2ra-658/24 — modificarea cuantumului pensiei pentru intretinerea copilului minor si compensarea cheltuielilor de judecata.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- modificarea cuantumului pensiei pentru intretinerea copilului minor si compensarea cheltuielilor de judecata.
- Temei legal
- recursul este vadit neintemeiat, dezacordul recurentului cu decizia contestata nu constituie temei de casare a acesteia.
2ra-658/24 — modificarea cuantumului pensiei pentru intretinerea copilului minor si compensarea cheltuielilor de judecata. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Florea Denis,
reprezentat de avocatul Bunduchi Vitalie,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Iordachi Cristina împotriva lui Florea Denis cu privire la modificarea
cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 22 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți, prin care
s-a respins apelul declarat de Florea Denis, reprezentat de avocatul Bunduchi
Vitalie și menținută hotărârea din 19 mai 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul
Florești,
(Dosarul nr. 2ra-658/24
NR.PIGD 2-23020358-01-2ra-31052024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a actului
judecătoresc contestat.
Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Florești (jud: Al. Zadorojniuc)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: E. Grumeza, N. Chircu, D. Corolevschi)
08 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
Florea Denis, reprezentat de avocatul Bunduchi Vitalie,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 08 februarie 2023, Iordachi Cristina a depus cerere de
chemare în judecată împotriva lui Florea (Iordachi) Denis cu privire la
modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor și
compensarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii reclamanta a indicat că anterior s-a aflat în
relații de căsătorie cu pârâtul Florea Denis, încheiată la *****, care ulterior
a fost desfăcută prin hotărârea din ***** a Judecătoriei Florești, iar
domiciliul copilului minor *****, născut la *****, a fost determinat
împreună cu dânsa.
Reclamanta a menționat că la momentul desfacerii căsătoriei nu
a solicitat încasarea din contul pârâtului a pensiei pentru întreținerea fiului
din motiv că dânsul și-a asumat angajamentul că contribuie benevol la
întreținerea copilului comun, promisiune rămasă doar la nivel de declarații.
Prin ordonanța din ***** a Judecătoriei Florești s-a dispus
încasarea din contul lui Florea (Iordachi) Denis în beneficiul său pensia
pentru întreținerea copilului minor *****, născut la *****, în mărime de
*****, lunar, din toate veniturile lui Iordachi Denis, începând cu *****, până
la atingerea majoratului copilului.
Ordonanța respectivă a fost pusă în executare silită de către
executorul judecătoresc *****, fiind intentată procedura de executare
nr.*****, pentru care pârâtul a făcut o achitare neordonată, admițând
multiple restanțe, fapt ce se confirmă prin încheierea din ***** și adeverința
nr.***** din 02 aprilie 2018, prin care executorul judecătoresc *****
informează că cuantumul pensiei de întreținere a copilului minor *****
dispusă spre încasare din contul lui Florea (Iordachi) Denis este de ***** de
lei lunar, însă la acel moment ultimul deja avea acumulată o datorie în
mărime de ***** de lei pentru anii precedenți, iar pentru anul 2017, restanța
la plata pensiei de întreținere, constituia suma de ***** lei.
1
Pârâtul în continuare face achitări pentru întreținerea copilului
***** doar în sumă de ***** de lei lunar, sumă care chiar și dacă rezultă
dintr-un salariu, echivalentă în proporție de ***** (*****%), totuși nu este
suficientă pentru întreținerea unui copil în plină creștere și dezvoltare.
Pârâtul activează în domeniul transporturilor și este evident că
are un salariu cu mult mai mare de ***** de lei lunar, din care se încasează
cele *****%, ce constituie echivalentul sumei de ***** de lei pentru
întreținerea copilului ******.
Mai mult ca atât, potrivit datelor statistice pentru trimestrul III
anul 2022, salariul în domeniul transporturilor variază în sectorul real al
economiei de la 3500 de lei lunar – până la 20 000 de lei lunar, iar media ar
fi de 1175 de lei.
