3ra-307/24 — demolarea constructiilor neautorizate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- demolarea constructiilor neautorizate
- Temei legal
- art. 245 alin. 1 lit. d Cod Administrativ
3ra-307/24 — demolarea constructiilor neautorizate (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Primăria mun.
Chișinău și Consiliul municipal Chișinău,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Consiliul mun. Chișinău și Primăria
mun. Chișinău către Vitalie Perciun, terț Agenția Servicii Publice cu
privire la demolarea construcțiilor neautorizate cu eliberarea terenului
ocupat abuziv,
împotriva deciziei din 31 ianuarie 2024 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-307/24
NR. PIGD 2-19108779-01-3ra-02042024)
Instanța de apel nu a furnizat o motivare adecvată și clară la toate
argumentele și circumstanțele invocate.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Sîrbu,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru,
4 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Primăria mun. Chișinău
și Consiliul municipal Chișinău,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 iunie 2019, Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău au
depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vitalie Perciun, intervenient
accesoriu Agenția Servicii Publice cu privire la demolarea gardului din piatră
edificat neautorizat pe terenul ocupat abuziv din str. Lămâiței mun. Chișinău, cu
numărul cadastral xxx și eliberarea terenului ocupat abuziv.
În motivarea acțiunii, a indicat că la 10 ianuarie 2019, serviciul respectiv al
Consiliului municipal Chișinău a exercitat un control privind folosirea rațională și
după destinație a resurselor funciare din municipiul Chișinău, în rezultatul căruia
s-a constatat că Vitalie Perciun, proprietarul imobilului, fără a efectua coordonările
respective cu serviciile abilitate, în lipsa deciziei Consiliului municipal Chișinău
privind atribuirea terenului, a ocupat ilegal lotul de pământ cu numărul cadastral
xxx, din str. Lămâiței, mun. Chișinău.
A menționat că, conform deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 4/15
din 13 mai 2014, terenul ocupat ilegal, cu suprafața totală de circa 0,1145 ha, din
str. Lămâiței mun. Chișinău, constituie proprietate municipală. Pe perimetru,
terenul ocupat abuziv este îngrădit cu un gard din piatră, edificat neautorizat.
A precizat că, prin acapararea terenurilor din domeniul privat, administrației
publice locale i-a fost adus un prejudiciu material. Iar, potrivit borderourilor de
calcul al prețului estimativ pentru vânzarea terenului (liber de construcții), costul
terenului cu suprafața de 1145 m2 ocupat abuziv constituie 245 030 lei.
A explicat că, în calitate de proprietar al terenului și ca instituție responsabilă
pentru demararea lucrărilor de organizare a lucrărilor de interes public, Consiliul
municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău intervine cu prezenta acțiune
fața de pârâți, în vederea înlăturării obstacolelor în folosirea lotului de pământ și
demolarea construcțiilor edificate neautorizat.
La 7 octombrie 2020, avocatul Raisa Morozan, acționând în interesele lui
Vitalie Perciun, a depus cerere reconvențională către Consiliul mun. Chișinău,
Primăria mun. Chișinău, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice cu privire
1
la declararea nulității actului de constatare pe teren și repunerea părților în situația
anterioară.
În motivarea cererii a indicat că, actul contestat prin acțiunea
reconvențională constituie actul-temei pe care reclamantul autoritate publică își
întemeiază acțiunea.
A explicat că, la 13.12.2019 pârâtul-reclamant a înaintat către reclamantul-
pârât cerere prealabilă privind declararea nulității Actului de constatare pe teren
nr.01/2019 din 10.01.2019, înregistrat cu numărul de intrare P-1174/2/19. Însă,
Primăria a oferit un răspuns evaziv, cu nr. de ieșire 01/1-09-161 din 27.01.2020, la
cererea prealabilă privind declararea nulității Actului de constatare pe teren
nr.01/2019 din 10.01.2019.
A menționat că, potrivit Actului de constatare pe teren cu nr. 01/2019 din
10.01.2019 autoritatea a enunțat ocuparea ilegală de către Vitalie Perciun a unui
teren cu suprafața de circa 0,1145 ha din str. Lămâiței (număr cadastral xxx,
proprietate municipală) prin îngrădirea terenului cu un gard edificat neautorizat și
a dispus „achitarea prejudiciilor materiale pentru ocuparea ilegală a terenurilor,
demolarea construcției edificate neautorizat, eliberarea terenului ocupat abuziv și
aducerea lui în starea bună pentru folosință”.
