3ra-855/24 — cu privire la anularea refuzului si obligarea la acordarea azilului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea refuzului si obligarea la acordarea azilului
- Temei legal
- drepturile procedurale ale partilor, renuntul reclamantei la actiune si incetarea procesului
3ra-855/24 — cu privire la anularea refuzului si obligarea la acordarea azilului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Liliya Ivanova și
avocatul Vitalie Rotaru, în numele și interesele Liliyei Ivanova,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare
în judecată depusă de Liliya Ivanova către Inspectoratul General
pentru Migrație cu privire la anularea refuzului și obligarea la
acordarea azilului,
împotriva deciziei din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel
Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de Liliya Ivanova și
s-a menținut hotărârea din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani,
(Dosarul nr. 3ra-855/24
NR. PIGD 2-23009684-01-3ra-21102024)
Drepturile procedurale ale părților. Renunțul reclamantei la
acțiune și încetarea procesului
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, jud. V. Dodon
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, A. Braga, V. Sîrbu
02 aprilie 2025
Copia corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Liliya Ivanova și
avocatul Vitalie Rotaru, în numele și interesele Liliyei Ivanova
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 19 ianuarie 2023, Liliya Ivanova s-a adresat în judecată cu acțiune
de contencios administrativ împotriva Inspectoratul General pentru Migrație,
prin care a solicitat anularea refuzului și obligarea la acordarea azilului.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că este născută la 29 august
1966, în regiunea Odessa, orașul Iliciovsc, Ucraina și de religie este creștină,
cetățeană a Federației Ruse. Din anul 1996 locuiește pe teritoriul Ucrainei,
având viza de reședință permanentă în Ucraina, regiunea Odessa.
Motivul pentru care a plecat din Federația Rusă este că a divorțat cu
soțul și în vara anului 1996 s-a stabilit cu traiul în Ucraina.
Referitor la motivul solicitării azilului în Republica Moldova a invocat
că, a plecat din Ucraina în luna martie anul 2022 din cauza războiului, iar
când a dorit să revină în Ucraina nu i s-a permis intrarea pe teritoriul țării de
către poliția de frontieră ucraineană, deoarece pașaportul național de
călătorie rusesc era expirat.
A indicat că, motivul pentru care nu dorește și nu poate să se întoarcă
în Federația Rusă este că nu are un loc de trai și nu este țara sa de naștere, iar
în Ucraina o așteaptă mama, fiica și nepoții. La moment nu dorește să se
întoarcă acasă în regiunea Odessa, pe motiv că îi este pusă viața în pericol.
Potrivit deciziei șefului Direcției azil și integrare din 01 noiembrie
2022, s-a decis respingerea cererii solicitantei de azil Liliya Ivanova,
deoarece aceasta nu întrunește condițiile necesare, nu există un risc serios la
care ar putea fi expusă solicitanta (condamnare la moarte sau supunere la o
pedeapsă echivalentă cu aceasta), lipsa comiterii unei infracțiuni pe teritoriul
statului de proviniență a cetățeanului, țara de origine a solicitantei nu a
aplicat tratamente ori pedepse inumane față de aceasta și nu există riscul
realizării acestora la întoarcerea acesteia, s-a concluzionat că solicitanta de
azil nu a fost constrânsă să părăseasă țara sa de origine într-un mod forțat, s-
a apreciat faptul că situația din țara de origine a solicitantei de azil nu prezintă
1
un pericol atât pentru viața cât și pentru securitatea acesteia în cazul
întoarcerii în Ucraina.
Astfel, cererea Liliyei Ivanova nu îndeplinește condițiile necesare
pentru acordarea protecției umanitare conform art. 19 al Legii nr. 270 din 18
decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.
Reclamanta consideră că, decizia în cauză este una neîntemeiată unde
se încalcă grav un șir de principii fundamentale consfințite atât la nivel
național (art. 11 al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008, art. 19 alin. (3) al
Constituției RM) cât și la nivel internațional (art. 5 alin. (1) din CEDO), iar
temeiurile invocate – drept unele formale menite să restrângă nefondat
dreptul la azil a persoanei.
