3ra-768/24 — privind anularea răspunsului si oligarea instantei să achite plătile salariale

3ra-768/24 — privind anularea răspunsului si oligarea instantei să achite plătile salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Svetlana Tizu,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în

judecată depusă de Svetlana Tizu împotriva Judecătoriei Chișinău, terț Consiliul

Superior al Magistraturii, cu privire la anularea răspunsurilor și achitarea

plăților salariale,

împotriva deciziei din 29 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

admis apelurile depuse de Judecătoria Chișinău și Consiliul Superior al

Magistraturii, s-a casat integral hotărârea din 31 ianuarie 2024 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Ialoveni și s-a emis o nouă decizie prin care acțiunea în

contencios administrativ depusă de Svetlana Tizu, s-a respins ca neîntemeiată,

(Dosarul nr. 3ra-768/24

Nr. PIGD 2-23171671-01-3ra-09092024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a

deciziei contestate.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (D. Corlăteanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, A. Braga, Gr. Dașchevici)

12 noiembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea cererii de recurs depusă de

Svetlana Tizu,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Rîșcani cu o acțiune în contencios administrativ împotriva Judecătoriei

Chișinău cu privire la anularea răspunsului Judecătoriei Chișinău nr. 5.14-5506

din 17 octombrie 2023 și obligarea Judecătoriei Chișinău să calculeze și să

achite plățile salariale, îndemnizația de concediu și alte plăți cuvenite, pentru

perioada 23 octombrie 2018 – 10 octombrie 2023.

octombrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii a fost suspendată din

funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Iar, ulterior, prin

hotărârea nr.436/27 din 10 octombrie 2023 a Consiliului Superior al

Magistraturii s-a dispus anularea suspendării din funcția de judecător al

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Chișinău cu o cerere, prin care a solicitat achitarea salariului, a indemnizației de

concediu și a altor plăți cuvenite pentru perioada 23 octombrie 2018 – 10

octombrie 2023. Însă, prin răspunsul nr. 5.14-5506 din 17 octombrie 2023 emis

de Judecătoria Chișinău, a fost informată că solicitările nu țin de competența

Judecătoriei Chișinău, or, Judecătoria Chișinău, deoarece în calitate de

angajator nu poartă răspundere pentru acțiunile comise de organele de urmărire

penală și de procuratură în procesul penal în care a fost vizată, iar ca urmare i-

a fost comunicat despre imposibilitatea soluționării pozitive a solicitărilor din

cererea depusă la 11 octombrie 2023.

plățile salariale în perioada 23 octombrie 2018 – 10 octombrie 2023, deși la 04

februarie 2020 au expirat împuternicirile sale, având în vedere că a fost numită

în funcție pe un termen de 5 ani, iar termenul dat a expirat în perioada în care a

fost suspendată din funcție, ceea ce denotă că împuternicirile s-au prelungit pe

o perioadă nedeterminată.

Decretul Președintelui Republicii Moldova, angajatorul este Judecătoria

Chișinău, care a efectuat plățile salariale pe perioada în care a activat, or, odată

cu anularea suspendării din funcție, anume Judecătoria Chișinău urmează să-i

achite plățile salariale cuvenite pentru perioada dată.

1

a Judecătoriei Chișinău, este unul neîntemeiat, prin care i se încalcă dreptul la

plățile salariale, care constituie un drept de proprietate prin prisma art. 1

Protocol 1 CEDO, or, dispozițiile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 cu

privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nu-

i sunt aplicabile.

prejudiciului material și moral, cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală și procuratură, dar a solicitat încasarea plăților salariale ce se

cuvin pe perioada suspendată.

art. 3 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, fapt ce denotă că

prevederile art. 7 al Legii nominalizate, la fel nu sunt aplicabile, or, urma să se

demonstreze că pe perioada 23 octombrie 2018 – 10 octombrie 2023 s-a aflat în

situațiile expuse la art. 3 al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

octombrie 2023 a fost suspendată din funcția de judecător din cadrul

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, situație ce nu este prevăzută la art. 3 al

Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, respectiv nici art. 7 al Legii

nominalizate nu sunt aplicabile.

Legii privind actele normative, prevederile art. 24 al Legii nr. 544 din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului, conțin norme juridice speciale

aplicabile cu prioritate, în raport cu Codul muncii și Legea nr. 1545-XIII din 25

februarie 1998, iar judecătorul, la caz, reclamanta urmează în mod obligatoriu

odată cu încetarea suspendării sale din funcție să fie repus în drepturile avute

anterior, adică cu restituirea drepturilor salariale de care a fost privat ca efect al

suspendării raporturilor de serviciu.

