3ra-499/15 — Anularea hotărîrii comisiei speciale, compensarea valorii bunurilor

Prima instanță: Judecătoria Taraclia Dosarul nr. 3ra-499/15 Judecător: E. Dvurecenschii Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul Judecători: G. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 23 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de către: -Herţa Iosif şi Herţa Veronica; -Președintele raionului Taraclia A. Garanovschii în interesele Consiliului Raional Taraclia, Președintelui raionului Taraclia, Comisiei speciale de examinare a cererilor de restituire a valorii bunurilor confiscate victimelor represiunilor politice din cadrul Consiliului Raional Taraclia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Herţa Iosif şi Herţa Veronica împotriva Consiliului Raional Taraclia şi Comisia specială din cadrul Consiliului Raional Taraclia, privind anularea hotărîrii comisiei speciale, compensarea valorii bunurilor confiscate ale victimei represiunilor politice şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 18 septembrie 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 24 decembrie 2013, fiind emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă : La 23 august 2011, Herţa Iosif Chiril s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Preşedintelui Consiliul Raional Taraclia, solicitînd identificarea bunurilor familiei sale deportate ce urmează a fi restituite, şi determinarea valorii acestora.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că de către Comisia specială a Consiliului raional Taraclia de examinare a cererilor de recuperare bunurilor şi a valorii acestora a apreciat valoarea bunurilor familiei deportate în an. 1949 a lui Gherţa Chiril în sumă de 16 008 lei, ceia ce, menţionează reclamantul, este a înjosire a familiei sale. La 06 iulie 1949, părinţii reclamantului: Gherţa Chirii şi Gherţa Uliţa au fost deportaţi în regiunea Kurgan (Siberia), unde în a. 1951 s-a născut şi reclamantul Herţa Iosif. Tatăl său-Gherţa Chiril Vasile decedat pe data de 26.11.2010. Mai indică reclamantul, că prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 04.11.2009 a fost constatat faptul juridic că la familia lui Gherţa Chirii în legătură cu represiuni politice în a. 1949 au fost ridicate bunuri imobile (construcţii auxiliare, teren de 11,65 ha), şi mobile animale domestice boi, cai, ş.a.) şi inventar agricol (boroană ş.a.).

La 06 iulie 1949, toata familia a fost deportată, dar bunul confiscat. Tatăl lui este participant al Războiul. Familia trăia în s. Valea-Perjei. A fost casă, construcţii auxiliare pentru animale, semănătoare, plug. Cînd iau deportat oarecare bunuri n-au luat cu sine. Aceste bunuri au rămas în s. Valea-Perjei. Cine a preluat proprietatea nu e cunoscut. Tata a fost reabilitat la anul 1955. Casa le-au înapoiat în anul 1962. Au înapoiat casa în afară de construcţii auxiliare. Construcţiile auxiliare au fost demontate. În sfîrşitul lunii decembrie 2007 el s-a adresat în Primăria s. Valea-Perjei cu cerere privind repararea prejudiciului ca victima represiunii politice. În luna august 2008 s-a adresat către Consiliul Raional, pentru a afla rezultatul examinării cererii şi a primit răspuns, că dosarul nu este la dînşii.

S-a adresat către Primărie, dar nu a primit nici un răspuns. Apoi s-a adresat la Comisia specială creată de Consiliul Raional Taraclia privind restituirea bunurilor, recuperarea valorilor acestora sau achitarea compensaţiilor, însă ei nu au primit documentele, deaceea, că n-a fost documentul care confirmă confiscarea bunurilor. Menţionează reclamantul că Consiliul Raional a făcut totul, că ei să nu primească compensarea. Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 04 noiembrie 2009 a fost stabilit faptul confiscării averii familiei Gherţa Chiril în an. 1949. A prezentat comisiei hotărîrea dată dar nu a primit nici un răspuns. După adresările în Procuratura şi Guvern, a fost informat de către procuratura raională privitor la faptul, că de către comisia a fost emisă hotărîre privind recuperarea 16008 lei.