Conform reglementărilor internaționale, statutul de refugiat poate fi
acordat acelor persoane, care având temeri întemeiate de a fi persecutate pe
motiv de rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un
anumit grup social, nu pot sau nu doresc protecția țării ale căror cetățeni sau
rezidenți sunt. Refugiatul este o persoană care este lipsită de protecția statului
din care provine și este nevoit să caute această protecție în altă parte.
Singura situație în care s-ar refuza acordarea protecției pe teritoriul
altui stat, ar fi aceea în care circumstanțele obiective ar asigura protecția
alternativă efectivă a solicitantului pe teritoriul statului de origine.
În decizie se concluzionează faptul că solicitantul de azil nu a stabilit,
într-o măsură rezonabilă, că rămânerea în țara de origine ar putea duce la
acte de persecuție îndreptate împotriva sa. Totodată, consideră că Biroul
migrație și azil nu a supus analizei situația reclamantei Liliya Ivanova,
individualizând pericolele reale existente pentru ea în țara de origine, se
observă o adaptare a deciziei unei situații similare a oricărui solicitant de
azil. Astfel, decizia abstract și generalizat reflectă anumite circumstanțe care
nu se referă concret la solicitantul de azil.
Consideră, că în speță, cerințe legale sunt întrunite, adică reclamanta
se află în afara țării de origine, este prezentă și noțiunea de temere bine
întemeiată de a fi persecutată de către autoritățile statului și exisă un risc
serios la care va fi supusă la întoarcerea în țara de origine, mai curând există
certitudinea că va fi persecutată, ceea ce îi pune în pericol nu doar integritatea
corporală, dar și viața.
Direcția integrare refugiați a Biroului migrație și azil a ajuns la
concluzia că reclamanta nu îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea
protecției umanitare conform art. 19 din Legea privind azilul, nr. 270 din 18
decembrie 2008. Consideră că Direcția nu a elucidat pe deplin circumstanțele
2
cazului și nu a ținut cont de reglementările speciale care există și care se
referă la specificul recunoașterii calității de refugiat.
Circumstanțele expuse relevă faptul că Biroul de migrație și azil nu a
aplicat prevederile relevante și necesare și să-i acorde statutul de refugiat.
Consideră că, reclamantei urma să i se acorde o formă de protecție
internațională, și anume, a statutului de refugiat, deoarece în susținerea
solicitării sale aceasta a prezentat suficiente elemente subiective legate de
retrăirile sufletești, însoțite de teamă, pe criterii de etnie și apartenență la un
anumit grup social, temeri pe deplin întemeiate de a deveni o victimă a
persecuției.
Astfel, aprecierea elementului subiectiv este strâns legată de
caracteristica persoanei, deoarece reacția unor persoane aflate în situații
similare pot fi diferite în funcție de puternicele convingeri politice naționale.
Aflarea în continuare în țara sa de origine pe motivele invocate a
devenit imposibilă, precum și întoarcerea ei. Faptul că aceasta deține un
pașaport național și neconstrâns de nimeni a părăsit țara nu este un indicator
al lipsei temerilor și nu constituie un impediment pentru a beneficia de
protecție internațională.
Reclamanta Liliya Ivanova a solicitat, anularea deciziei Biroului
migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne (Inspectoratului General
pentru Migrație) nr. 6112/22/DAI din 01 noiembrie 2022 de respingere a
cererii de azil și obligarea să-i acorde statutul de refugiat.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Liliya Ivanova
împotriva Inspectoratului General pentru Migrație cu privire la anularea
deciziei Direcției azil și integrare a Biroului migrație și azil nr. 6112/22/DAI
din 01 noiembrie 2022 de respingere a cererii de azil și obligarea la acordarea
azilului pe teritoriul Republicii Moldova ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 21 decembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, avocatul
Alexandru Adam, în interesele Liliyei Ivanova, a depus apel nemotivat
împotriva hotărârii din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei
instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărârii de admitere integrală a acțiunii
de contencios depusă de Liliya Ivanova (f.d. 42-43)
3
La 25 martie 2024, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a expediat
prin intermediul poștei electronice pentru notificare avocatului Alexandru
Adam copia hotărârii motivate a primei instanțe, fapt confirmat prin extrasul
din poșta electronica anexat la materialele cauzei (f.d. 51).