INCIDENTE DE PROCEDURĂ

Rîșcani, s-a dispus transmiterea în adresa Curții de Apel Chișinău, cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Svetlana

Tizu împotriva Judecătoriei Chișinău, terț Consiliul Superior al Magistraturii,

cu privire la anularea răspunsurilor și achitarea plăților salariale, pentru a decide

strămutare a cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad (f.d.19, vol.I).

admis demersul privind strămutarea cauzei de contencios administrativ, la

cererea de chemare în judecată depusă de Svetlana Tizu împotriva Judecătoriei

Chișinău, terț Consiliul Superior al Magistraturii, cu privire la anularea

răspunsurilor și achitarea plăților salariale, și s-a strămutat cauza de contencios

administrativ, nominalizată spre judecare la Judecătoria Hîncești, sediul

Ialoveni (f.d.225/27, vol.I).

2

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Ialoveni, s-a admis acțiunea în contencios administrativ depusă de Svetlana

Tizu. S-a anulat actul administrativ defavorabil, și anume, răspunsul

Judecătoriei Chișinău nr. 5.14-5506 din 17 octombrie 2023. S-a obligat

Judecătoria Chișinău să emită actul administrativ favorabil în temeiul căruia să

dispună calcularea și achitarea plăților salariale, îndemnizației de concediu și

altor plăți cuvenite pentru perioada 23 octombrie 2018 – 10 octombrie 2023

(f.d. 115, vol.I).

administrat în cauză, a concluzionat că sunt întemeiate pretențiile reclamantei

cu privire la anularea răspunsului Judecătoriei Chișinău nr. 5.14-5506 din 17

octombrie 2023 și obligarea Judecătoriei Chișinău să calculeze și să achite

plățile salariale, îndemnizația de concediu și alte plăți cuvenite, pentru perioada

23 octombrie 2018-10 octombrie 2023, cu reținerea contribuțiilor obligatorii de

stat, și drept urmare a conchis că necesită a fi admise.

alegațiile pârâtului, susținute și de terț, transpuse în răspunsul Judecătoriei

Chișinău nr. 5.14-5506 din 17 octombrie 2023, precum că, speței sunt aplicabile

prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, or, pârâtul la emiterea

actului administrativ contestat a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată,

ceea a dus la soluție greșită în acest sens.

prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 stipulează cazurile în care

intervine răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat

persoanei prin acțiunile ilicite comise în procesele penale și contravenționale de

organele de urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești și

apariția dreptului la repararea acestui prejudiciu.

nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 nu sunt incidente cazului de față, nefiind

mecanismul care reglementează răspunderea patrimonială a unei autorități a

statului, în cazul judecătorilor. Or, în speță, Svetlana Tizu a fost suspendată din

funcția de judecător, de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin hotărârea

nr. 458/22 din 23 octombrie 2018, fiindu-i aplicate incompatibilitățile și

interdicțiile prevăzute de Legea cu privire la statutul judecătorului, care este o

normă juridică specială și este aplicabilă în exclusivitate anumitor categorii de

raporturi sociale sau subiecți strict determinați, iar în caz de divergență între o

normă generală și o normă specială, care se conțin în acte normative de același

nivel, se aplică norma specială.

încasarea plăților salariale neachitate în perioada suspendării din funcție de

judecător nu pot fi valorificate prin prisma Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie

1998, acestea nefiind aplicabile speței. Or, solicitările privind calcularea și

achitarea plăților salariale neachitate în perioada suspendării din funcție de

3

judecător sunt incidente Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului și legislației muncii, și nicidecum în temeiul Legii nr. 1545-XIII

din 25 februarie 1998.

obligațiunilor de serviciu, nu au avut loc prin acțiunile organelor de urmărire

penală, sau instanțelor judecătorești, dar prin efectul hotărârii Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 458/22 din 23 octombrie 2018.

Tizu, ca urmare a suspendării din funcție, de către Consiliul Superior al

Magistraturii nu este reglementată de dispozițiile prevăzute de Legea nr. 1545-

XIII din 25 februarie 1998, acestea inaplicabile fiind speței. Or, ca urmare a

intentării unei cauze penale în privința judecătorului Svetlana Tizu, Consiliul

Superior al Magistraturii a decis din oficiu suspendarea din funcție, dar nu la

cererea organului de urmărire penală, fapt ce rezultă din dispozitivul hotărârii.

