2ra-650/24 — cu privire la obligarea achitării profitului pierdut în legătură cu refuzul de a fi angajată în cîmpul muncii și obligarea achitării prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la obligarea achitării profitului pierdut în legătură cu refuzul de a fi angajată în cîmpul muncii şi obligarea achitării prejudiciului moral
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-650/24 — cu privire la obligarea achitării profitului pierdut în legătură cu refuzul de a fi angajată în cîmpul muncii și obligarea achitării prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Tatiana Ursachi,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Tatiana Ursachi împotriva Instituției Educației Timpurie ,,Alunelul”,
intervenient accesoriu primăria comunei Rublenița, cu privire la obligarea
achitării profitului pierdut în legătură cu refuzul de a fi angajată în cîmpul
muncii și obligarea achitării prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 14 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-650/24
PIGD Nr.2-22085088-01-2ra-13062024)
Recursul declarat după 1 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433
alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentei cu decizia instanței
de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Soroca, sediul Central ( jud. Gh. Purici)
Curtea de Apel Bălți ( jud. A. Garbuz, I. Grosu, A. Ciobanu)
28 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, recursul declarat de Tatiana Ursachi,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 16 iunie 2022, Tatiana Ursachi a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Instituției Educației Timpurie ,,Alunelul”, intervenient accesoriu
primăria comunei Rublenița, cu privire la obligarea achitării profitului
pierdut în legătură cu refuzul de a fi angajată în câmpul muncii și obligarea
achitării prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, în luna septembrie 2019
și ulterior în aprilie 2020, a depus cereri de angajare în funcția de educator
la Instituția Educației Timpurie „Alunelul” din comuna Rublenița, în
condițiile existenței unor locuri vacante. Ambele cereri au fost respinse fără
temei legal, fără organizarea unui concurs, fiindu-i sugerat doar să aștepte.
Reclamanta consideră aceste refuzuri nejustificate și discriminatorii.
La 15 decembrie 2021, s-a adresat și Primăriei comunei Rublenița
solicitând sprijin pentru obținerea unui loc de muncă, însă cererea a rămas
nesoluționată, fără emiterea unui act administrativ conform legislației.
Prin refuzurile neîntemeiate ale angajatorului și lipsa reacției din partea
administrației publice locale, reclamanta a fost lipsită de posibilitatea de a
obține venituri din muncă, suferind astfel un prejudiciu material și moral.
Prejudiciul moral este estimat la suma de 200.000 lei.
La 16 mai 2022, a depus cerere prealabilă către ambii pârâți, solicitând
despăgubiri, însă aceasta nu a fost soluționată.
Reclamanta a solicit obligarea pârâtului la achitarea profitului pierdut,
cauzat de refuzul neîntemeiat de a fi angajată în câmpul muncii, pentru
perioada cuprinsă între data depunerii cererii de angajare - aprilie 2020 și
data recepționării cererii prealabile - 16 mai 2022, precum și obligarea
acestuia la plata prejudiciului moral în cuantum de 200.000 lei.
1
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Prin hotărârea din 21 martie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a
fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea depusă de Tatiana Ursachi.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 29 martie 2023, Tatiana Ursachi a depus cerere de apel nemotivată,
iar la 20 iunie 2023 a prezentat cererea de apel motivată împotriva hotărârii
din 21 martie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând casarea
hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală
a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 14 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, a fost respins,
apelul declarat de Tatiana Ursachi și s-a menținut hotărârea din 21 martie
2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.
Instanța de apel a constatat că instanța de fond, în mod corect și
temeinic a concluzionat asupra neîndeplinirii condițiilor legale pentru
admiterea pretenției privind încasarea profitului pierdut. Refuzul de angajare
a fost determinat de lipsa funcțiilor vacante și de interdicțiile prevăzute prin
Hotărârea Guvernului nr. 942 din 22.12.2020 și Hotărârea Guvernului nr.
475 din 29.12.2021, prin care s-a instituit un moratoriu temporar asupra
angajărilor în sectorul public.
În aceste condiții, instanța de apel a reținut că refuzul angajatorului de
a încheia un contract individual de muncă cu reclamanta nu poate atrage
obligația de compensare pentru un presupus profit pierdut.
Totodată, instanța de apel a constatat că, în urma examinării
multiplelor plângeri formulate de Tatiana Ursachi către diverse instituții
publice Ministerul Educației și Cercetării, Cancelaria de Stat, Procuratura
Generală, Consiliul Superior de Securitate, Inspectoratul Muncii, Consiliul
pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității,
Inspectoratul de Poliție Soroca și Serviciul Protecție Internă și Anticorupție,
nu au fost identificate încălcări legale din partea conducerii instituției.
Astfel, prin răspunsurile oficiale ale Inspectoratului de Poliție Soroca
(nr. 34/48-3040 din 09.03.2022 și nr. 34/48-5009 din 08.04.2022), s-a
constatat că acțiunile directoarei instituției, doamna Nina Cebotari, nu
2
întrunesc elementele constitutive ale unei contravenții sau infracțiuni,
nefiind identificate abateri disciplinare, contravenționale sau penale.
