2ra-92/26 — Repararea prejudiciului material și moral

La 1 februarie 2024, Rotaru Nina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Midrigan Tamarei, solicitând repararea prejudiciului material și moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că este proprietara apartamentului XXX XXX, în temeiul contractului de cumpărare pentru privatizare nr. 1-548 din 8 februarie 1996, bunul având nr. cadastral XXX XXX și fiind amplasat la etajul întâi al unui bloc locativ cu cinci etaje.

A susținut că, în luna august 2023, apartamentul său a fost inundat din apartamentul nr. XXX XXX, situat la etajul superior și aflat în proprietatea Tamarei Midrigan.

Potrivit actului Î.M. „GLC Bălți” din 27 septembrie 2023, în apartamentul reclamantei au fost constatate deteriorări ale tapetului, tavanului și finisajelor din bucătărie și blocul sanitar, precum și urme accentuate de umezeală și infiltrații.

Totodată, la examinarea apartamentului XXX XXX s-a constatat că proprietara a înlocuit cada cu o cabină de duș, hidroizolarea acesteia fiind deteriorată, iar șapa de ciment și peretele de sub cabină prezentând urme de mucegai și umezeală. Comisia a concluzionat că inundarea apartamentului XXX XXX s-a produs din apartamentul XXX XXX.

A menționat că, potrivit Raportului de evaluare nr. 037638 din 22 decembrie 2023, întocmit de Camera de Comerț și Industrie, valoarea prejudiciului material constituie 55 586,26 lei.

A invocat că Midrigan Tamara a refuzat repararea benevolă a prejudiciului, în pofida adresărilor sale. De asemenea, a susținut că, în urma inundației, a fost nevoită să locuiască o perioadă îndelungată în condiții improprii, caracterizate prin umezeală, miros de mucegai și lipsa iluminării în unele încăperi, fapt care i-ar fi afectat starea de sănătate și i-ar fi cauzat suferințe morale, evaluate la 20 000 de lei.

A mai indicat că incidentul a fost înregistrat și la Inspectoratul de Poliție Bălți, cu nr. 20230409420, iar prin încheierea din 23 august 2023 i s-a recomandat să se adreseze instanței de judecată pentru repararea prejudiciului.

A susținut, de asemenea, că infiltrațiile au continuat până în luna ianuarie 2024, întrucât pârâta nu ar fi remediat defecțiunile cabinei de duș, ceea ce ar fi agravat deteriorările și nivelul de umezeală din apartament.

În consecință, a solicitat încasarea de la pârâtă a prejudiciului material în sumă de 55 586,26 lei, a prejudiciului moral în sumă de 20 000 de lei, a cheltuielilor pentru întocmirea raportului de evaluare în sumă de 2 496 de lei, a cheltuielilor achitate Î.M. „GLC Bălți” în sumă de 250 de lei, precum și a cheltuielilor de asistență juridică.

Astfel, s-a încasat de la Tamara Midrigan în beneficiul Rotaru Ninei suma de 55 586,26 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 7 246 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pretenția privind repararea prejudiciului moral a fost respinsă.

În motivarea cererii de apel, Rotaru Nina a reiterat circumstanțele de fapt și argumentele de drept invocate în cererea de chemare în judecată.

Suplimentar, referitor la respingerea pretenției privind repararea prejudiciului moral, a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de intensitatea suferințelor fizice și psihice suportate în urma inundației, de vârsta sa înaintată, de starea sănătății și de afecțiunile cronice de care suferă, precum și de imposibilitatea de a locui în condiții normale din cauza umezelii, mucegaiului, lipsei energiei electrice și deteriorării unor bunuri din locuință.

A indicat că inundațiile au continuat o perioadă de peste șase luni, provocându-i stare de anxietate, neliniște, iritabilitate și diminuarea calității vieții, iar stresul suportat i- ar fi agravat starea sănătății.

A mai menționat că locuiește singură, fiica sa aflându-se peste hotare, circumstanță care ar fi amplificat starea sa psihologică.

