplimentare cu privire la această

evaluare și a prezentat procesul-verbal de recepție finală a casei din 11 iulie 2017.

de a explica cheltuielile suportate pentru construirea casei și a construcției accesorii,

precum și sursele mijloacelor financiare utilizate, Alexandru Nichita a declarat, în

cadrul primei runde de întrebări scrise, că nu a ținut evidența cheltuielilor pentru

construcție și, prin urmare, nu poate prezenta o listă detaliată a acestora. Referitor la

sursele financiare, candidatul a indicat patru tranzacții majore:

(1) înstrăinarea apartamentului situat pe strada „N” în anul 2011;

(2) cesionarea drepturilor asupra apartamentului de pe strada „M” în 2016;

(3) vânzarea apartamentului de pe strada „NMS” în 2018; și

(4) economii din veniturile familiei.

Alexandru Nichita nu a precizat sumele obținute din aceste surse. Iar, ulterior, în

răspunsurile sale, a prezentat contractele de vânzare-cumpărare pentru două dintre

aceste tranzacții, înstrăinarea apartamentului din strada „N” în 2011 pentru suma de

470 000 MDL (aproximativ 28 763 EUR) și vânzarea apartamentului de pe strada

„NMS” în 2018 pentru suma de 290 492 MDL (aproximativ 14 600 EUR).

2016, dubiile Comisiei au fost trezite de faptul că, contractul prevedea o cesiune

gratuită. Iar, fiind întrebat despre această discrepanță, Alexandru Nichita a oferit

inițial o explicație contradictorie, afirmând că cesiunea nu a fost gratuită, însă nu își

amintea suma exactă. Ulterior, în timpul audierii, acesta a declarat că ar fi primit

între 20 000 și 22 000 EUR pentru această cesiune.

audierii, candidatul pentru prima dată a menționat că suma reală obținută din

înstrăinarea apartamentului de pe strada „N” în 2011 ar fi fost de fapt 40 000 EUR,

dar nu cea indicată în contractul prezentat inițial.

candidatului să clarifice cum ar putea fi considerată vânzarea apartamentului de pe

strada „NMS” în aprilie 2018 drept sursă de finanțare pentru construcția casei și a

clădirii accesorii, având în vedere că, în prima rundă de întrebări scrise și în

declarațiile sale anuale, candidatul indicase că lucrările de construcție au avut loc

între 2013 și 2017, iar actul de recepție finală fusese semnat pe 11 iulie 2017. În

răspunsul său, Alexandru Nichita a susținut că, în 2017, imobilul fusese subiectul

unei investigații jurnalistice, care nu a putut dovedi că el și familia sa locuiau efectiv

47

acolo la acel moment. Totodată, pentru a evita probleme legate de impozitarea

proprietății, familia sa a decis să semneze actul de recepție finală la 11 iulie 2017.

Alexandru Nichita a afirmat că, în realitate, s-a mutat împreună cu familia în noua

locuință abia în august 2018. Ulterior, în cadrul audierii, el a explicat că, la momentul

semnării actului de recepție finală în 2017, casa încă avea nevoie de lucrări de

reparație, care au continuat și după ce s-au mutat în 2018.

construcție și, prin urmare, nu a putut furniza Comisie de evaluare o estimare

detaliată a cheltuielilor suportate. Totodată, a menționat că o parte din lucrările de

construcție au fost realizate de el însuși cu ajutorul rudelor sale.

faptul că Alexandru Nichita ar fi putut finanța construcția casei din veniturile sale

legale, din următoarele motive principale:

- pe parcursul procesului, Alexandru Nichita a oferit declarații vagi,

inconsecvente și contradictorii cu privire la sursele mijloacelor pentru

construcția casei;

- Alexandru Nichita nu a furnizat detalii sau măcar o divizare aproximativă

pe etape a progresului construcției de-a lungul anilor și a cheltuielilor

estimative pentru fiecare etapă;

- Alexandru Nichita a indicat că suma de 20 000 EUR provenise din

înstrăinarea apartamentului din strada „M” din mun. Chișinău, însă el

niciodată nu a declarat asemenea venit și, în procesul de evaluare, inițial a

negat existența acestui venit;

- explicațiile lui Alexandru Nichita cu privire la perioada în care a fost

construită casa au fost neconcordante, deoarece în prima rundă de întrebări

scrise el a declarat că ar fi construit casa și clădirea auxiliară între anii

2013 – 2017. Ulterior, când i-a fost solicitat să explice cum o sursă de bani

din 2018 ar fi putut fi utilizată pentru construcția casei în perioada 2013 –

2017, Alexandru Nichita a explicat că familia sa a trecut cu traiul în casă

în august 2018. Iar, în timpul audierii, acesta a declarat că chiar și atunci

când au trecut cu traiul în casă, lucrările de reparație încă erau în

desfășurare. Alexandru Nichita nu a oferit nicio explicație cu privire la

motivul pentru care a indicat anterior, într-un răspuns scris, adresat

Comisiei, că casa ar fi fost construită pe parcursul a cinci ani, și anume

2013 – 2017.

candidatului Alexandru Nichita criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor

reținute de către Comisia de evaluare în decizia nr. 15 din 03 septembrie 2024 și a

argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de contestare,

48

Completul de judecată special consideră că, candidatul Alexandru Nichita nu a

înlăturat dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa financiară în partea

ce ține de mijloace financiare nejustificate utilizate pentru construcția unei case în

orașul Cricova, mun. Chișinău (2013 – 2017).