A explicat, că de fapt pereții de sprijin împotriva alunecărilor, numiți în actul
constatator drept „gard”, au fost construiți în mod autorizat în conformitate cu
prevederile Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcție nr. 163 din
09.07.2010, în prezența certificatului de urbanism pentru proiectare nr.675i/15 din
11.12.2015 și planul de situație a terenului, precum și autorizației de construire
nr.44- 6/16 din 18.04.2016 și planul de organizare a șantierului.
A reiterat că, pe lângă faptul că pereții de sprijin sunt amplasați în mod legal,
aceștia au fost amplasați în scopul protejării persoanelor din zona dată (a casei de
locuit individuale ce aparține cu drept de proprietate lui Vitalie Perciun, și a
vecinului din partea din vale a imobilului) împotriva alunecărilor de teren și cu
scopul protejării/conservării naturii.
A menționat că, autoritatea - proprietar al terenului cu nr. cadastral xxx
(Consiliul Municipal Chișinău, Primăria municipiului Chișinău) este cea care a și
eliberat actele de autorizare a amplasării pereților de sprijin împotriva alunecărilor,
astfel automat se prezumă acordul proprietarului cu privire la suprafața de teren pe
care se vor amplasa pereții de sprijin, forma acestora. În aceste circumstanțe fapta
imputată de îngrădire cu scop de ocupare este una neîntemeiată, atât timp cât pereții
de sprijin au fost amplasați cu acordul proprietarului terenului și cu respectarea
cadrului legal de amplasare a acestuia.
2
A concluzionat că, constatarea agentului constatator precum că pereții de
sprijin sunt amplasați în mod ilegal, este una nefondată ce nu corespunde realității,
și în consecință și concluzia cu privire la necesitatea de demolare și reparare a
prejudiciului este una greșită. Prin dispunerea acestei acțiuni se afectează grav
principiul securității juridice garantat inclusiv de art. 6 CEDO.
A conchis că, actul de constatare pe teren cu nr. 01/2019 din 10.01.2019,
conținând constatări și concluzii false, este un act lovit de nulitate potrivit codului
administrativ art.141, care statuează că, un act administrativ individual este nul
dacă conține un viciu deosebit de grav și acest lucru este evident în cadrul aprecierii
concludente a tuturor circumstanțelor care se iau în considerare.
În final, pârâtul-reclamant Vitalie Perciun solicită declararea nulității Actului
de constatare pe teren cu nr. 01/2019 din 10.01.2019 și repunerea părților în situația
anterioară.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 24 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Consiliul mun. Chișinău
și Primăria mun. Chișinău către Vitalie Perciun, terț Agenția Servicii Publice cu
privire la demolarea construcțiilor neautorizate cu eliberarea terenului ocupat
abuziv, precum și acțiunea reconvențională depusă de Vitalie Perciun împotriva
Consiliului municipal Chișinău și Primăriei municipiului Chișinău, intervenient
accesoriu Agenția Servicii Publice cu privire la declararea nulității actului de
constatare pe teren și repunerea părților în situația anterioară.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 29 decembrie 2021, avocatul stagiar Raisa Morozan în interesele lui
Vitalie Perciun a depus apel nemotivat, ulterior motivat, împotriva hotărârii primei
instanțe, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 24 decembrie 2021, cu pronunțarea unei noi hotărâri
de respingere a acțiunii inițiale și de admitere a acțiunii reconvenționale.
La 12 ianuarie 2022, Consiliul mun. Chișinăul și Primăria mun. Chișinău a
depus apel nemotivat, ulterior motivat, împotriva hotărârii primei instanțe,
solicitând admiterea cererii de apel, casarea parțială a hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 24 decembrie 2021, cu pronunțarea unei noi hotărâri
de admitere a acțiunii inițiale.