Apelanta a susținut că a prezentat probe în susținerea prejudiciului moral, inclusiv actele privind vârsta și statutul de pensionar, actul Î.M. „GLC Bălți” privind examinarea tehnică a apartamentului, raportul de evaluare, precum și acte medicale referitoare la starea sănătății.

În aceste condiții, a considerat că instanța de fond nu a apreciat integral circumstanțele cauzei și a respins neîntemeiat pretenția privind repararea prejudiciului moral.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 23 iulie 2024, exprimându-și dezacordul cu hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 3 iulie 2024, a contestat-o cu apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de apel, a susținut că hotărârea primei instanțe este neîntemeiată.

A invocat că Rotaru Nina a afirmat că apartamentul său a fost inundat în repetate rânduri, însă instanța nu a stabilit cu certitudine perioadele concrete ale inundațiilor, amploarea și consecințele fiecărui incident, precum și persoana responsabilă pentru producerea acestora.

Astfel, nu s-a demonstrat că toate deteriorările constatate în apartamentul reclamantei au fost cauzate de inundațiile provenite din apartamentul său, și nu de alți factori.

A relevat că, potrivit procesului-verbal nr. 12/798-02 din 27 septembrie 2023 privind examinarea tehnică a apartamentului XXX XXX, s-a indicat doar posibilitatea ca inundarea să fi provenit din apartamentul XXX XXX.

Totodată, a susținut că nu a fost explicată legătura dintre pretinsa defecțiune din blocul sanitar al apartamentului său și deteriorările constatate în bucătăria reclamantei, inclusiv cele privind pereții, tavanul, pardoseala, ușa de intrare și mobilierul.

A contestat și concluziile referitoare la apariția mucegaiului ca urmare a inundației din august 2023, susținând că apartamentul reclamantei este situat la etajul întâi, astfel încât umezeala și deteriorările din partea inferioară a locuinței ar fi putut proveni și din subsol ori din alți factori.

A mai indicat că nu s-a făcut delimitarea dintre deteriorările recente și cele mai vechi și nici nu au fost excluse alte cauze posibile ale stării apartamentului.

Prin urmare, a considerat că nu au fost demonstrate fapta ilicită și legătura de cauzalitate, ca elemente ale răspunderii delictuale.

De asemenea, a susținut că la evaluarea prejudiciului și a lucrărilor de reparație necesare nu s-a ținut cont de vechimea reparației existente în apartamentul reclamantei.

Astfel, a reținut că prima instanță nu a elucidat toate circumstanțele relevante pentru justa soluționare a cauzei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că materialele cauzei confirmă producerea inundației în apartamentul Rotaru Ninei, proveniența acesteia din apartamentul XXX XXX, aflat în proprietatea Midrigan Tamarei, precum și existența unei legături cauzale între scurgerea de apă și deteriorările constatate.

În acest sens, instanța a reținut procesele-verbale de constatare, actul de examinare tehnică, raportul de evaluare și explicațiile pârâtei, inclusiv faptul că aceasta a recunoscut existența unei scurgeri de apă din apartamentul său.

Totodată, instanța de apel a apreciat că obiecțiile pârâtei privind existența unor alte surse de umezeală, vechimea reparației ori posibila proveniență a apei dintr-un apartament situat la etajul superior au rămas la nivel de ipoteze, nefiind susținute prin probe tehnice pertinente și concludente.

Cuantumul prejudiciului material de 55 586,26 lei a fost considerat justificat prin raportul de evaluare, care nu a fost combătut prin probe de specialitate.

Referitor la prejudiciul moral, instanța de apel a reținut că simpla existență a prejudiciului material nu determină automat acordarea unei compensații morale, iar reclamanta nu a demonstrat, prin probe suficiente, existența unor suferințe fizice sau psihice concrete și legătura cauzală directă dintre acestea și inundație, actele medicale prezentate reflectând inclusiv afecțiuni cronice preexistente.