Codul muncii reglementează că, angajatorul este obligat să repare integral

prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea

de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul

de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă

prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. Iar, art. 330 alin.(1) lit.

e) din Codul muncii, stabilește că angajatorul este obligat să compenseze

persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale

de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de

reținere a plății salariului.

către pârât a principiilor prevăzute la art. 23 (egalitatea de tratament) și art.29

(proporționalitatea) ale Codului administrativ. Inter alia, instanța de judecată a

menționat cu titlu de practică judiciară că, Curtea Supremă de Justiție fiind

investită cu soluționarea unei cauze similare, prin decizia din 15 decembrie

2023 (cauza nr. 2ra-39/23), s-a expus că solicitările privind încasarea plăților

salariale neachitate în perioada suspendării din funcție de judecător sunt

incidente Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și

legislației muncii și nicidecum Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998,

respectiv, obligarea la plata prejudiciului material suportat de judecător, ca

urmare a suspendării din funcție, de către Consiliul Superior al Magistraturii nu

este reglementată de dispozițiile prevăzute de Legea nr. 1545/1998, acestea

inaplicabile fiind speței.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

nemotivat, împotriva hotărârii din 31 ianuarie 2024 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Ialoveni, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea reclamantei să fie

respinsă(f.d. 120, vol.I).

4

împotriva hotărârii din 31 ianuarie 2024 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi decizii prin care acțiunea reclamantei să fie respinsă (f.d.

122/123, vol.I).

rezultă că Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni, a remis prin intermediul poștei

electronice, în adresa părților și participanților la proces copia hotărârii motivate

din 31 ianuarie 2024 (f.d.142, vol.I).

documentare procesuală a Curții de Apel Chișinău, Judecătoria Chișinău a

prezentat motivarea cererii de apel împotriva hotărârii primei instanțe (f.d.

148;149/153, vol.I).

Consiliul Superior al Magistraturii a expediat în adresa Direcției de evidență și

documentare procesuală a Curții de Apel Chișinău, motivarea cererii de apel

împotriva hotărârii primei instanțe (f.d.156/160, vol.I).

relevă că instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen cererile de

apel nemotivate cât și motivarea acestora depuse de Judecătoria Chișinău și de

Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva hotărârii din 31 ianuarie 2024 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelurile depuse de Judecătoria Chișinău și de Consiliul Superior al

Magistraturii, s-a casat integral hotărârea din 31 ianuarie 2024 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Ialoveni și s-a emis o nouă decizie prin care acțiunea în

contencios administrativ depusă de Svetlana Tizu, s-a respins ca neîntemeiată

(f.d.209; 210/220, vol.I).

(1), art. 11 alin. (1) lit. a) art. 17 art. 20, art. 39 alin. (1) –(2) art. 189 alin. (1)

art.206 și art. 207 alin. (2) din Codul administrativ, prevederile art. 24 alin.(1)-

(2) și alin.(4), art.28, art.29 alin.(2)-(3) din Legea cu privire la statutul

judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, în raport cu criticele formulate în

cererea de apel, a ajuns la concluzia casării integrale a hotărârii primei instanțe

și pronunțarea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

se reține că la 23 octombrie 2018, Procurorul General, Harunjen Eduard, a

solicitat eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală

în privința judecătorului de la Judecătoria Chișinău, Svetlana Tizu, fiind

învinuită de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a), 326

alin. (2) lit. b), c) și 325 alin. (3) lit. a1) din Codul penal.

5

din 23 octombrie 2018, s-a dispus suspendarea din funcția de judecător a

Svetlanei Tizu de la Judecătoria Chișinău, în temeiul art. 24 alin. (1) lit. a) din

Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, până la

rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă (f.d.66).

Superior al Magistraturii a admis sesizarea Procurorului General și a dat acordul

la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Svetlana Tizu potrivit art.

307 alin. (1) din Codul penal.

fost achitată de învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 324 alin.

(3) lit. a) din Codul penal, din motivul că nu s-a constatat existența faptei

infracționale și art. 42 alin. (2), art. 307 alin. (1) din Codul penal, din motivul

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

sentința Judecătoriei Chișinău din 17 martie 2021, în partea ce se referă la

judecătorul Judecătoriei Chișinău, Svetlana Tizu.

– (2), art. 5 alin.(1) - (2), art. 6 lit. a), art. 7 lit. a) și art. 13 alin. (1) din Legea

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.

