3ra-1098/23 — obligarea executarii hotaririi judecatoresti irevocabile si eliberarea titlului executoriu

La 11 noiembrie 2022, Veronica Herța a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul raional Taraclia, cu privire la obligarea executării hotărârii judecătorești irevocabile și eliberarea titlului executoriu.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că, prin decizia din 18 aprilie 2014 a Curții de Apel Cahul s-a admis parțial acțiunea sa, ce ține de compensarea valorii bunurilor confiscate, care au aparținut familiei sale deportate, și a devenit irevocabilă prin încheierea nr.3ra-499/15 din 23 aprilie 2015 a Curții Supreme de Justiție, fiind respins recursul declarat de Președintele raionului Taraclia.

În temeiul art.12 din Codul de executare, Judecătoria Cahul, sediul Taraclia la 20 iunie 2022 a eliberat titlul executoriu. Ulterior, ea a fost informată că, prin decizia Comisiei speciale privind examinarea cererilor privind recuperarea averii, s-a respins cererea sa privind executarea titlului executoriu.

De asemenea, prin scrisoarea nr.4463 din 13 octombrie 2022 a fost informată de Judecătoria Cahul, sediul Taraclia, că urmează să se adreseze la executorul judecătoresc în vederea emiterii titlului executoriu.

Iar, la 24 octombrie 2022 executorul judecătoresc Lilian Asandii a emis încheierea privind refuzul de a intenta procedura de executare.

Așadar, întemeindu-și cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederile art.9 alin.(2) lit.c), art.16, 774, 858 ale Codului civil, art.4 alin.(1), art.10 alin.(1) și art.60 din Codul de executare, dar și concluziile expuse în Hotărârile Curții Constituționale din 17 noiembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi referitoare la executarea creanțelor împotriva statului și nr.1 din 15 ianuarie 2013 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. 60 alin.(3), (31) din Codul de executare, Veronica Herța a solicitat obligarea Consiliului raional Taraclia să execute hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și după caz, eliberarea titlului executoriu în acest sens, cu forma și conținutul stabilit de legislația în vigoare. 1

Prin hotărârea din 22 februarie 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a admis acțiunea în contencios administrativ depusă de Veronica Herța. S-a obligat Consiliul raional Taraclia să execute decizia definitivă și irevocabilă din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a încasat de la Consiliul raional Taraclia în beneficiul Veronicăi Herța 171376 de lei, în contul compensării valorii bunurilor mobile supuse confiscării de la victima represiunii politice Chiril Herța, și anume: inventar agricol (plug, semănătoare, vânturătoare, boroană); animale de lucru (doi boi, un cal), o vacă, 11 ovine (f.d.104).

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cahul, sediul Central, a constatat că reclamanta Veronica Herța revendică apărarea pretinsului său drept încălcat prin depunerea unei acțiuni în realizare, solicitând obligarea Consiliului raional Taraclia să execute decizia definitivă și irevocabilă din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a încasat de la Consiliul raional Taraclia în beneficiul acesteia 171376 de lei, în contul compensării valorii bunurilor mobile supuse confiscării de la victima represiunii politice Chiril Herța. Instanța de fond a menționat că acțiunea în realizare este imprescriptibilă, potrivit prevederilor art.209 alin.(3) din Codul administrativ.

De altfel, prima instanță a respins ca neîntemeiate argumentele invocate de Consiliul raional Taraclia, precum că titlul executoriu a fost prezentat peste termenul stabilit în art.16 alin.(1) din Codul de executare. Or, prevederile art. 16 alin. (1) din Codul de executare, se referă la executarea silită a documentelor executorii.

La 20 martie 2023, în termenul prevăzut de art. 232 din Codul administrativ, Consiliul raional Taraclia a depus apel, iar la 25 mai 2023 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din 22 februarie 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, solicitând casarea acesteia (f.d.106-111, 133-144).

Prin decizia din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Cahul, s-a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul raional Taraclia. S-a casat integral hotărârea din 22 februarie 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central și s-a emis o nouă decizie, prin care în temeiul art.207 alin.(2) lit. e) din Codul administrativ, s-a declarat inadmisibilă acțiunea reclamantei Veronica Herța împotriva pârâtului Consiliului raional Taraclia, cu privire la obligarea executării hotărârii judecătorești irevocabile decizia din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Cahul, pronunțată în cauza civilă la acțiunea reclamanților Iosif Herța și Veronica Herța împotriva Consiliului raional Taraclia și Comisiei speciale din cadrul Consiliului raional Taraclia privind compensarea valorii bunurilor confiscate, dat fiind că raporturile juridice la care participă Consiliul raional Taraclia și constituie obiectul prezentei acțiuni sunt de drept privat, pe acest domeniu activitatea debitorului Consiliului raional Taraclia nu se manifestă în regim de putere 2 publică, și reclamanta Veronica Herța nu poate revendica încălcarea unui drept în sensul art.17 din Codul administrativ prin activitatea administrativă a Consiliului raional Taraclia ca și autoritate publică (f.d.167-174).

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Cahul a invocat dispozițiile art.20 din Codul administrativ, în coroborare cu prevederile art.5, 8, 17, 39 și 209 din Codul administrativ, care decelează condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contenciosul administrativ.