Cu suma dată el nu e de acord. I sa indicat de a deschide cont în banca pe numele lui tata, ca să fie transferaţi banii. La 25 noiembrie 2012 el a deschis cont, dar la 26 noiembrie 2012 tatăl lui a murit. Consideră reclamantul că Comisia specială nu a luat în vedere preţurile reale. Solicită să fie efectuată evaluarea tuturor bunurilor confiscate, cît şi recuperarea prejudiciului material conform calculului. La 01 noiembrie 2011, prin cererea suplimentară reclamantul Herţa Iosif a solicitat: verificarea legalităţii deciziei Comisiei speciale privind restituirea bunurilor şi recuperarea valorii lor din cadrul Consiliului Raional Taraclia; aprecierea valorii bunurilor familiei deportate, enumerate în hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 04.11.2009; obligarea Consiliului Raional Taraclia să predea familiei reclamantului bunurile personale, bunurile de uz casnic, contravaloarea plantaţiei de vie de pe suprafaţa 0,8 ha, în mărime de 28000 lei (f.d.

75 vol. I). La 25 aprilie 2012, reclamantul a depus cerere suplimentară, reiterînd precedentele cerinţe şi solicitînd încasarea prejudiciului moral în sumă de 80000 lei (f.d. 168 vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 03 aprilie 2012, în proces a fost atras în calitate de copîrît Comisia specială de examinare a cererilor de restituire a valorii bunurilor confiscate victimelor represiunilor politice, instituită în cadrul Consiliului Raional Taraclia (f.d. 164 vol. I). Prin o altă încheiere a Judecătoriei Taraclia din 03 aprilie 2012, a fost atras în proces Consiliul raional Taraclia (f.d. 165 vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 04 mai 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.

189-191 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 20 decembrie 2012, a fost admis apelul declarat de Herţa Iosif, casată hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 04 mai 2012, cauza fiind restituită spre rejudecare la Judecătoria Taraclia, în alt complet de judecată (f.d. 211-215 vol. I). La 25 iunie 2013, Herţa Veronica Iosif a depus cerere de intervenire în calitate de coreclamant (f.d. 255 vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 25 iunie 2013, Herţa Veronica a fost admisă în proces în calitate de reclamant (f.d. 260 vol. I). Ulterior, la 27.07.2013 şi 28.10.2013, reclamanţii Herţa Iosif şi Herţa Veronica au depus cereri de chemare în judecată suplimentare (f.d.

1-16, 29, 51- 55 vol. II), prin care au formulat următoarele pretenţii: determinarea valorii compensaţiei băneşti pentru bunurile confiscate ale familiei victimei deportate, Gherţa Chiril, inclusiv bunurile enumerate în hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 04.11.2009, terenul agricol de 11,65 ha cu valoarea 667 327 lei, plantaţia de viţă- de-vie pe suprafaţa de 0,85 ha, utilajul agricol în valoare de 128 320 lei, animale cu valoarea 44 200 lei, bunuri de uz casnic (mobilă, paturi cu accesorii, covoare, maşină de cusut, ceaune, cratiţe, farfurii, linguri, vin, butoaie pentru vin, brînză, cartofi, zarzavaturi etc.) în valoare de 14 690 lei; îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru 4 persoane mature şi un copil de 6 luni; produse alimentare (făină, ulei de floarea soarelui, grăunţe pentru animale etc.); total în valoare de 948.013 lei; compensarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat, că părinţii şi respectiv bunicii reclamanţilor, Gherţa Chiril, născut la 1924, veteran al celui de-al II Război Mondial, şi Gherţa Ulita, născută la 1928, au fost deportaţi cu întreaga familie în Siberia la 06.07.1949. Gherţa Ulita a decedat la o vîrstă tînără, iar Gherţa Chiril a decedat la 26.11.2010. În decembrie 2007, mai multe familii cu deportaţi au pregătit dosarele pentru restituirea valorii bunurilor confiscate şi le-au depus la Primăria din localitate. Peste jumătate de an a aflat că Primăria s.Valea Perjei nu a transmis actele la Consiliul Raional Taraclia, primind de acolo respectivul răspuns din 20.08.2008. Astfel, reclamantul Herţa Iosif, acţionînd din numele tatălui său, la 24.09.2008, a depus dosarul la Consiliul Raional Taraclia.

Menţionează că Comisia specială a tărăgănat examinarea cererii, motivînd că nu sunt documente ce confirmă averea lăsată în urma deportării, confiscată sau naţionalizată. Dar, menţionează reclamanţii, documentele respective nu pot fi prezentate nu din cauza reclamanţilor, ci din cauza statului. Mai indică că, prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 04.11.2009 s-a constatat faptul că de la familia Gherţa Chiril Vasile, în legătură cu represiunile politice, în anul 1949 i-au fost ridicate: construcţii gospodăreşti constituite din 2 sarae pentru vite mari, două ambare pentru păstrarea grânelor, 11,65 ha, inventar agricol (plug, vînturătoare, boroană), animale de lucru (doi boi, un cal, o vacă, 11 ovine) şi bunuri de uz casnic.