În esență, prin cererea de recurs, cu reiterarea argumentelor expuse anterior în apel, a invocat că decizia instanței de apel este arbitrară și se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

A susținut că instanțele inferioare nu au stabilit cu certitudine perioada și circumstanțele concrete ale fiecărei inundații, volumul apei, sursa exactă a infiltrațiilor și consecințele distincte ale fiecărui incident, tratând cauza ca și cum ar fi existat un singur eveniment imputabil acesteia.

A mai invocat că procesul-verbal întocmit de Î.M. „GLC Bălți” ar avea un caracter ipotetic, întrucât indică doar posibilitatea provenienței inundației din apartamentul XXX XXX, fără a stabili în mod cert traseul apei și mecanismul producerii deteriorărilor.

Totodată, a susținut că instanța de apel nu ar fi examinat efectiv existența altor factori capabili să genereze sau să agraveze umezeala, precum poziționarea apartamentului la etajul întâi, proximitatea subsolului, starea construcției și a instalațiilor comune ori existența unei umezelii preexistente.

De asemenea, recurenta a contestat valoarea probantă a raportului de evaluare, susținând că acesta s-a limitat la cuantificarea costului unor lucrări de reparație, fără a stabili cauza tehnică a deteriorărilor, momentul producerii acestora și legătura lor directă cu o faptă imputabilă pârâtei.

Astfel, a apreciat critic includerea în prejudiciu a unor lucrări ample la bucătărie, pardoseală, ușa de intrare și mobilier, fără o explicație tehnică privind legătura lor cu pretinsa scurgere din blocul sanitar, precum și lipsa delimitării dintre deteriorările recente și cele preexistente ori cauzate de alți factori.

În aceste condiții, a susținut că nu au fost demonstrate în mod suficient fapta ilicită, legătura de cauzalitate și întinderea prejudiciului imputabil acesteia, iar obligarea sa la repararea integrală a prejudiciului ar fi rezultatul unei aprecieri arbitrare a probelor.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție şi se expediază părților.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În speță, Midrigan Tamara, reprezentată de avocatul Movilă Corina, a depus o cerere de recurs cu conținut asemănător cu cererea de apel. Argumentelor invocate de către recurent li s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate.

Instanța de recurs observă că temeiurile de apel (art. 386 - 388 din Codul de procedură civilă) și temeiurile de recurs (art. 432 din Codul de procedură civilă) sunt diferite, ceea ce presupune, în mod firesc, un conținut distinct al cererilor. Reluarea automată a cererii de apel în recurs denotă lipsa unor elemente noi și înseamnă anticiparea unor critici față de o decizie ce nu fusese încă pronunțată.

O astfel de conduită procesuală, materializată prin reiterări formale ale poziției procesuale exprimate anterior, fără o critică reală și punctuală a raționamentului deciziei instanței de apel, conduce la concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel.

În speță, recurenta a făcut trimitere la prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel ar fi una arbitrară și întemeiată pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, întrucât instanța nu ar fi stabilit cu certitudine sursa și mecanismul producerii inundației, legătura cauzală dintre aceasta și totalitatea deteriorărilor constatate în apartamentul reclamantei, nu ar fi exclus existența altor factori generatori de umezeală și nici nu ar fi verificat în mod corespunzător întinderea prejudiciului stabilit prin raportul de evaluare.

Articolul 442 din Codul de procedură civilă prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs. De asemenea, ea nu permite instanței de recurs să verifice oportunitatea unei soluții judecătorești date de instanța de fond sau apel atât timp cât aceasta este legală.

Colegiul civil reține că pentru admiterea recursului întemeiat pe art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, revine recurentului sarcina de a demonstra că decizia instanței de apel este fie arbitrară, fie se întemeiază în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Nu este suficientă invocarea unei simple neconcordanțe sau a unei aprecieri discutabile a probelor; se impune ca aceasta să fie evident nejustificată, lipsită de o explicație rațională și perceptibilă ca atare pentru un profesionist al dreptului.

Astfel, o hotărâre poate întruni concomitent ambele ipoteze, însă fiecare dintre acestea trebuie analizată distinct. Caracterul arbitrar sau vădit nerezonabil intervine atunci când instanța a comis o eroare de fapt sau de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar fi admis-o, ori atunci când soluția pronunțată este lipsită de fundament juridic și nu realizează o conexiune logică între situația de fapt, normele aplicabile și soluția adoptată.

