2ra-650/24 — cu privire la obligarea achitării profitului pierdut în legătură cu refuzul de a fi angajată în cîmpul muncii și obligarea achitării prejudiciului moral

La 16 iunie 2022, Tatiana Ursachi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Educației Timpurie ,,Alunelul”, intervenient accesoriu primăria comunei Rublenița, cu privire la obligarea achitării profitului pierdut în legătură cu refuzul de a fi angajată în câmpul muncii și obligarea achitării prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, în luna septembrie 2019 și ulterior în aprilie 2020, a depus cereri de angajare în funcția de educator la Instituția Educației Timpurie „Alunelul” din comuna Rublenița, în condițiile existenței unor locuri vacante. Ambele cereri au fost respinse fără temei legal, fără organizarea unui concurs, fiindu-i sugerat doar să aștepte. Reclamanta consideră aceste refuzuri nejustificate și discriminatorii.

La 15 decembrie 2021, s-a adresat și Primăriei comunei Rublenița solicitând sprijin pentru obținerea unui loc de muncă, însă cererea a rămas nesoluționată, fără emiterea unui act administrativ conform legislației.

Prin refuzurile neîntemeiate ale angajatorului și lipsa reacției din partea administrației publice locale, reclamanta a fost lipsită de posibilitatea de a obține venituri din muncă, suferind astfel un prejudiciu material și moral. Prejudiciul moral este estimat la suma de 200.000 lei.

La 16 mai 2022, a depus cerere prealabilă către ambii pârâți, solicitând despăgubiri, însă aceasta nu a fost soluționată.

Reclamanta a solicit obligarea pârâtului la achitarea profitului pierdut, cauzat de refuzul neîntemeiat de a fi angajată în câmpul muncii, pentru perioada cuprinsă între data depunerii cererii de angajare - aprilie 2020 și data recepționării cererii prealabile - 16 mai 2022, precum și obligarea acestuia la plata prejudiciului moral în cuantum de 200.000 lei. 1

Instanța de apel a constatat că instanța de fond, în mod corect și temeinic a concluzionat asupra neîndeplinirii condițiilor legale pentru admiterea pretenției privind încasarea profitului pierdut. Refuzul de angajare a fost determinat de lipsa funcțiilor vacante și de interdicțiile prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr. 942 din 22.12.2020 și Hotărârea Guvernului nr. 475 din 29.12.2021, prin care s-a instituit un moratoriu temporar asupra angajărilor în sectorul public.

În aceste condiții, instanța de apel a reținut că refuzul angajatorului de a încheia un contract individual de muncă cu reclamanta nu poate atrage obligația de compensare pentru un presupus profit pierdut.

Totodată, instanța de apel a constatat că, în urma examinării multiplelor plângeri formulate de Tatiana Ursachi către diverse instituții publice Ministerul Educației și Cercetării, Cancelaria de Stat, Procuratura Generală, Consiliul Superior de Securitate, Inspectoratul Muncii, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, Inspectoratul de Poliție Soroca și Serviciul Protecție Internă și Anticorupție, nu au fost identificate încălcări legale din partea conducerii instituției.

Astfel, prin răspunsurile oficiale ale Inspectoratului de Poliție Soroca (nr. 34/48-3040 din 09.03.2022 și nr. 34/48-5009 din 08.04.2022), s-a constatat că acțiunile directoarei instituției, doamna Nina Cebotari, nu 2 întrunesc elementele constitutive ale unei contravenții sau infracțiuni, nefiind identificate abateri disciplinare, contravenționale sau penale.

De asemenea, la 1 martie 2022, conducerea instituției preșcolare, împreună cu primarul comunei Rublenița, i-au propus reclamantei ocuparea unui post pe perioadă determinată. Reclamanta a refuzat expres această ofertă, solicitând în mod exclusiv angajarea pe perioadă nedeterminată, în condițiile în care nu exista un post vacant disponibil.

Prin răspunsul Direcției de Învățământ Soroca nr. 01-30/21 din 16 martie 2022, s-a confirmat că, la acel moment, în cadrul Instituției de Educație Timpurie „Alunelul” nu existau funcții vacante pentru postul de educator. Totodată, s-a menționat că, în eventualitatea apariției unui post vacant, candidatura reclamantei va fi examinată.