Nichita, Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție a examinat

probele administrate de către Comisia de evaluare referitoare la finanțarea

construcției unui imobil în orașul Cricova, municipiul Chișinău, în perioada 2013–

2017, în cumul cu argumentele invocate de către reclamant.

un teren de 0,07 ha, iar în anul 2017 a înregistrat o casă de locuit de 163 m.p. și o

construcție accesorie de 55,7 m.p., declarând o valoare totală de 1 471 675 MDL.

Deși reclamantul a susținut că valorile stabilite de Cadastru ar fi fost „exagerate”, nu

a prezentat probe care să susțină afirmațiile sale. Cu atât mai mult că, prin prisma

Legii nr. 26/2022, sarcina probațiunii îi aparținea lui și avea obligația legală să

prezinte probe care vor combate și desființa dubiile Comisiei.

invocat generic patru surse: veniturile din vânzarea apartamentului de pe strada „N”

(2011), cesionarea drepturilor asupra apartamentului de pe strada „M” (2016),

vânzarea apartamentului de pe strada „NMS” (2018) și economiile de familie. Însă,

niciuna dintre aceste surse nu a fost susținută prin documente justificative detaliate,

iar dânsul nu a fost în stare să prezinte o defalcare a costurilor construcției și a

perioadelor de execuție.

explicațiile furnizate de Alexandru Nichita sunt vagi și contradictorii, iar în anumite

aspecte chiar incompatibile cu situația factologică rezultată din documentele

administrate. Or, în cadrul evaluării, reclamantul a susținut inițial că nu a primit venit

din cesiunea apartamentului de pe strada „M”, iar ulterior și-a schimbat declarațiile

și a invocat un venit de 20 000 – 22 000 EUR.

grav credibilitatea declarațiilor lui Alexandru Nichita oferite Comisei în cadrul

procedurii de evaluare, întrucât obligația de veridicitate impusă procurorilor nu

tolerează variații de asemenea magnitudine în relatarea faptelor. Or, conform

principiului bunei-credințe în procedurile de evaluare a integrității, exprimat inclusiv

în normele de conduită și etică al procurorilor, veridicitatea și coerența declarațiilor

sunt esențiale pentru evaluarea conduitei lor.

veniturile din vânzarea apartamentului de pe strada „NMS” din 2018 au fost folosite

pentru construcția unei case finalizate în anul 2017. Or, această ipoteză este lipsită

49

de logică juridică, întrucât un venit dobândit ulterior nu poate fi utilizat pentru

acoperirea unor cheltuieli efectuate anterior. Astfel de afirmații trădează o lipsă de

diligență în formularea răspunsurilor și subminează credibilitatea explicațiilor

oferite. Cu atât mai mult cu cât declarațiile privind continuarea lucrărilor de

construcție după anul 2017 nu au fost probate în niciun fel. Reclamantul nu a

prezentat niciun document justificativ, nicio ofertă de lucrări, proces-verbal de

recepție parțială sau alte acte edificatoare, nu a solicitat audierea martorilor și nu a

administrat careva alte probe care să demonstreze că lucrările au continuat după

finalizarea oficială în 2017 a casei. Simpla afirmație că reparațiile ar fi continuat nu

poate substitui obligația de a proba această circumstanță, mai ales în contextul unei

proceduri de verificare a integrității, unde standardele de rigoare sunt ridicate.

document contabil sau alte probe privind cheltuielile efective pentru construcție.

Deși construcția unui imobil de asemenea dimensiuni presupune, în mod firesc,

angajarea unor resurse financiare semnificative și efectuarea unor plăți către

furnizori de materiale, prestatori de servicii de construcție, utilități și alte categorii

de cheltuieli conexe, candidatul nu a prezentat nicio factură, chitanță, contract de

prestări servicii sau alte înscrisuri care să ateste modul în care lucrările au fost

finanțate efectiv. Lipsa totală a acestor documente elementare, care sunt firesc

păstrate de orice persoană diligentă implicată într-un proces de construcție de

asemenea anvergură, ridică suspiciuni rezonabile privind transparența sursei de

finanțare și onestitatea explicațiilor furnizate.

veniturile din vânzarea apartamentului de pe strada „NMS” din 2018 contravin

principiului cauzalității, care este aplicabil și fluxurilor financiare, în corespundere

cu care nu poate exista o utilizare retroactivă a unui venit viitor. O astfel de afirmație

indică o gravă lipsă de coerență rațională, afectând percepția asupra integrității

persoanei evaluate. În plus, faptul că lucrările de construcție ar fi continuat după

recepția finală din 2017 nu a fost probat prin niciun act justificativ, cum ar fi

contracte suplimentare, facturi, ordine de plată sau rapoarte de lucrări, ceea ce

subminează și mai mult credibilitatea susținerilor.

Nichita, nici în cadrul evaluării, nici la etapa judiciară, nu a administrat niciun

document contabil sau alte probe justificative în baza cărora ar putea fi stabilite

cheltuielile efective pentru construcția casei. Or, construcția unui imobil, cu atât mai

mult a unei case particulare, presupune în mod natural existența unor evidențe

financiare, inclusiv contracte cu executanți, chitanțe de plată a materialelor de

construcție sau alte documente fiscale.

50

ca fiind o componentă indispensabilă a principiului integrității (a se vedea

Recomandarea CM/Rec(2000)10 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei

privind Codul de Conduită pentru Funcționarii Publici). Astfel, Recomandarea

CM/Rec(2000)10 subliniază că „transparența” impune ca funcționarul public să

păstreze și să prezinte documentația justificativă a tuturor actelor cu implicații

financiare. Această cerință nu este doar o formalitate administrativă, ci un corolar al

principiului responsabilității, menit să permită controlul public asupra conformității

între venituri și cheltuieli. Lipsa totală a acestor documente denotă nu doar o

atitudine lipsită de diligență, dar și o încălcare a obligației de a demonstra în orice

moment proveniența licită a bunurilor deținute, obligație care incumbă oricărui

procuror.

față de propria gestiune patrimonială, incompatibilă cu exigențele funcției pentru

care aspiră reclamantul, de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea

procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.

