2ra-485/24 — incasarea pensiei de intretinere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea pensiei de intretinere
- Temei legal
- Recursul vadit neîntemeiat, în temeiul art. 433 1 lit. f Cod de procedura civila
2ra-485/24 — incasarea pensiei de intretinere (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Valeriu Calcatinge,
reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Aliona Croitor împotriva lui Valeriu Calcatinge cu privire la încasarea pensiei
de întreținere,
împotriva deciziei din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-485/24
NR. PIGD 2-23139473-01-2ra-17062024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul vădit neîntemeiat, în temeiul art. 433
(1) lit. f) Cod de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari: jud. A. Romanaș
Curtea de Apel Chișinău: jud. A. Panov, V. Cotorobai, V. Mihaila
2 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Valeriu Calcatinge, reprezentat de avocatul
Alexandru Chisnencu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 septembrie 2023, Aliona Croitor a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Valeriu Calcatinge cu privire la încasarea pensiei pentru
întreținerea copilului minor Adelina Croitor, născută la 20 octombrie 2012, în
sumă bănească fixă în mărime de 3000,00 lei, lunar până la atingerea
majoratului copilului minor.
În motivarea cererii de chemare în judecată, Aliona Croitor a indicat că
în perioada ******, a întreținut relații de ****** cu Valeriu Calcatinge.
Împreună au doi copii: ******, născută pe ****** ******, care este deja
majoră, și ****** ******, născută pe ****** ******.
A precizat că, de 9 ani, nu mai locuiește împreună cu pârâtul, iar acesta
contribuie la întreținerea copiilor doar la solicitarea ei. Susține că pârâtul
lucrează în ******, în domeniul construcțiilor, iar ea se ocupă exclusiv de
îngrijirea, educația și întreținerea copiilor, asumându-și toate
responsabilitățile financiare și materiale.
De asemenea, a subliniat că, potrivit informațiilor de la Biroul Național
de Statistică, valoarea minimă de existență pentru un copil cu vârsta între 7 și
17 ani în anul 2022 a fost de 2749,20 lei.
Reiterează că ambii părinți sunt responsabili în mod egal pentru
dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului. Menționează
că nu beneficiază de niciun ajutor în întreținerea copilului și că își dorește să
asigure toate condițiile necesare pentru educația corespunzătoare și
dezvoltarea fizică și psihică normală a acestuia.
Prin urmare, solicită admiterea acțiunii și încasarea de la Valeriu
Calcatinge a pensiei pentru întreținerea copilului minor ****** ******, în
cuantum de 3000 lei lunar, începând cu data depunerii cererii de chemare în
judecată până la atingerea vârstei de 18 ani de către copil, precum și încasarea
cheltuielilor de judecată.
1
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 18 decembrie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul
Central, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Aliona
Croitor împotriva lui Valeriu Calcatinge, cu privire la încasarea pensiei de
întreținere. S-a dispus încasarea de la Valeriu Calcatinge, în beneficiul
reclamantei Aliona Croitor, a pensiei pentru întreținerea copilului minor
****** ******, născută la 20 octombrie 2012, în cuantum de 3000,00 (trei
mii) lei lunar, începând cu data de 29 septembrie 2023 și până la atingerea
vârstei de majorat a copilului minor. S-a dispus încasarea de la Valeriu
Calcatinge, în beneficiul reclamantei Aliona Croitor, a cheltuielilor pentru
acordarea asistenței juridice, în sumă de 600,00 (șase sute) lei, și a
cheltuielilor pentru efectuarea citării publice, în sumă de 100,00 (o sută) lei.
S-a dispus încasarea de la Valeriu Calcatinge, în beneficiul statului, a taxei
de stat în sumă de 1080,00 (o mie optzeci) lei, în partea pretenției privind
încasarea pensiei de întreținere.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 11 ianuarie 2024, Valeriu Calcatinge, reprezentat de avocatul
Alexandru Chisnencu, a declarat apel împotriva hotărârii din 18 decembrie
2023 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, solicitând admiterea acestuia,
casarea hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi
hotărâri cu dispunerea încasării pensiei de întreținere pentru copilul minor în
cuantum de ½ din minimul de existență pentru copii cu vârsta între 7 și 17
ani, respectiv 1511 lei.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de Valeriu Calcatinge și menținută hotărârea din 18
decembrie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.