De asemenea, la 1 martie 2022, conducerea instituției preșcolare,
împreună cu primarul comunei Rublenița, i-au propus reclamantei ocuparea
unui post pe perioadă determinată. Reclamanta a refuzat expres această
ofertă, solicitând în mod exclusiv angajarea pe perioadă nedeterminată, în
condițiile în care nu exista un post vacant disponibil.
Prin răspunsul Direcției de Învățământ Soroca nr. 01-30/21 din 16
martie 2022, s-a confirmat că, la acel moment, în cadrul Instituției de
Educație Timpurie „Alunelul” nu existau funcții vacante pentru postul de
educator. Totodată, s-a menționat că, în eventualitatea apariției unui post
vacant, candidatura reclamantei va fi examinată.
Prin decizia din 31 mai 2022, Consiliul pentru Prevenirea și
Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a constatat că faptele
invocate de reclamantă nu constituie discriminare în câmpul muncii, nici pe
criteriul de maternitate, nici pe cel al statutului social. Refuzul acesteia de a
accepta angajarea pe perioadă determinată nu poate fi calificat drept o
excludere abuzivă sau discriminatorie din procesul de angajare.
Deși Ursachi Tatiana și-a exprimat constant nemulțumirea față de
refuzul de angajare, instanța de apel a reținut că aceasta nu a formulat o
acțiune în instanță pentru contestarea deciziei angajatorului, aspect
recunoscut de ea însăși în cadrul ședinței de judecată. Lipsa unei acțiuni în
instanță slăbește fundamentul juridic al pretențiilor sale.
De asemenea, s-a constatat că persoanele angajate în perioada indicată
de apelantă dețineau studiile și calificările necesare pentru ocuparea funcției
de educator, iar procedura de angajare a fost conformă dispozițiilor legale.
În continuare, instanța de apel a reținut că activitatea Instituției de
Educație Timpurie „Alunelul” a fost sistată în anul 2000, iar toți angajații,
inclusiv doamna Larisa Catan, au fost eliberați din funcție. La redeschiderea
instituției, aceasta a beneficiat de prioritate la reangajare, întrucât a deținut
anterior calitatea de salariat al instituției. Totodată, prin ordinul nr. 4 din
01.02.2021, doamna Viorica Muntean, absolventă a unei instituții de
învățământ de specialitate, a fost angajată în baza unei cereri depuse în anul
2015, fiind ulterior transferată în funcția de educator de bază. În ambele
3
cazuri, persoanele angajate dețineau studiile corespunzătoare, iar angajarea
acestora a fost legală și justificată.
Instanța de apel a constatat că între Tatiana Ursachi și Instituția
Educație Timpurie „Alunelul” nu a fost încheiat un contract individual de
muncă. Refuzul de angajare a fost întemeiat, în condițiile absenței locurilor
vacante și a restricțiilor legale aplicabile în perioada respectivă. Prin urmare,
reclamanta nu poate pretinde achitarea unui salariu ori a unui prejudiciu
pentru perioada 2020–2022, angajarea fiind, potrivit art. 10 din Codul
muncii, un drept al angajatorului și nu o obligație.
În ceea ce privește pretenția privind acordarea unui prejudiciu moral
în sumă de 200.000 lei, instanța de fond a respins corect această solicitare ca
fiind neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu
moral real, nu a descris natura suferințelor resimțite, gradul afectării acestora
și nici nu a motivat cuantumul sumei solicitate. De asemenea, nu au fost
prezentate probe relevante care să justifice acordarea despăgubirii.
Cu referire la cererea privind compensarea cheltuielilor de asistență
juridică, instanța a constatat că aceasta a fost în mod corect respinsă de
instanța de fond, având în vedere că acțiunea principală a fost respinsă în
întregime. Conform art. 96 din Codul de procedură civilă, doar partea care
obține câștig de cauză poate beneficia de compensarea cheltuielilor judiciare.
În concluzie, instanța de apel constată că apelanta nu a prezentat probe
care să susțină temeinicia pretențiilor formulate, iar argumentele invocate în
cererea de apel sunt lipsite de suport juridic, motiv pentru care cererea de
apel urmează a fi respinsă în totalitate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 28 mai 2024, Tatiana Ursachi, a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 14 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și
emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului, a indicat că la 14 decembrie 2021, a depus
cerere de angajare la Instituția Educație Timpurie „Alunelul” în calitate de
educator, considerând că îndeplinește condițiile de studii și experiență
profesională pentru funcția vacantă. În mod nejustificat, a fost informată abia
la 20 februarie 2022 despre un presupus moratoriu privind angajările
4
temporare, precum și despre lipsa posturilor disponibile, după o întârziere
nelegală de peste 60 de zile.
Recurenta a menționat că refuzul angajatorului este neîntemeiat, nu a
fost însoțit de motivare scrisă, iar instanțele inferioare nu au examinat corect
probele și aspectele legale relevante, inclusiv dreptul constituțional la muncă
garantat de art. 43 din Constituție și prevederile Codului muncii privind
libertatea muncii și interzicerea discriminării.
