2ra-151/24 — Consatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral

La 18 mai 2023, Marina Mogîldea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei civile pentru perioada 24 septembrie 2020-08 februarie 2023 și încasarea prejudiciului moral în sumă de 200001 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 24 septembrie 2020, a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva Președintelui raionului Strășeni, cu privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile, obligarea achitării sporului lunar pentru performanță pentru perioada 01 august 2020 - 16 noiembrie 2020, compensației în locul restabilirii în funcție în mărime de 3 salarii medii lunare, achitării salariului mediu pentru absența forțată de la muncă începând cu 17 noiembrie 2020 până la data emiterii hotărârii, restituirea sumei în mărime de 500 de lei, reținuți la momentul concedierii, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Marina Mogîldea împotriva Președintelui raionului Strășeni.

Prin decizia din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de apel depusă de Marina Mogîldea, a fost casată hotărârea din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central și emisă o nouă decizie, prin care a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Marina Mogîldea, a fost obligat Aparatul Președintelui r-nului Strășeni să-i calculeze și să-i achite Marinei Mogîldea: - sporul lunar pentru performanță prevăzut de art.16 al Legii nr.270/2018 în mărimea prevăzută de legislație pentru perioada 01 august 2020 - 16 noiembrie 2020; - compensația în mărime de trei salarii medii lunare, în temeiul art.90 alin.(4) din Codul muncii, în locul restabilirii la muncă, - despăgubirea pentru perioada de absență forțată de la muncă, începând cu 17 noiembrie 2020 până la 13 iulie 2022, ziua emiterii hotărârii, în mărimea salariului mediu pentru această perioadă, 1 - suma în mărime de 500 de lei, reținută neîntemeiat de angajator la momentul concedierii, - cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 5 000 de lei suportate în prima instanță. A fost respinsă pretenția cu privire la restituirea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 5 000 de lei pentru prima instanță.

Curtea Supremă de Justiție, prin încheierea din 08 februarie 2023, a declarat inadmisibil recursul depus de Consiliul r-nul Strășeni și Aparatul Președintelui r-nul. Strășeni. A încetat procedura în recurs, la cererea de recurs depusă de avocatul Igor Hlopețchi în interesele Consiliului raional Strășeni și Aparatului Președintelui raionului Strășeni împotriva deciziei din 13 iulie 2022 din Curții de Apel Chișinău în legătură cu retragerea cererii de recurs depusă de Consiliul r-nul. Strășeni și Aparatul Președintelui r-nului Strășeni, reprezentați de avocatul Igor Hlopețchi.

Reieșind din natura litigiului și anume unul de muncă, care implică o sursă vitală de venit pentru reclamantă și familia sa, Marina Mogîldea se consideră îndreptățită să se adreseze cu o acțiune în justiție ratio legis în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii instanței de judecată.

Reclamanta consideră că termenul de judecare a cauzei, a fost încălcat chiar prin faptul fixării ședințelor de judecată la intervale de 2 luni de la parvenirea dosarului în instanță, or, în prima instanță dosarul s-a aflat mai mult de 12 luni. Procesul judiciar, în procedura contenciosului administrativ, urmează să se desfășoare cu celeritate, iar litigiul de muncă examinat în ordinea contenciosului administrativ cade sub incidența art. 355 alin. (4) din Codul muncii și presupune examinarea în mod prioritar și urgent.

Cu referire la complexitatea cauzei, a menționat că aceasta este una relativ redusă, reprezentând un litigiu de muncă clasic cu cerința principală legată de asumarea actului administrativ și cerințele subsidiare restabilirea în funcție și încasarea drepturilor salariale.

La acest aspect a indicat că magistrații Curții de Apel Chișinău au reușit să soluționeze litigiul dedus judecății într-un termen relativ scurt comparativ cu instanța de fond.