ținut evidența cheltuielilor și nu a putut estima costurile etapizate ale lucrărilor. Or,

această conduită este inacceptabilă din perspectiva standardelor profesionale

aplicabile procurorilor, dar mai mult ca atât membrilor unui organ specializat din

subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, întrucât Codul de etică impune

procurorilor obligația nu doar de a se conforma legii, ci și de a acționa cu maximă

prudență și responsabilitate, inclusiv în gestionarea resurselor personale, pentru a

evita orice dubiu cu privire la onestitatea sa. Nepăstrarea evidenței financiare

detaliate într-un proiect de asemenea anvergură ca edificarea unui imobil contravine

principiului responsabilității personale și creează suspiciuni legitime privind

proveniența fondurilor.

manifesta o diligență maximă, inclusiv în viața lor privată, astfel încât să nu ofere

niciun motiv rezonabil de a pune sub semnul întrebării integritatea lor.

exercitarea atribuțiilor profesionale, cât și în viața personală. Aceștia trebuie să

demonstreze societății că sunt integri, să adopte un comportament care să nu

provoace îndoieli în privința integrității și corectitudinii acțiunilor lor. Integritatea

semnifică însușirea de a fi integru, de a fi cinstit și de a da dovadă de probitate. Ea

presupune o concordanță deplină între principiile morale și conduita zilnică, fiind o

condiție esențială pentru menținerea încrederii publicului în justiție.

poate invoca neglijențe, greșeli de memorie sau omisiuni neintenționate pentru a

51

justifica discrepanțele sau lipsa de transparență, întrucât fiecare abatere, indiferent

de intensitate, subminează încrederea publică în sistemul de justiție. Integritatea

procurorului se evaluează nu doar prin lipsa sancțiunilor sau a condamnărilor, ci mai

ales prin percepția publicului asupra caracterului său ireproșabil.

Supreme de Justiție reține că lipsa unei evidențe clare a surselor de finanțare,

justificările inconsistente și lipsa unei diligențe minime în explicarea situației

patrimoniale confirmă dubiile serioase ale Comisiei de evaluare cu privire la

respectarea de către candidatul Alexandru Nichita a criteriului de integritate

financiară, astfel cum este reglementat de art. 8 alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c) din

Legea nr. 26/2022.

dubiile serioase ale Comisiei de evaluare referitor la respectarea de către acesta a

celor mai înalte standarde ale eticii conduitei profesionale de procuror. Or,

argumentele prezentate de acesta nu explică convingător discrepanțele dintre datele

declarate și cele constatate, iar comportamentul său atestă un grad insuficient de

transparență și responsabilitate, incompatibil cu exigențele funcțiilor pentru care se

aplică procedura de pre-vetting.

concluzionează că, din argumentele reclamantului, prezentate în fața instanței de

judecată, nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de

evaluare a candidatului, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de

evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea

candidatului cu criteriul de integritate financiară, conform art. 8 alin. (4) lit. b) și

alin. (5) lit. b) din Legea nr. 26/2022, în ceea ce privește mijloacele financiare

nejustificate utilizate pentru construcția unei case în orașul Cricova, mun. Chișinău

(2013 – 2017)

depozit nejustificat în sumă de 60 000 EUR în anul 2011, Completul de judecată

special vădește că, potrivit Comisiei de evaluare, la 01 martie 2011, Alexandru

Nichita a depus suma de 60 000 EUR (est. 1 012 000 MDL) într-un cont bancar

deschis pe numele său într-o bancă din Republica Moldova. Ulterior, la 12 iulie

2011, candidatul a retras suma de 15 000 EUR de pe contul respectiv.

cont bancar aparținea mamei sale și că a fost deschis pe numele acesteia, iar el doar

o ajuta în gestionarea contului bancar, în baza unei procuri generale eliberate de

mama sa. Cu toate acestea, candidatul nu a putut prezenta o copie a acelei procuri,

52

iar banca a confirmat Comisiei că acest cont bancar, de fapt, a fost deschis pe numele

lui Alexandru Nichita.

bănești pentru acel depozit, în prima rundă de întrebări scrise, Alexandru Nichita a

explicat că în acea perioadă fusese înstrăinat apartamentul cu trei odăi, cu suprafața

de 117.8 m. p., situat pe strada „N”, prezentând copia contractului de vânzare-

cumpărare din 24 februarie 2011. Însă, Comisia de evaluare a observat că, potrivit

acestui contract, apartamentul dat a fost vândut la suma de 470 000MDL (est. 28 763

EUR).

depozitul de 60 000 EUR din 01 martie 2011, candidatul a răspuns că sursa acestor

mijloace a fost de la înstrăinarea acestui apartament, dar și din alte economii

(împrumuturi de la rude, ajutoare de peste hotare). Însă, candidatul nu a oferit niciun

alt detaliu, inclusiv nicio sumă anume și nicio sumă cu referire la înstrăinarea

apartamentului de pe strada „N”.

suma de 40 000 EUR provenea din înstrăinarea apartamentului, 15 000 EUR dintr-

o donație din partea mamei soacre, iar 5 000 EUR dintr-un împrumut pe o perioadă

scurtă, din partea unei persoane cu care este în relație de rudenie (cumetri).

soției sale cu privire la donația în sumă de 15 000 EUR, iar în cea de-a patra rundă

de întrebări scrise a explicat că, în perioada anilor 2004-2009, soacra sa a lucrat în

Italia și a dorit să îi ajute să cumpere o casă, iar banii le-au fost transmiși în numerar

în prezența sa.