În speță, reclamanta Veronica Herța a solicitat obligarea pârâtului la executarea hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, și anume a deciziei din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Cahul, adoptată în cauza civilă la acțiunea reclamantei Veronica Herța împotriva Consiliului raional Taraclia, prin care s-a decis încasarea de la Consiliul raional Taraclia în beneficiul Veronicăi Herța (succesor al victimelor represiunilor politice) a sumei de 171376 de lei, în contul compensării bunurilor confiscate de la victimele represiunilor politice, pretenție ce se califică ca fiind o acțiune în realizare (art.206 alin.(1) lit. c) din Codul administrativ).

De altfel, instanța de apel a relevat că, acțiunea Veronicăi Herța, în dosarul nr. 05-3a-322-18032014 a fost examinată în ordine civilă, iar executarea hotărârii cu caracter civil este o continuitate a procesului civil, între părțile acestui proces, la caz, a Veronicăi Herța și Consiliului raional Taraclia, care sunt exceptate de la raporturile de contencios administrativ.

Astfel, nu pot face obiect al contenciosului administrativ raporturile juridice civile, născute în baza unei proceduri de executare silită a hotărârii judecătorești irevocabile, adoptată într-o cauza civilă, în care autoritatea publică Consiliul raional Taraclia are calitatea de debitor, întrucât executarea hotărârilor judecătorești este parte integrantă a procesului judiciar civil.

În cazul dat, raporturile juridice la care participă Consiliul raional Taraclia și constituie obiectul prezentei acțiuni sunt de drept privat, și pe acest domeniu activitatea debitorului Consiliul raional Taraclia nu se manifestă în regim de putere publică. Consiliul raional Taraclia nu poate desfășura o activitate administrativă ca și autoritate publică în sensul art.5 din Codul administrativ pe domeniul executării unei hotărâri judecătorești, adoptată în cadrul unui proces civil. Respectiv, nici reclamanta Veronica Herța nu poate invoca un drept vătămat prin activitatea administrativă a Consiliului raional Taraclia pe acest domeniu al relațiilor civile private.

De asemenea, instanța ierarhic inferioară a conchis că cadrul normativ pct.97, 98 din Hotărârea Curții Constituționale pentru controlul constituționalității unor prevederi ale articolului 60 alin.(3) și (31) din Codul de executare și pct. 34, 35 din Hotărârea Curții Constituționale nr.22 din 2019 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art.61 alin.(1) al Codului de executare, la care face trimitere reclamanta și instanța de fond nu este aplicabil speței, or, raporturile juridice de drept privat la care participă autoritățile publice se examinează în ordine civilă. 3

Astfel, instanța de apel a concluzionat că acțiunea reclamantei cu privire la obligarea Consiliului raional Taraclia (debitor în cadrul procesului civil) la executarea hotărârii judecătorești irevocabile, decizia din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Cahul, nu răspunde exigenților de admisibilitate, motiv din care a declarat-o inadmisibilă în temeiul art.207 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ.

La 17 octombrie 2023, Veronica Herța a depus recurs, iar la 19 decembrie 2023 a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Cahul, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe (f.d.175-176, 178-181).

În susținerea cererii de recurs, recurenta a indicat motivele de fapt și de drept invocate anterior la etapa examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, suplimentar menționând dezacordul cu deciziei din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Cahul, pe care o consideră susceptibilă de casare, motiv pentru care a înaintat prezentul recurs.

La 08 februarie 2024, Consiliul raional Taraclia a depus referință asupra recursului Veronicăi Herța, prin care a solicitat declararea inadmisibilă a acestuia.

Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că Veronica Herța, s-a conformat dispozițiilor art. 245 din Codul administrativ și a depus în termen recursul la 19 decembrie 2023. Or, decizia Curții de Apel Cahul a fost pronunțată la 21 septembrie 2023, iar Veronica Herța a recepționat copia deciziei motivate din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Cahul la 13 noiembrie 2023, fapt confirmat prin avizul de recepție, anexat la dosar.

Art. 245 din Codul administrativ, stipulează că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin.(1) lit.a)-f), alin.(2) și (3) din Codul administrativ, reglementează că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; 4 e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit.h) din Codul administrativ, prevede că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. (2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de casare, invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Cahul și 5 nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Instanța de recurs menționează că recursul depus de Veronica Herța, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cadrul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Cahul, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Cahul și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Cahul, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea 6 statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că Veronica Herța în susținerea cererii sale de recurs a invocat doar faptul că a obținut actul judecătoresc irevocabil și executoriu, și anume decizia din 18 aprilie 2014 a Curții de Apel Cahul, care însă nu a fost executată, dar nu a indicat niciun temei de drept stipulat la art. 2451 alin.(1) lit.a)-f) din Codul administrativ.

Astfel, faptul că decizia din 18 aprilie 2014 a Curții de Apel Cahul nu a fost executată și urmează a fi supusă executării, în modalitatea aleasă, prin înaintarea prezentei acțiuni în contencios administrativ, nu conferă recursului trecerea filtrului de admisibilitate, odată ce ordinea și modalitatea executării unui document executoriu este reglementată expres de Codul de executare și instanța de apel a elucidat pe deplin aceste împrejurări.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Veronica Herța.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Veronica Herța. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 7