3r-131/25 — Contestarea actului administrativ

La data de 17 noiembrie 2023, ÎI „Lupan Aliona”, prin intermediul avocatului Doroftei Roman, a depus acțiune în instanța de judecată împotriva Serviciul Fiscal de Stat prin care a solicitat a recunoaște ca fiind ilegală decizia nr. 219/178 din 13 februarie 2020 și decizia nr. 219/101 din 23 ianuarie 2020, cu anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 111 din 21 mai 2020.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea înaintată de ÎI „Lupan Aliona” a fost respinsă.

La 3 decembrie 2024, ÎI „Lupan Aliona”, prin intermediul avocatului Doroftei Roman, a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2024, a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 14 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a declarat inadmisibil apelul depus de ÎI „Lupan Aliona”, prin intermediul avocatului Doroftei Roman, împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pe motiv că apelanta nu a prezentat motivarea apelului în termenul stabilit de art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

La data de 5 mai 2025, ÎI „Lupan Aliona”, prin intermediul avocatului Doroftei Roman, a depus recurs împotriva încheierii din 14 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, anularea încheierii instanței de apel, cu transmiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Centru la etapa de primire a cererii de apel.

În motivarea recursului, s-a invocat că încheierea contestată este ilegală deoarece, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 noiembrie 2024 nu a fost comunicată apelantului/recurentului. Or, instanța de apel a reținut în mod eronat, că hotărârea motivată a fost recepționată de ÎI „Lupan Aliona” și avocatului Doroftei Roman, în baza unor avize de 1 recepție anexate la dosar. Cu toate acestea, nu există dovada clară că aceste avize atestă recepția efectivă a conținutului hotărârii motivate, și nu doar a unei corespondențe poștale formale. Astfel, în lipsa unei dovezi clare că hotărârea motivată a fost primită integral de către partea apelantă, orice sancțiune este prematură și în contradicție cu principiul securității juridice și al accesului la instanță.

Consideră recurentul că instanța de apel urma să solicite prin încheiere, completarea motivării în termenul legal sau într-un termen stabilit de instanță, a cererii de apel și nu să declare apelul inadmisibil fără să acorde părții dreptul de a remedia lipsa.

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”

Prin prisma art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ prevede că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ prevede că: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).

Art. art. 232 alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată”.

Art. 223 din Codul administrativ prevede că: 2 „Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96–114.„

Art. 96 alin. (1) și (2) din Codul administrativ statuează că: „(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură. (2) Autoritățile publice trebuie să se asigure că participanții la procedură indică, în cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum și modalități alternative.”

Art. 97 alin.(1) și alin. (3) lit.d) din Codul administrativ prevede că: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare prin act de recunoaștere a recepționării; notificare prin poștă cu act de notificare; notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate”.

Art. 109 din Codul administrativ prevede că: „Un înscris poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea notificării este suficient avizul de recepție.”

Art. 24 alin. (1) din Codul administrativ prevede că: „Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins acțiunea, ca fiind neîntemeiată.

La data de 3 decembrie 2024, Î.I. „Lupan Aliona”, prin intermediul avocatului Doroftei Roman, a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 29 noiembrie 2024, invocând motive de 3 ilegalitate și netemeinicie. Apelul formulat și depus la 3 decembrie 2024, a fost nemotivat (f .d.152).

La 3 februarie 2025, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, prin scrisoare cu aviz de recepție a expediat în adresa participanților la proces, copia hotărârii motivate (f.d.178), care a fost recepționată de Lupan Aliona la data de 12 februarie 2025, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la dosar, (f.d.179) și reprezentantul recurentei Î.I. „Lupan Aliona”, avocatul Doroftei Roman, la 13 februarie 2025 (f.d.180).

Astfel, termenul de prezentare a motivării apelului de către Î.I. „Lupan Aliona”, împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate, a început să curgă cel târziu de la data de 14 februarie 2025 și a expirat la 15 martie 2025, însă reieșind din faptul că aceasta era o zi nelucrătoare – sâmbătă, ultima zi de depunere a apelului fiind 17 martie 2025 (zi lucrătoare de luni), inclusiv.

Raportat la cele expuse supra, este cert că legiuitorul a prevăzut depunerea apelului separat de motivarea acestuia, respectiv, termenul de declarare și cel de prezentare a motivării apelului curg din momente diferite.

Prin urmare, ținând cont de circumstanțele faptice reținute și prevederile legale citate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că hotărârea motivată din 29 noiembrie 2024, a fost notificată recurentei, la data de 12 februarie 2025. Or, au fost utilizate mijloacele corespunzătoare de comunicare, ce ar asigura notificarea copiei hotărârii motivate recurentului.

Astfel, completul menționează că, exercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen.

În circumstanțele descrise, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că motivarea apelului împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, nu a fost prezentată instanței de apel așa cum prevede norma legală indicată la pct. 13.

Astfel, ținând cont de circumstanțele faptice reținute și prevederile legale citate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că Î.I. „Lupan Aliona”, nu a depus apelul în termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

Instanța de recurs consideră neîntemeiate argumentele recurentei aduse în acest sens, precum că, hotărârea instanței de fond integrală nu i-a fost notificată, instanța de apel reținând în mod eronat, că hotărârea motivată a fost recepționată de ÎI „Lupan Aliona” și avocatului Doroftei Roman, în baza unor avize de recepție anexate la dosar, fără ca să existe dovada clară că 4 aceste avize atestă recepția efectivă a conținutului hotărârii motivate, și nu doar a unei corespondențe poștale formale.

Or, după cum s-a menționat supra, materialele dosarului denotă cert că hotărârea motivată a fost comunicată, recurentei, la data de 12 februarie 2025 și reprezentantul recurentei, avocatul Doroftei Roman, la 13 februarie 2025, prin intermediul poștei terestre, fapt confirmat prin avizele de recepție anexate la dosar, (f.d.179-180) iar la calcularea termenului reglementat de art. 232 alin. (2) Cod administrativ fiind luată în considerare data notificării.

Reieșind din cele expuse, se constată temeinicia încheierii instanței de apel, deoarece recurenta/apelanta nu a prezentat motivarea apelului în modul stabilit la pct. 13, fapt pentru care survin consecințele prevederilor pct. 12. Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

De asemenea, actele cauzei, denotă faptul că, Î.I. „Lupan Aliona”, nu a întreprins acțiuni concrete de a se informa despre derularea examinării cauzei din momentul depunerii apelului nemotivat. Deși, atunci când persoana interesată, inițiază o cale de atac, în contencios administrativ, obligațiile procedurale sunt angajate în mod automat. În calitatea sa de reclamant, acesta, avea obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

În context, completul amintește că art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Curtea a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanță” nu este absolut. În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță. 5

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Lupan Aliona”, prin intermediul avocatului Doroftei Roman, împotriva încheierii din 14 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 6