2ra-485/24 — Încasarea pensiei de întreținere

La 29 septembrie 2023, Aliona Croitor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeriu Calcatinge cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor Adelina Croitor, născută la 20 octombrie 2012, în sumă bănească fixă în mărime de 3000,00 lei, lunar până la atingerea majoratului copilului minor.

În motivarea cererii de chemare în judecată, Aliona Croitor a indicat că în perioada ******, a întreținut relații de ****** cu Valeriu Calcatinge. Împreună au doi copii: ******, născută pe ****** ******, care este deja majoră, și ****** ******, născută pe ****** ******.

A precizat că, de 9 ani, nu mai locuiește împreună cu pârâtul, iar acesta contribuie la întreținerea copiilor doar la solicitarea ei. Susține că pârâtul lucrează în ******, în domeniul construcțiilor, iar ea se ocupă exclusiv de îngrijirea, educația și întreținerea copiilor, asumându-și toate responsabilitățile financiare și materiale.

De asemenea, a subliniat că, potrivit informațiilor de la Biroul Național de Statistică, valoarea minimă de existență pentru un copil cu vârsta între 7 și 17 ani în anul 2022 a fost de 2749,20 lei.

Reiterează că ambii părinți sunt responsabili în mod egal pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului. Menționează că nu beneficiază de niciun ajutor în întreținerea copilului și că își dorește să asigure toate condițiile necesare pentru educația corespunzătoare și dezvoltarea fizică și psihică normală a acestuia.

Prin urmare, solicită admiterea acțiunii și încasarea de la Valeriu Calcatinge a pensiei pentru întreținerea copilului minor ****** ******, în cuantum de 3000 lei lunar, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată până la atingerea vârstei de 18 ani de către copil, precum și încasarea cheltuielilor de judecată. 1

Instanța de apel, în susținerea opiniei sale, a constatat că, conform certificatului de naștere din ****** ******, eliberat de OSC ******, Valeriu Calcatinge și Aliona Croitor sunt părinții copilului minor ****** ******, născută la ****** ******.

Potrivit materialelor cauzei, copilul este întreținut și educat de către Aliona Croitor, care își îndeplinește atât obligațiile patrimoniale, cât și nepatrimoniale față de acesta. 2

Instanța de apel a subliniat că, în conformitate cu Codul familiei, pensia de întreținere pentru un copil se stabilește pe baza veniturilor părinților și că, deși apelantul a fost informat despre proces, nu a prezentat dovezi relevante că ar fi contribuit la întreținerea copilului sau că ar exista motive întemeiate pentru neplata pensiei alimentare.

Instanța de apel a confirmat că pensia stabilită de prima instanță, în valoare de 3000 lei lunar, este justificată, având în vedere necesitățile copilului pentru o dezvoltare armonioasă și educație.

În acest context, instanța de apel a considerat aplicabile prevederile art. 76 alin. (1) Codul familiei, care conferă instanței de judecată dreptul de a stabili cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar.

Instanța de apel a reținut că, potrivit datelor oficiale ale Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, în semestrul I al anului 2023, minimul de existență pentru copiii cu vârsta între 7 și 17 ani în mediul rural a fost de 3.022 lei lunar. Totuși, instanța de apel a subliniat că această sumă este doar orientativă și nu obligatorie, având în vedere că cheltuielile reale pentru întreținerea unui copil de această vârstă sunt semnificativ mai mari.

De asemenea, instanța a precizat că pensia alimentară trebuie să acopere nu doar nevoile alimentare, ci și cheltuielile pentru educație, locuință și tratamente medicale. În concluzie, Valeriu Calcatinge este obligat să participe în mod egal la întreținerea și educația copilului său.

Completul de judecată conchide că recurentul s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost notificată recurentului și reprezentantului acestuia, avocatului Alexandru Chisnencu, la 3 iunie 2024, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexat la materialele dosarului (f.d. 69), iar cererea de recurs a fost depusă la 15 aprilie 2024 (f.d.74).

Ulterior, în adresa părților a fost expediat copia recursului declarat de Valeriu Calcatinge, reprezentată de avocatul Alexandru Chisnencu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexat la materialele dosarului (f.d.84).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Aliona Croitor nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; 4 e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d) – f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că 5 recursul depus de Valeriu Calcatinge, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu. 34.Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere 6 (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Valeriu Calcatinge, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul declarat de Valeriu Calcatinge, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu, împotriva deciziei din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Oxana Parfeni 7