3ra-731/23 — anularea actului adminstrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului adminstrativ
- Temei legal
- Admisibilitatea recursului depus pina la 1 septembrie 2023, Art.246 Cod administrativ, versiunea pina la 1 septembrie 2023
3ra-731/23 — anularea actului adminstrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Oficiul Teritorial
Chișinău al Cancelariei de Stat,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat
împotriva Consiliul municipal Chișinău, persoană terță Asociația Surzilor
din RM, privind anularea actului administrativ,
împotriva deciziei din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-731/23
NR. PIGD 2-19065721-01-3ra-11072023)
Admisibilitatea recursului depus până la 1 septembrie 2023; Art.246 Cod
administrativ (versiunea până la 1 septembrie 2023)
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: A. Paniș,
Instanța de apel : A. Minciuna, I. Dutca, E. Palanciuc
11 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Oficiul
Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 decembrie 2018, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de
Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal
Chișinău, terț Asociația Surzilor din RM, solicitând anularea deciziei
nr.7/17-1 din 18 octombrie 2018.
În motivare, a indicat că, prin decizia Consiliului municipal Chișinău
nr.7/17-1 din 18 octombrie 2018 cu privire la stabilirea relațiilor funciare de
arendare a lotului de pământ din șos. Hîncești, cu Asociația surzilor din RM,
s-a decis transmiterea în arendă a unui lot de pământ cu suprafața de 0,0560
ha din șos. Hîncești.
A relatat că, În temeiul prevederilor art.64 din Legea nr. 436 din 28
decembrie 2006 privind administrația publică locală, Oficiul teritorial
Chișinău al Cancelariei de Stat a supus controlului obligatoriu de legalitate
decizia menționată și a constat că aceasta contravine prevederilor legale.
Conform prevederilor pct. 3 din Regulamentul cu privire la vânzarea-
cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor aferente aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008, terenul aferent este compus din
suprafața de teren pe care sunt amplasate nemijlocit bunurile imobile (clădiri,
edificii, construcții nefinalizate) și terenul adiacent, utilizat în procesul
tehnologic și/sau pentru deservirea acestora.
A menționat că, Conform datelor din Registrul bunurilor imobile, pe
terenul cu numărul Pagină 2 din 9 cadastral XXXX, vizat în decizia
notificată, nu sunt amplasate construcții cu drept de proprietate ale Asociației
surzilor din RM, fapt care demonstrează necesitatea anulării deciziei
Consiliului municipal Chișinău nr.7-17-1 din 18 octombrie 2018, ca fiind
emisă contrar legii.
Prin hotărârea din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, acțiunea depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,
a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a reținut că, prin decizia
nr.7/17-1 din 18 octombrie 2018, Consiliul municipal Chișinău a decis darea
în arendă, fără drept de privatizare, a lotului de pământ cu suprafața de
0,0260 ha din șos. Hîncești, Asociației surzilor din Republica Moldova
pentru exploatarea garajelor. Potrivit pct.7 din Regulamentul menționat,
1
cumpărător sau locatar/arendaș al terenului aferent poate fi proprietarul
bunului privatizat sau privat, amplasat pe acest teren. Certificatul de
urbanism informativ nr.21/15 din 17 ianuarie 2015 atestă faptul că garajele
cu numărul cadastral XXXX lit.V (01), cu suprafața totală de 101,7 m2, au
fost edificate și se exploatează în lipsa recepție finale.
Instanța de fond a conchis că, construcția garajelor a fost executată în
anul 1969, concomitent cu construcția blocului locativ departamental al
Asociației surzilor din Republica Moldova, acestea fiind exploatate de către
Asociația surzilor din Republica Moldova mai mult de 40 de ani. Instanța a
constatat că, pe terenul în cauză sunt construite garaje care la rândul lor sunt
exploatate de către Asociația surzilor din Republica Moldova de mai mult de
40 de ani, respectiv, activitatea administrativă contestată a fost realizată cu
respectarea legislației în vigoare, iar soluția contestată în speță este justificată
de circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei
La 07 martie 2022, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat
a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din
15 februarie 2022, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea
unei noi decizii, prin care acțiunea să fie admisă.
Prin decizia din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și s-a
menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 15 februarie
2022.
La 03 aprilie 2023, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat
a depus recurs motivat împotriva deciziei instanței de apel, solicitând
admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii
noi de admitere a acțiunii sale integral.
În motivarea recursului, a susținut că, instanța de fond și de apel, la
judecarea cauzei, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele
importante pentru soluționarea cauzei, iar unele circumstanțe nu au fost
dovedite cu probe veridice, emițând o hotărâre și o decizie judecătorească
ilegală și neîntemeiată. Concluziile instanței sunt în contradicție cu
circumstanțele cauzei, instanța aplicând în mod greșit normele de drept
material.
Recurentul a mai susținut că, Asociația Surzilor din Republica
Moldova edificând și administrând aceste garaje pe parcursul a mai mult de
40 de ani urma să înregistreze în Registrul Bunurilor Imobile construcțiile
pretinse ca proprietate și doar mai apoi să solicite transmiterea în
arendă/proprietate terenul aferent obiectivelor private. Soluția dată de
instanța de fond pe acest caz este incorectă, iar instanța de apel a menținut-o
fără a-și motiva decizia.
2
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023) prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023)
relevă că:
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea
recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere,
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea
termenului prevăzut la art. 245 alin. (2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233
alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție”.
Art. XI alin.(3) Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) prevede:
”Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat
dispozitivul decizia contestată la 22 martie 2023 în ședință publică. Din
materialele dosarului rezultă că, instanța de apel a notificat recurentului
decizia motivată la 28 martie 2023, prin intermediul poștei electronice, fapt
ce se confirmă prin comunicarea anexată la dosar (f.d 212 Vol.I). Astfel,
recursul este depus cu respectarea prevederilor art.245 din Codul
administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea modificărilor prin
Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023).
La 12 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimaților copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării
3
referinței, cu toate acestea intimații nu și-au valorificat dreptul procedural și
nu au depus referință (f.d.8 Vol. II).
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
4
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile
care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A)
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Oficiul Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
5