3
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 31 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins
cererile de apel declarate de Consiliul mun. Chișinăul, Primăria mun. Chișinău și
Vitalie Perciun, cu menținerea hotărârii din 24 decembrie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că hotărârea primei instanțe
este întemeiată, a fost adoptată cu aprecierea corectă a probelor administrate și
aplicarea justă a normelor de drept material.
Din analiza materialelor pricinii, instanța de apel a stabilit cu certitudine
faptul că, Vitalie Perciun este proprietarul terenurilor cu numerele cadastrale
0100215.561 din str. Mărțișor 8 și nr. 0100215.312 din str. Lămâiței, mun.
Chișinău.
În nemijlocita apropiere/vecinătate a terenurilor menționate este amplasat
terenul cu nr. cadastral 0100215.747, pe perimetrul căruia Vitalie Perciun a
construit un gard din piatră sau pereți de sprijin împotriva alunecărilor de teren.
Potrivit deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.4/15 din 13 mai 2014,
terenul cu numărul cadastral xxx, din str. Lămâiței, mun.Chișinău, constituie
proprietate municipală.
Potrivit planului urbanistic de detaliu, elaborat de „Global Arhconinvest”
SRL în anul 2015, teritoriul examinat (din perimetrul străzilor Mărțișor, Mărășești,
Măcieșilor și hotarul mun. Chișinău) se referă la categoria de terenuri cu
predispunere la alunecări de pământ.
La 11 decembrie 2015, de către Primăria mun. Chișinău a fost eliberat
certificatul de urbanism pentru proiectare nr.675i/15, în scopul elaborării
documentației de proiect pentru construirea pereților de sprijin împotriva
alunecărilor de teren, în scopul protejării imobilului locativ deținut în proprietate,
din str. Mărțișor nr.8, mun. Chișinău. Totodată, de către arhitectul-șef interimar al
mun. Chișinău, dl Ion Carpov, a fost aprobat planul de situație a terenului, cu
indicarea convențională a amplasării pereților de sprijin ce urmează a fi ridicați.
Astfel, la 18 aprilie 2016 de către Primăria mun. Chișinău a fost eliberată
autorizația de construire nr. 44-6/16, potrivit căreia se autorizează executarea
lucrărilor de construire a pereților de sprijin împotriva alunecărilor de teren, în
scopul protejării imobilului locativ deținut în proprietate, din str. Mărțișor, nr.8,
mun. Chișinău. Documentația de proiect a fost elaborată în baza certificatului de
urbanism pentru proiectare nr.675i/15 din 11.12.2015. Ca anexă la autorizația de
construire a fost elaborat planul de organizare a șantierului, aprobat de către
arhitectul-șef interimar al mun. Chișinău.
4
Reieșind din conținutul procesului verbal de recepție finală nr. 271 din
27.12.2017, obiectivul în cauză (pereții de sprijin împotriva alunecărilor de teren)
a fost recepționat de către comisie în baza recomandărilor stipulate în certificatul
de urbanism nr.675i/15 din 11.12.2015 și autorizației de construcție nr.44-C/16 din
18.04.2016. În acest sens a fost elaborat și planul topografic de recepție finală a
construcției pereților de sprijin.
La 10 ianuarie 2019, de către specialistul principal în cadrul Direcției
generale arhitectură, urbanism și relații funciare, dl Vasile Ungureanu, a fost
întocmit actul de constatare pe teren nr.01/2019, potrivit căruia Vitalie Perciun,
proprietarul imobilului din str. Mărțișor 8, a ocupat ilegal un lot de teren cu
suprafața de circa 0,1145 ha, din str. Lămâiței (nr.cadastral xxx), ce constituie
proprietate municipală. Iar pe perimetru, terenul ocupat abuziv l-a îngrădit cu un
gard din piatră, edificat neautorizat.
Instanța de apel a conchis că circumstanțele importante pentru soluționarea
pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin de către prima instanță.
Cu referire la acțiunea înaintată de Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun.
Chișinău, instanța de apel a reținut că, obiect al cererii de chemare în judecată este
demolarea gardului din piatră edificat neautorizat de pe terenul ocupat abuziv, din
str. Lămâiței, mun. Chișinău, cu numărul cadastral xxx și eliberarea terenului cu
numărul cadastral xxx, cu suprafața de 0,1145 ha, din str. Lămâiței mun. Chișinău.