La fel, potrivit acelorași date statistice cu privire la persoanele
angajate în sfera transporturilor, se atestă că un salariu de doar 3500 de lei
au fost determinați doar la 19 angajați, și chiar dacă în situația în care pârâtul
ipotetic ar face parte din cei 19 angajați, este cert faptul că mărimea pensiei
nu poate fi de ***** de lei lunar pentru întreținerea unui copil, mai ales că
executorului nu i s-a pus prezentat tabelul scripturistic al întreprinderii de
transport în care activează pârâtul.
Un alt element ce ar determina posibilitatea instanței de a
modifica cuantumul pensiei de întreținere a copilului sunt scumpirile în lanț
la resursele energetice (gaz, cărbune, lemn, energia electrică etc.) necesare
traiului și prepararea bucatelor, la fel, creșterea prețurilor la produsele
alimentare, de igienă personală ș.a..
Prin urmare, suma de ***** de lei, pe care o achită în prezent
pârâtul pentru întreținerea fiului *****, care este în continuă creștere, nu
asigură minimul necesar.
În viziunea reclamantei, în situația în care este dificil de a
determina mărimea reală a veniturilor pârâtului, instanța judecătorească este
îndreptățită de a determina pensia de întreținere a copilului minor în cuantum
cumulat, adică în formă fracționată, după cum s-a stabilit anterior
concomitent și în mărime fixă prin prisma art.76 alin.(2) din Codul familiei,
din care considerente Iordachi Cristina pretinde încasarea de la pârât în
beneficiul dânsei pensia de întreținere a copilului ***** pe lângă mărimea
fracționată de ***** din salariu și/sau toate tipuri de venituri ale pârâtului,
cât și suma fixă de ***** de lei lunar cu începerea din data depunerii acțiunii
în judecată.
Consideră că încasarea din contul pârâtului în beneficiul său
pensia de întreținere a copilului minor în sumă bănească fixă de ***** lei pe
2
lângă cea facțională de ***** din salariu și/sau alte venituri ale pârâtului, nu
va prejudicia starea finciară a ultimului, ținând cont de interesul superior al
copilului.
Cu trimitere la art.76 și 110 din Codul familiei, Iordachi Cristina
a solicitat admiterea acțiunii, modificarea mărimii pensiei de întreținere
pentru copilul minor *****, născut la *****, (stabilită anterior prin
ordonanța din ***** a Judecătoriei Florești, în cuantum de *****, lunar, din
toate tipuri de venituri ale lui Denis Florea (Iordachi), începând din *****,
până la atingerea majoratului copilului), prin prisma prevederilor art.76
alin.(1) din Codul familiei, prin menținerea cuantumului fracționat de *****
din toate tipurile de venituri ale pârâtului, cu încasarea concomitentă din
contul lui Denis Florea (Iordachi) în beneficiul său și a unei sume fixe în
mărime de ***** de lei pentru întreținerea fiului *****, din data depunerii
prezentei acțiuni.
La 19 mai 2023, Iordachi Cristina a depus cerere de majorare a
pretențiilor, solicitând suplimentar încasarea din contul lui Florea Denis în
beneficiul dânsei a cheltuielilor de judecată în mărime de 3010 lei, sumă
constituită din 900 de lei pentru redactarea de către avocatul Guțu Serghei a
cererii de chemare în judecată, 2000 de lei pentru reprezentare dânsei în
instanță de judecată și 100 de lei cheltuieli pentru eliberarea extrasului din
Registrul de stat al persoanelor juridice și întreprinzătorilor individuali.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin hotărârea din 19 mai 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul
Florești a fost admisă parțial acțiunea depusă de Iordachi Cristina. S-a
modificat cuantumul pensiei de întreținere a copilului minor *****, stabilită
prin ordonanța din ***** a Judecătoriei Florești, și s-a încasat din contul lui
Denis Florea în beneficiul Cristinei Iordachi pensia pentru întreținerea
copilului minor *****, născut la *****, în mărime fixă de ***** de lei,
lunar, începând cu data adresării în judecată – *****, până la atingerea
majoratului copilului. S-a încasat din contul lui Florea Denis în bugetul de
stat taxa de stat pe marginea pretenției privind încasarea pensiei de
întreținere pentru copiii minori, în cuantum de 3% din suma obligațiilor pe
un an, ceea ce constituie 900 de lei. S-a încasat din contul lui Florea Denis
în beneficiul Cristinei Iordachi suma de 3010 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată. În rest, acțiunea Cristinei Iordachi a fost respinsă ca neîntemeiată.
