3ra-473/24 — anularea raportului s.a.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea raportului s.a.
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-473/24 — anularea raportului s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de ÎM „Servicii
Comunal-Locative” Orhei,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Aga Sergiu împotriva ÎM „Servicii Comunal-Locative”
Orhei cu privire la anularea răspunsului și obligarea oferirii informației
solicitate,
împotriva deciziei din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-473/24
NR. PIGD 2-22023202-01-3ra-03062024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul
recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Orhei, sediul Central, jud. A. Balan
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru
21 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de ÎM
„Servicii Comunal-Locative” Orhei,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 17 februarie 2022, Aga Sergiu s-a adresat cu o acțiune în contencios
administrativ împotriva ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei, solicitând:
anularea răspunsului ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei cu nr 2/0-737
din 30 iunie 2021; obligarea ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei să ofere
reclamantului informația solicitată prin cererea cu nr.1/4-242 din 4 iunie
2021.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că fiind consilierul
Consiliului municipal Orhei, în baza art. 19 al Legii privind statutul alesului
local nr. 768 din 02 februarie 2000, la data de 4 iunie 2021 s-a adresat către
ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei, cu cerere prin care a solicitat să-i fie
prezentate fotocopii după procesul-verbal și/sau actele de primire-predare a
lucrărilor din anul 2020, ce țin de reabilitarea infrastructurii rutiere pe drumul
public, tronsonul str. Uniri, str. Călătorilor, str. M. Sadoveanu și str.
Chișinăului, precum și să-i fie prezentate fotocopii după contractele de
achiziții a serviciilor cu alți furnizori și/sau executanți, ce țin de reabilitarea
infrastructurii rutiere pe drumul public, tronsonul str. Uniri, str. Călătorilor,
str. M. Sadoveanu și str. Chișinăului.
La 30 iunie 2021 reclamantul a primit răspunsul cu nr. 2/0-737, prin
care ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei a refuzat să ofere informația și
înscrisurile solicitate prin cererea din 4 iunie 2021.
Reclamantul a invocat că refuzul dat de către ÎM „Servicii Comunal-
Locative” Orhei, este contrar art. 19 al Legii privind statutul alesului local
nr. 768 din 2 februarie 2000.
Prin hotărârea din 12 mai 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul central, s-
a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Aga Sergiu. S-a
anulat răspunsul ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei nr 2/0-737 din 30
iunie 2021. S-a obligat ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei să prezinte
lui Aga Sergiu, informația solicitată prin cererea cu nr.1/4-242 din 4 iunie
2021.
1
Prin decizia din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a
admis apelul declarat de ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei, s-a casat
integral hotărârea din 12 mai 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul central, și s-
a trimis cauza la rejudecare, în instanța de contencios administrativ din
Judecătoria Orhei, sediul central.
Prin încheierea din 23 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
constatat competența judecătorului competent pentru examinarea cauzelor
de contencios administrativ din cadrul Judecătoriei Orhei, sediul central, la
examinarea cererii de chemare în judecată înaintată de către Aga Sergiu
împotriva ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei cu privire la accesul la
informație.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 17 octombrie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul
central, s-a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de
reclamantul Aga Sergiu împotriva ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei
cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la informație și
obligarea furnizării informației solicitate prin cererea nr.1/4-242 din 4 iunie
S-a anulat răspunsul nr.2/0-737 din 30 iunie 2021 furnizat de ÎM
„Servicii Comunal Locative” Orhei. S-a obligat ÎM „Servicii Comunal-
Locative” Orhei să prezinte lui Aga Sergiu, informația solicitată prin cererea
înregistrată cu nr. 1/4-242 din 04 iunie 2021, și anume: - copiile proceselor-
verbale și/sau actelor de primire predare a lucrărilor din anul 2020, ce țin de
reabilitarea infrastructurii rutiere de pe drumul public, tronsonul str. Unirii,
str. Călătorilor, str. M. Sadoveanu și str. Chișinăului; - copiile contractelor
de achiziții a serviciilor cu alți furnizori și/sau executanți, ce țin de
reabilitarea infrastructurii rutiere pe drum public, tronsonul str. Unirii, str.
