3ra-979/23 — Privind anularea actului administrativ defavorabil

La 04 aprilie 2022, Cristina Știrbu a înaintat acțiunea în contencios administrativ împotriva Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Ștefan Vodă și Eugeniu Știrbu, cu privire la anularea deciziei nr.XX din XX ianuarie XXXX ,,Cu privire la întocmirea graficului de întrevederi cu copiii minori”.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că prin hotărârea din 03 martie 2020 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, a fost desfăcută căsătoria între Cristina Știrbu și Eugeniu Știrbu, cu determinarea locului de domiciliu al copiilor minori cu mama Cristina Știrbu, care nici odată nu i-a creat tatălui copiilor Eugeniu Știrbu impedimente la întrevederea cu copiii minori.

A mai invocat că la 29 septembrie 2021, la cererea reprezentantului pârâtului Eugeniu Știrbu, Nina Știrbu (mama pârâtului cât și bunica copiilor minori), a fost stabilit un grafic de întrevedere a copiilor minori cu bunica după cum urmează - în a doua săptămână a fiecărei luni calendaristice sâmbătă, bunica să preia nepoții XXXX XXX și XXXX XXX la ora 09:00 de la mama Cristina Știrbu și să-i dea mamei în aceiași zi la ora 16:00. Iar, în a patra săptămână a fiecărei luni calendaristice - duminica, bunica XXX XXX să preia nepoții XXXX XXX și XXXX XXX la ora 09:00 de la mama Cristina Știrbu și să-i înmâneze mamei Cristina Știrbu în aceiași zi la ora 16:00.

Astfel, a mai menționat reclamanta că la 12 martie 2022, după vizita copilului mai mare Maxim Știrbu la bunica conform graficului, a aflat că mai este un grafic întocmit de către decizia Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Ștefan Vodă întocmit deja la cererea tatălui Eugeniu Știrbu, iar potrivit acestui grafic de întrevedere cu tatăl Eugeniu Știrbu, rezultă că copiii minori XXXX XXX și XXXX XXX urmează în prima săptămână a fiecărei luni calendaristice, în ziua de vineri să fie luați ora 18:00 de la mama Cristina Știrbu și să fie transmiși înapoi duminica la ora 14:00, iar, în a treia săptămână a fiecărei luni calendaristice în ziua de vineri la ora 18:00 să fie luați de la mama Cristina Știrbu și să fie transmiși înapoi duminica la ora 14:00, în perioada când Cristina Știrbu se află în Republica Moldova. La fel, potrivit deciziei urmează ca prima jumătate a vacanței de iarnă copii s-o petreacă cu tatăl și să-i transmită mamei în ultima zi din prima 1 jumătate a vacanței la ora 14:00. În vacanța de vară copiii s-o petreacă cu tatăl începând cu data de 01 iulie ora 09:00 și să-i înmâneze mamei la data de 31 iulie ora 14:00.

În acest context, reclamanta a susținut că decizie nr. XX din XX ianuarie XXX a Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Ștefan Vodă este una ilegală, deoarece dânsa nu a cunoscut despre cererea lui Eugeniu Știrbu cu privire la întocmirea unui grafic de întrevederi cu copiii minori, nu a participat la ședința din XX ianuarie XXX, motiv din care i-a fost încălcat dreptul la apărare de a-și expune opinia.

La 26 decembrie 2022, Judecătoria Căușeni, sediul Central a expediat pentru cunoștință participanților la proces prin intermediul poștei terestre copia hotărârii motivate din 28 septembrie 2022, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la materialele cauzei (f.d.121).

La 15 februarie 2023, avocata Aurelia Parpalac, acționând în numele și interesele Cristinei Știrbu a depus supliment la apelul depus împotriva hotărârii din 28 februarie 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central (f.d. 134/137).

La acest capitol, Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție, relevă că, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus de avocata Aurelia Parpalac, în interesele Cristinei Știrbu împotriva hotărârii din 28 februarie 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a analizând prevederile legale ce guvernează raportul litigios, în coraport cu suportul probatoriu anexat la materialele cauzei, prin prisma argumentelor invocate în cererea de apel a conchis că soluția primei instanței privind netemeinicia acțiunii înaintate de către Cristina Știrbu, privind anularea deciziei Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Ștefan Vodă nr.01 din XX ianuarie XXX ,,Cu privire la întocmirea graficului de întrevederi cu copiii minori”, este corectă reieșind din următoarele considerente.