3
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 29 mai 2023, Florea Denis, reprezentat de avocatul Vitalie
Bunduchi, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 20
septembrie 2023, prin intermediul oficiului poștal, a prezentat motivarea
apelului, solicitând modificarea hotărârii din 19 mai 2023 a Judecătoriei
Soroca, sediul Florești, prin micșorarea cuantumului pensiei de întreținere
a copilului minor *****, de la ***** de lei până la ***** de lei.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin decizia din 22 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți s-a
respins apelul declarat de Florea Denis, reprezentat de avocatul Bunduchi
Vitalie și menținută hotărârea din 19 mai 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul
Florești.
Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile de
admitere parțială a acțiunii depuse de Iordachi Cristina constatând că, din
actele dosarului se atestă că Iordachi Cristina a încheiat căsătoria cu
Iordachi Denis la *****, la Primăria **** mun. Chișinău, iar în căsătorie,
la *****, s-a născut copilul ***** (f.d.4).
Instanțele de judecată au reținut că prin hotărârea Judecătoriei
Florești din ***** a fost desfăcută căsătoria încheiată între Iordachi
Cristina și Iordachi Denis, iar domiciliul copilului minor ***** a fost
determinat împreună cu mama Iordachi Cristina (f.d.3). Prin ordonanța
Judecătoriei Florești din ***** s-a încasat din contul lui Florea (Iordachi)
Denis în beneficiul Cristinei Iordachi pensia pentru întreținerea copilului
minor ***** în mărime de ***** din toate veniturile lunare ale pârâtului,
începând cu *****, până la atingerea majoratului copilului (f.d.5).
Instanțele de judecată au remarcat că potrivit adeverințelor din
anul 2017 și 2018, eliberate de executorul judecătoresc *****, în gestiunea
căreia se află documentul executoriu privind încasarea pensiei de întreținere
a copilului minor *****, din anul *****, Florea (Iordachi) Denis urmează
să achite pensia de întreținere a câte ***** lei lunar, însă debitorul a
înregistrat restanță la plata pensiei de întreținere (f.d.7,8).
De asemenea, instanțele de judecată au stabilit că Florea
(Iordachi) Denis și-a modificat numele de familie din ”Iordachi” în
”Florea”, ceea ce rezultă din copiile certificatelor de naștere a copilului
minor *****, eliberate la ***** și la ***** de ASP (f.d.4).
4
Instanțele de judecată au menționat că obiectul prezentului
litigiu constituie modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului
minor *****.
Cu trimitere la art.110 din Codul familiei, instanțele de
judecată au invocat că în cazul în care starea materială sau familială a uneia
dintre părți s-a schimbat, instanța judecătorească, luând în considerare și
alte circumstanțe importante ale părților, este în drept, la cererea oricăreia
dintre ele, să modifice cuantumul pensiei de întreținere sau să-l scutească
pe debitorul întreținerii de plata acesteia.