într-o instituție financiară, dar nu a prezentat niciun document sau detaliu cu privire

la sursele mijloacelor bănești ale soacrei care să coroboreze această donație.

întrebări, soția candidatului a propus inițial ca mama soacră a candidatului să facă și

ea o declarație pentru a confirma donația, în a patra rundă, candidatul a scris că nu a

cerut nicio informație privind donația de la soacra sa „pentru a nu o deranja cu

întrebările Comisiei” având în vedere starea gravă de sănătate a acesteia.

evaluare a remarcat că Alexandru Nichita nu a furnizat niciun document, precizând

doar că ar fi fost acordat pentru un an.

sursele sumei de 60 000 EUR depozitată de candidatul Alexandru Nichita la 01

martie 2011, reieșind din următoarele aspecte:

53

- candidatul a oferit explicații inconsecvente cu privire la titularul contului

bancar, susținând inițial că acesta era al mamei sale, în timp ce banca a

confirmat că a fost deschis pe numele lui Alexandru Nichita;

- candidatul a oferit explicații inconsecvente și vagi cu privire la sursele

mijloacelor financiare pentru depozit. Inițial, acesta a menționat doar

faptul că apartamentul a fost vândut, fără a specifica însă și prețul de

vânzare. Doar în a treia rundă de întrebări scrise acesta a indicat că ar fi

fost vândut cu prețul de 40 000 EUR;

- candidatul a indicat inițial doar înstrăinarea apartamentului drept o sursă

a banilor, adăugând ulterior și alte surse, precum împrumuturi de la rude

și sprijin financiar din străinătate. Numai în urma unor întrebări

suplimentare din partea Comisiei, candidatul a explicat că suma de 15 000

EUR a fost oferită de soacra sa ca ajutor pentru construirea casei, iar 5 000

EUR oferite de o rudă ca împrumut pe termen scurt;

- candidatul nu a furnizat niciun document privind sursele banilor pentru

pretinsa donație din partea soacrei sale, în sumă de 15 000 EUR. În cea

de-a treia rundă de întrebări scrise, candidatul a furnizat o declarație scrisă

din partea soției sale cu privire la donație, care a propus, de asemenea, să

fie furnizată și o declarație din partea mamei sale, dacă era necesar.

Ulterior, candidatul a negat această ofertă menționând că nu a solicitat

nicio informație de la soacra sa, invocând starea de sănătate a acesteia.

Faptul că candidatul a menționat această donație doar în a treia rundă de

întrebări, în urma unor întrebări detaliate din partea Comisiei, a generat

Comisiei dubii cu privire la veridicitatea acestei pretinse donații. Totodată,

candidatul indicase inițial că contul de depozit în sumă de 60 000 EUR era

al mamei sale. Dacă a fost așa cu adevărat, candidatul nu a explicat de ce

donația soacrei sale către el și soția sa a fost depusă în contul mamei sale;

- candidatul nu a explicat pentru ce a avut nevoie de un pretins împrumut,

pe termen scurt, de 5 000 EUR în anul 2011. De asemenea, candidatul nu

a furnizat niciun document care să confirme împrumutul sau rambursarea

acestuia.

candidatului Alexandru Nichita criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor

reținute de către Comisia de evaluare în decizia nr. 15 din 3 septembrie 2024 și a

argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de contestare,

Completul de judecată special consideră că, candidatul Alexandru Nichita nu a

înlăturat dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa etică și financiară

în partea ce ține de depozitul nejustificat în sumă de 60 000 EUR în anul 2011.

Alexandru Nichita, Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție

54

învederează că Legea nr. 26/2022 impune Comisiei de evaluare obligația de a

verifica dacă candidatul respectă cele mai înalte standarde de integritate și

responsabilitate, esențiale pentru funcționarea eficientă și onestă a instituțiilor

judiciare. Acest principiu presupune nu doar abținerea de la acte de corupție, dar și

evitarea oricăror acțiuni sau inacțiuni care ar putea da naștere suspiciunii rezonabile

de încălcare a normelor legale sau de conduită. În cazul de față, evaluarea

comportamentului candidatului Alexandru Nichita în fața Comisiei a dezvăluit o

serie de inconsecvențe și lacune grave în explicarea surselor financiare ale unui

depozit semnificativ de 60 000 EUR, depus într-un cont bancar în 2011.

pe marginea chestiunii sursei mijloacelor financiare pentru depozitul în sumă de

60 000 EUR deschis în anul 2011 au fost vagi, contradictorii și nu au fost susținute

de documentația justificativă corespunzătoare, ceea ce confirmă dubiile serioase ale

Comisiei de evaluare cu privire la respectarea normelor de integritate profesională.

atenția că, în loc să furnizeze o explicație clară și documentată cu privire la

proveniența acestor fonduri, Alexandru Nichita a indicat mai multe surse, dintre care

unele nu au fost susținute de dovezi concrete. De exemplu, explicațiile referitoare la

donația de 15 000 EUR din partea mamei soacre, precum și împrumutul de 5 000

EUR de la o rudă, au fost insuficient documentate și nu au fost susținute de declarații

oficiale sau acte juridice care să le valideze.