Instanța de apel, în susținerea opiniei sale, a constatat că, conform
certificatului de naștere din ****** ******, eliberat de OSC ******,
Valeriu Calcatinge și Aliona Croitor sunt părinții copilului minor ******
******, născută la ****** ******.
Potrivit materialelor cauzei, copilul este întreținut și educat de către
Aliona Croitor, care își îndeplinește atât obligațiile patrimoniale, cât și
nepatrimoniale față de acesta.
2
Instanța de apel a subliniat că, în conformitate cu Codul familiei,
pensia de întreținere pentru un copil se stabilește pe baza veniturilor
părinților și că, deși apelantul a fost informat despre proces, nu a prezentat
dovezi relevante că ar fi contribuit la întreținerea copilului sau că ar exista
motive întemeiate pentru neplata pensiei alimentare.
Instanța de apel a confirmat că pensia stabilită de prima instanță, în
valoare de 3000 lei lunar, este justificată, având în vedere necesitățile
copilului pentru o dezvoltare armonioasă și educație.
În acest context, instanța de apel a considerat aplicabile prevederile
art. 76 alin. (1) Codul familiei, care conferă instanței de judecată dreptul de
a stabili cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită
lunar.
Instanța de apel a reținut că, potrivit datelor oficiale ale Biroului
Național de Statistică al Republicii Moldova, în semestrul I al anului 2023,
minimul de existență pentru copiii cu vârsta între 7 și 17 ani în mediul rural
a fost de 3.022 lei lunar. Totuși, instanța de apel a subliniat că această sumă
este doar orientativă și nu obligatorie, având în vedere că cheltuielile reale
pentru întreținerea unui copil de această vârstă sunt semnificativ mai mari.
De asemenea, instanța a precizat că pensia alimentară trebuie să
acopere nu doar nevoile alimentare, ci și cheltuielile pentru educație, locuință
și tratamente medicale. În concluzie, Valeriu Calcatinge este obligat să
participe în mod egal la întreținerea și educația copilului său.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 aprilie 2024, Valeriu Calcatinge, reprezentat de avocatul
Alexandru Chisnencu, a declarat recurs împotriva deciziei din 27 martie a
Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi decizii care să stabilească pensia de întreținere pentru
copilul minor în cuantum de ½ din minimul de existență pentru copii între 7
și 17 ani, respectiv 1511 lei.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul Valeriu Calcatinge, reprezentat de
avocatul Alexandru Chisnencu a susținut că instanțele de fond și apel au
apreciat arbitrar probele, ceea ce a dus la o soluționare greșită a cauzei. Suma
de 3.000 MDL stabilită pentru pensia de întreținere este considerată
3
inechitabilă și împovărătoare pentru recurent. Acesta a solicitat modificarea
hotărârii pentru a asigura un echilibru între părți și stabilirea unei pensii de
întreținere mai corecte, corespunzătoare jumătate din minimul de existență
pentru copiii cu vârsta între 7 și 17 ani în mediul rural pentru anul 2023 (adică
1.511 MDL).
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurentul s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost notificată recurentului și
reprezentantului acestuia, avocatului Alexandru Chisnencu, la 3 iunie 2024,
fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexat la materialele dosarului
(f.d. 69), iar cererea de recurs a fost depusă la 15 aprilie 2024 (f.d.74).
Ulterior, în adresa părților a fost expediat copia recursului declarat de
Valeriu Calcatinge, reprezentată de avocatul Alexandru Chisnencu, cu
înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data
primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexat
la materialele dosarului (f.d.84).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,
Aliona Croitor nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
4
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d) – f) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și
aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta
s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
5
recursul depus de Valeriu Calcatinge, reprezentat de avocatul Alexandru
Chisnencu, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de apel care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
34.Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
6
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Valeriu
Calcatinge, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu, ca fiind
inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul declarat de Valeriu Calcatinge, reprezentat
de avocatul Alexandru Chisnencu, împotriva deciziei din 27 martie 2024 a
Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Oxana Parfeni
7