La acest aspect, instanțele de judecată au precizat că starea
materială reprezintă situația socio-economică a persoanei (părinte),
determinantă pentru întreținerea unei vieți decente pasibile stabilirii în
rezultatul identificării tuturor bunurilor imobile și mobile deținute în
proprietate, a veniturilor obținute din activități generatoare de profit,
precum și a factorilor ce influențează nemijlocit aspectul economic al
persoanei (ex.: capacitatea de muncă, studiile etc.). Starea familială
definește conjunctura și relațiile persoanei (părintelui) în interiorul
comunității umane în care coabitează, întemeiate prin căsătorie sau izvorâtă
din rudenie. Cu titlu exemplificativ, se remarcă următoarele aspecte
intrinseci, care influențează per ansamblu starea familiei, a cărei listă nu
este una exhaustivă, și anume, numărul copiilor și persoanelor aflate la
întreținere. Sintagma ”alte circumstanțe importante” stipulată la finalul
normei disputate, extinde sfera de aplicare a art.110 din Codul familiei
pentru ipotezele nereglementate de lege, însă care se pot ivi în cadrul
examinării unor litigii de acest gen, lăsând o marjă de apreciere instanței de
judecată, din perspectiva unor factori care nu se încadrează în condițiile
reliefate supra (ex.: chestiuni de ordin medical).
De dreptul de a solicita modificarea cuantumului pensiei de
întreținere pot beneficia, în egală măsură, ambii părinți, în dependență de
starea materială și familială a acestora, fiind suficientă în acest sens,
întrunirea cel puțin a uneia din aceste ipoteze, însă schimbarea situațiilor
specificate nu trebuie să fie formală, ci esențială, sarcina aprecierii
respective, aparținând în exclusivitate instanței competente să o examineze.
Instanțele de judecată au notat că în acțiune Iordachi Cristina
invocă că suma de ***** de lei, achitată de Florea Denis cu titlu de pensie
pentru întreținerea fiului minor *****, este insuficientă ca mărime pentru
întreținerea copilului și cu mult sub minimul de existență, în contextul
majorării prețurilor și creșterii inflației.
5
Instanțele au reținut că la momentul pronunțării hotărârii
primei instanțe, copilul ******, născut la ******, avea vârsta de ***** ani.
Totodată, instanțele de judecată au remarcat că potrivit
informației Biroului Național de Statistică în semestrul II din anul 2022,
minimul de existență în republică pentru copii cu vârsta cuprinsă între 7-17
ani, a constituit 3045,1 lei, din care rezultă că fiecare părinte ar trebui să
contribuie la întreținerea unui copil cu vârsta între 7-17 ani cu minim
1522,55 lei. Iar, media anuală pe republică a minimului de existență în anul
2023 pentru copii cu vârsta cuprinsă între 1-17 ani a constituit 3162,2 lei,
ceea ce denotă majorarea anuală a cuantumului minimului de existență.
Analizând datele statistice privind minimul de existență,
instanțele de judecată au rezumat că cuantumul acestuia este în permanentă
creștere de la o perioadă la alta și, raportat la speță, fapt ce implică cheltuieli
mai mari pentru asigurarea nivelului minim pentru întreținerea copiilor
minori, ceea ce constituie circumstanța determinantă pentru modificarea
cuantumului pensiei de întreținere în sensul majorării acestuia.
În același timp, instanțele au subliniat că datele Biroului
Național de Statistica privind minimul de existență a unui copilul minor nu
constituie în sine о normă imperativă de la care nu se permite derogare, dar
urmează a fi apreciată cu titlu de circumstanță importantă de raportare, ca
cuantum/nivel minim de la care instanța de judecată pornește la stabilirea
cuantumului pensiei de întreținere.
Din adeverințele eliberate de executorul judecătoresc ***** se
confirmă că Florea Denis achită pensia de întreținere pentru copilul minor
***** în mărime de ***** de lei lunar, care ca mărime este cu mult mai
mică decât 1/2 din cuantumul minimului de existență pentru copii cu vârsta
cuprinsă între 7-17 ani, cu care ar trebui să contribuie pârâtul/apelant pentru
întreținerea fiului *****.