2011) stipula la art. 210 alin. (1) că trebuie să fie încheiate în scris actele juridice

dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice și persoanele fizice și dintre

persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depășește 1 000 de lei, iar

în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului.

în vigoare în anul 2011), pentru a justifica donația de 15 000 EUR și împrumutul de

5 000 EUR, Alexandru Nichita urma să administreze acte juridice în baza cărora au

luat naștere raporturile juridice de donație și împrumut sau cel puțin documente

contabile ori financiar-bancare. În schimb, reclamantul a invocat o serie de scuze

pentru absența documentației necesare, iar acest fapt subliniază o atitudine de

neseriozitate față de cerințele de transparență și integritate. Prin conduita sa,

Alexandru Nichita nu a demonstrat respectul cuvenit față de cerințele etice impuse

profesiei de procuror, iar acest comportament contravine principiilor fundamentale

de integritate care guvernează activitatea funcționarilor publici din sistemul judiciar.

evaluare că fost respectat de către candidați este principiul transparenței financiare.

Conform Recomandării CM/Rec(2000)10 a Comitetului de Miniștri al Consiliului

55

Europei privind Codul de Conduită pentru Funcționarii Publici, transparența impune

ca toți funcționarii publici, inclusiv procurorii, să păstreze și să prezinte

documentația justificativă pentru orice act cu implicații financiare. În acest sens,

candidatul Alexandru Nichita a fost invitat să prezinte dovezi clare referitoare la

sursele fondurilor depuse în contul bancar în 2011. Cu toate acestea, el nu a furnizat

documentele justificative necesare, iar explicațiile sale au fost incomplete și confuze

pentru Comisia de evaluare, fapt care a fortificat dubiile Comisiei cu privire la

respectarea normelor de integritate.

depozitului de 60 000 EUR, dar nu a reușit să prezinte documente oficiale care să

susțină aceste afirmații. Lipsa documentelor justificative în această privință

reprezintă o încălcare directă a principiului transparenței financiare, care impune ca

orice tranzacție financiară semnificativă să fie transparentă și justificată prin acte

legale. Această absență a documentației trezește dubii cu privire la corectitudinea și

legalitatea provenienței fondurilor respective și, implicit, la respectarea cerințelor de

integritate financiară.

considera că candidatul Alexandru Nichita a respectat principiul transparenței

financiare, iar acest fapt ar putea afecta negativ încrederea publicului în activitatea

procurorilor și în transparența sistemului judiciar în ansamblu.

responsabilității și conduita procurorului, care în virtutea funcției pe care o ocupă,

este chemat să acționeze cu responsabilitate și să respecte cele mai înalte standarde

de etică și conduită profesională. Procurorul este, în primul rând, un servitor al

societății, iar prin acțiunile sale trebuie să reflecte un exemplu de integritate, respect

față de lege și corectitudine. Acest principiu presupune, printre altele, abținerea

procurorului de la orice comportament care ar putea pune la îndoială corectitudinea

acțiunilor sale.

care să reflecte responsabilitatea și integritatea cerute de profesie. Absența unor

explicații clare și a documentelor justificative pentru depozitul de 60 000 EUR

sugerează o încercare de a evita responsabilitatea față de lege și de a ascunde anumite

detalii referitoare la sursele financiare. Aceste fapte trezesc dubii cu privire la

integritatea candidaturii sale și pot eroda încrederea publicului în activitatea

organelor de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în

sistemul justiției.

rezonabil a constatat în privința candidatului Alexandru Nichita existența unor dubii

serioase ce țin de respectarea cerințele legale de integritate etică și financiară impuse

56

de profesia de procuror. Or, lipsa de coerență în declarații, neprezentarea

documentelor justificative și comportamentul vag și evaziv al candidatului

Alexandru Nichita cu privire la sursele financiare ridică îndoieli serioase privind

conformitatea acestuia cu standardele de integritate și transparență necesare pentru

a ocupa funcția de membru în organele specializate ale Consiliului Superior al

Procuraturii.

dubiile serioase ale Comisiei de evaluare referitor la respectarea de către acesta a

celor mai înalte standarde ale eticii conduitei profesionale de procuror. Or,

argumentele prezentate de acesta nu explică convingător discrepanțele dintre datele

declarate și cele constatate, iar comportamentul său atestă un grad insuficient de

transparență și responsabilitate, incompatibil cu exigențele funcțiilor pentru care se

aplică procedura de pre-vetting.

concluzionează că, din argumentele reclamantului, prezentate în fața instanței de

judecată, nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de

evaluare a candidatului, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de

evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea

candidatului cu criteriul de integritate etică și financiară, conform art. 8 alin. (4)

lit. b) și alin. (5) lit. d) și e) din Legea nr. 26/2022, în ceea ce privește mijloacele

depozitul nejustificat în sumă de 60 000 EUR în anul 2011.

pretinse împrumuturi primite în anul 2016, Completul de judecată special vădește

că, potrivit Comisiei de evaluare, în declarația sa anuală pentru 2016, candidatul

Alexandru Nichita a declarat împrumuturi în valoare totală de 395 500 MDL

(est. 17 936 EUR), dintre care 10 000 EUR provenite de la mama sa, 80 000 MDL

de la fiul său și 95 000 MDL de la cumnatul său.

cele trei împrumuturi au fost acordate fără termen. Însă, în declarațiile sale anuale

ulterioare, candidatul a indicat anul 2030 ca termen scadent pentru împrumutul de la

mama sa și anul 2031 pentru celelalte două împrumuturi.

candidatul a precizat că nu a indicat termenele de scadență ale împrumuturilor în

declarația sa anuală pentru 2016, deoarece acestea au fost luate de la rudele sale.

