CASE OF YARULLIN v. RUSSIA

CAUZA TERZĂ A SECȚIUNEI DE YARULLIN c. RUSSIA (Declarația nr. 28106/21) JUDGMENT STRASBOURG 1 decembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Yarullin c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Darian Pavli, Președintele Ioannis Ktistakis, Andreas Zünd , judecători și Viktoriya Maradudina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 10 noiembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 24 aprilie 2021. Guvernul rus (“Convenția”) Guvernul” a primit notificarea cererii. FACTELE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a detenției anterioare. De asemenea, s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție. Reclamantul s-a plâns, în principal, că detenția anterioară a fost irazonabilă de lungă durată. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Toată lumea arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) (c) din prezentul articol este ... dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care trebuie să apară pentru judecată.” Curtea observă că principiile generale referitoare la dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost declarate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła v. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110, CEDH 2000 XI, și McKay v. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, CEDH 2006 X, cu alte referințe). În cazul principal al Dirdizov v. Rusia, nr. 41461/10, 27 noiembrie 2012, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, lungimea deținerii anterioare a reclamantului a fost excesivă. Această plângere este, prin urmare, admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZAT-LAW 10. Reclamantul a prezentat o altă plângere care a susținut, de asemenea, o chestiune în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv, în consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de concluziile sale din Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 154-58, 22 mai 2012, în ceea ce privește revizuirea îndelungată a detenției anterioare. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 11. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 12. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pastukhov și Yelagin c. Rusia, nr. 55299/07, 19 decembrie 2013), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 13. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; deține că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenția privind lungimea excesivă a detenției anterioare; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 1 decembrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungătate excesă a detenției anterioare) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul de naștere Perioada de detenție Curții care a eliberat ordinul de detenție/procedură examinată Lungimea de detenție Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 28106/21 24/04/2021 Rashid Ramilevich YARULLIN 1993 22/04/2019 în așteptarea Curții de district Vakhitovskiy din Kazan, Curtea Supremă a Republicii Tatarstan, Curtea de Jurisdicție Generală Apelată Mai mult de 3 ani (s) și 4 luni (s) și 18 zile (s) Fragilitatea motivelor angajate de instanțe; neexaminarea posibilității de aplicare a altor măsuri de reținere Art. 5 (4) - lungimea excesivă a controlului judiciar al detenției - instanța de primă instanță: Curtea Supremă a Republicii Tatarstan, 24/12/2020; Curtea de apel a 4-a Curtea de Jurisdicție generală, 11/02/2021 4000 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

YARULLIN v. RUSSIA

(Application no. 28106/21)

JUDGMENT

STRASBOURG

1 December 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Yarullin v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President

,

Ioannis Ktistakis,

Andreas Zünd

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 10 November 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 24 April 2021.

2.

The Russian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the excessive length of his pre-trial detention. He also complained under Article 5 § 4 of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5

§

3 OF THE CONVENTION

5.

The applicant complained principally that his pre-trial detention had been unreasonably long. He relied on Article

5

§

3 of the Convention, which reads as follows:

Article

5

§

3

“Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph

1

(c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”

6.

The Court observes that the general principles regarding the right to trial within a reasonable time or to release pending trial, as guaranteed by Article

5 §

3 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Kudła v.

Poland

[GC], no.

30210/96, § 110, ECHR 2000

‑

XI, and

McKay v. the United Kingdom

[GC], no. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006

‑

X, with further references).

7.

In the leading case of

Dirdizov v. Russia,

no. 41461/10, 27 November 2012, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

8.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the applicant’s pre-trial detention was excessive.

9.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article

5 §

3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

10.

The applicant submitted another complaint which also raised an issue under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in

Idalov v. Russia

[GC], no. 5826/03, §§ 154-58, 22 May 2012, as regards lengthy review of pre-trial detention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

11.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

12.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Pastukhov and Yelagin v. Russia,

no. 55299/07, 19 December 2013), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

13.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article

5

§

3 of the Convention concerning the excessive length of pre-trial detention;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaint raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 1 December 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(excessive length of pre-trial detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Period of detention

Court which issued detention order/examined appeal

Length of detention

Specific defects

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

28106/21

24/04/2021

Rashid Ramilevich YARULLIN

1993

22/04/2019

pending

Vakhitovskiy District Court of Kazan, Supreme Court of the Republic of Tatarstan, Forth Appellate Court of General Jurisdiction

More than

3 year(s) and 4

month(s) and 18 day(s)

fragility of the reasons employed by the courts;

failure to examine the possibility of applying other measures of restraint

Art. 5 (4) - excessive length of judicial review of detention - first-instance court: the Supreme Court of the Tatarstan Republic, 24/12/2020; 4th Appellate Court of General Jurisdiction, 11/02/2021

4,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.