Instanțele de judecată au conchis că în situația dată Iordachi
Cristina, care de una singură asigură copilului minor ***** cele necesare
și acoperă practic toate cheltuielile legate de creșterea, educarea și îngrijirea
acestuia, păstrându-i pe cât posibil nivelul de trai decent, o defavorizează
material față de pârâtul Florea Denis, fapt ce contravine legii, iar suma
achitată de către ultimul, în mărime de ***** din toate veniturile sale, este
una disproporționată în raport cu cheltuielile suportate de Iordachi Cristina.
În împrejurările constatate, instanța de apel a apreciat ca fiind
întemeiată concluzia primei instanțe privind majorarea cuantumului pensiei
de întreținere pentru copilul minor *****, născut la *****, de la ***** lei
6
la ***** lei, care ar constituie o sumă necesară, rezonabilă și reală ca să
asigure pe cât este posibil un trai decent copilului minor.
Distinct, instanța de apel a remarcă că Florea Denis este
cofondatorul companiei de transport SRL „*****”, deținând *****% din
capitalul social al întreprinderii, fapt ce se confirmă prin extrasul din
Registrul de stat al unităților de drept (f.d.31).
Pe lângă acestea, reprezentantul apelantului Florea Denis a
confirmat în ședința instanței de apel că ultimul activează și peste hotare,
unde salariile sunt cu mai mari decât în Republica Moldova, astfel că suma
dispusă spre încasare de prima instanță în mărime de ***** de lei este
rezonabilă.
Afară de aceasta ambii părinți, în egală măsură, au obligația de
a compensa cheltuielile pentru întreținerea copilului său minor.
Cu trimitere la art.98 Codul familiei, instanța de apel a reținut
că pensia de întreținere în cuantumul majorat urmează a fi încasată,
începând cu data adresării cererii de chemare în judecată și până la
majoratul copilului sau până la schimbarea situației materiale a părților.
Totodată, instanța de apel a notat că Iordachi Cristina a
suportat cheltuieli pentru asistență juridică în sumă totală de 2900 de lei,
potrivit bonurilor de plată seria DAA nr.47040672 din 03.02.23 în sumă de
900 lei, seria GL nr.253326 din 22.03.23 în sumă de 1500 lei, seria GL
nr.253337 din 19.05.23 în sumă de 500 lei (f.d.12, 35, 36), cheltuieli
apreciate ca fiind reale, necesare și rezonabile. La fel, Iordachi Cristina a
suportat cheltuieli pentru eliberarea extrasului din Registrul de Stat, fapt ce
se atestă prin bonul de plată seria A nr.00884882493569 din 15.05.23, în
mărime de 110 lei (f.d.33).
Având în vedere că acțiunea civilă s-a admis parțial, instanța
de apel a conchis că prima instanță corect a dispus compensarea
cheltuielilor de judecată din contul lui Florea Denis în beneficiul Cristinei
Iordachi.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI
SOLICITĂRILE RECURENTULUI:
La 31 mai 2024, Florea Denis, reprezentat de avocatul
Bunduchi Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 22 februarie 2024 a
Curții de Apel Bălți și a hotărârii din 19 mai 2023 a Judecătoriei Soroca,
sediul Florești, cu emiterea unei hotărâri noi de modificare a cuantumului
pensiei de întreținere a copilului minor ***** prin micșorarea acesteia de
7
la ***** de lei la ***** de lei și încasarea din contul său în beneficiul
Cristinei Iordachi suma de ***** de lei, lunar, cu titlu de pensie de
întreținere a copilului minor *****, începând cu data depunerii acțiunii
până la atingerea majoratului de copilul *****, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată, la etapa examinării cererii de recurs.
În susținerea recursului Florea Denis, reprezentat de avocatul
Bunduchi Vitalie a invocat că decizia instanței de apel este arbitrară, bazată
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Recurentul a invocat că instanța de apel a menționat că în cazul
litigiilor de încasare a pensiei de întreținere a copiilor minori urmează să se
ține cont de informația Biroului Național de Statistică despre valoarea
minimului de existență pentru un copil. Potrivit informației Biroului
Național de Statistică în semestrul II din anul 2022, minimul de existență
pe țară pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 7 – 17 ani, a constituit 3045,1
lei, respectiv fiecare părinte trebuie să contribuie la întreținerea unui copil
cu vârsta între 7-17 zi ar trebui să contribuie cu minim 1522,55 de lei. Cu
toate acestea, însă, instanța de apel nu a dat apreciere circumstanței date.