Pricina s-a judecat cu participarea reprezentantului Consiliului Raional Taraclia, dl V. Romanov. Peste 6 luni de la această hotărîre au fost chemați la Consiliul Raional Taraclia să prezinte hotărîrea judecătorească din 04.11.2009 şi documente necesare pentru aprecierea valorii bunurilor. La 02.07.2010, pîrîtului prin scrisoare de însoţire i-a fost prezentate hotărîrea din 04.11.2009, documentele şi calculele cu privire la bunurile şi valoarea lor, adăugînd şi unele concretizări. Mai indică, că la începutul lunii noiembrie 2010, s-au plîns la instanţe despre tergiversarea examinării, şi din răspunsul primit de la Procuratură a aflat că la 07.07.2010, Comisia specială a adoptat decizia de alocare a sumei 16.008 lei pentru achitarea compensaţiei.

Despre această decizie Consiliul Raional Taraclia nu le-a comunicat. Doar la 24.11.2010, Consiliul Raional Taraclia a cerut contul lui Gherţa Chiril de la Bancă, pentru a transfera compensaţia. Consideră reclamanţii că hotărîrea Comisiei speciale privind aprecierea valorii bunurilor este una amorală. Consideră, că este logic să se constate, că dacă familia deportată avea vie - atunci avea şi butoaie, dacă avea cal - atunci avea şi căruţă, iar în casă - covoare şi alte bunuri. La ÎS ”Cadastru” patru clădiri auxiliare demolate au fost evaluate cu 16.008 lei, pe cînd, indică reclamanţii, doar oalele de pe acoperiş costă mai mult. Pentru aprecierea valorii altor bunuri Consiliul Raional Taraclia nu recunoaşte chitanţele, facturile prezentate, chiar dacă sunt de la depozite cu ridicata, la preţuri mai mici, şi a ignorat preţurile de piaţă indicate în ele.

Mai indică reclamanţii că, verbal, funcționarii Consiliului Raional Taraclia cer aprecierea valorii bunurilor de către Camera de Comerţ şi Industrie, dar Camera de Comerţ şi Industrie nu poate aprecia valoarea bunurilor care nu pot fi concret examinate. Nici Biroul de Statistică nu poate da informaţii despre costul bunurilor. Consideră că art. 121 alin. (2), (3) din Legea nr. 1225 din 08.12.1992 constituie temei pentru restituirea valorii terenurilor agricole. Pentru unele bunuri confiscate nelegitim nu au fost găsite documente ce ar concretiza preţul lor, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie asigurat dreptul constituţional la proprietate. După rejudecarea cauzei, prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 24 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă în legătură cu expirarea termenului de prescripţie pentru depunerea cererii de restituire a bunurilor ridicate (f.d.

148-154 vol. II). Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 18 septembrie 2014 (f.d.

229-236 vol. II): -S-a admis apelul declarat de Herţa Iosif şi Herţa Veronica; -S-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 24 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a reclamanţilor Herţa Iosif şi Herţa Veronica împotriva pîrîţilor Consiliul Raional Taraclia şi Comisia specială din cadrul Consiliului Raional Taraclia, privind anularea hotărîrii comisiei speciale, compensarea valorii bunurilor confiscate ale victimei represiunilor politice şi repararea prejudiciului moral, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care: -S-a încetat procesul pe capătul pretenţiilor reclamanţilor Herţa Iosif şi Herţa Veronica privind aprecierea valorii bunurilor enumerate în hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 04.11.2009, în temeiul art. 265 lit. a) Cod de procedură civilă, dat fiind că această pretenţie nu urmează a fi judecată în acţiune civilă; -S-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului Herţa Iosif împotriva pîrîţilor Consiliul Raional Taraclia şi Comisia specială din cadrul Consiliului Raional Taraclia, privind anularea hotărîrii comisiei speciale, compensarea valorii bunurilor confiscate ale victimei represiunilor politice şi repararea prejudiciului moral; -S-a admis parţial acţiunea reclamantei Herţa Veronica privind compensarea valorii bunurilor confiscate,