Candidatul ar fi modificat acest aspect începând cu anul 2017 datorită unei

instrucțiuni din partea Autorității Naționale de Integritate privind modul de

completare a declarațiilor anuale. În timpul audierii, candidatul a declarat că datoriile

57

către mama și fiul său au fost stinse în mod tacit, în timp ce către cumnatul său –

termenul scadent este anul 2031.

existența acestor împrumuturi și, implicit, privind veridicitatea declarațiilor anuale

în care sunt menționate, din următoarele motive principale:

- inițial, candidatul nu a indicat niciun termen scadent pentru împrumuturi

în declarația sa anuală pentru anul 2016, deoarece împrumuturile erau de

la rudele sale. Explicația sa, conform căreia a corectat acest lucru începând

cu anul 2017, ca urmare a noilor instrucțiuni ale Autorității Naționale de

Integritate, nu este convingătoare, deoarece nu există nicio legătură logică

cu ceea ce a invocat cu privire la anul 2016 și anume, că nu era stabilit

niciun termen scadent „deoarece erau în relații de rudenie”;

- durata împrumuturilor este neverosimil de lungă, ajungând la aproximativ

14-15 ani;

- candidatul nu a furnizat suficiente detalii cu privire la modul în care rudele

sale (fiul și cumnatul) și-ar fi putut permite să ofere asemenea

împrumuturi. Candidatul nu a oferit nicio explicație despre cum și-a putut

permite fiul său să îi acorde un împrumut în anul 2016, din moment ce

venitul net anual total al fiului era mai mic decât împrumutul și nu avuse

niciun loc de muncă oficial anterior. În timpul audierii, candidatul a

susținut că fiul său a fost angajat și până la 2016, dar nu a furnizat niciun

document în acest sens. Candidatul nu a furnizat niciun document cu

privire la sursa banilor cumnatului său pentru acordarea pretinsului

împrumut și a invocat, în cadrul audierii, că nu știa că există vreo întrebare

cu privire la acest aspect, deși Comisia i-a acordat întrebări în acest sens

în cadrul comunicării scrise. Acest aspect a fost inclus și în invitația la

audiere adresată candidatului. Acesta a oferit explicații generale privind

sursa banilor cumnatului, cum ar fi ajutorul din străinătate și economiile

familiei.

candidatului Alexandru Nichita criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor

reținute de către Comisia de evaluare în decizia nr. 15 din 03 septembrie 2024 și a

argumentelor relevante invocate de către reclamant în cererea de contestare,

Completul de judecată special consideră că, candidatul Alexandru Nichita nu a

înlăturat dubiile Comisiei de evaluare cu privire la integritatea sa etică și financiară

în partea ce ține de pretinse împrumuturi primite în anul 2016.

Alexandru Nichita, Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție

învederează că un aspect semnificativ în analiza candidaturii lui Alexandru Nichita

58

reprezentă împrumuturile în valoare totală de 395 500 MDL (aproximativ 17 936

EUR) indicate de către acesta în declarația anuală pentru anul 2016. Aceste

împrumuturi ar fi provenit de la mama, fiul și cumnatul său, fiind acordate fără

termen de scadență, conform declarației din anul 2016.

împrumuturi în valoare totală de 395 500 MDL, provenite de la mama sa (10 000

EUR), fiul său (80 000 MDL) și cumnatul său (95 000 MDL). Inițial, în declarația

din 2016, candidatul nu a indicat niciun termen scadent pentru aceste împrumuturi,

iar în declarațiile ulterioare, a precizat termene de scadență considerabil îndepărtate:

2030 pentru împrumutul de la mama sa și 2031 pentru celelalte două împrumuturi.

Această modificare ulterioară a termenelor de scadență a trezit dubiile Comisiei de

evaluare, având în vedere că nu a existat o justificare coerentă care să explice de ce

împrumuturile inițial fără termen au fost ulterior ajustate cu perioade atât de lungi,

nejustificate de practici normale între rude.

declarațiile de avere și interese personale ale unui funcționar public trebuie să

reflecte în mod clar și complet toate sursele de venit și datoriile acestuia, inclusiv

termenele de scadență ale împrumuturilor. Nerespectarea acestei obligații

subminează principiul transparenței financiare, iar modificările ulterioare efectuate

de candidat nu pot fi considerate suficiente pentru a justifica absența unei

transparențe corespunzătoare în momentul depunerii declarațiilor.

împrumuturile sale în declarația anuală din 2016, motivând că acestea au fost

acordate de rude, fără un termen fixat pentru returnare. Ulterior, în declarațiile

anuale din anii următori, a indicat termene de scadență foarte îndepărtate. Explicația

sa, precum că aceste modificări au fost realizate din cauza noilor instrucțiuni emise

de Autoritatea Națională de Integritate, a fost apreciată de Comisia de evaluare ca

nefiind plauzibilă. Or, corectările făcute la termenele de scadență pentru

împrumuturi nu sunt justificate în mod adecvat, având în vedere că reglementările

privind completarea declarațiilor financiare sunt clare și stabile, iar modificările

aduse în declarațiile ulterioare ridică dubii legate de buna credință a candidatului.

care a fost considerată nerealist de lungă, având în vedere suma totală acordată și

natura relațiilor familiale. Așa un termen scadent de 14-15 ani pentru returnarea

împrumuturilor este exagerată și neobișnuită pentru tranzacțiile financiare, chiar și

între membri ai aceleași familii.

rude, iar aceasta ar justifica, conform opiniei sale, absența termenelor de scadență.