Obligația de a contribui la întreținerea, creșterea și educația
copilului revine ambilor părinți, însă prima instanță a încasat din contul său
suma de ***** de lei cu titlu de pensie pentru întreținerea copilului *****,
ceea ce reprezintă 1/2 din media stabilită de Biroul Național Statistică.
Instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că dânsul mai
are la întreținere pe copilul minor *****, născut la *****, în a doua
căsătorie.
Instanța de apel a reținut că este cofondatorul companiei de
transport SRL „*****”, în care deține *****% din capitalul social potrivit
extrasului din Registrul de stat al unităților de drept (f.d.31), însă potrivit
răspunsului nr.***** din 16 februarie 2024 a Agenției Servicii Publice,
Direcția înregistrare a unităților de drept, dânsul nu a figurat și nu figurează
în calitate de administrator și/sau asociat la SRL „*****”. La moment
dispune doar de un salariu în mărime de ***** de lei, fiind angajat la ÎI
„*****”.
Instanța de apel a ignorat probele din dosar, în special
certificatul de la locul de muncă, cu aplicarea eronată a normelor de drept
material, neaplicând legea care trebuie să fie aplicată și anume prevederile
art.75 alin.(1) din Codul familiei în coroborare cu art.110 din Codul
familiei.
Suma de ***** de lei majorată și încasată de instanțele de
judecată ierarhic inferioare din contul său pentru întreținerea copilului
8
***** ca mărime este peste limita posibilităților sale, nefiind în stare să o
achite, devenind o hotărâre neexecutabilă contrar principiului prevăzut la
art.6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
În drept, Florea Denis, reprezentat de avocatul Bunduchi
Vitalie și-a întemeiat recursul pe prevederile art.432 alin.(1) lit.e) din CPC,
potrivit cărora recursul este admis dacă: e) hotărârea sau decizia este
arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor.
La 26 iulie 2024, Iordachi Cristina, reprezentată de avocatul
Lungu Alexandru a depus referință, solicitând respingerea recursului
declarat de Florea Denis, cu menținerea deciziei instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe.
Intimata a indicat că datele Biroului Național de Statistică
relevă valoarea minimului de existență pe categorii de populație, și anume
la media anuală pentru un copil de vârstă 7-17 ani, însă acest minim este
permanent în creștere și aceste date sunt publicate cu o întârziere de mai
bine de 6 luni.
În perioada martie 2016 – februarie 2023, Florea Denis a
achitat numai ***** de lei pensia pentru întreținerea copilului *****, care
ca mărime nu corespunde nivelului minim de existență, fiind în
dezavantajul copilului pentru asigurarea unui trai decent. Or, media anuală
pentru anul 2016 – a constituit 1910 lei, pentru anul 2017 – 2023,7 lei,
pentru anul 2018 – 2053, pentru anul 2019 – 2208 lei, pentru anul 2020 –
2260,8 lei, pentru anul 2021 – 2376,3 lei, pentru anul 2022 – 2879,9 lei și
pentru anul 2023 – 3142,3 lei.
Cheltuielile de întreținere a copilului s-au majorat considerabil
pe fondul creșterii prețurilor și a tarifelor, iar părinții sunt obligați în
mărime egală să asigure cele necesare pentru copii săi pentru o bună
creștere și dezvoltare.
Afară de aceasta, copilul are probele de sănătate, fiind
necesară consultarea frecventă a medicului, procurarea medicamentelor etc.