La caz, instanța de apel a notat că atât în ședința de judecată în instanța de fond, cât și la examinarea cauzei în ordine de apel s-a stabilit că, Cristina Știrbu își exprimă dezacordul cu decizia Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Ștefan Vodă nr.xx din xx ianuarie xxx ,,Cu privire la întocmirea graficului de întrevederi cu copii minori”, din motiv că nu a fost anunțată despre ședința la care s-a stabilit graficul de întrevederi a tatălui Eugeniu Știrbu cu copiii săi. Însă, prin scrisorile Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Ștefan Vodă nr. 1590 din 22 decembrie 2021 și nr. 1602 din 30 decembrie 2021, expediată la adresa Cristinei Știrbu, i s-a comunicat despre data și ora ședinței de judecată, însă, scrisorile nu au fost recepționate de către Cristina Știrbu, pe motiv că era plecată (f.d. 19/22).

La fel, instanța de apel a stabilit că în ziua ședințelor prestabilite pentru elaborarea graficului de întrevederi Cristina Știrbu, a fost telefonată de angajații Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Ștefan Vodă, fiindu-i comunicată ora ședinței și necesitatea prezentării sale, însă Cristina Știrbu nu s-a prezentat la ședințele în cadrul Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Ștefan Vodă, fără a invoca vreun motiv plauzibil.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanța întemeiat a stabilit că autoritatea tutelară până la stabilirea graficului de întrevederi a lui Eugeniu Știrbu cu copiii săi a depus maximă diligență pentru a anunța reclamanta Cristina Știrbu despre data, locul și ora petrecerii ședinței de stabilire a graficului de întrevederi, însă neprezentarea ultimei la ședințele stabilite se datorează unor factori neimputabile autorității tutelare.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a menționa și faptul că prima instanța just a indicat că în afară de acest motiv reclamanta Cristina Știrbu nu a invocat existența a careva circumstanțe ce fac imposibilă executarea deciziei autorității tutelare privind stabilirea graficului de întrevederi a tatălui Eugeniu Știrbu cu copiii săi, în atare situație anularea deciziei nr.1 din 06 ianuarie 2022 privind stabilirea graficului de întrevederi, ar constitui o ingerință nejustificată în realizarea drepturilor copiilor Maxim Știrbu și Nichita Știrbu la comunicarea cu tatăl lor Eugeniu Știrbu.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a constatat că reclamanta/apelanta de fapt își exprimă nemulțumirile cu decizia contestată se rezumă la existența graficului de întrevederi a bunicii XXX XXXX cu nepoții săi XXXX XXXX și XXXX XXX, considerând nejustificat că 3 Eugeniu Știrbu poate să-și realizeze drepturile sale cu privire la comunicarea cu copii săi în cadrul acestui grafic devreme ce locuiește împreună cu Nina Știrbu, însă, conform normelor de drept suscitate fiecare subiect al relațiilor cu copii minori poate să-și realizeze drepturile sale de comunicare cu ultimii în mod separat.

