SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 10698/19 Iurie ORBU împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 2 octombrie 2025 într-un comitet compus din Andreas Zünd, președintele Gilberto Felici, Mykola Gnatovskyy, judecători și Viktoriya Maradudiana, graffière de secțiune f.f., având în vedere cererea formulată la 14 februarie 2019, Având în vedere declarația guvernului pârât care solicită Curții să șteargă cererea de rol, După ce a intenționat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Informațiile detaliate referitoare la reclamant se găsesc în tabelul anexat. 1, din cauza faptului că drepturile sale fuseseră încălcate ca urmare a executării tardive a hotărârii definitive în favoarea sa din 9 martie 2004 și a lipsei unei căi de atac efective în această privință, la 6 aprilie 2023 au fost comunicate guvernului moldoven ( Reclamantul se plânge de executarea tardivă (peste 14 ani) a hotărârii din 9 martie 2004 a Tribunalului de Primă Instanță din Soroca, prin care se solicită primăriei din Cainari Vechi să îi elibereze titlul de proprietate pe un teren (titlul de autentifiere a dreptUL deþinetorului de teren ) de trei hectare. Această hotărâre nu a fost luată în considerare și a devenit definitivă 15 zile mai târziu. Procedura de executare forțată a fost pusă în aplicare la 13 aprilie 2004. Contrar acestei hotărâri favorabile reclamantului, la 23 decembrie 2005, primăria a vândut terenul unei terțe persoane în cadrul unei licitații publice. La 21 aprilie 2008, tribunalul administrativ a anulat actele administrative și contractul de vânzare a terenului în litigiu. Reclamantul a inițiat mai multe acțiuni civile împotriva primăriei, dar de fiecare dată a fost deranjat. În perioada 2004-2014, reclamantul a fost implicat în numeroase procese judiciare înainte de a obține în cele din urmă câștig de cauză, prin restituirea terenului agricol la 11 aprilie 2014 și eliberarea titlului de proprietate. Hotărârea definitivă din 9 martie 2004 a fost executată parțial la 11 aprilie 2014 și a fost executată integral la 14 martie 2017. La 12 aprilie 2017, reclamantul a introdus o acțiune în despăgubire împotriva statului în temeiul Legii nr. 87 din 1 iulie 2011 privind despăgubirea de către stat a prejudiciilor cauzate de neexecutarea hotărârilor judecătorești și de durata excesivă a procedurilor. EUR (EUR) pentru prejudiciul suferit. După ce a acceptat parțial acțiunea reclamantului, Tribunalul de Primă Instanță a constatat, la 22 decembrie 2017, că a existat o încălcare a dreptului la executare a hotărârii favorabile într-un termen rezonabil și a dispus plata a 300 EUR pentru orice prejudiciu suferit, precum și 2 000 lei moldoves (MDL) (aproximativ 100 EUR) pentru cheltuieli de asistență juridică. Toate părțile interesate au acționat în justiție. La 24 aprilie 2018, Curtea din Chișinău a respins acțiunile Ministerului Justiției ( În conformitate cu hotărârea Curții Supreme de Justiție din 22 august 2018, recursurile în Casație ale ambelor părți au fost declarate inadmisibile. Guvernul a informat Curtea cu privire la propunerea de a prezenta o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții și a invitat Curtea să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște că a existat o încălcare a dispozițiilor menționate anterior ale convenției în calitate de reclamant în temeiul executării tardive a hotărârii în favoarea acestuia din urmă și al lipsei unei căi de atac efective pentru a denunța această neexecuție într-un termen rezonabil. Acesta propune să se plătească reclamantului suma reprodusă în tabelul anexat și invită Curtea să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Această sumă va fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu ar fi plătit în acest termen, Ö Õ s Õ angajat să majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va duce la decontarea definitivă a cauzei. Termenii declarației unilaterale au fost transmise reclamantului la 7 noiembrie 2023. În decembrie 2023, termenii declarației unilaterale a guvernului, prin scrisoarea din 4 ianuarie 2024, reclamantul, după ce și-a schimbat opinia, a declarat că nu este satisfăcut de termenii acesteia, din cauza executării parțiale a hotărârii în litigiu, considerând că suma propusă de guvern nu este suficientă pentru a-i elimina calitatea de victimă. Curtea amintește că art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție îi permite să elimine o cauză a rolului în cazul în care (...) din orice alt motiv pe care [ea] îl constată existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate anula cererile de rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI). Jurisprudența Curții privind executarea sau executarea tardivă a hotărârilor judecătorești interne este clară și abundentă (a se vedea, de exemplu, Cristea c. Republica Moldova, n 35098/12, 12 februarie 2019 și