Pe lângă acestea, în afară de copilul *****, dânsa mai are la
întreținere încă 3 copii cu vârste mai mici și anume, *****, ***** și *****,
și îi este dificil să acopere în proporție mai mare deficitul la pensie pentru
întreținere fiului mai mare în raport cu recurentul.
Recurentul invocă precum că are un salariu de ***** de lei
lunar achitat de ÎI „*****”, însă veniturile acestuia în realitate sunt cu mult
mai mari din activitățile sale economice a lui personale și ale actualei soții
9
*****, precum și dânsul mai activează și peste hotarele țării, fapt ce se
confirmă prin conversațiile purtate, prin mesaje, cu recurentul.
Mai mult ca atât, instanțele de judecată au stabilit că Florea
Denis deține *****% din capitalul social al SRL „*****”, iar soția acestuia
***** este administratorul și fondatorul SRL „*****”, fapt ce rezultă din
înscrisurile probatorii anexate la dosar.
Pe lângă acestea, la 15 mai 2023, dânsa s-a adresat ÎI „*****”
să-i furnizeze informație cu privire la funcția pe care o deține Florea Denis
în cadrul acestei întreprinderi și mărimea salariului achitată acestuia pentru
luna aprilie-mai 2023, și dacă ***** se află în grad de rudenie cu *****
actuala soție a recurentului, însă nu a primit niciun răspuns.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă
stipulează că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă,
care au intrat în vigoare de la 01 septembrie 2023.
În conformitate cu prevederile art.XI alin.(3) din Legea nr.246
din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la
data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor
în vigoare la data depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a
optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale,
cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost
declarat la 31 mai 2024, adică după intrarea în vigoare a modificărilor
operate în Codul de procedură civilă, acesta va fi examinat în baza
temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Articolul 432 din Codului de procedură civilă (în redacția Legii
nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023) prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a
10
fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel
depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă
în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau
hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Articolul 433 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură civilă (în
redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023) indică că:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă (în
redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023)
menționează că:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului,
care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe
pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Curtea de Apel
Bălți a pronunțat decizia la 22 februarie 2024, în ședință publică.
Din actele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a instanței
de apel a fost expediată la 09 aprilie 2024 la adresa electronică a
reprezentantului recurentului Florea Denis, avocatul Vitalie Bunduchi, fapt
ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la dosar
(f.d.132).
Astfel, recursul declarat la 31 mai 2024 de către Florea Denis,
reprezentat de avocatul Vitalie Bunduchi a fost depus în interiorul termenului
legal prevăzut de art.434 CPC.
Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar
caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din
11
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural
și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția
legii în vigoare la data declarării recursului.
Completul de judecată remarcă că articolul 442 alin.(1) din
Codul de procedură civilă stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea
hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu
permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele
invocate în recurs.
Din analiza recursului declarat de Florea Denis, reprezentat de
avocatul Vitalie Bunduchi rezultă că drept temei de declararea a recursului a
fost invocat în esență prevederile art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de
procedură civilă (în redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din
01.09.2023), potrivit cărora recursul este admis dacă hotărârea sau decizia
este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor.
Cu referire la invocarea art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de
procedură civilă, recurentul susține că decizia instanței de apel este arbitrară
și bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Curtea Supremă de Justiție menționează că în sensul
prevederilor lit.e) art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de
hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează
a fi stabilită în coraportul dintre mai multe principii.
Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din
art.432 alin.(1) lit.e) CPC, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de
sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, §
62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă,
în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio
legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii.
Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare
a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie
2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie
12
judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o
eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o
vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.
Totodată, potrivit art.71 alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu
privire la actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de
nota de fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și
de alte documente care permit identificarea voinței autorității publice care a
adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.
Nota informativă la Legea nr.246 din 31 iulie 2023 menționează
următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din
practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu
aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt
bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În
esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate
cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal). …”. Iar, în nota
de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce
mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost
considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Nota de subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile:
„Exemple de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui
recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar
contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra
acestei contradicții (Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor,
fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat
pe un raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași
judecători (Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a
deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute
de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face
referire la lege, care prevedea aceste compensații (Anđelković v. Serbia,
2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).