Instanța de apel a constată că, autoritatea publică nu a prezentat probe
pertinente și concludente care ar demonstra faptul că Vitalie Perciun ar fi ocupat
ilegal terenul menționat. Or, pereții de sprijin sau gardul de piatră, cum este numit
de către autoritatea publică, au fost construiți cu scop de consolidare, pentru
evitarea alunecărilor de teren ce pot pune în pericol viața și sănătatea locatarilor,
precum și integritatea construcțiilor din vecinătate, dar nu cu scopul de a acapara
ilegal terenul respectiv.
Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate constatările primei instanțe că,
pereții de sprijin împotriva alunecărilor de teren au fost amplasați conform
documentației tehnice aprobate de către arhitectul-șef al mun.Chișinău, în baza
certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 675i/15 din 11.12.2015 și
autorizația de construire nr.44-6/16 din 18.04.2016.
În plus, instanța de apel a evidențiat că prin cererea din 18 decembrie 2019,
adresată Primăriei mun. Chișinău, Vitalie Perciun și-a manifestat voința de a
procura terenul cu suprafața de circa 0,1877 ha, parte componentă a terenului cu
numărul cadastral xxx din str. Lămîiței, mun. Chișinău.
5
În contextul celor reținute, instanța de apel a conchis că, prima instanță
întemeiat a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii înaintate de Consiliul mun.
Chișinău și Primăria mun. Chișinău.
Referitor la acțiunea reconvențională înaintată de Vitalie Perciun cu privire
la declararea nulității actului de constatare pe teren cu nr. 01/2019 din 10.01.2019,
instanța de apel a reținut că, prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat
Codul Administrativ al Republicii Moldova. În aceeași ordine de idei, reiterând
prevederile art. 258 alin. (3) Cod Administrativ, a judecat apelul conform
reglementărilor anterioare intrării în vigoare a noilor reglementări procedurale.
La caz, instanța de apel reiterând prevederile art. 1, 3, 14, 16, 26 alin. (1) al
Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, precum și art. 3 alin. (2),
14 alin. (2) lit. b) – f), 29 alin. (1) al Legii privind administrația publică locală nr.
436 din 28.12.2006, a relevat că actul de constatare pe teren nr. 01/2019 din 10
ianuarie 2019, a fost emis de către autoritatea publică în strictă conformitate cu
prevederile legale, iar careva temeiuri ce ar duce la nulitatea acestuia nu au fost
constatate.
Reieșind din cadrul legal pre citat, raportat la materialele cauzei, instanța de
apel a ajuns la concluzia temeiniciei soluției primei instanțe, prin care a fost
respinsă acțiunea înaintată de către Vitalie Perciun.
În final, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a aplicat normele
de drept care se referă speței, a dat apreciere completă obiectivă și sub toate
aspectele probelor, iar hotărârea dată este legală și întemeiată, adoptată cu
respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 22 martie 2024, Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău
declară recurs împotriva deciziei din 31 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor instanțelor ierarhic
inferioare și emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să
fie admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, invocă că decizia instanței de apel în partea
respingerii acțiunii inițiale este neîntemeiată, nefondată si lipsită de suport juridic,
având la baza examinarea neobiectivă a cauzei, fiind emisă cu aplicarea eronată a
normelor de drept material, inclusiv nefiind constatate si elucidate pe deplin
circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței
expuse în decizie, sânt în contradicție cu circumstanțele cauzei.
6
Consideră că, instanța de apel nu a cercetat pe deplin circumstanțele de fapt
a cauzei, argumentele prezentate de reprezentantul Primarului General al mun.
Chișinău si a Consiliului mun. Chișinău, a apreciat vădit nerezonabil probele din
dosar, emițând o hotărâre arbitrară și contrară cadrului legal, jurisprudenței
uniforme a Curții de Supreme de Justiție și contrar principiului res judicata.
Remarcă că, instanța de apel prin decizia sa eronat constată că pe perimetrul
terenului cu nr. cadastral xxx este construit gardul din piatră sau pereți de sprijin
împotriva alunecărilor de teren. De fapt, recurenții au indicat, argumentat și
prezentat probe că terenul respectiv, care reprezintă proprietate municipală, este
îngrădit cu gard din piatră și astfel terenul este ocupat abuziv, fără careva
permisiuni din partea proprietarului Consiliul municipal Chișinău, în lipsa deciziei
privind repartizarea terenului și astfel limitând proprietarul de folosința bunului
său.