Călătorilor, str. M. Sadoveanu și str. Chișinăului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 13 noiembrie 2023, ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei a
declarat apel, solicitând admiterea acestuia, cu casarea hotărârii din 17
octombrie 2023.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei și s-a menținut
hotărârea din 17 octombrie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul central.
2
În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că hotărârea primei
instanțe este legală și temeinică, fiind emisă cu aplicarea corectă a normelor
de drept material și procedural relevante cauzei.
Instanța a reținut că ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei, în temeiul
art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 982/2000 privind accesul la informație, are
calitatea de furnizor de informații, fiind un subiect obligat să ofere acces la
informațiile oficiale deținute, în condițiile legii.
Cu referire la invocarea pretinsei inadmisibilități a acțiunii pentru lipsa
procedurii prealabile, instanța a statuat că în speță este incident art. 23 din
Legea nr. 982/2000, care permite sesizarea directă a instanței de contencios
administrativ în cazul dezacordului cu răspunsul furnizorului de informații,
fără necesitatea unei cereri prealabile conform art. 208 din Codul
administrativ.
A subliniat că răspunsul contestat, scrisoarea nr.2/0-737 din 30 iunie
2021, are natura unui act administrativ defavorabil în sensul art. 10 și art. 11
din Codul administrativ, întrucât refuză furnizarea informațiilor solicitate de
alesul local.
De asemenea, Curtea a reținut că reclamantul Aga Sergiu a acționat în
termenul legal prevăzut de art. 209 din Codul administrativ și art. 23 din
Legea privind accesul la informație, nefiind incidente cauze de
inadmisibilitate conform art. 207 alin. (2) Cod administrativ.
În raport cu fondul cauzei, instanța de apel a confirmat constatarea
corectă a primei instanțe potrivit căreia informațiile solicitate de către
reclamant, în calitate de consilier local, sunt informații oficiale, accesibile
publicului, iar refuzul de a le furniza nu este justificat de excepțiile permise
de lege.
În acest context, Curtea de Apel a considerat că ÎM „Servicii
Comunal-Locative” Orhei nu a demonstrat că documentele solicitate ar
conține informații exceptate de la accesul liber, potrivit art. 7 din Legea nr.
982/2000, iar refuzul comunicării acestora nu este conform legii.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 mai 2024, ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei a declarat
recurs împotriva deciziei din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea integrală a acesteia.
3
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei a
reiterat în mod integral argumentele formulate în cererea de apel, fără a
aduce elemente de noutate juridică sau faptică.
A susținut, similar poziției din apel, că hotărârea Judecătoriei Orhei
din 17 octombrie 2023 este neîntemeiată, întrucât instanța de fond ar fi
aplicat eronat prevederile legale privind regimul documentelor contabile și
accesul la informație.
La fel, a afirmat că documentele solicitate de reclamant, respectiv
contractele de achiziții și procesele-verbale de predare-primire a lucrărilor,
constituie documente contabile, ce pot fi puse la dispoziție exclusiv
organelor abilitate, în temeiul Legii nr. 113/2007 și Legii nr. 287/2017.
A reiterat opinia că ÎM „Servicii Comunal-Locative” Orhei nu are
calitatea de autoritate publică și, prin urmare, nu intră sub incidența
prevederilor Codului administrativ și Legii nr. 982/2000 privind accesul la
informație.
De asemenea, a invocat că acțiunea era inadmisibilă în temeiul art. 207
alin. (2) lit. f) din Codul administrativ, întrucât nu a fost respectată pretinsa
obligație a reclamantului de a depune o cerere de admitere a actului
administrativ, iar întreprinderea nu emite acte administrative individuale.
A invocat și existența unui litigiu anterior similar, în care cererea
reclamantului ar fi fost scoasă de pe rol, prezentând acest fapt drept
precedent de respingere.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus
4
tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.
d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
atestă că decizia motivată a fost notificată recurentei la 9 aprilie 2024, iar
recursul a fost depus 15 mai 2024, cu respectarea prevederilor art. 245 din
Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
5
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
6
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de ÎM „Servicii Comunal-Locative”
Orhei.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
7