Din nota informativă menționată rezultă că sintagma
„hotărârea arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței
CtEDO. În jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele
„hotărârea arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor”, fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă
menționează totuși că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite
și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod
penal)”. Rezultă că în cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează
încălcarea unei norme legale imperative, adică a unei prevederi normative
care nu oferă nicio discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din
claritatea textului prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de
aplicare a normei. Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci
trebuie comisă cu bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile.
Suntem în prezența unor asemenea situații atunci când instanța de judecată
13
adoptă o hotărâre ce contravine unei norme imperative invocate participanții
la proces sau de instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica
convingător de ce nu aplică acea normă.
Sub acest aspect urmează a fi reținute și constatările Curții
Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16.01.2025 (pct.149-150), potrivit
căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre
arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei
noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în
cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a
notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio
bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele
litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană
consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De
asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea
Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a
fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de
fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta
este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.
Din textul recursului nu se constată în mod univoc vreun
argument care ar justifica constatarea că decizia instanței de apel și hotărârea
primei instanțe ar fi emise contrar normelor imperative aplicabile speței,
precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din textele hotărârilor
contestate, raportate la circumstanțele cauzei.
Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă
a probelor” se referă în substanță la aprecierea probatoriului.
Pentru admiterea unui recurs în baza acestei sintagme este
necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a) hotărârea să se
bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să fie vădit
nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod determinant pe
această apreciere.
Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce
la admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de
procedură civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi
explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă
pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să
convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.
În speță, recurentul Florea Denis, reprezentat de avocatul
Vitalie Bunduchi a indicat drept temei a recursului faptul că instanțele
inferioare ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil mărimea cuantumului
pensiei de întreținere a copilului minor ***** în raport cu salariul său și
datelor Biroului Național de Statistică.
La caz, Completul de judecată nu a stabilit că probele au fost
apreciate arbitrar sau irațional de către instanțele de judecată ierarhic
inferioare. Prin urmare, acest temei de recurs este vădit neîntemeiat.
14
Completul nu exclude că o hotărâre judecătorească poate fi atât
„arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, însă
fiecare din cele două sintagme urmează a fi invocate și bine argumentate
separat.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul
XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită
unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de
recurs.
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Florea Denis,
reprezentat de avocatul Vitalie Bunduchi este unul vădit neîntemeiat. Or,
recursul respectiv conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse
anterior care au fost analizate și apreciate corespunzător de instanța de apel.
La caz, lipsește aparența unei încălcări a dreptului recurentului
Florea Denis la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.
De fapt, motivele recursului se referă la dezacordul recurentului
cu soluția pronunțata de Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea
contrară a legii, aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural, sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, fapt ce nu constituie temei de casare
a deciziei recurate, or, soluția emisă de instanțele de judecată ierarhic
inferioare a fost bazată pe probele administrate la dosar și ținând cont în
primul rând de interesul superior al copilului *****, și având în vedere că
ambii părinți în măsură egală trebuie să contribuie la un trai decent pentru
copil pentru o bună creștere și dezvoltare al acestuia.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că recursul depus de Florea Denis conține în esență obiecții de
fapt și de drept similare expuse anterior în cererea de apel care au fost
analizate de către Curtea de Apel Bălți, fiind apreciate pe o cercetare
multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor
din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului trebuie
să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor
critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care
se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură
civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita
la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor
imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în
15
drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla
trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează
cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Florea Denis,
reprezentat de avocatul Bunduchi Vitalie este vădit neîntemeiat și urmează a
fi considerat inadmisibil.
În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură
civilă, art.440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă,
16
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Consideră inadmisibil recursul declarat de Florea Denis, reprezentat de
avocatul Vitalie Bunduchi.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
17