1545-XIII din 25 februarie 1998, a reținut că legea nominalizată prevede clar

că, repararea prejudiciului, achitarea salariului și alte venituri provenite din

muncă, ce constituie sursa principală de existență, de care persoana a fost

privată în urma acțiunilor ilicite, se efectuează din contul bugetului de stat. Iar,

modul de executare a hotărârilor cu privire la repararea prejudiciului, iar

interpretarea, ad literam, a capitolului în care se află art.13, deja presupune

existența unei hotărâri judecătorești și vizează modul de executare a acesteia.

definitive și obligatorii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie

considerată ca fiind parte integrantă din ”proces”, în sensul art.6 din Convenție,

această procedură doar confirmă dispozițiile generale a Legii nr. 1545-XIII din

25 februarie 1998 și reiterează rolul Ministerului Justiției al RM în calitate de

reprezentant al statului, adică în calitate de pârât pe atare categorii de cauze.

octombrie 2023, instanța de apel a considerat că, la caz, nu sunt întrunite

condițiile cu privire la anularea acestuia, dat fiind faptul că prejudiciul cauzat,

inclusiv plățile salariale de care a fost privată persoana, ca urmare a atragerii

ilicite la răspundere penală se repară în exclusivitate sub imperiul Legii nr.

1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală.

adoptată, a făcut referire la faptul că, reieșind din temeiul suspendării din funcție

6

a judecătorului, constituie faptul pornirii urmăririi penale în privința

reclamantei, Tizu Svetlana, fiind reținut că prevederile art.24 alin.(2) al Legii

cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, urmează a fi aplicat

prin coroborare cu alin.(3) și (4) al aceluiași articol, cu normele generale care

guvernează suspendarea raporturilor de muncă, precum și în coraport cu art.7

lit. a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și al instanțelor

judecătorești.

prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 nu sunt incidente cazului

de față, nefiind mecanismul care reglementează răspunderea patrimonială a unei

autorități a statului, în cazul judecătorilor. Mai mult ca atât, instanța a

concluzionat că Legea cu privire la statutul judecătorului, care este o normă

juridică specială și este aplicabilă în exclusivitate anumitor categorii de

raporturi sociale sau subiecți strict determinați, care urmează a fi aplicată la caz.

eronat a apreciat faptul că, nu poate fi considerat art. 24 al Legii cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, drept o bază normativă care

reglementează repararea prejudiciului cauzat și care presupune achitarea

plăților salariale judecătorului pentru perioada suspendării din funcție al

acestuia, ci această normă urmează a fi aplicată în coroborare cu prevederile

Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 prevede doar dreptul generic al

subiectului de a pretinde repararea prejudiciului material care rezultă din

achitarea salariului de care a fost privat judecătorul pe perioada suspendării

raporturilor de muncă în legătură cu intentarea în privința acestuia al urmăririi

penale, prevederi similare sunt prevăzute și la articolelor 66 alin. (2) pct. 34),

524, 525 din Codul de procedură penală, însă acestea prin natura sa nu

reglementează expres modul de reparare al prejudiciului. Or, dispozițiile art. 24

alin. (2) Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 statuează expres că, în cazul suspendării

din funcție a judecătorului, salariul acestuia se plătește în condițiile legii.

prevede repararea prejudiciului cauzat ca urmare al acțiunilor ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești este

Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, reieșind din existența în privința

intimatei Svetlana Tizu a unei sentințe de achitare, care spre deosebire de Legea

nr. 544 din 20 iulie 1995 și dispozițiile Codului muncii, presupune mecanismul

de reparare al prejudiciului cauzat în urma privării persoanei de dreptul de a

încasa plățile salariale, inclusiv pe perioada suspendării din funcție.

speță, nu poate fi aplicată situației respective nici legislația muncii, în particular

art. 329 și art. 330 Codul muncii, or, prevederile date se aplică doar în contextul

privării ilegale al salariatului din vina angajatorului, ceea ce nu se atestă la caz,

7

or, hotărârea Plenului CSM nr. 458/22 din 23 octombrie 2018, prin care s-a

dispus suspendarea din funcția de judecător a intimatei Svetlana Tizu nu a fost

anulată printr-o hotărâre judecătorească, suspendarea acesteia din funcție fiind

anulată prin hotărârea nr. 436/27 din 10 octombrie 2023 a Plenului CSM, ca

rezultat al decăderii circumstanțelor ce au generat suspendarea din funcție al

judecătorului Svetlana Tizu, și anume, pronunțarea unei decizii privind

achitarea acesteia.