59

Cu toate acestea, argumentul invocat nu poate fi acceptat în contextul

reglementărilor existente și al standardelor de transparență financiară aplicabile.

că Alexandru Nichita nu a furnizat documente adecvate care să justifice capacitatea

financiară a celor doi membri ai familiei sale (fiul și cumnatul) de a-i acorda

asemenea împrumuturi. Or, Comisia de evaluare a constatat dubii în privința faptului

că fiul candidatului Alexandru Nichita, care în 2016 avea un venit net total de 71 688

MDL, ar fi avut posibilitatea să acorde un împrumut de 80 000 MDL, având în

vedere veniturile sale anuale. Iar, afirmațiile candidatului, precum că fiul său ar fi

fost angajat anterior în cadrul unei companii IT, nu au fost confirmate prin probe în

baza cărora s-ar fi putut verifica acest aspect.

faptul că, potrivit documentelor acumulate în cadrul evaluării, cumnatul candidatului

Alexandru Nichita nu era potent financiar să-i acorde împrumutul declarat în sumă

de 95 000 MDL, or, acesta avea venituri nete anuale de aproximativ 60 000 MDL.

Acest fapt ridică și mai multe întrebări privind capacitatea de a acorda un asemenea

împrumut, în condițiile în care candidatul nu a oferit niciun document care să ateste

sursa acestor bani. Explicațiile generale, cum ar fi economiile familiei și ajutoarele

din străinătate, nu sunt suficiente pentru a dovedi că împrumuturile au fost realizate

din surse legale și transparente.

activitatea antreprenorială și economiile personale, acesta nu a oferit documente care

să confirme acest fapt. Aspectul dat este deosebit de relevant, având în vedere că

legislația impune ca toate sursele financiare să fie dovedite prin documente

justificative clare, în scopul de a asigura transparența în ceea ce privește resursele

financiare ale funcționarilor publici.

întemeiată concluzia Comisiei de evaluare, precum că explicațiile și documentele

prezentate de Alexandru Nichita nu sunt suficiente pentru a stabili veridicitatea

împrumuturilor declarate și sursele acestora.

sursele financiare pentru împrumuturile respective ridică îngrijorări fundamentale

cu privire la respectarea principiilor de integritate etică și financiară, esențiale pentru

evaluarea unui candidat la funcția de membru al organelor specializate din cadrul

Consiliului Superior al Procuraturii.

respectării de către candidați a obligației de transparențe, absenteismul documentar

privind sursele financiare pentru împrumuturile declarate, precum și inconsecvențele

și modificările survenite în declarațiile ulterioare ale candidatului, afectează grav

60

conformitatea candidatului Alexandru Nichita cu cerințele legale de integritate etică

și financiară.

dintre valorile fundamentale ale profesiei, iar respectarea acestuia nu este doar o

opțiune morală, ci o obligație juridică și profesională. Procurorul este dator să adopte

o conduită onestă și decentă, să manifeste un comportament care să consolideze

încrederea publicului în prestigiul instituției și să se abțină de la orice acțiuni care ar

putea sugera lipsa de probitate. Această obligație este cu atât mai stringentă în cazul

candidaților la funcții de conducere sau de reprezentare în cadrul organelor de

autoadministrare a procurorilor, întrucât aceștia urmează să exercite nu doar o

funcție administrativă, ci și una simbolică, de garanți ai integrității instituționale.

dubiile serioase ale Comisiei de evaluare referitor la respectarea de către acesta a

celor mai înalte standarde ale eticii conduitei profesionale de procuror. Or,

argumentele prezentate de acesta nu explică convingător discrepanțele dintre datele

declarate și cele constatate, iar comportamentul său atestă un grad insuficient de

transparență și responsabilitate, incompatibil cu exigențele funcțiilor pentru care se

aplică procedura de pre-vetting.

concluzionează că, din argumentele reclamantului, prezentate în fața instanței de

judecată, nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării sale în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de

evaluare a candidatului, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de

evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea

candidatului cu criteriul de integritate etică și financiară, conform art. 8 alin. (2)

lit. c) și alin. (4) lit. a) și b) și alin. (5) lit. b), d) și e) din Legea nr. 26/2022, în ceea

ce privește pretinsele împrumuturi primite în anul 2016.

neconsecvențele și explicațiile incoerente ale candidatei cu privire la aspectele

supuse evaluării au subminat credibilitatea sa în fața Comisiei de evaluare.

respecte cele mai înalte standarde etice și profesionale, atât în exercitarea atribuțiilor

lor, cât și în afara lor, permițând astfel societății să aibă încredere în justiție. Având

în vedere că procurorii acționează în numele poporului și în interesul public, ei

trebuie să fie întotdeauna integri și întotdeauna să fie conștienți de riscurile corupției

și să nu admită aparența unui comportament corupțional în activitatea sa, iar

tranzacțiile cu privire la proprietatea personală să fie încheiate într-un mod care să

nu provoace îndoieli. Procurorul trebuie să se comporte întotdeauna, și nu numai în

61

exercitarea atribuțiilor de serviciu, în mod onorabil și demn de funcția sa, fiind un

exemplu de conduită pentru restul societății.

reținut că anumite încălcări ale funcționarilor publici a obligațiilor cu privire la

declararea averii, pot fi considerate, în general, ca grave. Acestea pot include, printre

altele, nedeclararea principalelor active sau a surselor de venit sau încercări

deliberate de a le ascunde de autorități, incapacitatea de a justifica achiziții majore

prin economii sau resurse legitime și suficiente, deținute la momentul achiziționării;

sau incapacitatea de a justifica un stil de viață excesiv sau cheltuieli extravagante,

care depășesc în mod clar mijloacele legale declarate funcționarului vizat și ale

familiei sale (nr. 40662/19, din 13 decembrie 2022, § 85).