Evidențiază că, în acest sens a fost prezentat actul de constatare în teren nr.
01/2019 din 10.01.2019 în care se indică și este stabilit cu certitudine că lotul nr. 3
cu suprafața de 1 145 mp a fost acaparat de către Vitalie Perciun.
În plus, reține că la materialele cauzei a fost anexată hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru nr. 5r-904/2019 din 24.05.2019 definitivă și irevocabilă,
prin care instanța a constatat că de către Vitalie Perciun - proprietarul imobilului
din str. Mărțișor 8, fără a efectua coordonările respective cu serviciile abilitate, în
lipsa deciziei Consiliului municipal Chișinău privind repartizarea terenurilor, a fost
ocupat ilegal un lot de pământ cu suprafața de circa 0,1 145 ha, din str. Lămâiței
(cod cadastral xxx), teren proprietate municipală. Pe perimetru, terenul ocupat
abuziv este îngrădit cu un gard din piatră, edificat neautorizat.
Relevă că, instanța de apel a omis aplicarea principiului res judicata și, prin
decizia emisă, nu s-a pronunțat asupra hotărârii menționate. Totodată, în mod
nefondat, s-a susținut că Vitalie Perciun a edificat gardul din piatră fără intenția de
a acapara ilegal terenul în cauză. Aceste constatări sunt contrare atât principiului
autorității de lucru judecat, cât și circumstanțelor de fapt și de drept reținute în
cauză.
Evidențiază că, planul/schema de situație a terenului, aprobată de arhitectul-
șef interimar al municipiului Chișinău, dl Ion Carpov (anexă la certificatul de
urbanism pentru proiectare nr. 675i/15), indică suprafața de teren destinată
amenajării și consolidării împotriva alunecărilor de teren (hotarul terenului
nesistematizat). Acest document nu stabilește amplasarea convențională a pereților
de sprijin ce urmează a fi edificați, așa cum a fost eronat interpretat de către Curtea
de Apel.
7
Notează că, atât procesului verbal de recepție finală nr. 271 din 27.12.2017
cât și planul topografic la care se referă instanța de apel nu anulează faptul că
terenul proprietate municipală cu nr. cadastral xxx este ocupat abuziv. Mai mult,
din planul topografic este clar că pereții de sprijin de fapt au altă configurație,
contrar schiței de proiect avizată la 29.10.2015 de către DGAURF îngrădind terenul
municipal și astfel limitând accesul proprietarului la teren.
Subsecvent, enunță că recurenții au prezentat probe pertinente și suficiente
care demonstrează ocuparea ilegală și abuzivă a terenului proprietate municipală
cu nr. cadastral xxx, contrar actelor eliberate de către autoritatea publică locală prin
care s-a permis edificarea pereților de sprijin contra alunecărilor de teren.
Explică că, instanța de apel în mod eronat a indicat că pereții de sprijin
împotriva alunecărilor de teren au fost amplasați pe o porțiune de teren cu nr.
cadastral xxx. Or, APL a indicat și prezentat actul de constatare în teren cât și
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru nr. 5r-904/2019 din 24.05.2019 care
indică clar și cer că terenul este îngrădit și ocupat abuziv. Acest fapt indică că
proprietarul nu poate avea acces la bunul său, acesta fiind îngrădit în totalitate,
pereții din piatră edificați fiind mult mai înalți, extinzându-se pe tot perimetrul
terenului municipal.
Invocă că, soluția instanței de apel contravine inclusiv jurisprudenței
constante și uniforme a Curții Supreme de Justiție, în acest sens exemplifică
deciziile nr. 2ra-1359/20; 2ra-497/21; 2ra-865/21; 2ra-256-22.