De asemenea, instanțele inferioare nu au ținut cont de răspunsul
Direcției de Învățământ Soroca, care confirma existența unei funcții vacante
la Instituția Educație Timpurie „Alunelul”.
Refuzul de angajare nejustificat constituie o încălcare a drepturilor
reclamantei, care are dreptul la compensarea prejudiciului cauzat, conform
art. 330 din Codul muncii.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Completul de judecată conchide că recurenta s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa
participanților la proces, la 5 aprilie 2024, fapt ce se confirmă prin scrisoarea
de însoțire și avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d.233, vol.
I), iar cererea de recurs a fost depusă la 28 mai 2024.
Ulterior, în adresa părților a fost expediat copia recursului declarat de
Tatiana Ursachi, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt
ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire și avizul de recepție anexat la
materialele dosarului (f.d. 14-16, vol. II).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,
părțile, nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
5
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
f) recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind
tardiv un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.
433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din interpretarea prevederilor legale anterior menționate, rezultă că
admisibilitatea cererii de recurs presupune, potrivit Codului de procedură
civilă, exercitarea unui control veritabil de legalitate, întemeiat pe motive
concludente și serioase. Normele legale conferă instanței de recurs
prerogativa exclusivă de a filtra cererile care nu întrunesc criteriul
rigurozității juridice.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că recursul are un caracter nedevolutiv și este guvernat de cerința de
seriozitate, impunând invocarea unor încălcări reale și esențiale de drept
material sau procesual, capabile să răstoarne soluția instanței de apel.
Pentru a depăși filtrul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să fie
temeinic motivată, cu argumente clare și convingătoare, care să reflecte
veritabile vicii de legalitate ale hotărârii atacate. În consecință, simpla reluare
6
a pozițiilor procesuale din apel nu este suficientă pentru a justifica
exercitarea recursului.
Instanța de recurs constată că motivele de casare invocate în cererea
de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 din Codul de
procedură civilă, întrucât acestea exprimă doar dezacordul recurentei față de
soluția pronunțată de Curtea de Apel Bălți, fără o realaționare cu temeiurile
de admisibilitate a recursului prevăzute de lege. Deși recurenta susține că
instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate,
în cuprinsul cererii nu sunt indicate concret probele respective și nici modul
în care acestea ar fi fost greșit valorificate.
Completul de judecată reține că cererea de recurs formulată reiterează
obiecții de fapt și de drept similare celor invocate în cererea de chemare în
judecată și în apel, care au fost analizate în mod corespunzător de către
Curtea de Apel Bălți. Prin urmare, nu se conturează aparența unei încălcări
a dreptului recurenților la examinarea tuturor susținerilor sale de către
instanța de fond, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, completul subliniază că dezvoltarea recursului trebuie să
conțină o motivare clară și pertinentă, care să evidențieze criticile apte să
demonstreze netemeinicia hotărârii sau deciziei atacate, în conformitate cu
temeiurile prevăzute de art. 432 Cod procedură civilă.
Simpla reiterare a circumstanțelor de fapt nu este suficientă, este
necesară indicarea expresă a motivelor de nelegalitate și dezvoltarea
acestora. Recursul nu trebuie să constituie doar o manifestare de dezacord
față de soluția apelului, ci trebuie să conțină argumente concrete și relevante
privind erorile comise de instanța inferioară.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
recursul nu se poate limita la simpla invocare a unor dispoziții legale, ci
trebuie să indice expres erorile imputate instanței de apel, să conțină o
motivare clară a criticilor în fapt și în drept, precum și menționarea probelor
pe care se întemeiază aceste critici. Simpla trimitere la norme legale, fără a
evidenția modul în care acestea ar fi fost eronat interpretate și aplicate, nu
constituie o argumentare suficientă. O eventuală completare a motivării de
către instanță ar echivala cu substituirea acesteia în rolul autorului recursului
și ar transforma recursul într-un control din oficiu, inadmisibil în procedura
civilă.
7
Admisibilitatea recursului trebuie apreciată în lumina rolului
constituțional al instanței supreme, care constă în asigurarea interpretării și
aplicării uniforme a legii. Din această perspectivă, cererea de recurs trebuie
să satisfacă standarde ridicate de claritate, coerență și relevanță juridică,
pentru a justifica admiterea pe fond.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul
de acces la o instanță nu este absolut, iar statelor le este recunoscută o marjă
de apreciere în reglementarea condițiilor de exercitare a recursului. Astfel,
cerințele de admisibilitate pot fi mai stricte decât cele aplicabile apelului (a
se vedea, Golder c. Regatului Unit, pct. 38; Luordo c. Italiei, pct. 85; Levages
Prestations Services c. Franței, pct. 45).
De asemenea, Curtea a reiterat că aplicabilitatea art. 6 din Convenție
la procedurile în fața instanțelor superioare depinde de specificul acestor
proceduri și de rolul lor în sistemul național de drept (a se vedea Botten c.
Norvegiei, § 39; Helmers c. Suediei, § 31).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Tatiana Ursachi, este
inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul declarat de Tatiana Ursachi împotriva
deciziei din 14 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
8