Prin decizia din 31 mai 2022, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a constatat că faptele invocate de reclamantă nu constituie discriminare în câmpul muncii, nici pe criteriul de maternitate, nici pe cel al statutului social. Refuzul acesteia de a accepta angajarea pe perioadă determinată nu poate fi calificat drept o excludere abuzivă sau discriminatorie din procesul de angajare.

Deși Ursachi Tatiana și-a exprimat constant nemulțumirea față de refuzul de angajare, instanța de apel a reținut că aceasta nu a formulat o acțiune în instanță pentru contestarea deciziei angajatorului, aspect recunoscut de ea însăși în cadrul ședinței de judecată. Lipsa unei acțiuni în instanță slăbește fundamentul juridic al pretențiilor sale.

De asemenea, s-a constatat că persoanele angajate în perioada indicată de apelantă dețineau studiile și calificările necesare pentru ocuparea funcției de educator, iar procedura de angajare a fost conformă dispozițiilor legale.

În continuare, instanța de apel a reținut că activitatea Instituției de Educație Timpurie „Alunelul” a fost sistată în anul 2000, iar toți angajații, inclusiv doamna Larisa Catan, au fost eliberați din funcție. La redeschiderea instituției, aceasta a beneficiat de prioritate la reangajare, întrucât a deținut anterior calitatea de salariat al instituției. Totodată, prin ordinul nr. 4 din 01.02.2021, doamna Viorica Muntean, absolventă a unei instituții de învățământ de specialitate, a fost angajată în baza unei cereri depuse în anul 2015, fiind ulterior transferată în funcția de educator de bază. În ambele 3 cazuri, persoanele angajate dețineau studiile corespunzătoare, iar angajarea acestora a fost legală și justificată.

Instanța de apel a constatat că între Tatiana Ursachi și Instituția Educație Timpurie „Alunelul” nu a fost încheiat un contract individual de muncă. Refuzul de angajare a fost întemeiat, în condițiile absenței locurilor vacante și a restricțiilor legale aplicabile în perioada respectivă. Prin urmare, reclamanta nu poate pretinde achitarea unui salariu ori a unui prejudiciu pentru perioada 2020–2022, angajarea fiind, potrivit art. 10 din Codul muncii, un drept al angajatorului și nu o obligație.

În ceea ce privește pretenția privind acordarea unui prejudiciu moral în sumă de 200.000 lei, instanța de fond a respins corect această solicitare ca fiind neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu moral real, nu a descris natura suferințelor resimțite, gradul afectării acestora și nici nu a motivat cuantumul sumei solicitate. De asemenea, nu au fost prezentate probe relevante care să justifice acordarea despăgubirii.

Cu referire la cererea privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică, instanța a constatat că aceasta a fost în mod corect respinsă de instanța de fond, având în vedere că acțiunea principală a fost respinsă în întregime. Conform art. 96 din Codul de procedură civilă, doar partea care obține câștig de cauză poate beneficia de compensarea cheltuielilor judiciare.

În concluzie, instanța de apel constată că apelanta nu a prezentat probe care să susțină temeinicia pretențiilor formulate, iar argumentele invocate în cererea de apel sunt lipsite de suport juridic, motiv pentru care cererea de apel urmează a fi respinsă în totalitate.

În motivarea recursului, a indicat că la 14 decembrie 2021, a depus cerere de angajare la Instituția Educație Timpurie „Alunelul” în calitate de educator, considerând că îndeplinește condițiile de studii și experiență profesională pentru funcția vacantă. În mod nejustificat, a fost informată abia la 20 februarie 2022 despre un presupus moratoriu privind angajările 4 temporare, precum și despre lipsa posturilor disponibile, după o întârziere nelegală de peste 60 de zile.

Recurenta a menționat că refuzul angajatorului este neîntemeiat, nu a fost însoțit de motivare scrisă, iar instanțele inferioare nu au examinat corect probele și aspectele legale relevante, inclusiv dreptul constituțional la muncă garantat de art. 43 din Constituție și prevederile Codului muncii privind libertatea muncii și interzicerea discriminării.

De asemenea, instanțele inferioare nu au ținut cont de răspunsul Direcției de Învățământ Soroca, care confirma existența unei funcții vacante la Instituția Educație Timpurie „Alunelul”.