În final, conchide că interpretarea eronată a prevederilor legii din decizia
contestată ar crea un precedent periculos în spețele deduse judecății privind puterea
lucrului judecat și a demolării construcțiilor cu abateri de la actele permisive
eliberate.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 3 aprilie 2025, Vitalie Perciun depune referință la recursul declarat și
solicită declararea inadmisibilă a acestuia. Suplimentar, menționează că din
cuprinsul cererii de recurs depusă de reprezentantul Consiliului mun. Chișinău și
Primarului mun. Chișinău, este cert că argumentele invocate în recurs, în esență,
sunt similare și analogice alegațiilor inserate în cerere de apel, asupra cărora
instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător și întemeiat.
Indică că, practica judiciară enumerată în cererea de recurs nu este pertinentă
cazului dedus judecății și nu poate fi acceptată poziția recurentului precum că
hotărârile instanțelor ierarhic inferioare adoptate în prezentul caz sunt contrare
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.
8
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de
către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 193 alin. (3) și (31) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile
de recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii judecătorești,
completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil
să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide,
prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9
judecători.”
Art. 247 din Codul administrativ:
”Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților
la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451 alin.(1) lit. b) și d).
Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se
pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ:
„(1) În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: b) admite recursul, casează integral decizia instanței de apel și trimite
cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.”
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ:
„(2) În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se
examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a
dreptului material.”
9
Art. 4 alin. (2) din Legea privind delimitarea proprietății publice nr. 29 din
05.04.2018:
„(1) Proprietatea publică se constituie din totalitatea bunurilor domeniului public și
domeniului privat ce aparțin cu drept de proprietate statului și unităților administrativ-
teritoriale, dreptul de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra acestora aparținând
Guvernului sau autorităților deliberative ale administrației publice locale/autorității
deliberative a administrației publice a unității teritoriale autonome Găgăuzia.
(2) Din domeniul public fac parte bunurile de interes național și local determinate prin
lege, precum și bunurile care, prin natura lor, sînt de uz sau de interes public.
(3) Bunurile care sînt în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-
teritoriale și care nu fac parte din domeniul public aparțin domeniului privat al statului sau
al unității administrativ-teritoriale.”
Art. 3 lit. c) din Legea cu privire la proprietatea publică a unităților
administrativ-teritoriale nr. 523 din 16.07.1999:
„Obiecte ale dreptului de proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale sînt:
c) bunurile autorităților publice locale și ale administrațiilor unităților administrativ-
teritoriale, terenurile destinate satisfacerii necesităților unităților administrativ-teritoriale,
mijloacele bugetelor unităților administrativ-teritoriale (incluzând mijloacele și fondurile
speciale), valorile mobiliare, fondul locativ (cu excepția celui particular, cooperatist, al
asociațiilor obștești și al căminelor), obiectele din infrastructura tehnică și alte obiecte care
se află pe teritoriul respectiv, cu excepția cazurilor prevăzute de legislație, bunurile
necesare pentru dezvoltarea economică și socială a unității administrativ-teritoriale și
pentru realizarea de către autoritățile administrației publice locale a sarcinilor ce le revin
în conformitate cu legislația privind administrația publică locală.”
Art. 10 alin. (3) din Legea cu privire la proprietatea publică a unităților
administrativ-teritoriale nr. 523 din 16.07.1999:
„(3) Nimeni nu are dreptul să retragă în mod forțat patrimoniul proprietarului public, cu
excepția cazurilor prevăzute de legislația în vigoare, precum și să ceară comasarea
bunurilor acestuia cu bunurile altui proprietar.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului său la 21 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice,
fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.93).
Cererea de recurs a fost depusă la 22 martie 2024. Astfel, că recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs, Completul de judecată
ajunge la concluzia că decizia instanței de apel nu poate fi menținută, or aceasta
prezintă deficiențe în motivare. Conform prevederilor art. 239 din Codul procedură
civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își
întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și
pe probele cercetate în ședință de judecată.
10
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide
că instanța de apel incorect a constatat și elucidat circumstanțele cauzei și probele
prezentate, la caz instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate de părți, în conformitate cu art. 373 alin.(5) din Codul de procedură civilă.
Din materialele cauzei, Completul de judecată constată că Vitalie Perciun
este proprietarul terenurilor cu numerele cadastrale xxx din str. xxx și nr. xxx din
xxx mun. Chișinău.
