3r-76/25 — Anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ favorabil

La data de 4 mai 2023, Stone Michael Carlin, reprezentat de avocatul Nicolae Chiriac, a depus o acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului General pentru Migrație, solicitând anularea ca ilegală a Deciziei nr. 1039 din 31 ianuarie 2023, emisă de Biroul Migrație și Azil, prin care s-a dispus refuzul acordării dreptului de ședere provizorie pentru reîntregirea familiei în Republica Moldova. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea Biroului Migrație și Azil să-i prelungească dreptul de ședere provizorie, în temeiul cererii depuse la 8 decembrie 2022, și compensarea cheltuielilor de judecată suportate în cadrul prezentului proces.

Prin hotărârea din 23 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea a fost admisă parțial. Instanța a dispus încasarea din contul Inspectoratului General pentru Migrație, în beneficiul lui Stone Michael Carlin, a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, iar restul pretențiilor privind recuperarea cheltuielilor au fost respinse ca neîntemeiat.

Considerând că hotărârea primei instanțe este ilegală, la data de 1 noiembrie 2024, Stone Michael Carlin, prin intermediul avocatului său, Nicolae Chiriac, a declarat apel (nemotivat) împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 23 octombrie 2024. Motivarea apelului a fost depusă la 29 ianuarie 2025.

Prin încheierea din 18 februarie 2025, Curtea de Apel Centru, a declarat inadmisibil apelul formulat de Stone Michael Carlin, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Nicolae Chiriac împotriva hotărârii din 23 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Nefiind de acord cu încheierea menționată, la data de 17 martie 2025, avocatul Nicolae Chiriac acționând în interesele lui Stone Michael Carlin, a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, anularea încheierii din 18 februarie 2025 și pronunțarea unei noi încheieri de primire pe rol a apelului. 1

În motivarea recursului, a indicat că Curtea de Apel Centru în mod eronat a reținut că notificarea hotărârii motivate din 23 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău a fost efectuată la data de 26 decembrie 2024, pe motiv că aceasta a fost expediată prin email de la adresa oficială a instanței (versavia.sumilin@justice.md). În realitate, notificarea nu a fost recepționată în mod efectiv de avocatul recurentului, deoarece mesajul respectiv a fost automat filtrat de aplicația Gmail și direcționat în mapa SPAM, fiind astfel inaccesibil în mod obișnuit utilizatorului. Mesajul a fost identificat abia la data de 29 ianuarie 2025, moment în care avocatul a confirmat recepția hotărârii și, în aceeași zi, a depus motivarea apelului.

Această situație nu poate fi imputată recurentului, întrucât notificarea nu a fost realizată prin Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor (PIGD), sistem recunoscut oficial pentru transmiterea actelor procesuale, care oferă garanții de securitate, trasabilitate și confirmare automată a recepției. Comunicarea prin email simplu, fără certificat de livrare, fără confirmare automată și fără utilizarea PIGD, nu îndeplinește cerințele prevăzute la art.110¹ alin. (5) din Codul administrativ și art. 100 din Codul de procedură civilă.

Recurentul a menționat că întrucât notificarea hotărârii motivate nu a fost efectiv adusă la cunoștința reprezentantului recurentului decât la data de 29 ianuarie 2025, rezultă că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 232 alin.(2) din Codul administrativ pentru depunerea motivării apelului a început să curgă de la această dată. Astfel, depunerea motivării în aceeași zi, respectiv 29 ianuarie 2025, a fost efectuată în termenul legal.

Instanța de apel nu a analizat această circumstanță de fapt esențială și s-a limitat la data formală de expediere a emailului, fără a verifica efectiv momentul în care notificarea a devenit accesibilă destinatarului, ceea ce reprezintă o interpretare excesiv de formalistă a normei procedurale, contrară jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Art. 236 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Potrivit art. 96 alin. (1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Conform art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.

Conform art. 98 alin. (1) din Codul administrativ: „Dacă în cadrul procedurii administrative un participant este reprezentat, conform art.45, de către un reprezentant legal, notificările se adresează acestuia.” 3

Art. 65 alin. (1) din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”

Art. 24 alin. (1) din Codul administrativ: „Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”

Referitor la fondul recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, prin hotărârea din 23 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea a fost admisă parțial. Instanța a dispus încasarea din contul Inspectoratului General pentru Migrație, în beneficiul lui Stone Michael Carlin, a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, iar restul pretențiilor privind recuperarea cheltuielilor de judecată au fost respinse ca neîntemeiate.

La data de 1 noiembrie 2024, avocatul Nicolae Chiriac, acționând în numele lui Stone Michael Carlin, a declarat apel (nemotivat) împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 23 octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice, utilizând adresa sa profesională „avocatnicolaechiriac@gmail.com”.

Se constată că, la data de 26 decembrie 2024, ora 12:02, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a transmis prin poșta electronică, la aceeași adresă, copia hotărârii motivate din 23 octombrie 2024, în scopul realizării unei notificări efective și neîntârziate.

Completul de judecată reține că termenul legal de 30 de zile pentru depunerea motivării cererii de apel, stabilit la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, a început să curgă la data de 27 decembrie 2024 și a expirat la data de 27 ianuarie 2025 inclusiv. 4

Cu toate acestea, motivarea apelului a fost depusă abia la data de 29 ianuarie 2025, deci după expirarea termenului procedural imperativ prevăzut de lege.

Prin încheierea din 18 februarie 2025, Curtea de Apel Centru a declarat inadmisibil apelul formulat de Stone Michael Carlin, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Nicolae Chiriac, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 23 octombrie 2024.

