3r-76/25 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Temei legal
- Termenul depunerii motivarii cererii de apel. Neprezentarea motivarii cererii de apel.
3r-76/25 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de avocatul Nicolae
Chiriac în interesele lui Stone Michael Carlin,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea
depusă de Stone Michael Carlin împotriva Inspectoratului General
pentru Migrație cu privire la anularea actului administrativ,
obligarea emiterii actului administrativ favorabil, încasarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 18 februarie 2025 a Curții de Apel
Centru
(Dosarul nr. 3r-76/25
PIGD 2-23064208-01-3r-20032025)
Termenul depunerii motivării cererii de apel. Neprezentarea
motivării cererii de apel în termen.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Chisilița)
Curtea de Apel Centru (jud. Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)
7 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de avocatul Nicolae
Chiriac în interesele lui Stone Michael Carlin,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 4 mai 2023, Stone Michael Carlin, reprezentat de avocatul
Nicolae Chiriac, a depus o acțiune în contencios administrativ împotriva
Inspectoratului General pentru Migrație, solicitând anularea ca ilegală a
Deciziei nr. 1039 din 31 ianuarie 2023, emisă de Biroul Migrație și Azil, prin
care s-a dispus refuzul acordării dreptului de ședere provizorie pentru
reîntregirea familiei în Republica Moldova. Totodată, reclamantul a solicitat
obligarea Biroului Migrație și Azil să-i prelungească dreptul de ședere
provizorie, în temeiul cererii depuse la 8 decembrie 2022, și compensarea
cheltuielilor de judecată suportate în cadrul prezentului proces.
Prin hotărârea din 23 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, acțiunea a fost admisă parțial. Instanța a dispus încasarea din contul
Inspectoratului General pentru Migrație, în beneficiul lui Stone Michael
Carlin, a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, iar
restul pretențiilor privind recuperarea cheltuielilor au fost respinse ca
neîntemeiat.
Considerând că hotărârea primei instanțe este ilegală, la data de 1
noiembrie 2024, Stone Michael Carlin, prin intermediul avocatului său,
Nicolae Chiriac, a declarat apel (nemotivat) împotriva hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani, din 23 octombrie 2024. Motivarea apelului a fost
depusă la 29 ianuarie 2025.
Prin încheierea din 18 februarie 2025, Curtea de Apel Centru, a
declarat inadmisibil apelul formulat de Stone Michael Carlin, prin
intermediul reprezentantului său, avocatul Nicolae Chiriac împotriva
hotărârii din 23 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Nefiind de acord cu încheierea menționată, la data de 17 martie 2025,
avocatul Nicolae Chiriac acționând în interesele lui Stone Michael Carlin, a
declarat recurs solicitând admiterea acestuia, anularea încheierii din 18
februarie 2025 și pronunțarea unei noi încheieri de primire pe rol a apelului.
1
În motivarea recursului, a indicat că Curtea de Apel Centru în mod
eronat a reținut că notificarea hotărârii motivate din 23 octombrie 2024 a
Judecătoriei Chișinău a fost efectuată la data de 26 decembrie 2024, pe motiv
că aceasta a fost expediată prin email de la adresa oficială a instanței
(versavia.sumilin@justice.md). În realitate, notificarea nu a fost recepționată
în mod efectiv de avocatul recurentului, deoarece mesajul respectiv a fost
automat filtrat de aplicația Gmail și direcționat în mapa SPAM, fiind astfel
inaccesibil în mod obișnuit utilizatorului. Mesajul a fost identificat abia la
data de 29 ianuarie 2025, moment în care avocatul a confirmat recepția
hotărârii și, în aceeași zi, a depus motivarea apelului.
Această situație nu poate fi imputată recurentului, întrucât notificarea
nu a fost realizată prin Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor (PIGD),
sistem recunoscut oficial pentru transmiterea actelor procesuale, care oferă
garanții de securitate, trasabilitate și confirmare automată a recepției.
Comunicarea prin email simplu, fără certificat de livrare, fără confirmare
automată și fără utilizarea PIGD, nu îndeplinește cerințele prevăzute la
art.110¹ alin. (5) din Codul administrativ și art. 100 din Codul de procedură
civilă.
Recurentul a menționat că întrucât notificarea hotărârii motivate nu a
fost efectiv adusă la cunoștința reprezentantului recurentului decât la data de
29 ianuarie 2025, rezultă că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 232
alin.(2) din Codul administrativ pentru depunerea motivării apelului a
început să curgă de la această dată. Astfel, depunerea motivării în aceeași zi,
respectiv 29 ianuarie 2025, a fost efectuată în termenul legal.