Potrivit deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.4/15 din 13 mai 2014,
terenul cu numărul cadastral xxx, din str. Lămâiței, mun.Chișinău, constituie
proprietate municipală.
La 18 aprilie 2016, de către Primăria mun. Chișinău a fost eliberată
autorizația de construire nr. 44-6/16, potrivit căreia se autorizează executarea
lucrărilor de construire a pereților de sprijin împotriva alunecărilor de teren, în
scopul protejării imobilului locativ deținut în proprietate, din str. Mărțișor, nr.8,
mun. Chișinău. Potrivit autorizației, lui Vitalie Perciun i s-a oferit posibilitatea
construirii pereților de sprijin cu condiția asigurării pentru municipalitate a
accesului la terenul ce-i aparține.
La fel, potrivit schiței planului lucrărilor ce urmau a fi efectuate, anexată la
documentația înaintată pentru obținerea autorizației de construcție, se vede vizibil
că pereții de sprijin nu urmau a fi ridicați pe tot perimetrul sectorului de
teren.
Potrivit procesului verbal de recepție finală nr. 271 din 27.12.2017,
obiectivul în cauză (pereții de sprijin împotriva alunecărilor de teren) a fost
recepționat de către comisie în baza recomandărilor stipulate în certificatul de
urbanism nr.675i/15 din 11.12.2015 și autorizației de construcție nr.44-C/16 din
18.04.2016.
La 10 ianuarie 2019, de către specialistul principal în cadrul Direcției
generale arhitectură, urbanism și relații funciare, a fost întocmit actul de constatare
pe teren nr.01/2019, potrivit căruia Vitalie Perciun, proprietarul imobilului din str.
Mărțișor 8, a ocupat ilegal un lot de teren cu suprafața de circa 0,1145 ha, din str.
Lămâiței (nr.cadastral xxx), ce constituie proprietate municipală. Iar pe perimetru,
terenul ocupat abuziv l-a îngrădit cu un gard din piatră, edificat neautorizat (f.d.
11-12, Vol. I).
Prin hotărîrea nr. 5r-904/2019 din 24 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, definitivă și irevocabilă, instanța a constatat că de către Vitalie
Perciun - proprietarul imobilului din str. Mărțișor 8, fără a efectua coordonările
respective cu serviciile abilitate, în lipsa deciziei Consiliului municipal Chișinău
privind repartizarea terenurilor, a fost ocupat ilegal un lot de pământ cu suprafața
de circa 0,1 145 ha, din str. Lămâiței (cod cadastral xxx), teren proprietate
municipală (f.d. 22-34, Vol. II).
În acest context, aprecierea instanței de apel privind construcția unui gard
din piatră sau pereți de sprijin împotriva alunecărilor de teren, pe perimetrul
terenului cu nr. cadastral xxx, se întemeiază pe o interpretare vădit nerezonabilă a
înscrisurilor prezente la dosarul cauzei și nu contribuie la clarificarea situației de
11
fapt, care constituie obiectul acțiunii introductive. Or, instanța de apel avea
obligația legală de a clarifica circumstanțele ce necesită a fi probate și de a formula
o concluzie certă și fundamentată cu privire la situația de fapt existentă pe terenul
supus litigiului.
Mai mult decât atît, instanța de apel a reținut că autoritatea publică nu a
prezentat probe pertinente și concludente care să demonstreze că Vitalie Perciun ar
fi ocupat ilegal terenul în cauză. Cu toate acestea, instanța a omis să se pronunțe
asupra hotărârii nr. 5r-904/2019 din 24 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat contrariul celor reținute în
decizia instanței de apel.
Pe de altă parte, instanța de apel a concluzionat că actul de constatare pe
teren nr. 01/2019 din 10 ianuarie 2019, a fost emis de către autoritatea publică în
strictă conformitate cu prevederile legale, iar careva temeiuri ce ar duce la nulitatea
acestuia nu au fost constatate. Astfel, Completul de judecată constată că
raționamentul instanței de apel este contradictoriu, lipsit de argumente întemeiate
și insuficient pentru a clarifica în mod convingător circumstanțele cauzei. Or, în
temeiul actului menționat s-a stabilit cert că Vitalie Perciun, proprietarul imobilului
din str. Mărțișor 8, a ocupat ilegal un lot de teren cu suprafața de circa 0,1145 ha,
din str. Lămâiței (nr.cadastral xxx), ce constituie proprietate municipală.
