3ra-500/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-500/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de SRL „Scandis
Grup”,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de SRL „Scandis Grup” împotriva Agenției de Mediu, terț
Procuratura Generală, cu privire la anularea actului administrativ,
împotriva deciziei din 6 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-500/24
NR. PIGD 2-22090823-01-3ra-06062024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul
recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. I. Barbacaru
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
28 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
SRL „Scandis Grup”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 iunie 2022, SRL „Scandis Grup” a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Agenției de Mediu, terț Procuratura Generală,
solicitând anularea dispoziției nr.01-d din 18 februarie 2022, eliberată de
Agenția de Mediu cu privire la retragerea actului permisiv.
În motivarea acțiunii, a indicat că prin Avizul expertizei ecologice de
stat nr. 05-5-5934/61 din 29 septembrie 2018, Agenția de Mediu a emis
permisiunea de edificare a unor căsuțe de odihnă în or. Vadul lui Vodă,
conform proiectului tehnic elaborat de SRL „Eximius”.
Reclamanta a executat lucrările de construcție în perioada 2018-2021
în temeiul certificatelor de urbanism și autorizației de construcție, în baza
avizului ecologic respectiv.
La 4 mai 2022, a recepționat scrisoarea Agenției de Mediu nr. 10-51/1
din 23 februarie 2022, însoțită de Dispoziția nr.01-d din 18 februarie 2022,
prin care Agenția a dispus retragerea avizului de mediu emis în 2018.
Neconformându-se cu această măsură, reclamanta a înaintat cerere
prealabilă, solicitând anularea dispoziției, însă autoritatea nu a oferit răspuns
în termenul legal prevăzut de art. 167 Cod administrativ.
Reclamanta a invocat că dispoziția contestată este lipsită de motivare
în fapt, încălcând prevederile art. 31 și 118 Cod administrativ, întrucât
autoritatea s-a limitat la invocarea unor dispoziții legale fără descrierea
procedurii administrative, fără indicarea unui temei legal concret și fără
efectuarea unui control efectiv.
A subliniat că măsura dispusă este nejustificată și disproporționată,
fiind emisă fără audierea petiționarului, fără desfășurarea unei investigații
complete și fără prezentarea unor probe care să susțină ingerința în dreptul
dobândit legal în 2018.
A invocat de asemenea, art. 30 alin. (2) Cod administrativ și art. 54
alin. (2) din Constituție, subliniind că o intervenție asupra unei situații
1
juridice definitive este admisibilă doar dacă este absolut necesară pentru
interesul public, iar în speță nu a fost prezentată o astfel de justificare.
A indicat că în lipsa unui temei expres și a unei expertize noi,
autoritatea publică a exercitat discreționar și abuziv competențele sale, cu
încălcarea principiului legalității și proporționalității.
Totodată, a arătat că dispoziția atacată nu coroborează dispozițiile
legale invocate cu faptele concrete ale cauzei și nu face referire la vreo
investigație, probă sau audiere desfășurată conform legii.
A invocat și jurisprudența CtEDO (Hentrich c. Franței), conform
căreia o motivare sumară și formalistă a unui act administrativ defavorabil
încalcă principiile unui proces echitabil și limitează posibilitatea reală de
contestare.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 12 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de SRL
„Scandis Grup” împotriva Agenției de Mediu, terț Procuratura Generală și s-
a anulat Dispoziția nr.01-d din 18.02.2022 „Cu privire la retragerea actului
permisiv”.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 12 mai 2023, Agenția de Mediu a declarat apel, solicitând
admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi
hotărâri de respingere integrală a acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 6 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat
integral hotărârea din 12 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
și s-a emis o nouă decizie, prin care: S-a respins acțiunea înaintată de SRL
„Scandis Grup” împotriva Agenției de Mediu, terț Procuratura Generală cu
privire la anularea actului administrativ, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că hotărârea primei
instanțe a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material,
întrucât instanța de fond a ignorat natura normativă și procedurală a art. 11
alin. (8) din Legea nr. 160/2011, care permite autorității emitente inițierea
procedurii de retragere a actului permisiv în alte cazuri decât cele prevăzute
la alin. (1).