Reclamanta a opinat că această cauză nu era una dificilă, factologic sau juridic nu necesita o muncă juridică vastă, fiind una relativ redusă după complexitate, avându-se în vedere subiecții în proces, obiectul litigiului material probator, aceasta cauză nu viza suspendări, efectuarea expertizelor, nu implica elemente de extraneitate, proceduri paralele, audierea martorilor sau alte acțiuni procedurale care consumă timp.

Ce ține de comportamentul părților și instanței de judecată, a susținut că judecarea cauzei s-a derulat cu mai multe omisiuni grave și încălcări procedurale evidente din partea instanțelor de judecată, inclusiv multiplele 2 amânări ale ședințelor de judecată, ce au dus la întârzieri nejustificate de judecare a cauzei pe motive formale la intervale mare de timp.

Cu privire la miza litigiului a menționat că aceasta este una notorie pentru reclamantă și vizează unica sursă vitală de venit a reclamantei și familiei sale, fiind unicul întreținător în familie, (având un copil minor).

Potrivit jurisprudenței naționale în spețe similare suplimentar la constatarea faptului violării art. 6 CEDO au fost acordate compensații pecuniare, cum ar fi de ex: Anatolie Focșa vs Ministerul Justiției și Igor Hlopețchi vs Ministerul Justiției.

În drept, își întemeiază cererea de chemare în judecată conform dispozițiilor art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la 04 noiembrie 1950, în vigoare pentru Republica Moldova din 01 februarie 1998, Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011

În consolidarea soluției adoptate, Curtea de Apel Chișinău a reținut că examinarea într-un termen rezonabil a cauzei reprezintă o garanție procesuală, scopul căreia este de a proteja toți justițiabilii împotriva duratei excesive a examinării unei cauze, iar aplicarea art.6 §1 CEDO în materie civilă este determinată de parvenirea unei acțiuni în procedura judecătorului. Potrivit jurisprudenței CEDO „Timpul rezonabil” începe să curgă după parvenirea cauzei în fața instanței de judecată .

Curtea de Apel Chișinău a stabilit că perioada de referință pentru aprecierea termenului rezonabil de judecare a cauzei este intervalul de timp: 24 septembrie 2020 (data depunerii cererii, ulterior concretizate) și 08 februarie 2023 (momentul în care s-a tranșat cu titlu irevocabil litigiul dintre părți). Așadar, durata rezonabilă a unei proceduri trebuie evaluat în lumina circumstanțelor particulare ale cazului, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența Curții, în mod special: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru cei interesați.

Instanța de apel a reținut că participanții la proces și-au valorificat drepturile procedurale prevăzute de legislația în vigoare, prin înaintarea diferitor cereri, prin neprezentarea la ședințele de judecată, conexarea cauzelor, etc., însă termenul de 2 ani și 5 luni pentru examinarea unui litigiu de muncă este unul mult prea mare pentru a fi considerat rezonabil.

La acest aspect, Curtea de Apel Chișinău a notat că, potrivit raportului motivat, termenul de examinare a cauzei depășește limita rezonabilității pentru astfel de cauze care se examinează cu celeritate, ceea ce nu justifică soluția instanței de fond de respingere a acțiunii. Iar, în condițiile în care o tergiversare a avut loc contrar aserțiunilor instanței de fond și a pârâtului se constată dreptul încălcat al reclamantei/ apelantei, ceea ce condiționează aplicabilitatea Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Instanța de apel a respins argumentul instanței de fond precum că, la caz, lipsește dreptul încălcat or, potrivit art.2 alin. (2) al Legii 87/2011 dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul în care a avut loc o încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Mai mult, aliniatul (3) al aceluiași articol statuează că prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară 4 indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de stat debitoare.

Instanța de apel a reținut că potrivit prevederilor art.19 alin.(1) din Codul civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel, iar odată fiind constatată încălcarea dreptului reclamantei la examinarea cauzei în termen rezonabil Marina Mogîldea dispune de dreptul la repararea prejudiciului moral, iar cuantumul prejudiciului urmează a fi determinat proporțional acestora.