al suspendării a servit anume hotărârea nr.458/22 din 23 octombrie 2018 a CSM

din motivul începerii urmăririi penale împotriva judecătorului, la sesizarea

procurorului general, prin care s-a solicitat și s-a dat acordul la acțiuni

procesuale precum: reținerea, percheziția, arestarea judecătorului.

efect al acțiunilor procesual penale încuviințate și desfășurate de organele

statului (reținerea, arestarea), îngrădirea îndeplinii obligațiunilor de serviciu de

către judecător a devenit imposibilă. Prin urmare, nu prezintă importanță faptul

că suspendarea din funcție al ultimei a avut loc la demersul procurorului sau din

oficiu, din moment ce nu s-a constatat ilegalitatea acestei suspendări.

Svetlana Tizu, a survinit dreptul acesteia la repararea prejudiciului sub forma

salariului neachitat persoanei ca urmare al acțiunilor ilicite ale organului de

urmărire penală, procuraturii sau instanțelor de judecată și care se repară sub

imperiul dispozițiilor art. 7 lit. a) Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998,

fapt ignorat de prima instanță, care deși face referire la norma respectivă, a

aplicat eronat o altă dispoziție, ce nu este incidentă prezentului litigiu.

pronunțării sentinței din 17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, devenită definitivată prin decizia din 28 iunie 2023 a Curții de Apel

Comrat, reclamanta Svetlana Tizu a fost achitată de învinuirea în comiterea

infracțiunilor imputate, iar ultima urmează a fi repusă în toate drepturile, însă

acest procedeu urmează a fi valorificat într-un cadru normativ adecvat, expres

stipulat de către legiuitor și bazat pe norme certe și previzibile, fiind indubitabil

stabilit că la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998

repararea prejudiciului specificat la art.7 lit.a), c)-g) și în capitolul III se

efectuează din contul bugetului de stat, prin urmare, nu poate fi obligată

Judecătoria Chișinău în preluarea unor obligații improprii.

este eronată soluția primei instanțe cu privire la anularea răspunsului

Judecătoriei Chișinău nr. 5.14-5506 din 17 octombrie 2023 și corespunzător

obligarea Judecătoriei Chișinău să emită actul administrativ favorabil în temeiul

căruia să dispună calcularea și achitarea plăților salariale, îndemnizației de

concediu și altor plăți cuvenite pentru perioada 23 octombrie 2018 – 10

octombrie 2023, reclamantei Svetlana Tizu.

8

Judecătoriei Chișinău nr. 5.14-5506 din 17 octombrie 2023, este legal și

întemeiat, iar acțiunea reclamantei Svetlana Tizu este una neîntemeiată, bazată

pe interpretarea eronată normelor de drept material, considerent din care

apelurile declarate de Judecătoria Chișinău și Consiliul Superior al

Magistraturii, urmează a fi admise, cu casarea hotărârii din 31 ianuarie 2024 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și pronunțarea unei noi decizii de

respingere a acțiunii înaintate de Svetlana Tizu, ca neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Svetlana Tizu a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 29 mai 2024 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel cu menținerea în vigoarea a hotărârii instanței de fond (f.d. 2/14, vol.II).

invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar invocându-se că interpretarea legii din hotărârea contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar, prin

admiterea recursului, urmează a fi schimbată sau consolidată jurisprudența

Curții Supreme de Justiție. Or, în caz contrar se riscă instituirea unei practici

contrare legii, ceea ce va duce la zero încrederea în justiție și la schimbarea

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.

Munteanu Dorin vs Ministerului Justiției al RM, intervenienți accesorii

Procuratura Generală a RM, Consiliul Superior al Magistraturii și nr. 2ra-39/23

- Gubenco Serghei vs Ministerului Justiției al RM, intervenienților accesorii

Curtea de Apel Comrat, Ministerul Finanțelor al RM și Procuratura Generală.

ASPECTE DE PROCEDURĂ ÎN ORDINE DE RECURS

unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat prin intermediul poștei

electronice, pentru notificare în adresa părților la proces, copia cererii de recurs

depusă de Svetlana Tizu, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică

anexată la materialele dosarului (f.d. 18, vol.II).

Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursului depus de Svetlana Tizu, împotriva deciziei din 29 mai

2024 a Curții de Apel Chișinău, ca inadmisibil (f.d. 22/23, vol.II).

a solicitat respingerea cererii de recurs formulată de Svetlana Tizu, împotriva

deciziei din 29 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău, ca fiind neîntemeiată (f.d.