Instanța de apel nu a analizat această circumstanță de fapt esențială și
s-a limitat la data formală de expediere a emailului, fără a verifica efectiv
momentul în care notificarea a devenit accesibilă destinatarului, ceea ce
reprezintă o interpretare excesiv de formalistă a normei procedurale, contrară
jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Conform art. 232 din Codul administrativ:
„Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen
de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen
mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul
împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanței de apel.
Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data
notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se
depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”
2
Art. 236 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ:
„Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este
inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.
Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă
sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de
judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis
încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești
împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”
Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ:
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: respinge recursul.
Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără
ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții
la proces.”
Potrivit art. 96 alin. (1) din Codul administrativ:
„Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se
realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de
vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este
adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”
Conform art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ:
„Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în
forma stabilită de prezentul cod.
Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare:
a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării;
b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare
recomandată;
d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație
dedicate.
Conform art. 98 alin. (1) din Codul administrativ:
„Dacă în cadrul procedurii administrative un participant este reprezentat, conform
art.45, de către un reprezentant legal, notificările se adresează acestuia.”
3
Art. 65 alin. (1) din Codul administrativ:
„Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un
termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal
sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”
Art. 24 alin. (1) din Codul administrativ:
„Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ
trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a
încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
În ceea ce privește termenul de declarare a recursului, Completul de
judecată constată că încheierea din 18 februarie 2025 a Curții de Apel Centru
a fost notificată avocatului Nicolae Chiriac la data de 5 martie 2025, ora
14:19, prin intermediul poștei electronice. Având în vedere acest moment al
notificării, se reține că cererea de recurs, formulată și transmisă la data de 17
martie 2025, a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 242 din Codul
administrativ.
Referitor la fondul recursului, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție constată că, prin hotărârea din 23 octombrie 2024 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea a fost admisă parțial. Instanța
a dispus încasarea din contul Inspectoratului General pentru Migrație, în
beneficiul lui Stone Michael Carlin, a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli
de asistență juridică, iar restul pretențiilor privind recuperarea cheltuielilor
de judecată au fost respinse ca neîntemeiate.
La data de 1 noiembrie 2024, avocatul Nicolae Chiriac, acționând în
numele lui Stone Michael Carlin, a declarat apel (nemotivat) împotriva
hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 23 octombrie 2024, prin
intermediul poștei electronice, utilizând adresa sa profesională
„avocatnicolaechiriac@gmail.com”.
Se constată că, la data de 26 decembrie 2024, ora 12:02, Judecătoria
Chișinău, sediul Rîșcani, a transmis prin poșta electronică, la aceeași adresă,
copia hotărârii motivate din 23 octombrie 2024, în scopul realizării unei
notificări efective și neîntârziate.
Completul de judecată reține că termenul legal de 30 de zile pentru
depunerea motivării cererii de apel, stabilit la art. 232 alin. (2) din Codul
administrativ, a început să curgă la data de 27 decembrie 2024 și a expirat la
data de 27 ianuarie 2025 inclusiv.
4
Cu toate acestea, motivarea apelului a fost depusă abia la data de 29
ianuarie 2025, deci după expirarea termenului procedural imperativ prevăzut
de lege.
Prin încheierea din 18 februarie 2025, Curtea de Apel Centru a
declarat inadmisibil apelul formulat de Stone Michael Carlin, prin
intermediul reprezentantului său, avocatul Nicolae Chiriac, împotriva
hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 23 octombrie 2024.
Completul de judecată reiterează că, potrivit art. 232 alin. (2) din
Codul administrativ, termenul de 30 de zile pentru depunerea motivării
apelului curge de la data notificării hotărârii motivate. Acest termen este
imperativ, iar nerespectarea sa atrage, în temeiul art. 236 alin. (2) lit. e),
sancțiunea inadmisibilității apelului.
În prezenta cauză, este necontestat faptul că hotărârea motivată a fost
expediată la 26 decembrie 2024, la adresa electronică indicată de avocatul
recurentului în cererea de apel. Potrivit art. 98 alin. (1) din Codul
administrativ, notificările se adresează reprezentantului legal, iar art. 110¹
alin. (1) prevede expres că notificarea prin poșta electronică este valabilă
dacă adresa a fost indicată de persoana notificată – condiție care, în speță,
este îndeplinită.
Recurentul susține că notificarea a fost direcționată în mapa SPAM și
că, în consecință, nu a avut cunoștință efectivă despre aceasta. Totuși, acest
argument nu este de natură să înlăture efectele notificării, întrucât Codul
administrativ nu condiționează valabilitatea notificării de citirea efectivă a
mesajului, ci doar de transmiterea acestuia la adresa electronică indicată de
parte. Filtrarea automată a mesajelor de către furnizorul de email (Gmail)
reprezintă o chestiune de ordin intern, ce ține exclusiv de responsabilitatea
destinatarului, și nu poate fi imputată instanței emitente.