Botezatu c. Republica Moldova, n 17899/08, 14 aprilie 2015). Curtea constată că procedura de executare a încetat la cererea reclamantului la 14 martie 2017 printr-o scrisoare adresată executorului judiciar responsabil de dosar. Curtea constată, de asemenea, că reclamantul a omis să solicite reluarea procedurii de executare din cauza executării parțiale a hotărârii în litigiu sau, cel puțin, nu a informat Curtea cu privire la o eventuală nouă procedură inițiată în acest sens. Curtea constată apoi că examinarea cererii reclamantului din 3 noiembrie 2023 pentru înregistrarea drepturilor asupra unuia dintre bunurile în cauză în speță a fost suspendat până la 5 ianuarie 2024 de către agenția teritorială de servicii publice. Nu s-a comunicat Curții informații suplimentare după această dată, nici nu s-a contestat decizia în cauză. Prin urmare, Curtea nu poate decât să pornească de la principiul că cererea reclamantului a fost satisfăcută, motiv pentru care nu l-a sesizat din nou în această privință. Prin urmare, nu există nicio legătură de cauzalitate între presupusa încălcare și situația descrisă mai sus. Curtea constată, de asemenea, în urma procedurii de despăgubire inițiate de solicitant, că instanțele naționale au recunoscut încălcarea dispozițiilor convenției și au acordat despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (care se ridică în conformitate cu cele alocate în cauze similare), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) ]. În plus, având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, această cerere ar trebui eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate decid să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 23 octombrie 2025. {semnătură_p_1} {semnătură_p_2} Viktoriya Maradudiana Andreas Zünd Modulul Adjunct f.f. Președintele Anexă Cererea privind obiecțiunile formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din convenție și al articolului 1 din Protocolul nr (executarea tardivă a hotărârilor judecătorești interne și absența unei căi de atac efective în această privință) Numărul și data de introducere a cererii Numele reclamantului și anul nașterii Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma alocată pentru daune morale și cheltuieli și cheltuieli de judecată per reclamant (în euro) [1] 10698/19 14/02/2019 Iurie ORBU 1949 22/09/2023 04/01/2024 600 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant.
Requête n
o
10698/19
Iurie ORBU
contre la République de Moldova
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 2 octobre 2025 en un comité composé de
:
Andreas Zünd
, président
,
Gilberto Felici,
Mykola Gnatovskyy
, juges
,
et de Viktoriya Maradudina,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 14 février 2019,
Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les informations détaillées concernant le requérant se trouvent dans le tableau joint en annexe.
Les griefs que le requérant tirait des articles 6 et 13 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1, du fait que ses droits avaient été violé en raison d’une exécution tardive du jugement définitif en sa faveur du 9 mars 2004 et l’absence de recours effectif à cet égard, ont été communiqués au gouvernement moldave («
le Gouvernement
») le 6 avril 2023.
Le requérant se plaint de l’exécution tardive (plus de quatorze ans) du jugement du 9 mars 2004 du tribunal de première instance de Soroca enjoignant à la mairie de Căinarii Vechi de lui délivrer le titre de propriété sur un terrain (
titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren
) de trois hectares. Ce jugement ne fut pas frappé d’appel et devint définitif quinze jours plus tard. La procédure d’exécution forcée fut mise en place le 13 avril 2004.
Contrairement à ce jugement favorable au requérant, le 23 décembre 2005, la mairie vendit le terrain à une tierce personne lors d’une enchère publique. Le 21 avril 2008, le tribunal administratif annula les actes administratifs et le contrat de vente du terrain litigieux. Le requérant engagea plusieurs actions civiles contre la mairie mais à chaque fois il fut débouté.
Au cours des années 2004-2014, le requérant fut impliqué dans de nombreux procès judiciaires avant d’obtenir finalement gain de cause, par la restitution du terrain agricole le 11 avril 2014 et la délivrance du titre de propriété. Le jugement définitif du 9 mars 2004 fut partiellement exécuté le 11 avril 2014 et intégralement exécuté le 14 mars 2017.
Le requérant introduisit le 12 avril 2017 une action en réparation contre l’État fondée sur la loi n
o
87 du 1
er
juillet 2011 relative à la réparation par l’État des préjudices causés par la non-exécution des jugements et par la durée excessive des procédures. Faisant valoir que le jugement favorable du 9 mars 2004 n’avait pas été exécuté dans un délai raisonnable, il réclama 20
000
euros (EUR) pour le préjudice subi.