În virtutea celor constatate, instanța de apel a concluzionat că prima instanța just a conchis că pretențiile invocate în acțiune nu sunt plauzibile, întemeiate și probate, iar actul contestat a fost emis conform legii, cu respectarea procedurii și de către organ competent, specializat în protecția drepturilor copilului.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca declarativ și neîntemeiat argumentul apelantei precum că de către prima instanța nu a fost respectată citarea corespunzătoare a reclamantei și a reprezentantului ultimei, iar astfel, prima instanța a încălcat reclamantei dreptul la un proces echitabil și la apărare întru formularea poziției sale. Întrucât, analizând materialele cauzei se atestă că, prin citația anexată la materialele cauzei (f.d.91), și recepționată de către Cristina Știrbu, a constatat că ultima a fost citată pentru ședința de judecată din data de 28 septembrie 2022, ora 09:00. Fiindu-i aduse la cunoștință consecințele legale în caz de neprezentare (f.d.92). Or, conform art. 218 lit. d) din Codul administrativ, examinarea și soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ are loc conform prevederilor Codului de procedură civilă, cu următoarele excepții: neprezentarea la ședința de judecată, fără motive temeinic justificate, a participanților și/sau a reprezentanților lor nu împiedică soluționarea acțiunii în contenciosul administrativ.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că prima instanța just a stabilit circumstanțele cauzei și a aplicat normele legale, ajungând la concluzia cu privire la respingerea acțiunii, ca neîntemeiate, iar careva temei legal pentru casarea actului judecătoresc n-a fost stabilit în instanța de apel. Or, simpla nemulțumire a părților de soluția adoptată de instanțele inferioare, nu poate constitui motiv de admiterea a cererii de apel, dacă nu este invocat sau dacă din conținutul apelului nu se întrezărește vreunul din temeiurile de apel expres prevăzute de lege, iar prin prisma jurisprudenței CtEDO, apelul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul apelantei precum că hotărârea primei instanțe este una neîntemeiată. Or, analizând conținutul hotărârii contestate, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este una legală, motivată și bine argumentată, făcând referire la normele de drept material și procedural, dând o apreciere probelor prezentate de către părți, determinând circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, care au fost și care n-au fost stabilite, 4 apreciind corect caracterul raportului juridic dintre părți, aplicând legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii, având o motivație și o analiză clară.

Din considerentele enunțate, instanța de apel a concluzionat că prima instanța a examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul juridic, creând participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

În continuare, instanța de apel analizând prevederile art. 96 alin. (1) din Codul de procedură civilă, aplicabil prin prisma art. 195 din Codul administrativ, în coraport cu pretenția intimatului Eugeniu Știrbu, cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată legate de plata serviciilor de asistență juridică prestate de avocatul Ana Constantinov, în instanța de apel, în sumă de 1 700,00 de lei, care se confirmă prin bonul de plată seria GL nr. 334394 din 25 mai 2022, a conchis că urmează a fi admisă, sumă care a fost încasată de la apelantă în beneficul intimatului.

La 31 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul poștei electronice, a expediat în adresa intimaților Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Ștefan Vodă și lui Eugeniu Știrbu, copia recursului depus de avocata Aurelia Parpalac, în numele și interesele Cristinei Știrbu, împotriva deciziei din 24 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței (f.d.130).

La 16 noiembrie 2023, avocata Ana Constantinov, acționând în numele și interesele lui Eugeniu Știrbu, a depus referința prin care a solicitat să fie declarat inadmisibil recursul depus de avocata Aurelia Parpalac, în 5 numele și interesele Cristinei Știrbu, împotriva deciziei din 24 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, (f.d.225/227).

Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Ștefan Vodă, deși, la 31 octombrie 2023 a recepționat copia recursului, fapt confirmat prin scrisoarea anexată la materialele cauzei (f.d.223), aceasta nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință, prin care să-și expună opinia referitor la recursul depus de avocata Aurelia Parpalac, în numele și interesele Cristinei Știrbu, împotriva deciziei din 24 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Art. 245 din Codul administrativ, prevede că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.” 25. Art. 246 alin (1) din Codul administrativ, reglementează că: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.” Art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ, stabilește că: 6 „Recursul se declară inadmisibil în special când nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451.”

La 04 iulie 2023, prin intermediul poștei terestre (f.d.216), avocata Aurelia Parpalac, acționând în numele și interesele Cristinei Știrbu a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 24 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 209/211).

Copia deciziei integrale din 24 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost notificată avocatei Aurelia Parpalac, care acționează în interesele Cristinei Știrbu, prin intermediul poștei terestre la data de 07 august 2023, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.220).

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal.

Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de avocata Aurelia Parpalac, în numele 7 și interesele Cristinei Știrbu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta ar fi arbitrară sau că s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de avocata Aurelia Parpalac, în numele și interesele Cristinei Știrbu, împotriva din 24 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, nu conține obiecții de fapt și de drept în dezacord cu decizia pronunțată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care 8 se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de avocata Aurelia Parpalac, în numele și interesele Cristinei Știrbu, împotriva din 24 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 alin.2 lit.a1) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocata Aurelia Parpalac, în numele și interesele Cristinei Știrbu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 9