3ra-318/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- art. 246 al. 2 lit. h CA
3ra-318/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul
Serghei Mocanu în interesele Annei Caraja,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Anna Caraja împotriva Consiliului
local Tigheci privind contestarea actului administrativ individual și
încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 28 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Comrat,
(Dosarul nr. 3ra-318/24
NR. PIGD 2-20084662-01-3ra-04042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Cimișlia, sediul central, jud. V. Potlog,
Curtea de Apel Comrat, jud. A. Mironov, G. Colev, D. Fujenco,
9 aprilie 2025
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de avocatul
Serghei Mocanu în interesele Annei Caraja,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21 iulie 2020, Anna Caraja a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului local Tigheci cu privire la anularea deciziei Consiliului s.
Tigheci, r-nul Leova nr 15/5 din 03.04.2002 în partea prin care s-a decis
înregistrarea în proprietatea APL a terenului pentru construcții cu suprafața de
4219 ha cu număr cadastral xxx, deciziei Consiliului s. Tigheci, r-nul Leova nr
1/14 din 24.01.2020, deciziei Consiliului s. Tigheci, r-nul Leova nr 2/2 din data de
13.03.2020, obligarea emiterii Deciziei de confirmarea dreptului de proprietate
privată a reclamantei asupra terenului cu suprafața de 0.4219 ha cu număr cadastral
xxx, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a indicat că potrivit certificatului de moștenitor
testamentar nr. 673 din 07 aprilie 1989, fostul soț al reclamantei Ion Caraja a primit
în moștenire casă de locuit cu construcții accesorii situate în ccc. Casa de locuit din
ccc a fost reconstruită din sursele soților Ion Caraja și Anna Caraja și se aflau pe
un teren cu suprafața de 0,4219 ha. Din motive necunoscute, prin Decizia consiliul
local Tigheci, r. Leova nr. 15/5 din 03.04.2022 s-a decis înregistrarea în proprietate
APL a terenului pentru construcții cu suprafața de 0,4219 ha cu numărul cadastral
xxx aferent casei de locuit individuale și construcțiilor accesorii.
A menționat că potrivit datelor ÎS „Cadastru”, Decizia consiliului local
Tigheci, r. Leova nr. 15/5 din 03.04.2002 s-a înregistrat în Registru Bunurilor
Imobile abia la 04.02.2019, actul administrativ nu a fost adus la cunoștință
reclamantei și ultima nu îl deține.
A mai notat că, ulterior prin Decizia consiliului local Tigheci, r. Leova nr.
1/14 din 24.01.2020 s-a decis a transmite reclamantei în proprietate privată terenul
de pământ aferent casei de locuit cu numărul cadastral xxx cu suprafața de 0,30 ha,
în baza certificatului de moștenitor legal nr. 15/11 din 26.03.2019.
A relatat că, potrivit Deciziei consiliului local Tigheci, r. Leova nr. 2/2 din
13.03.2020, s-a decis a confirma dreptul de proprietate a cet. Ion Caraja asupra
terenului cu suprafața de 0,30 ha care constituie 71,1% din suprafața totală de
0,4219 din bunul imobil, înregistrat cu nr. Cadastral xxx proprietar APL, se
confirma cota parte de 28,9% din bunul imobil, înregistrat cu nr. Cadastral xxx cu
1
suprafața 0,1219 ha utilizat în procesul de producție aflat în gestiunea lui Ion Caraja
și se permite vânzarea cotei părți de 28,9% din bunul imobil cu nr. Cadastral xxx
proprietate a APL, cu drept de proprietar de procurare gestionarului Ion Caraja.
A explicat că, fostul soț al reclamantei, Caraja Ion, este decedat. Conform
certificatului de moștenitor legal nr. 15/11 din 26.03.2019, reclamanta a fost
desemnată în calitate de unic moștenitor al defunctului Caraja Ion. De la momentul
inițial, terenul aferent locuinței individuale și construcțiilor auxiliare situate pe str.
xxx, raionul Leova, a avut o suprafață de 0,4219 ha.
A enunțat că, începând cu anul 2002, pentru suprafața de 0,4219 ha,
reclamanta, împreună cu defunctul Ion Caraja, a achitat impozitul funciar anual,
inclusiv pentru anul 2019, plăți care au fost acceptate integral de către autoritatea
publică locală. În plus, a reținut că conform planului geometric recepționat de către
Î.S. Cadastru la data de 23.01.2019, terenul aferent locuinței individuale și
construcțiilor accesorii de pe str. xxx, raionul Leova, are o suprafață de 0,4219 ha.
În final, a conchis că decizia Consiliului local Tigheci, raionul Leova, nr.
1/14 din 24.01.2020 este contrară deciziei Consiliului local Tigheci nr. 2/2 din
13.03.2020, prin urmare deciziile Consiliului local Tigheci referitoare la acest
subiect sunt ilegale.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 1 iunie 2022 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central, s-a
respins acțiunea înaintată de Anna Caraja împotriva Consiliului local Tigheci
privind contestarea actului administrativ individual și încasarea cheltuielilor de
judecată, ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 27 iunie 2022, avocatul Serghei Mocanu în interesele Annei Caraja a
declarat apel nemotivat, ulterior motivat, împotriva hotărârii instanței de fond,
solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Cimișlia, sediul
central din 1 iunie 2022, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de
chemare în judecată să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 28 noiembrie 2023 a Curții de Apel Comrat, s-a respins
apelul declarat de avocatul Serghei Mocanu în interesele Annei Caraja și s-a
menținut hotărârea din 1 iunie 2022 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central.
În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că hotărârea contestată a fost
adoptată în conformitate cu normele de drept material și procedural și este bazată
2
pe aprecierea corectă și completă a tuturor probelor și circumstanțelor cauzei,
motiv pentru care este considerată justă și întemeiată.
Prin prisma art. 236 Cod administrativ, instanța de apel a apreciat drept
admisibilă cererea de apel declarată de către avocatul Serghei Mocanu în interesele
Annei Caraja împotriva hotărârii judecătoriei Cimișlia, sediul central din 01 iunie
2022.
Instanța de apel a constatat că în ordinea contenciosului administrativ se
contestă decizia consiliului Tigheci nr 15/5 din 03.04.2002 în partea în care s-a
decis înregistrarea la cadastru a dreptului de proprietatea APL asupra terenului cu
nr cadastral xxx din intravilanul s Tigheci cu suprafața de 0.4219 ha. La fel, se
contestă decizia Consiliului Tigheci nr 1/14 din 24.01/2020 „cu privire la
transmiterea în proprietate a terenului aferent casei de locuit” prin care s-a decis a
transmite reclamantei Anna Caraja ca deținătorul de teren în proprietate privată
terenul aferent casei de locuit din s xxx cu numărul cadastral xxx cu suprafața de
0,30 ha, ca moștenitoare a stăpânului gospodării Ion Caraja.
Totodată, se contestă Decizia nr. 2/2 din 13.03.2020 emisă de către Consiliul
comunei Tigheci „cu privire la modificarea Deciziei nr. 1/14 din 24.01.2020 - cu
privire la trecerea în proprietate privată a sectorului de teren ocupat de casă, anexe
gospodărești și grădini” prin care s-a dispus de a confirma dreptul de proprietate a
cet. Ion Caraja asupra terenului cu suprafața de 0,30 ha care constituie 71.1% din
suprafața totală de 0,4219 din bunul imobil înregistrat cu numărul cadastral xxx
proprietar APL cu permisiunea de vânzarea cotei părți rămase de 28,9% conform
legislației în vigoare.
Instanța de apel, a stabilit că Anna Caraja a locuit împreună cu soțul Ion
Caraja în casa de locuit (S -151.3 m.p.) din xxx, r-nul Leova și în gospodăria lor
mai erau incluse: - un garaj (S 43,9 m.p.), construcție accesorie ( S- 39 m.p.) și
construcție accesorie (S - 64.5 m.p). După decesul soțului, la data de 28.08.2018
reclamanta prelungește să locuiască și să se folosească de aceste bunuri în temeiul
certificatului de moștenitor legal nr. 1514 din 26.03.2019 și certificatului cu
privirea la dreptul de proprietate asupra cotei-părți din proprietatea comună în
devălmășie nr. 1513 din 26.03.2019, deci construcțiile - proprietatea privată a
reclamantei se află pe terenul ce aparține comunei Tigheci.
De asemenea, instanța de apel a evidențiat că terenul cu nr. cadastral xxx cu
suprafața de 0.4219 ha a fost înregistrat în registru bunurilor imobile ca proprietatea
comunei Tigheci în temeiul Deciziei consiliului local nr. 15/5 din 28.05.2002.
Reiterând prevederile art. 3 din Constituție și art. 5 al Legii privind terenurile
proprietate publică și delimitarea lor nr.91-XVI din 5 aprilie 2007, instanța de apel
a apreciat ca fiind întemeiată constatarea primei instanțe potrivit căreia dreptul de
proprietate a comunei Tigheci în privința terenului cu suprafața de 0,4219 ha de pe
3
adresa xxx, nu este obținut în temeiul actului administrativ contestat - decizia
consiliului 15/5 din 03.04.2002, ci în temeiul legislației Republicii Moldova.
Instanța de apel a concluzionat că decizia consiliului Tigheci de ai transmite
reclamantei în proprietate privată terenul aferent casei de locuit cu suprafața de
0.30 ha, dar nu cum a pretins ultima de 0.4219 ha, este legală și întemeiată, or, după
cum s-a constatat din hotărârea consilierilor Tigheci din data de 07.05.1992,
locuitorilor din comuna Tigheci în conformitate cu prevederile art. 82 a Codului
fiscal (în vigoare la acel moment) le-au fost transmise în folosință terenuri aferente
caselor de locuit și terenuri în extravilanul localității.
Instanța de apel a mai subliniat și faptul că, sub nr.687 din lista - partea
componentă a Hotărârii din 07.05.1992 a consilierilor Tigheci, se atestă faptul că
soțului reclamantei - Ion Caraja care era capul gospodăriei, i-au fost transmise în
folosințe 0.23 ha teren aferent casei de locuit și 0.27 ha teren în extravilanul
localității, deci fiind respectate prevederile legale în vigoare la moment.
În continuare, instanța de apel a reținut că suprafața terenului aferent
transmis în folosință familiei reclamantei nu s-a modificat până în anul 2002, fapt
confirmat prin copiile din cartea gospodăriei reclamantei, însă, din anul 2002 în
rubrica terenuri gospodăriri reclamantei apare cifra de 0,41 ha teren aferent casei
de locuit în locul cifrei de 0,23 ha și 0.27 ha teren în extravilanul localității.
Totodată, instanța de apel a reținut că la materialele cauzei nu sunt probe ce
ar confirma că familia reclamantei dispune de un act administrativ care ar justifica
folosirea de către familia reclamantei a surplusului în 0.18 Ha (0.41 ha - 0.23 ha),
acest fapt fiind confirmat în ședință de reprezentantul pârâtului care a comunicat
că Consiliul comunei Tigheci nu a emis nici o dată în acest sens nici un act
administrativ permisiv. Subsecvent, apelanta nu dispune nici de un temei legal de
a pretinde ca să fie inclus acest surplus de teren în suprafața terenului care poate fi
transmis ultimei în proprietate gratuit, or, parcela respectivă este parte componentă
a terenului cu nr.cadastral xxx cu suprafața de 0.4219 ha ce aparține la moment
comunei Tigheci cu drept de proprietate.
Instanța de apel a ajuns la concluzia că cerințele reclamantei cu privire la
obligarea consiliului Tigheci de a emite actul administrativ prin care să fie
confirmat dreptul reclamantei de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit
cu suprafața de 0.4219 ha, sânt neîntemeiate, or, Decizia consiliului Tigheci nr.1/14
din 24.01.2020 privind transmiterea în proprietate privată a reclamantei terenul
aferent cu suprafața de 0.30ha este legală și nu poate fi anulată, dar parcela de teren
- diferența între 0.30.ha și 0.4219 ha este proprietate privată a comunei Tigheci care
poate dispune de această parcelă numai cu respectarea procedurilor obligatorii
prevăzute în legislația în vigoare.
4
În final, prin prisma constatărilor reținute, instanța de apel a conchis că la
caz dubiul judiciar a fost înlăturat, netemeinicia cerințelor apelantului a fost
demonstrată, iar argumentele invocate de către avocatul Serghei Mocanu în
interesele apelantei Anna Caraja poartă caracter pur formal.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 1 aprilie 2024, avocatul Serghei Mocanu în interesele Annei Caraja
declară recurs împotriva deciziei din 28 noiembrie 2023 a Curții de Apel Comrat,
solicită admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor instanțelor ierarhic
inferioare și emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să
fie admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, invocă argumente în esență similare celor expuse în
cererea de apel. În plus, indică drept temei al recursului prevederile art. 432 alin.
(1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, subliniind că hotărârea instanței de
apel este lipsită de o motivare clară, aceasta nefiind însoțită de o expunere completă
și fundamentată pe probe certe, pertinente și concludente a situației de fapt.
Reține existența unei practici judiciare constante la nivelul Curții Supreme
de Justiție privind admiterea cererilor de natură similară. Prin urmare, pronunțarea
unei soluții contrare ar genera o situație de discriminare în raport cu Anna Caraja,
echivalentă cu încălcarea principiului egalității în fața legii și a tratamentului juridic
echitabil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)
hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu
a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că:
5
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului și avocatului său la 30 ianuarie 2024, fapt ce se confirmă
prin scrisoarea anexată la dosar (f.d.15, Vol. II).
Cererea de recurs a fost depusă la 01 aprilie 2024. Astfel, că recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă
temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau
că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel,
care au fost analizate de către Curtea de Apel Comrat, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
6
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Comrat și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Comrat, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
7
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Serghei Mocanu în interesele
Annei Caraja.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8