Instanțele de judecată nu au obligația legală de a verifica dacă un
mesaj a ajuns în „Inbox” sau în „Spam” – aspectul nu este reglementat de
lege, iar acceptarea unui astfel de argument ar conduce la relativizarea
valabilității tuturor notificărilor electronice, afectând grav securitatea
raporturilor procesuale.
De asemenea, Completul de judecată constată că depunând cererea de
apel motivată peste termenul imperativ stabilit de legiuitor, recurentul nu a
formulat o cerere distinctă și motivată de repunere în termen, conform art.60
din Codul administrativ, care prevede expres că partea interesată trebuie să
justifice motivul obiectiv care a făcut imposibilă respectarea termenului
5
procedural și să o depună în termen de 15 zile de la încetarea
impedimentului.
Invocarea simplă a faptului că emailul a fost redirecționat în mapa
SPAM, fără formularea unei cereri de repunere în termen și fără prezentarea
unor dovezi concludente privind imposibilitatea absolută de exercitare a
dreptului procedural, nu întrunește condițiile legale pentru repunerea în
termen și nu poate produce efectul juridic al reabilitării apelului.
Conform art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, părțile trebuie să își
exercite drepturile procesuale cu bună-credință.
Prin urmare, instanța de recurs statuează că avocatul recurentului, în
calitate de profesionist, avea obligația minimă de a verifica periodic toate
canalele de comunicare, inclusiv mapa SPAM, mai ales în contextul în care
cunoștea faptul că hotărârea urma să fie transmisă și că termenul de apel este
strict și imperativ.
Instanța de recurs subliniază că faptul că mesajul s-a regăsit în mapa
de tip „SPAM” al e-mailului nu poate constitui un temei obiectiv pentru
neexecutarea obligației de a verifica conținutul căsuței poștale. Utilizatorul
este responsabil pentru securizarea și monitorizarea propriului cont de e-
mail, iar interpretarea contrară ar permite oricărui profesionist să invoce o
pretinsă eroare tehnică pentru a justifica neglijența procedurală. În plus,
instanța de apel a arătat în mod corect că ceea ce este esențial nu este
momentul la care avocatul pretinde că a luat cunoștință efectiv de mesaj, ci
data la care comunicarea a fost efectuată legal.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului consacră dreptul
de acces la o instanță, însă recunoaște că acest drept nu este absolut și poate
fi supus unor condiții de formă și termene rezonabile, atât timp cât acestea
sunt previzibile și proporționale. Recurentul a avut la dispoziție toate
mijloacele rezonabile pentru a-și proteja dreptul la apel și nu poate invoca
propria neglijență tehnică pentru a obține repunerea în termen.
În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
concluzionează că Curtea de Apel Centru a aplicat corect dispozițiile art. 232
alin. (2) și art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, constatând
tardivitatea depunerii motivării apelului și sancționând corespunzător
această omisiune procedurală. Argumentele recurentului sunt neîntemeiate,
nu sunt însoțite de cereri conforme cu cerințele legale și ignoră caracterul
imperativ al termenului procedural stabilit de lege.
6
În concluzie, Completul de judecată concluzionează că toate
argumentele invocate în recurs sunt lipsite de temei legal, întrucât notificarea
s-a făcut la adresa valid declarată, partea nu a formulat cerere de repunere în
termen, iar invocarea generică a unor circumstanțe tehnice nu poate prevala
asupra obligației de diligență procesuală impusă unui avocat. Astfel, instanța
de apel a pronunțat încheierea în conformitate cu prevederile legale
aplicabile, iar accesul la justiție nu a fost îngrădit, ci pierdut prin culpă
procedurală.
Obligația părților de a respecta termenul procedural este una de natură
imperativă, impusă pentru a asigura stabilitatea și ordinea în procesul
judiciar. Nerespectarea acestui termen, în absența unei cereri de repunere în
termen fundamentată pe motive obiective și justificate, atrage sancțiunea
inadmisibilității.
Având în vedere considerentele expuse, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de avocatul
Nicolae Chiriac în interesele lui Stone Michael Carlin, este neîntemeiat. În
consecință, recursul este respins, iar încheierea din 18 februarie 2025 a Curții
de Apel Centru este menținută.
Ținând cont de cele expuse și în conformitate cu art. 243 alin. (1) lit.b)
și alin. (2) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de avocatul Nicolae Chiriac în interesele lui
Stone Michael Carlin și menține încheierea 18 februarie 2025 a Curții de
Apel Centru.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
7