Refuzul de angajare nejustificat constituie o încălcare a drepturilor reclamantei, care are dreptul la compensarea prejudiciului cauzat, conform art. 330 din Codul muncii.

Completul de judecată conchide că recurenta s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa participanților la proces, la 5 aprilie 2024, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire și avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d.233, vol. I), iar cererea de recurs a fost depusă la 28 mai 2024.

Ulterior, în adresa părților a fost expediat copia recursului declarat de Tatiana Ursachi, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire și avizul de recepție anexat la materialele dosarului (f.d. 14-16, vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, părțile, nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul are un caracter nedevolutiv și este guvernat de cerința de seriozitate, impunând invocarea unor încălcări reale și esențiale de drept material sau procesual, capabile să răstoarne soluția instanței de apel.

Pentru a depăși filtrul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să fie temeinic motivată, cu argumente clare și convingătoare, care să reflecte veritabile vicii de legalitate ale hotărârii atacate. În consecință, simpla reluare 6 a pozițiilor procesuale din apel nu este suficientă pentru a justifica exercitarea recursului.

Instanța de recurs constată că motivele de casare invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, întrucât acestea exprimă doar dezacordul recurentei față de soluția pronunțată de Curtea de Apel Bălți, fără o realaționare cu temeiurile de admisibilitate a recursului prevăzute de lege. Deși recurenta susține că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate, în cuprinsul cererii nu sunt indicate concret probele respective și nici modul în care acestea ar fi fost greșit valorificate.

Completul de judecată reține că cererea de recurs formulată reiterează obiecții de fapt și de drept similare celor invocate în cererea de chemare în judecată și în apel, care au fost analizate în mod corespunzător de către Curtea de Apel Bălți. Prin urmare, nu se conturează aparența unei încălcări a dreptului recurenților la examinarea tuturor susținerilor sale de către instanța de fond, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, completul subliniază că dezvoltarea recursului trebuie să conțină o motivare clară și pertinentă, care să evidențieze criticile apte să demonstreze netemeinicia hotărârii sau deciziei atacate, în conformitate cu temeiurile prevăzute de art. 432 Cod procedură civilă.

Simpla reiterare a circumstanțelor de fapt nu este suficientă, este necesară indicarea expresă a motivelor de nelegalitate și dezvoltarea acestora. Recursul nu trebuie să constituie doar o manifestare de dezacord față de soluția apelului, ci trebuie să conțină argumente concrete și relevante privind erorile comise de instanța inferioară.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că recursul nu se poate limita la simpla invocare a unor dispoziții legale, ci trebuie să indice expres erorile imputate instanței de apel, să conțină o motivare clară a criticilor în fapt și în drept, precum și menționarea probelor pe care se întemeiază aceste critici. Simpla trimitere la norme legale, fără a evidenția modul în care acestea ar fi fost eronat interpretate și aplicate, nu constituie o argumentare suficientă. O eventuală completare a motivării de către instanță ar echivala cu substituirea acesteia în rolul autorului recursului și ar transforma recursul într-un control din oficiu, inadmisibil în procedura civilă. 7

Admisibilitatea recursului trebuie apreciată în lumina rolului constituțional al instanței supreme, care constă în asigurarea interpretării și aplicării uniforme a legii. Din această perspectivă, cererea de recurs trebuie să satisfacă standarde ridicate de claritate, coerență și relevanță juridică, pentru a justifica admiterea pe fond.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la o instanță nu este absolut, iar statelor le este recunoscută o marjă de apreciere în reglementarea condițiilor de exercitare a recursului. Astfel, cerințele de admisibilitate pot fi mai stricte decât cele aplicabile apelului (a se vedea, Golder c. Regatului Unit, pct. 38; Luordo c. Italiei, pct. 85; Levages Prestations Services c. Franței, pct. 45).

De asemenea, Curtea a reiterat că aplicabilitatea art. 6 din Convenție la procedurile în fața instanțelor superioare depinde de specificul acestor proceduri și de rolul lor în sistemul național de drept (a se vedea Botten c. Norvegiei, § 39; Helmers c. Suediei, § 31).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Tatiana Ursachi, este inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul declarat de Tatiana Ursachi împotriva deciziei din 14 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 8