Après avoir partiellement accueilli l’action du requérant, le tribunal de première instance constata, le 22 décembre 2017, qu’il y avait eu violation du droit à l’exécution du jugement favorable dans un délai raisonnable et ordonna le versement de 300 EUR pour tout préjudice subi, ainsi que 2
000
lei moldaves (MDL) (environ 100 EUR) pour frais d’assistance juridique. Toutes les parties concernées interjetèrent recours.
Le 24 avril 2018, la cour d’appel de Chișinău rejeta les recours du ministère de la Justice («
MJ
») et de l’huissier de justice, accueillit le recours du requérant et modifia l’arrêt du 22 décembre 2017 dans la partie concernant le montant du préjudice en le majorant de 300 EUR à 1 000 EUR. Le MJ et le requérant se pourvurent en cassation.
Par décision de la Cour suprême de justice du 22 août 2018, les pourvois en cassation des deux parties furent déclarés irrecevables.
Le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de soumettre une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article
37 de la Convention.
Le Gouvernement reconnaît qu’il y a eu violation des dispositions précitées de la Convention dans le chef du requérant au motif de l’exécution tardive du jugement favorable à ce dernier et de l’absence de recours effectif pour dénoncer cette non-exécution dans un délai raisonnable. Il offre de verser au requérant la somme reproduite dans le tableau joint en annexe et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 § 1 c) de la Convention. Cette somme sera convertie dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du paiement, et sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.
Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Les termes de la déclaration unilatérale ont été transmis au requérant le 7
novembre 2023. Après avoir accepté, le 1
er
décembre 2023, les termes de la déclaration unilatérale du Gouvernement, par lettre du 4 janvier 2024, le requérant, après avoir changé d’avis, a indiqué ne pas être satisfait des termes de celle-ci, en raison d’une exécution partielle du jugement litigieux, estimant la somme proposée par le Gouvernement insuffisante pour lui enlever la qualité de victime.
La Cour rappelle que l’article 37 § 1 c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si
:
«
(...)
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC], n
o
La jurisprudence de la Cour en matière de l’inexécution ou exécution tardive de décisions de justice internes est claire et abondante (voir, par exemple,
Cristea c. République de Moldova
, n
o
35098/12, 12 février 2019 et
Botezatu c. République de Moldova
, n
o
17899/08, 14 avril 2015).
La Cour constate que la procédure d’exécution a pris fin à la demande du requérant le 14 mars 2017 par une lettre adressée à l’huissier de justice responsable du dossier. Elle note également que le requérant a omis de demander la reprise de la procédure d’exécution en raison d’une exécution partielle du jugement litigieux, ou du moins qu’il n’a pas informé la Cour d’une éventuelle nouvelle procédure engagée à ce titre.
La Cour observe ensuite que l’examen de la demande du requérant du 3
novembre 2023 pour l’enregistrement des droits sur un des biens litigieux concernés en l’espèce a été suspendu jusqu’au 5 janvier 2024 par l’agence territoriale de services publics. Aucun complément d’information n’a été communiqué à la Cour après cette date, ni d’ailleurs aucune contestation de la décision en cause. Par conséquent, la Cour ne peut que partir du principe que la demande du requérant a été satisfaite, raison pour laquelle il ne l’a pas de nouveau saisie à cet égard. Il n’y a donc aucun lien de causalité entre la violation alléguée et la situation décrite ci-dessus.
La Cour note également, à la suite de la procédure d’indemnisation engagée par le requérant, que les juridictions nationales ont reconnu la violation des dispositions de la Convention et ont accordé une indemnisation pour le préjudice subi.
Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 23 octobre 2025.
{signature_p_1}
{signature_p_2}
Viktoriya Maradudina
Andreas Zünd
Greffière adjointe f.f.
Président
Requête concernant des griefs tirés de l’article 6 § 1 et l’article 13 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n
o
1
(exécution tardive de décisions de justice internes et absence de recours effectif à cet égard)
Numéro et date d’introduction de la requête
Nom du requérant et année de naissance
Date de réception de la déclaration du Gouvernement
Date de réception de la lettre du requérant
Montant alloué pour dommage moral et frais et dépens par requérant
(en euros)
[1]
10698/19
14/02/2019
Iurie ORBU
1949
22/09/2023
04/01/2024
600
[1]
Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.