Completul de judecată reiterează că, potrivit art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, termenul de 30 de zile pentru depunerea motivării apelului curge de la data notificării hotărârii motivate. Acest termen este imperativ, iar nerespectarea sa atrage, în temeiul art. 236 alin. (2) lit. e), sancțiunea inadmisibilității apelului.

În prezenta cauză, este necontestat faptul că hotărârea motivată a fost expediată la 26 decembrie 2024, la adresa electronică indicată de avocatul recurentului în cererea de apel. Potrivit art. 98 alin. (1) din Codul administrativ, notificările se adresează reprezentantului legal, iar art. 110¹ alin. (1) prevede expres că notificarea prin poșta electronică este valabilă dacă adresa a fost indicată de persoana notificată – condiție care, în speță, este îndeplinită.

Recurentul susține că notificarea a fost direcționată în mapa SPAM și că, în consecință, nu a avut cunoștință efectivă despre aceasta. Totuși, acest argument nu este de natură să înlăture efectele notificării, întrucât Codul administrativ nu condiționează valabilitatea notificării de citirea efectivă a mesajului, ci doar de transmiterea acestuia la adresa electronică indicată de parte. Filtrarea automată a mesajelor de către furnizorul de email (Gmail) reprezintă o chestiune de ordin intern, ce ține exclusiv de responsabilitatea destinatarului, și nu poate fi imputată instanței emitente.

Instanțele de judecată nu au obligația legală de a verifica dacă un mesaj a ajuns în „Inbox” sau în „Spam” – aspectul nu este reglementat de lege, iar acceptarea unui astfel de argument ar conduce la relativizarea valabilității tuturor notificărilor electronice, afectând grav securitatea raporturilor procesuale.

De asemenea, Completul de judecată constată că depunând cererea de apel motivată peste termenul imperativ stabilit de legiuitor, recurentul nu a formulat o cerere distinctă și motivată de repunere în termen, conform art.60 din Codul administrativ, care prevede expres că partea interesată trebuie să justifice motivul obiectiv care a făcut imposibilă respectarea termenului 5 procedural și să o depună în termen de 15 zile de la încetarea impedimentului.

Invocarea simplă a faptului că emailul a fost redirecționat în mapa SPAM, fără formularea unei cereri de repunere în termen și fără prezentarea unor dovezi concludente privind imposibilitatea absolută de exercitare a dreptului procedural, nu întrunește condițiile legale pentru repunerea în termen și nu poate produce efectul juridic al reabilitării apelului.

Conform art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, părțile trebuie să își exercite drepturile procesuale cu bună-credință.

Prin urmare, instanța de recurs statuează că avocatul recurentului, în calitate de profesionist, avea obligația minimă de a verifica periodic toate canalele de comunicare, inclusiv mapa SPAM, mai ales în contextul în care cunoștea faptul că hotărârea urma să fie transmisă și că termenul de apel este strict și imperativ.

Instanța de recurs subliniază că faptul că mesajul s-a regăsit în mapa de tip „SPAM” al e-mailului nu poate constitui un temei obiectiv pentru neexecutarea obligației de a verifica conținutul căsuței poștale. Utilizatorul este responsabil pentru securizarea și monitorizarea propriului cont de e- mail, iar interpretarea contrară ar permite oricărui profesionist să invoce o pretinsă eroare tehnică pentru a justifica neglijența procedurală. În plus, instanța de apel a arătat în mod corect că ceea ce este esențial nu este momentul la care avocatul pretinde că a luat cunoștință efectiv de mesaj, ci data la care comunicarea a fost efectuată legal.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului consacră dreptul de acces la o instanță, însă recunoaște că acest drept nu este absolut și poate fi supus unor condiții de formă și termene rezonabile, atât timp cât acestea sunt previzibile și proporționale. Recurentul a avut la dispoziție toate mijloacele rezonabile pentru a-și proteja dreptul la apel și nu poate invoca propria neglijență tehnică pentru a obține repunerea în termen.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că Curtea de Apel Centru a aplicat corect dispozițiile art. 232 alin. (2) și art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, constatând tardivitatea depunerii motivării apelului și sancționând corespunzător această omisiune procedurală. Argumentele recurentului sunt neîntemeiate, nu sunt însoțite de cereri conforme cu cerințele legale și ignoră caracterul imperativ al termenului procedural stabilit de lege. 6

În concluzie, Completul de judecată concluzionează că toate argumentele invocate în recurs sunt lipsite de temei legal, întrucât notificarea s-a făcut la adresa valid declarată, partea nu a formulat cerere de repunere în termen, iar invocarea generică a unor circumstanțe tehnice nu poate prevala asupra obligației de diligență procesuală impusă unui avocat. Astfel, instanța de apel a pronunțat încheierea în conformitate cu prevederile legale aplicabile, iar accesul la justiție nu a fost îngrădit, ci pierdut prin culpă procedurală.

Obligația părților de a respecta termenul procedural este una de natură imperativă, impusă pentru a asigura stabilitatea și ordinea în procesul judiciar. Nerespectarea acestui termen, în absența unei cereri de repunere în termen fundamentată pe motive obiective și justificate, atrage sancțiunea inadmisibilității.

Având în vedere considerentele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de avocatul Nicolae Chiriac în interesele lui Stone Michael Carlin, este neîntemeiat. În consecință, recursul este respins, iar încheierea din 18 februarie 2025 a Curții de Apel Centru este menținută.

Ținând cont de cele expuse și în conformitate cu art. 243 alin. (1) lit.b) și alin. (2) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de avocatul Nicolae Chiriac în interesele lui Stone Michael Carlin și menține încheierea 18 februarie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 7