Totodată, eroarea invocată trebuie să fie determinantă pentru soluția pronunțată, în sensul că, în lipsa acesteia, rezultatul litigiului ar fi fost diferit.

Prin urmare, sarcina probei revine recurentului, care trebuie să convingă instanța de recurs că sunt întrunite cumulativ aceste cerințe.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Or, potrivit art. 442 alin. (2) Cod de procedură civilă, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Analizând criticile formulate în cererea de recurs, Completul de judecată constată că acestea nu relevă existența unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor și nici caracterul arbitrar al deciziei contestate, ci exprimă, în esență, dezacordul recurentei cu modul în care instanțele inferioare au apreciat ansamblul probator administrat și cu concluziile de fapt desprinse din acesta.

Astfel, criticile referitoare la sursa inundației, traseul infiltrațiilor, existența unor factori alternativi de umezeală, vechimea deteriorărilor și întinderea prejudiciului au fost invocate și în apel, iar instanța de apel le-a examinat expres, reținând că materialele cauzei confirmă proveniența scurgerii din apartamentul XXX XXX, aflat în proprietatea recurentei, precum și legătura cauzală dintre aceasta și deteriorările constatate în apartamentul reclamantei.

În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a avut în vedere procesele-verbale de constatare, actul de examinare tehnică, raportul de evaluare și explicațiile pârâtei, inclusiv faptul că aceasta a recunoscut existența unei scurgeri de apă din apartamentul său.

Prin urmare, concluzia instanței de apel nu apare ca fiind lipsită de suport probatoriu sau de o legătură logică între circumstanțele stabilite și soluția adoptată.

De asemenea, argumentele recurentei privind posibila proveniență a umezelii din subsol, existența unor deteriorări mai vechi sau contribuția altor factori au fost apreciate de instanța de apel ca simple ipoteze, neconfirmate prin probe tehnice pertinente și concludente.

Astfel, recurenta nu indică în recurs o probă determinantă ignorată de instanța de apel și nici o concluzie probatorie care, prin caracterul său evident ilogic, ar putea fi calificată drept vădit nerezonabilă.

În ceea ce privește raportul de evaluare, Completul reține că instanța de apel a constatat că prejudiciul material în sumă de 55 586,26 lei a fost determinat în baza unui raport de evaluare, iar recurenta nu a prezentat probe de specialitate apte să combată cuantumul stabilit. Simplul dezacord cu lucrările incluse în evaluare, cu întinderea acestora ori cu vechimea reparației nu echivalează cu demonstrarea caracterului arbitrar al aprecierii probelor.

Or, prin invocarea art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, recurenta urmărește, în realitate, o nouă apreciere a probelor și o reconsiderare a circumstanțelor de fapt deja stabilite de instanțele inferioare, ceea ce excedează limitelor controlului exercitat de Curtea Supremă de Justiție în recurs.

Faptul că recurenta propune o interpretare diferită a probelor administrate nu este suficient pentru a demonstra că soluția instanței de apel ar fi una pe care nicio instanță rezonabilă nu ar fi putut să o adopte.

Pentru incidența art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă era necesară identificarea unei erori evidente și determinante în aprecierea probelor, iar nu doar prezentarea unei versiuni alternative asupra situației de fapt.

Simpla nemulțumire a recurentului față de soluția instanței de apel nu constituie temei pentru casarea deciziei contestate, întrucât recursul exercitat potrivit Secțiunii a II-a vizează exclusiv controlul de legalitate, limitat la examinarea aspectelor de drept material și procedural, fără a permite reanalizarea situației de fapt stabilite de instanțele inferioare.

În concluzie, Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de Midrigan Tamara, reprezentată de avocatul Movilă Corina este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce critici substanțiale deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Midrigan Tamara, reprezentată de avocatul Movilă Corina. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător /semnătură/ Stela Procopciuc Judecători /semnătură/ Elena Croitor Ion Munteanu /semnătură/ Ion Munteanu