Într-adevăr, după cum au constatat instanțele ierarhic inferioare,
municipalitatea a emis autorizație de construcție pentru edificarea pereților de
sprijin, însă nu s-a analizat faptul dacă lucrările efectuate au fost în strictă
conformitate cu actele permisive eliberate.
În lumina considerentelor relatate supra, Completul de judecată conchide că
în lipsa unei motivări clare, există incertitudini în ceea ce privește raționamentul
instanței și modul în care a fost aplicată legea materială la caz.
În altă ordine de idei, Completul de judecată subliniază că nu poate fi reținut
raționamentul instanței de apel potrivit căruia, prin cererea din 18.12.2019 adresată
Primăriei mun. Chișinău, Vitalie Perciun și-a fi exprimat intenția de a procura
terenul cu suprafața de circa 0,1877 ha, parte componentă a terenului cu numărul
cadastral xxx din str. Lămîiței, mun. Chișinău. O asemenea interpretare, dacă ar fi
acceptată, ar putea conduce la instituirea unei practici periculoase de validare și
legalizare a ocupărilor abuzive de terenuri.
În plus, instanța de recurs reține că instanța de apel nu a examinat și nu a
oferit un răspuns motivat argumentelor prezentate de APL, potrivit cărora ,,atît
actul de constatare în teren cât și hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru nr.
5r-904/2019 din 24.05.2019 indică clar și cert că terenul supus litigiului este
îngrădit și ocupat abuziv, iar proprietarul d e drept este lipsit de acces la bunul său,
acesta fiind îngrădit în totalitate, pereții din piatră edificați fiind mult mai înalți,
extinzându-se pe tot perimetrul terenului aflat în proprietatea municipală”.
Față de considerentele expuse, instanța de recurs ajunge la concluzia că
soluția adoptată de către instanța de apel nu este suficient de motivată.
Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod
obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei deferite spre
12
soluționare. Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri
motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces
echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în
hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de
către părți întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania,
hotărârea din 21 ianuarie 1999).
Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de
drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur
și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță,
lipsește.
Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată,
justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător
să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac
împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol
dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).
Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și
concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru
rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care
instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai
importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă
acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o
încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că efectul art. 6 § 1 din
Convenție este, inter alia, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a efectua o 12
examinare adecvată a declarațiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia
evaluarea acestora sau a faptului dacă ele sunt relevante pentru decizia sa. Corelând
prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența CtEDO referitor la
obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile, instanța de recurs conchide
că circumstanțele expuse anterior denotă că instanța de apel nu și-a îndeplinit
obligațiile. Iar aceasta nu poate echivala decât cu încălcarea dreptului la un proces
echitabil al recurentei, inclusiv dreptul de acces liber la justiție în raport cu obligația
instanței de „a auzi” justițiabilii, garantat de art. 20 din Constituție și art. 6 § 1 din
Convenție.
În concluzie, în cazul analizat, Completul de judecată consideră că singura
soluție legală și rezonabilă este casarea integrală a deciziei și trimiterea spre
rejudecare a cauzei.
Or, instanța de recurs, în limitele recursului nu poate analiza motivele
invocate în recurs, aceste aspecte urmând a fi apreciate de instanța de apel la
examinarea cauzei în fond.
La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate, să
verifice circumstanțele importante și probele administrate și, reexaminând cauza,
să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul garantat al
participanților la un proces echitabil.
13
Prin urmare, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 2451
alin.(1) lit. d) Cod administrativ, instanța va admite recursul.
Din aceste motive, conform art. 258 alin. (3), art. 248 alin. (1) lit. d) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Primăria mun. Chișinău și Consiliul municipal
Chișinău.
Casează decizia din 31 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în
cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău către Vitalie Perciun,
terț Agenția Servicii Publice cu privire la demolarea construcțiilor neautorizate cu
eliberarea terenului ocupat abuziv.
Restituie cauza spre rejudecare, la Curtea de Apel Centru, în alt complet de
judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
14