Curtea de Apel a reținut că sesizarea Procuraturii Generale a fost
transmisă în temeiul unui denunț al Inspectoratului pentru Protecția
2
Mediului, organ cu atribuții de control, iar autoritatea publică a acționat în
concordanță cu prevederile legale prin coroborarea acestei sesizări cu
atribuțiile proprii.
De asemenea, instanța a considerat că nu este necesară existența unei
investigații propriu-zise sau a unei expertize noi pentru retragerea actului
permisiv, fiind suficientă constatarea unor elemente care justifică pierderea
valabilității acestuia din perspectiva interesului public.
În opinia instanței de apel, dispoziția contestată conține suficiente
elemente de motivare legală, iar lipsa unei justificări în fapt detaliate nu
atrage nulitatea actului, în condițiile în care temeiul juridic a fost indicat, iar
măsura dispusă a fost proporțională cu scopul urmărit.
Curtea de Apel a mai subliniat că autoritatea publică are un drept
discreționar în ceea ce privește retragerea actului administrativ individual,
iar instanțele de judecată nu sunt în drept să se substituie autorității în
aprecierea oportunității măsurii adoptate, putând verifica doar legalitatea
exercitării dreptului discreționar.
În consecință, instanța de apel a concluzionat că actul administrativ
contestat a fost emis cu respectarea cadrului normativ aplicabil, că
reclamanta nu a demonstrat vreo vătămare concretă a drepturilor sale și că
acțiunea este neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 31 mai 2024, SRL „Scandis Grup” a declarat recurs împotriva
deciziei din 6 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea
recursului și casarea integrală a deciziei.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de apel a
aplicat greșit prevederile legale relevante și a omis examinarea detaliată a
circumstanțelor esențiale ale cauzei, încălcând principiile legalității,
proporționalității și securității raporturilor juridice.
A arătat că actul administrativ contestat este emis cu ignorarea cerinței
imperativ prevăzute de art. 31 și 118 Cod administrativ privind
obligativitatea motivării actelor administrative individuale, în special a celor
defavorabile.
Agenția de Mediu s-a limitat la enumerarea unor prevederi legale, fără
a indica temeiurile concrete de fapt și drept care justifică retragerea avizului
3
de mediu, fără descrierea procedurii administrative, fără audierea părților și
fără efectuarea unei investigații reale.
A contestat interpretarea instanței de apel potrivit căreia motivarea nu
ar fi obligatorie, subliniind că nicio dispoziție legală nu exceptează Agenția
de Mediu de la această obligație, iar dreptul la motivare este o garanție
fundamentală pentru apărarea drepturilor și contestarea legalității actelor
emise.
A menționat că măsura dispusă prin dispoziția contestată este
neproporțională și arbitrară, afectând un drept definitiv dobândit de
reclamantă cu patru ani în urmă, în lipsa oricărei justificări privind interesul
public superior.
Autoritatea publică a dispus retragerea actului permisiv în baza unei
simple sesizări a Procuraturii Generale, fără a respecta prevederile legii nr.
160/2011 și nr. 235/2006, fără notificarea titularului, fără termen de
remediere și fără constatarea unor fapte concrete de nelegalitate.
A subliniat că instanța de apel a ignorat complet jurisprudența CtEDO,
potrivit căreia lipsa unei motivări efective încalcă dreptul la un proces
echitabil, iar omiterea audierii petiționarului afectează dreptul la apărare.
Recurenta a invocat că autoritatea publică a acționat în mod abuziv, cu
neglijarea obligației de a administra în mod complet și imparțial toate faptele
relevante, iar instanța de apel a legitimat această conduită ilegală, fără o
analiză reală a fondului litigiului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus
tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
4
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.
d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
atestă că decizia motivată a fost notificată reprezentantului companiei
recurente la 22 mai 2024, iar recursul a fost depus 31 mai 2024, cu
respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
5
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
6
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de SRL „Scandis Grup”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
7