CASE OF KLIMIN v. RUSSIA

CAUZA TERZĂ A SECȚIUNII DE KLIMIN c. RUSSIA (Depunerea nr. 33126/08) HOTĂRÂREA STRASBOURG 14 aprilie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Klimin c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Peeter Roosma, Președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Viktoriya Maradudina, judecători Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 10 martie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cauza a fost inițiată într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 9 aprilie 2008. Guvernul rus (“Convenția”). Guvernul” a primit notificarea cererii. FACTELE Detaliile și informațiile aplicabile cererii reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a detenției anterioare. De asemenea, el a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. Reclamantul s-a plâns, în principal, că detenția anterioară a fost irazonabilă de lungă durată. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „Toată lumea arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) (c) din prezentul articol este ... dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care trebuie să apară pentru judecată.” Curtea observă că principiile generale referitoare la dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost declarate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła v. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110, CEDH 2000 XI, și McKay v. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, CEDH 2006 X, cu alte referințe). În cazul principal al Dirdizov v. Rusia, nr. 41461/10, 27 noiembrie 2012, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, lungimea deținerii anterioare a reclamantului a fost excesivă. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZAT-LAW 10. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, nici nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că, de asemenea, acestea dezvăluie încălcări ale Convenției în lumina jurisprudenței sale bine stabilite (a se vedea Idalov v. Russia [GC], nr. 5826/03, §§§ 154-64, 22 mai 2012). 12. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere tot materialul în posesie și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție doar părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pastukhov și Yelagin c. Rusia, nr. 55299/07, 19 decembrie 2013), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul anexat. 15. Curtea consideră în continuare oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Declară plângerile privind durata excesivă a detenției preventive și celelalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum se prevede în tabelul adăugat, admisibile și restul cererii inadmisibile; Declară că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție privind lungimea excesivă a detenției preventive; Deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul anexat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 14 aprilie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungătate excesă a detenției anterioare) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul de naștere Perioada de detenție Curții care a eliberat ordinul de detenție/procedură examinată Lungimea de detenție Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 33126/08 09/04/2008 Andrey Vladimirovich KLIMIN 1978 30/10/2007 până la 03/08/2009 Curtea de District Primarskiy din St Petersburg, Curtea Orașului din San Petersburg 1 an (s) și 9 luni (s) și 5 zile (s) fragilitate a motivelor angajate de instanțe; Incapacitatea de a desfășura procedurile cu diligență debită în timpul perioadei de detenție Art. 5 (4) - lungimea excesivă a revizuirii judiciare a detenției Curții de District Primorskiy din St. Petersburg 25/12/2007 - Curtea de Oraș din St. Petersburg 28/04/2008; Curtea de District Primorskiy din St. Petersburg, 12/03/2009 – Curtea de Oraș din St. Petersburg 13/05/2009; Curtea de District Primorskiy din St. Petersburg 24/04/2009 – Tribunalul orașului St. Petersburg 01/07/2009. 2.500 [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

KLIMIN v. RUSSIA

(Application no. 33126/08)

JUDGMENT

STRASBOURG

14 April 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Klimin v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Peeter Roosma,

President,

Andreas Zünd,

Mikhail Lobov,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 10 March 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 9 April 2008.

2.

The Russian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the excessive length of his pre-trial detention. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5

§

3 OF THE CONVENTION

5.

The applicant complained principally that his pre-trial detention had been unreasonably long. He relied on Article

5

§

3 of the Convention, which reads, in so far as relevant, as follows:

“Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph

1

(c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”

6.

The Court observes that the general principles regarding the right to trial within a reasonable time or to release pending trial, as guaranteed by Article

5 §

3 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Kudła v.

Poland

[GC], no.

30210/96, § 110, ECHR 2000

‑

XI, and

McKay v. the United Kingdom

[GC], no. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006

‑

X, with further references).

7.

In the leading case of

Dirdizov v. Russia,

no. 41461/10, 27 November 2012, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

8.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the applicant’s pre-trial detention was excessive.

9.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5

§

3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

10.

The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its well-established case-law (see

Idalov v. Russia

[GC], no. 5826/03, §§ 154-64, 22

May 2012).

REMAINING COMPLAINTS

11.

The applicant also raised other complaints under various Articles of the Convention.

12.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Pastukhov and Yelagin v. Russia,

no. 55299/07, 19 December 2013), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

15.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints concerning the excessive length of pre-trial detention and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible

and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article

5

§

3 of the Convention concerning the excessive length of pre-trial detention;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 14 April 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Peeter Roosma

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(excessive length of pre-trial detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Period of detention

Court which issued detention order/examined appeal

Length of detention

Specific defects

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

33126/08

09/04/2008

Andrey Vladimirovich KLIMIN

1978

30/10/2007 to

03/08/2009

Primorskiy District Court of St

Petersburg,

St Petersburg City Court

1 year(s) and

9 month(s) and

5 day(s)

fragility of the reasons employed by the courts;

failure to conduct the proceedings with due diligence during the period of detention

Art. 5 (4) - excessive length of judicial review of detention

Primorskiy District Court of

St Petersburg 25/12/2007 -

St Petersburg City Court 28/04/2008;

Primorskiy District Court of

St Petersburg, 12/03/2009 –

St Petersburg City Court 13/05/2009;

Primorskiy District Court of

St Petersburg 24/04/2009 –

St Petersburg City Court 01/07/2009.

2,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.