anularea hotărîrii comisiei speciale din cadrul Consiliului Raional Taraclia şi repararea prejudiciului moral; -S-a încasat de la Consiliul Raional Taraclia în beneficiul Veronicăi Herţa 171 376 lei, în contul compensării valorii bunurilor mobile supuse confiscării de la victima represiunii politice Herţa Chiril, şi anume: inventar agricol (plug, semănătoare, vînturătoare, boroană); animale de lucru (doi boi, un cal), o vacă, 11 ovine; -În rest pretenţiile reclamantei Herţa Veronica s-au respins ca neîntemeiate.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 03 decembrie 2014 prin intermediul oficiului poştal, Herţa Iosif şi Herţa Veronica au declarat recurs, acesta fiind recepţionat şi înregistrat la 04 decembrie 2015. Solicită recurenţii: admiterea recursului; stoparea discriminării în asigurarea dreptului constituțional la proprietatea, neligitim confiscată; determinarea valorii, în formă de compensaţie bănească a bunurilor confiscate familiei deportate veteranului Războiului II Mondial Gherţa Chiril; dreptul pentru Herţa Iosif de a fi recurent, apelant, reclamant; prejudiciul moral pentru încălcarea dreptului constituţional la proprietate; concretizarea termenului de plată a compensaţiei. În motivarea recursului recurenţii au reiterat motivele şi circumstanţele din cererile de chemare în judecată.

La 17 decembrie 2014, Președintele raionului Taraclia A.Garanovschii în interesele Consiliului Raional Taraclia, Președintelui raionului Taraclia, Comisiei speciale de examinare a cererilor de restituire a valorii bunurilor confiscate victimelor represiunilor politice din cadrul Consiliului Raional Taraclia, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 18 septembrie 2014, solicitînd casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului, reiterînd circumstanţele cauzei, recurentul a indicat că decizia privind repararea prejudiciului moral este una neîntemeiată, la fel sunt neîntemeiate cerinţele reclamantului privind compensarea valorii bunurilor confiscate.

La 29 ianuarie 2015, Herţa Iosif a prezentat supliment la cererea de recurs din 03 decembrie 2014, relatînd iarăși circumstanţele cauzei, a solicitat asigurarea dreptului la toată proprietatea confiscată în legătură cu deportarea, drept garantat de Constituţia RM; stoparea discriminării în depunerea în drepturi la proprietatea veteranului războiului II mondial Gherţa Chiril deportat reabilitat. La 16 martie 2015, Preşedintele raionului Taraclia – A. Garanovschii a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat de Herţa Iosif şi Herţa Veronica, solicitînd respingerea acestuia şi menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe. La 03 aprilie 2015, Herţa Iosif şi Herţa Veronica au prezentat referinţă, reiterînd conţinutul cererii din 03.04.2015.

La 21 aprilie 2015, Herţa Iosif a prezentat referinţă suplimentară la recursul declarat de Președintele raionului Taraclia, solicitînd instanţei luarea în considerare a petiţiei adresate către Parlamantul RM. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 17.11.2014 (f.d. 241-245 vol. II), cît şi faptul că conform avizurilor de recepţionare recurenţii au recepţionat decizia la 20- 21.11.2014 (f.d. 247-249, 251 vol. II), recursurile se consideră declarate în termen. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Herţa Iosif şi Herţa Veronica, cît şi recursul declarat de Președintele raionului Taraclia A. Garanovschii în interesele Consiliului Raional Taraclia, Președintelui raionului Taraclia, Comisiei speciale de examinare a cererilor de restituire a valorii bunurilor confiscate victimelor represiunilor politice din cadrul Consiliului Raional Taraclia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Herţa Iosif şi Herţa Veronica, cît şi recursul declarat de Președintele raionului Taraclia - A.Garanovschii în interesele Consiliului Raional Taraclia, Președintelui raionului Taraclia, Comisiei speciale de examinare a cererilor de restituire a valorii bunurilor confiscate victimelor represiunilor politice din cadrul Consiliului Raional Taraclia, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Herţa Iosif şi Herţa Veronica şi recursul declarat de Președintele raionului Taraclia - A.Garanovschii în interesele Consiliului Raional Taraclia, Președintelui raionului Taraclia, Comisiei speciale de examinare a cererilor de restituire a valorii bunurilor confiscate victimelor represiunilor politice din cadrul Consiliului Raional Taraclia, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă