3ra-722/24 — obligarea examinarii cererii si stabilirea pensiei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea examinarii cererii si stabilirea pensiei
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-722/24 — obligarea examinarii cererii si stabilirea pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Sergiu Gîrlea,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Sergiu Gîrlea împotriva Consiliului Național pentru
Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă, Ministerul Muncii și
Protecției Sociale al Republicii Moldova, Casei Naționale de Asigurări
Sociale, persoane terțe Serviciul de Informații și Securitate, AO „Mișcarea
Refugiaților Transnistreni” cu privire la obligarea examinării cererii din
15.05.2019, obligarea stabilirii pensiei
împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-722/24
NR. PIGD 2-19118911-01-3ra-19082024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a deciziei contestate.
Instanța de fond: L. Holevițcaia,
Instanța de apel: Gh. Mîra, V. Sîrbu, A. Braga
9 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Sergiu Gîrlea
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 17 iulie 2019, Sergiu Gîrlea a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Consiliului
Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă, Casa
Națională de Asigurări Sociale, persoană terță: Serviciul de Informații și
Securitate cu să-i fie recunoscut dreptul ca persoană cu dezabilitate de pe
urma războiului, în timpul acțiunilor de luptă; obligarea pârâților Ministerul
Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Consiliul National pentru
Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă, Casa Națională de
Asigurări Sociale, Casa Teritorială de Asigurări Sociale a sectorului Ciocana
mun. Chișinău, să stabilească gradului de dezabilitate ca fiind obținut în
urma acțiunilor de luptă pentru apărarea independenței și integrității
teritoriale ale Republicii Moldova și concomitent stabilirea pensiei conform
legislației în vigoare; încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei,
încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5000 lei și alte
cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamantul a înaintat mai multe cereri de concretizare, iar
prin cererea de concretizare din 27 ianuarie 2023, fiind ultima pe care
reclamantul o susține, a solicitat obligarea Consiliului Național pentru
Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă să examineze și
soluționeze cererea reclamantului Sergiu Gîrlea din 15 mai 2019, cu emiterea
actului administrativ cu privire la acordarea/stabilirea gradului de
dizabilitate a reclamantului ca fiind obținut în rezultatul acțiunilor de luptă
pentru apărarea Independenței și Integrității teritoriale ale Republicii
Moldova; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească
pensia reclamantului Gîrlea Sergiu prin reexaminarea acesteia în modul
stabilit de legislația în vigoare, pentru categoria persoanelor cu dizabilitate
obținută în rezultatul acțiunilor de luptă pentru apărarea Independenței și
Integrității teritoriale a Republicii Moldova; încasarea cheltuielilor pentru
asistența juridică în sumă de 5000 lei.
1
În argumentarea cererii reclamantul a indicat că, la moment, având
statutul de veteran de război, a participat la acțiunile de luptă pentru apărarea
Independenței și Integrității teritoriale a Republicii Moldova, în urma cărora
a fost rănit și contuzionat.
Conform certificatului nr.553560 Seria EM eliberat la data de 9
septembrie 2010 de către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei,
Consiliul Republican de expertiză medicală a valabilității, a fost încadrat în
gradul II de invaliditate, boală obișnuită.
Conform legitimației de pensionar nr.100010 seria CN eliberată de
Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ciocana la 5 septembrie 2011 i s-a
atribuit statutul de invalid de gr. II și stabilită pensia conform legislației în
vigoare.
Conform legitimației nr.24154 eliberată la 26 iunie 2000 de către
Departamentul administrativ militar al Ministerului Apărării al Republicii
Moldova, se confirmă faptul că este participant la lupte și are dreptul la
înlesnirile și privilegiile prevăzute de legislația Republicii Moldova.
Totodată, în confirmarea faptului participării reclamantului la
acțiunile de luptă pentru apărarea independenței și integrității teritoriale a R.
Moldova, menționează reclamantul că la 24 august 1992 de către
Președintele Republicii Moldova dl Mircea Snegur, i s-a conferit statutul de
cavaler al Ordinului „Ștefan cel Mare”.
Luând în considerație că toate problemele de sănătate sunt în rezultatul
acțiunilor de luptă pentru apărarea Independenței și Integrității teritoriale a
Republicii Moldova, unde a fost rănit și contuzionat, la 15 mai 2019, a
expediat o cerere în adresa Consiliul Național pentru Determinarea
Dizabilității și Capacității de Muncă prin care a solicitat să fie recunoscut
drept persoană cu dizabilitate de pe urma războiului, cu stabilirea gradului
de dizabilitate ca fiind obținut în urma acțiunilor de luptă pentru apărarea
independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova.
Ca urmare a examinării cererii privind stabilirea cauzei dizabilității,
prin răspunsul nr.G-472 din 18 iunie 2019, de către Consiliul Național pentru
Determinarea Dezabilității și Capacității de Muncă, a fost informat că
conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.357/2018 cu privire la
determinarea gradului de dizabilitate, Instrucțiunea privind determinarea
gradului de dizabilitate. cap. IV, pct. 45 prevede, că la setul de documente
specificat la pct. 12 din prezenta Hotărâre se anexează, în mod obligatoriu,
concluziile expertizei medico-militare în Forțele Armate, ale Ministerului
Afacerilor Interne, ale Administrației Naționale a Penitenciarelor a
2
Ministerului Justiției privind stabilirea legăturii cauzale a schilodirilor
(rănirilor, traumelor, contuziilor) și maladiilor (afecțiunilor) cu îndeplinirea
obligațiunilor serviciului militar sau special.
Respectiv, dispunerea stabilirii cauzei dizabilității - afecțiune legată
de serviciul militar sau cel special, în lipsa actului ce confirmă acest fapt,
este inadmisibil.
La caz, menționează reclamantul că potrivit argumentelor invocate de
către Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de
Muncă, în răspunsul din 18 iunie 2019, rezultă că pentru stabilirea cauzei
dizabilității este necesar ca solicitantul petiționar să prezinte concluziile
expertizei medico-militare în Forțele Armate, ale Ministerului Afacerilor
Interne, ale Administrației Naționale a Penitenciarelor a Ministerului
Justiției.
În acest sens, comunică că expertiza medico-militară nu putea fi
prezentată de către reclamant, din considerentul că acesta la momentul
participării la acțiunile de luptă era angajat al Serviciului de Informații și
Securitate al Republicii Moldova, care nu cade sub incidența autorităților
indicate în pct. 45 din Hotărârea Guvernului nr.357/2018 cu privire la
determinarea gradului de dizabilitate.
Mai mult ca atât, fiind solicitată efectuarea unei astfel de expertize de
către Serviciul de Informații și Securitate, a fost informat că acesta nu
efectuează astfel de expertize, iar în timpul acțiunilor de lupte Serviciul a
efectuat doar evidența medicală a participanților la lupte internați în
staționar.
Totodată, în vederea stabilirii circumstanțelor care au importanță la
judecarea prezentei acțiuni în contencios administrativ, la 8 iulie 2021 a
solicitat Serviciul de Informații Securitate al Republicii Moldova eliberarea
certificatului ce ar confirma rănirea în timpul acțiunilor de luptă pentru
apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova.
Ca urmare a examinării solicitării sus indicate, de către Serviciul de
Informații Securitate al Republicii Moldova a fost informat că: potrivit
datelor din arhiva Serviciului, în perioada din 16 aprilie - 15 august 1992
petiționarul Sergiu Gîrlea a fost numit în calitate de comandant al grupului
cu destinație specială a Ministerului Securității Naționale, Serviciul a
efectuat doar evidența medicală a participanților la lupte internați în
staționar, însă careva date privind rănirea reclamantului lipsesc în arhiva
instituției.
3
Totodată, în temeiul art.85 și 87 Cod administrativ au fost efectuate
investigații pentru stabilirea din oficiu a aspectelor de fapt ale cazului, fiind
precizat că, în timpul acțiunilor de luptă din 1992, în lunile aprilie și mai,
reclamantul a suferit contuzii cerebrale urmare a exploziilor de grenade, însă
acesta a refuzat spitalizarea, urmând tratamentul în punctul medical la locul
dislocării detașamentului din Cocieri, r-nul Dubăsari.
La fel, registrele medicale, în care au fost efectuate înscrierile privind
acordarea asistenței medicale membrilor grupului, inclusiv a reclamantului,
au fost distruse în urma exploziei din punctul medical în timpul acțiunilor de
luptă. Astfel, în pofida circumstanțelor sus stabilite și prezentate Consiliului
Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă, cu părere
de rău, contrar prevederilor legale, până în prezent, nu a primit un răspuns în
termen la cererea înaintată către autoritățile publice.
Cu referire la aspectele de procedură și admisibilitate, menționează
reclamantul că activitatea Consiliului Național pentru Determinarea
Dizabilității și Capacității de Muncă, constituie o procedură administrativă,
în sensul prevederilor art.6 alin.(1) Cod administrativ. Deoarece procedura
administrativă a fost inițiată de către reclamant prin solicitarea din 15 mai
2021, raportul material litigios este guvernat de prevederile Codului
administrativ, în vigoare din 1 aprilie 2019.
Mai indică că, potrivit înscrisurilor prezentate cu cererea de chemare
în judecată inițial înaintată, și anume, legitimația nr.24154 eliberată la 26
iunie 2000 de către Departamentul administrativ militar al ministerului
Apărării al Republicii Moldova, se confirmă faptul că reclamantul este
participant la lupte și are dreptul la înlesnirile și privilegiile prevăzute de
legislația Republicii Moldova, legitimația de pensionar nr.100010 seria CN
eliberată de Casa Națională de Asigurări Sociale Ciocana la data de 5
septembrie 2011 este invalid de gr. II și stabilită pensia conform legislației
în vigoare, brevetul de cavaler al Ordinului „Ștefan cel Mare”, decorat la 24
august 1992 de către Președintele Republicii Moldova d1 Mircea Snegur,
cererea din 15 mai 2019 care a expediat-o către Ministerul Sănătății, Muncii
și Protecției Sociale a Republicii Moldova, Consiliul Național pentru
Determinarea Dezabilității și Capacității de Muncă a Republicii Moldova,
Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, alte înscrisuri din
fișa medicală, dovedește faptul că de către reclamant a fost respectată
procedura stabilită de lege.
Consideră neîntemeiat faptul că examinarea cererii reclamantului nu a
fost soldată cu emiterea unui act administrativ individual, fără a i se acorda
4
dreptul de a prezenta informații și de a participa la examinarea procedurii
administrative.
Reclamantul își exprimă dezacordul cu nesoluționarea cererii sale de
constatare a statutului de persoană cu dizabilitate de pe urma războiului,
astfel fiindu-i respinsă acordarea avantajului solicitat. Reclamantul, indică
asupra faptului că autoritatea publică, deși avea la dispoziție toate actele
justificative pentru a constata dizabilitatea urmare a participărilor la acțiunile
de luptă, a omis să examineze cererea sa în modul corespunzător.
Astfel, în prezenta cerere este formulată o acțiune în obligare, pentru
admiterea căreia sunt necesare întrunirea cumulativă a două condiții: actul
administrativ de respingere a solicitării să fie ilegal, iar revendicarea
pretenției reclamantului să fie întemeiată. În această ordine de idei, cu privire
la examinarea succesivă a celor două condiții, invocă reclamantul că potrivit
art.9 alin.(2) Cod administrativ, prin cerere se solicită emiterea unui act
administrativ individual sau efectuarea unei operațiuni administrative.
Prin cererea adresată la 15 mai 2019, Consiliului Național pentru
Determinarea Dezabilității și Capacității de Muncă, reclamantul a solicitat
constatarea dizabilității urmare a participărilor la acțiunile de luptă pentru
apărarea Independenței și Integrității teritoriale ale Republicii Moldova.
Totodată, actele cauzei și ale dosarului administrativ atestă că în
termenul stabilit de lege, cererea nu a fost soluționată, nefiind emisă o
deciziei de admitere sau respingere a solicitării, fapt care în temeiul art.64
alin.(2) Cod administrativ se consideră drept respingere a cererii.
În această ordine de idei, consideră că, în vederea constatării stării de
fapt și elucidării tuturor circumstanțelor cauzei și anume, constatarea
dizabilității urmare a participării la acțiunile de luptă pentru apărarea
Independenței și Integrității teritoriale a Republicii Moldova, autoritatea
publică pârâtă, urma să întreprindă toate măsurile legale pentru verificarea
temeiniciei cererii formulate de Sergiu Gîrlea.
Conchide că, omisiunea autorității publice de a iniția și a desfășura
procedura administrativă, de a cerceta starea de fapt, de a supune aprecierii
probele și argumentele invocate de reclamant, reprezintă o derogare de la
principiile enunțate, autoritățile nu și-au îndeplinit obligația de a acționa în
timp util și în mod corespunzător, și consecvent, această omisiune urmând a
fi calificat ca un refuz ilegal de respingere a solicitării.
Consideră că, în baza tuturor actelor pe care le deține autoritatea
publică pârâtă și cele prezentate de reclamant în cadrul procedurii
5
administrative, pârâtul dispunea de capacitatea reală de a stabili
circumstanțele importante pentru soluționarea cazului, faptele fiind probate.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 25 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, acțiunea în contencios administrativ a reclamantului Sergiu Gîrlea
împotriva Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și
Capacității de Muncă, Ministerului Muncii și Protecției Sociale al Republicii
Moldova, Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoane terțe: Serviciul de
Informații și Securitate, AO ”Mișcarea Refugiaților Transnistreni” privind
obligarea Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și
Capacității de Muncă să examineze și soluționeze cererea reclamantului
Gîrlea Sergiu din 15 mai 2019, cu emiterea actului administrativ cu privire
la acordarea/stabilirea gradului de dizabilitate a reclamantului ca fiind
obținut în rezultatul acțiunilor de luptă pentru apărarea Independenței și
Integrității teritoriale ale Republicii Moldova; obligarea Casei Naționale de
Asigurări Sociale să stabilească pensia reclamantului Sergiu Gîrlea prin
reexaminarea acesteia în modul stabilit de legislația în vigoare, pentru
categoria persoanelor cu dizabilitate obținută în rezultatul acțiunilor de luptă
pentru apărarea Independenței și Integrității teritoriale ale Republicii
Moldova, încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 5000
lei, s-a respins.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 8 noiembrie 2023, Sergiu Gîrlea a depus cerere de apel împotriva
hotărârii din 25 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii din 25 octombrie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu pronunțarea unei noi decizii
prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu
Gîrlea.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 5 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Sergiu Gîrlea. S-a menținut hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani, din 25 octombrie 2023 în cauza civilă la acțiunea
în contencios administrativ înaintată de Sergiu Gîrlea împotriva Consiliului
Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă,
Ministerul Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova, Casei
Naționale de Asigurări Sociale, persoane terțe Serviciul de Informații și
6
Securitate, AO „Mișcarea Refugiaților Transnistreni” cu privire la obligarea
examinării cererii din 15 mai 2019, obligarea stabilirii pensiei.
În motivarea soluției, instanța de apel a considerat concluzia primei
instanțe ca fiind una legală și întemeiată.
Completul judiciar a reitera faptul că modalitatea și condițiile de
determinare a dizabilității și capacității de muncă a cetățenilor a fost stabilită
prin Instrucțiunea privind modul de determinare a dizabilității și capacității
de muncă, aprobată prin Anexa nr. 3 a hotărârii Guvernului nr. 357 din 18
aprilie 2018, reținând prevederile pct. 2, pct. 26, pct. 31, pct. 44 subpct. 5,
pct. 45 din Instrucțiunea menționată.
De asemenea a notat și prevederile art. 22 din Legea privind sistemul
public de pensii nr, 156-XVI din 14 octombrie 1998.
Curtea de Apel Chișinău a reținut drept temeinică concluzia instanței
de fond cu referire la netemeinicia acțiunii înaintate de reclamantul Sergiu
Gîrlea, în condițiile în care, prin Certificatul de încadrare în grad de
dizabilitate n. CI2304885 din 1 februarie 2023, emis de Consiliul Național
pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă i s-a stabilit
reclamantului cauza dizabilității: - Afecțiune legată de serviciul militar sau
cel special, fiind încadrat în grad de dizabilitate - grad mediu, iar în sensul
enunțat s-a constatat valorificarea dreptului reclamantului în partea stabilirii
cauzei dizabilității, conform cerințelor înaintate prin cererea de concretizare
a cererii de chemare în judecată, susținută în cadrul ședinței de examinare a
cauzei în instanța de fond.
Totodată, au fost apreciate ca fiind juste concluziile instanței de fond
și cu referire la imposibilitatea expunerii și soluționării cerințelor ce se referă
la dezacordul reclamantului cu decizia prin care i-a fi fost stabilit un alt grad
de invaliditate. Or, pe parcursul cercetării judecătorești de către reclamant,
ultima cerere de concretizare a fost depusă la data de 27 ianuarie 2022,
solicitând: obligarea Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității
și Capacității de Muncă să examineze și soluționeze cererea reclamantului
Sergiu Gîrlea din 15 mai 2019, cu emiterea actului administrativ cu privire
la acordarea/stabilirea gradului de dizabilitate a reclamantului ca fiind
obținut în rezultatul acțiunilor de luptă pentru apărarea Independenței și
Integrității teritoriale ale Republicii Moldova; obligarea Casei Naționale de
Asigurări Sociale să stabilească pensia reclamantului Sergiu Gîrlea prin
reexaminarea acesteia în modul stabilit de legislația în vigoare, pentru
categoria persoanelor cu dizabilitate obținută în rezultatul acțiunilor de luptă
pentru apărarea Independenței și Integrității teritoriale a Republicii
7
Moldova; încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 5000
lei.
Iar, invocarea în pledoariile prezentate a dezacordului cu gradul mediu
de dizabilitate stabilit nu poate fi reținut ca o pretenție care urma a fi
soluționată, or în conformitate cu prevederile art.235 Cod de procedură
civilă, participanții la pledoarii nu au dreptul să apeleze în luările lor de
cuvânt la circumstanțe neexaminate de instanță și nici la probe neelucidate
în ședință de judecată dacă nu s-au referit la astfel de circumstanțe și probe
în declarațiile lor de până la finalizarea examinării cauzei în fond.
Prin urmare, instanța de apel nu a reținut argumentele apelantului,
deoarece acesta interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar
concluzia primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor
de drept material cu aprecierea juridică cuvenită a probelor.
Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul
apelantului precum că hotărârea primei instanțe este una ilegală, reținând că
hotărârea primei instanțe este una legală, motivată și bine argumentată,
făcând referire la normele de drept material și procedural, dând o apreciere
probelor prezentate de către părți, determinând circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea cauzei, care au fost și care n-au fost stabilite,
apreciind corect caracterul raportului juridic dintre părți, aplicând legea
aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii, având o motivație și
o analiză clară.
Completul judiciar a respins ca fiind neîntemeiată și critica apelantului
precum că, instanța de fond nu a dat o apreciere corectă probelor acumulate,
menționând că, rolul activ exercitat de instanță, în deslușirea corectă a
raportului dintre părți, este evident manifestat, în condițiile analizei
apărărilor reclamantului exprimate pe cale incidentală, dar, în cadrul fixat de
reclamant și în limitele obiectului dedus judecății.
Astfel a concluzionat că, prima instanța a examinat cauza sub toate
aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de
fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează
raportul juridic, creând participanților la proces, condiții obiective și
echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt
ce se încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces echitabil, garantat
și asigurat prin art. 6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor
Omului.
În acest context, a respins argumentele invocate de către apelant,
indicând că sunt neîntemeiate și pur declarative. Or, simpla nemulțumire a
8
părților de soluția adoptată de instanțele inferioare, nu poate constitui motiv
de admiterea a cererii de apel, dacă nu este invocat sau dacă din conținutul
apelului nu se întrezărește vreunul din temeiurile de apel expres prevăzute
de lege, iar prin prisma jurisprudenței CtEDO, apelul trebuie să fie efectiv,
adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.
Prin urmare Curtea de Apel Chișinău, a conchis că, prima instanța just
a stabilit circumstanțele cauzei și a aplicat normele legale, ajungând la
concluzia cu privire la respingerea acțiunii, iar careva temei legal pentru
casarea hotărârii n-a fost stabilit în instanța de apel.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 9 august 2024, Sergiu Gîrlea a depus cerere de recurs împotriva
hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 25 octombrie 2023 și
deciziei Curții de apel Chișinău din 5 iunie 2024, solicitând admiterea cererii
de recurs, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
din 25 octombrie 2023 și deciziei Curții de apel Chișinău din 5 iunie 2024,
cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral cerere de chemare
în judecată depusă.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a reiterat cele invocate în cererea de chemare
în judecată concretizată și cererea de apel, suplimentar a indicat că,
considerăm că instanța de fond și apel au respins cererea de chemare în
judecată depusă de Sergiu Gîrlea, ilegal, deoarece hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani, din 25 octombrie 2023, este în contradicție cu
cerințele art.239 Cod procedură civilă al Republicii Moldova, privind
legalitatea și temeinicia actului judiciar și în contradicție cu pct. 45, cap. IV
din Instrucțiunea privind determinarea gradului de dizabilitate (Anexa 3 la
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.357 din 18 aprilie 2018 „Cu
privire la determinarea dizabilității”), și art.16 alin.10 a Legii Republicii
Moldova privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități nr.60 din
30 martie2012.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 30 august 2024, reprezentatul intimatului Casa
Națională de Asigurări Sociale a solicitat respingerea recursului depus de
Sergiu Gîrlea.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
9
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 24 iulie 2024 recurentului a fost
notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la
materialele cauzei (f. d. 80, V-III).
10
Cererea de recurs a fost depusă la data de 9 august 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Sergiu Gîrlea, conține obiecții de fapt și de drept similare
celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către
Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
11
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla
trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea
pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Sergiu Gîrlea.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
12