Nichita nu a desființat dubiile Comisiei de evaluare, ba mai mult ca atât, prin

comportamentul său, explicațiile incomprehensibile și inconsecvente, candidatul a

fortificat dubiile Comisiei, transformându-le în dubii serioase.

în raport cu alți candidați care au fost evaluați pozitiv în situații similare, reclamantul

a invocat o serie de hotărâri ale Curții Supreme de Justiție, prin care s-ar fi stabilit

repere jurisprudențiale relevante pentru evaluarea sa. Aceste invocări, însă, nu pot fi

reținute ca temei pentru admiterea contestației, pentru următoarele considerente.

cu presupusul formalism sau subiectivism al Comisiei nu poate fi reținută, întrucât

acest standard este expres prevăzut de art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022 și

reflectă o marjă de apreciere necesară Comisiei de evaluare pentru a verifica, în mod

complex și nuanțat, respectarea integrității de către candidați. Această marjă de

apreciere este compatibilă cu principiile statului de drept, în măsura în care permite

analizarea nu doar a legalității formale a acțiunilor, ci și a coerenței, onestității și

transparenței comportamentului candidaților.

cauza Alionei Miron, se întemeiază pe circumstanțe de fapt distincte, iar principiile

formulate în respectivele cauze nu pot fi aplicate mecanic. Spre deosebire de cazurile

menționate, reclamantul Alexandru Nichita a oferit explicații inconsecvente,

contradictorii și incomplete, fără a prezenta documente probante pentru cheltuieli

esențiale legate de construcția imobilului. Acest comportament contrastează cu cel

al altor candidați care, în limitele posibilului, au oferit dovezi și au solicitat măsuri

suplimentare de probă (audierea persoanelor, extrase bancare, etc.).

substitut pentru lipsa probelor materiale. Deși tradițiile culturale și ajutorul între rude

sunt realități acceptate, acestea nu exonerează candidatul de obligația legală și etică

62

de a-și documenta veniturile și cheltuielile în mod credibil, inclusiv și sursa

veniturilor persoanelor de la care ia cu împrumut bani, celor mai ales atunci când

este vorba despre persoane care dețin sau aspiră la funcții de conducere în sistemul

judiciar. Invocarea generală a unor practici sociale nu poate servi ca fundament

juridic pentru evitarea cerințelor de transparență și rigoare în gestiunea patrimoniului

personal.

ci tratament egal pentru situații comparabile, în baza unor criterii obiective. În cauza

de față, spre deosebire de alte cazuri invocate, reclamantul a oferit explicații evazive,

a omis documente justificative esențiale, a modificat versiunea faptelor de mai multe

ori și nu a cooperat deplin cu Comisia. Prin urmare, nu poate pretinde un tratament

similar cu al candidaților care au prezentat dovezi credibile, chiar și în condiții

dificile. Așa cum prevede și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, tratamentul

inegal devine discriminatoriu doar în absența unei justificări obiective și rezonabile,

ceea ce nu este cazul în speță.

reclamant, în special cele pronunțate în cauza Alionei Miron, se referă la

circumstanțe de fapt diferite, reflectând situații juridice care au fost apreciate distinct

de către Comisia de evaluare, în temeiul probatoriului specific fiecărei cauze.

de evaluare și-ar fi exercitat discreția în mod diferit, în mod arbitrar sau

discriminatoriu. În cauzele invocate, candidații au reușit să înlăture dubiile Comisiei

prin probe suficiente și printr-o conduită colaborativă și consecventă. Spre deosebire

de acestea, în prezenta cauză, reclamantul nu a oferit explicații credibile, nu a

prezentat documente justificative și a dat declarații contradictorii, ceea ce justifică o

concluzie distinctă.

încălcat principiul egalității, întrucât situația sa factuală diferă sub aspecte esențiale

de cele prezentate în spețele citate.

se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea de către

Alexandru Nichita, candidat la funcția de membrul al Colegiului pentru selecția și

evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, a

evaluării în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de

evaluare a candidatului, nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de

evaluare (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea

candidatului cu criteriul de integritate etică și financiară, conform art. 8 alin. (1),

alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a) și b) și alin. (5) lit. a), b), c), d) și e) din Legea

nr. 26/2022.

63

Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni a remarcat că procurorii trebuie să

facă dovada unei integrități absolute a comportamentului lor [Avizul CCPE nr. 13

(2018) „Independența, responsabilitatea și etica procurorilor”, §§ 55].

în litigiu dedus judecății, nu se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei

de evaluare procurorilor nr. 15 din 03 septembrie 2024 cu privire la candidatura lui

Alexandru Nichita, candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și

evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.

prevederilor legii, nefiind constatată existența unor circumstanțe care puteau duce la

promovarea evaluării de către candidat, iar în cadrul procedurii de evaluare și

evaluare reluată nu au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de

evaluare, care să afecteze caracterul echitabil al procedurii de evaluare, astfel că

cererea de contestare depusă de Alexandru Nichita este neîntemeiată și urmează a fi

respinsă.

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022,

COMPLETUL DE JUDECATĂ SPECIAL, instituit în cadrul Curții Supreme de

Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei de

evaluare procurorilor, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge contestația depusă de Alexandru Nichita împotriva deciziei nr.15 din

03 septembrie 2024 a Comisiei de evaluare procurorilor.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Ion Malanciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

64