La acest aspect, instanța de apel a menționat că relevanță prezintă jurisprudența CtEDO (cauza Antipenkov vs. Rusia, nr.33470/03 din 15 octombrie 2009, §82) în care Curtea a reiterat că părții lezate nu-i poate fi cerut ca aceasta să prezinte probe întru argumentarea prejudiciului moral suferit, iar simpla constatare a încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil este suficientă pentru a oferi o satisfacție echitabilă.

Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că apelanta este subiect al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 și este îndreptățită să solicite compensarea prejudiciului cauzat prin neexaminarea în termen rezonabil a cauzei, or, pretențiile acesteia întrunesc condițiile legale pentru angajarea răspunderii statutului în sensul pretins.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele instanței de fond și a Ministerului Justiției în ceea ce privește lipsa dreptului reclamantei de a cere despăgubire în cazul din speță în temeiul Legii nr.87 din 21 aprilie 2011.

Având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, instanța de apel a considerat exagerată și neechitabilă în raport cu suferințele suportate suma pretinsă a prejudiciului moral de 200 001 lei, motiv pentru care a decis admiterea parțială a acestei solicitări, cu încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției a prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei, care reprezintă o satisfacție echitabilă pentru apelantă prejudiciată prin tergiversarea procesului civil.

La 01 martie 2024, Marina Mogîldea, reprezentată de avocatul Igor Hlopețchi, a depus cerere de recurs împotriva deciziei 12 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei contestate în partea încasării prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei și emiterea în această parte a unei deciziei prin care să fi încasat prejudiciul moral în mărime 200001 de lei. 29.1. În motivarea cererii de recurs a indicat că cererea de chemare în judecată depusă de apelantă, vizează un litigiu de muncă, care nu a fost examinat în termenul legal prevăzut de lege, reieșind din comportamentul instanței și a participanților la proces care sunt agenți ai puterii publice. 29.2. A susținut că Marina Mogîldea este supusă revictimizării în continuare, iar soluția instanței de apel prin încasarea prejudiciului moral în sumă de 10000 de lei nu acoperă suferințele psihice la care a fost supusă ultima prin încălcarea termenului rezonabil la judecarea cauzei, or, astfel de litigii se examinează în 6 termeni restrânși și anume în 30 de zile. La fel instanța de apel nu a luat în considerare că, pe parcursul examinării cauzei Marina Mogîldea a fost lipsită de posibilitatea de a munci, fiind în imposibilitate de a se întreține pe sine însuși, cât și familia, în condițiile în care are la întreținere copii minori și este unicul întreținător al familiei.

La 29 aprilie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copiile recursului declarat, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursurilor părțile nu a făcut uz de dreptul lor procedural și nu au depus referințe.

Art. 433 alin. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).”

Art. 432 alin. din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă stipulează că: „ În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”. 7

Astfel, cererile de recurs depuse de Ministerul Justiției, la 06 februarie 2024, și de Marina Mogîldea, reprezentată de avocatul Igor Hlopețchi, la 01 martie 2024 se consideră depuse în termenul stabilit de lege.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră cererile de recurs depuse de Ministerul Justiției și de Marina Mogîldea, reprezentată de avocatul Igor Hlopețchi, este inadmisibile pentru motivele ce succed.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acesta nu cade sub incidența temeiurilor prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursurile exercitate conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Marina Mogîldea, reprezentată de avocatul Igor Hlopețchi, conțin obiecții de fapt și de drept, similare celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. 8

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului presupune nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a aprecia recursurile depuse de Ministerul Justiției și Marina Mogîldea, reprezentată de avocatul Igor Hlopețchi, ca fiind inadmisibile.

Ținând cont de cele expuse supra, în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibile cererile de recurs depuse de Ministerul Justiției și de Marina Mogîldea, reprezentată de avocatul Igor Hlopețchi, împotriva deciziei din 12 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Oxana Parfeni 9