37/41, vol.II).

TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI

9

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat decizia contestată la 29 mai 2024, în ședință publică (f.d. 209, vol.I)

notificată participanților la proces, prin intermediul poștei electronice la 18 iulie

2024, ora 15:26, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la

materialele cauzei (f.d. 221, vol.I).

menționează că recurenta Svetlana Tizu, s-a conformat prevederilor legale și a

depus cererea de recurs în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

,,(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme

de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru

instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a

cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La

examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate

probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța

de judecată contrar prezentului cod.”

,,(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele

10

și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și

se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în

special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

analiza prevederilor art. 2451 din Codul administrativ al RM, rezultă că

admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă

o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv

al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio

a erorilor de drept.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură

a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla

expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor

de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor

pe care se bazează aceste critici.

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău,

nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea

pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar

substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din

oficiu.

11

temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(1) lit. a), b) din Codul de procedură

civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie

2023) și anume faptul că interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată

este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar, prin

admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție.

consideră necesar de a menționa faptul că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023

(în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura

contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special prevederile cu

privire la temeiurile recursului. Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată,

prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării

în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului. Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art.195

din Codul administrativ în coroborare cu prevederile art.3 alin. (3) din Codul de

procedură civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar

se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.

169-171. Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau

reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea

unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are

putere retroactivă. În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție, la examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului

administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.

Supreme de Justiție reține că art.432 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă,

în coraport cu art.2451 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ se referă la faptul

că un recurs este admisibil dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. Din recurs nu

rezultă în mod clar de ce hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel

sunt contrare jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. De asemenea

nu se menționează nicio decizie sau un alt act a Curții Supreme care ar da o altă

interpretare dispozițiilor Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, în raport cu Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești sau altor aspecte

de drept invocate în recurs, nefiind constatate nici de instanța de recurs, prin

urmare în latura dată recursul este unul vădit neîntemeiat. Completul notează că

nici acesta, analizând practica judiciară a Curții Supreme de Justiție nu a stabilit

că actele judecătorești contestate ar fi contrare jurisprudenței acesteia.

Supreme de Justiție reține că art.432 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă,

în coraport cu art. 2451 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ se referă la

12

schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin

admiterea recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții

Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest

argument să fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa

jurisprudenței Curții Supreme cu privire la problemele de drept invocate în

recurs, existența unei jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme de Justiție

cu privire la acestea, fie modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să

justifice schimbarea practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna

dintre aceste situații nu este invocată în recursul depus de Svetlana Tizu.

reitereze că temeiurile stabilite la art.2451 alin.(1) lit.a) și b) din Codul

administrativ, nu pot fi invocate simultan, deoarece ele se exclud reciproc.

că, recursul depus de Svetlana Tizu conține obiecții de fapt și de drept, care au

fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod

corespunzător.

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de

apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

prisma rolului constituțional și funcției legale a instanței judecătorești supreme,

care este aceea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în materia

contenciosului administrativ. Astfel, motivarea cererii de recurs trebuie să

reflecte nu doar nemulțumirea față de soluția instanței de apel, ci și necesitatea

clară de intervenție a instanței supreme în vederea corectării unei erori de drept

semnificative ori a consolidării practicii judiciare. Filtrul de admisibilitate

instituit de art. 2451 și 246 din Codul administrativ nu este formal, ci unul de

fond, esențial, menit să respingă acele recursuri care nu ridică veritabile

probleme de legalitate.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem (cauza Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-

1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,

13

și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

cauza Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

nr.2ra-85/23 din 04 martie 2024, invocate de recurenta Svetlana Tizu în cererea

de recurs, cu titlu de practică unitară, Completul de judecată menționează că nu

poate fi apreciată ca fiind o practică uniformă a Curții Supreme de Justiție,

întrucât aceasta a fost pronunțată în perioada anterioară modificării orientării

jurisprudențiale în materia interpretării normelor legale aplicabile spețelor ce

vizează aceeași problematică.

prezent, practica Curții Supreme de Justiție a evoluat, iar soluția recentă pe

marginea unor astfel de categorii de litigii care urmează să ghideze instanțele

inferioare în soluționarea cazurilor similare, asigurând coerența și

predictibilitatea dreptului (a se vedea de exemplu: cauza de contencios

administrativ nr.3d-9/24 - Popovici Serghei vs CSM).

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Svetlana

Tizu.

din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Svetlana Tizu, împotriva deciziei din

29 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

14