La 26 martie 2024, prin intermediul poștei electronice, avocatul
Alexandru Adam, acționând în interesele Liliyey Ivanova, a depus motivarea
apelului împotriva hotărârii primei instanțe. (f.d. 53-58)
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de Liliya Ivanova împotriva hotărârii din 20
decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În susținerea poziției sale, instanța de apel a reținut prevederile art. 17,
alin (1), art. 19, art. 42 alin. (1) și (2), art. 43, art. 44, art. 45, art. 48 și art. 63
alin. (2) lit. a) din Legea privind azilul în Republica Moldova nr. 270 din 18
decembrie 2008.
Reieșind din dispozițiile legale enunțate supra, raportat la
circumstanțele cauzei, instanța de apel a considerat că sunt întemeiate
concluzia primei instanțe, precum că la caz, nu se întrunesc temeiurile legale
pentru acordarea azilului Liliyiei Ivanova, din motiv că ultima nu a justificat
iminența persecutării sale în țara de origine pe principii stabilite de lege
pentru acordarea azilului din partea unor agenții de persecuție sau vătămări
grave, după cum acestea sunt definite de art. 47 al Legii nr. 270/2008,
iminent, existența unei temeri bine întemeiate a reclamantei de a fi
persecutată sau existența riscului real de a fi supusă unor vătămări grave în
țara de origine.
Instanța de apel a notat că pentru admiterii cererii de azil este necesară
efectuarea unei aprecieri individuale, în care solicitantul să demonstreze că
există justificarea temerilor sale de persecuție, la fel, trebuie stabilită o
legătură cauzală între actele de persecuție la care se presupune că a fost supus
solicitantul de azil și decizia sa de a fugi din țară, iar în cazul în care nu se
poate stabili această legătură este dificil de apreciat că acesta are nevoie de
protecția unui alt stat, fapta respectivă nefiind stabilită în prezenta cauză,
contrar aserțiunilor reclamantei invocate în cererea de apel.
Prin urmare, instanța de apel a constatat fără echivoc că este corectă
concluzia primei instanțe cu privire la legalitatea actului administrativ
contestat – decizia Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne
4
(Inspectoratului General pentru Migrație) nr. 6112/22/DAI din 01 noiembrie
2022, iar temeiuri de anulare al acesteia nu se atestă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 04 octombrie 2024, Liliya Ivanova și avocatul Vitalie Rotaru, în
numele și interesele Liliyei Ivanova, a depus recurs motivat împotriva
deciziei din 07 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea
deciziei instanței de apel, cu emiterea unei ni hotărâri de admitere a acțiunii.
SOLICITAREA RECURENTEI
În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărârea instanței
de fond și decizia instanței de apel, considerându-le ilegale și nefondate. Nici
instanța de fond, nici cea de apel nu au examinat complet, obiectiv și sub
toate aspectele această cauză, iar hotărârile ambelor instanțe sunt nefondate.
La 21 octombrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat
intimatului copia recursului depus, creând astfel participanților la proces
condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și
le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele dosarului
(f.d-110-111).
La 17 martie 2025, Liliya Ivanova și avocatul Vitalie Rotaru, în
numele și interesele Liliyei Ivanova, au depus o cerere în temeiul art. 60 alin.
(2), art. 212 alin. (3), (5), art. 265 lit. c) din Codul de procedură civilă, prin
care a solicitat admiterea renunțului la acțiune, pa motiv că Inspectoratul
General pentru Migrație urmează să-i elibereze statutul de protecție
umanitară, pronunțarea unei încheieri de încetarea a procesului. Totodată, a
solicitat emiterea încheierii de admitere a renunțului până la ședința de
judecată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 din Codul administrativ:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.
(2) Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a
treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare din 01 septembrie 2023):
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
5
Art. 248 din Codul administrativ:
„(1) În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: b) admite recursul, casează integral sau parțial hotărârea și/sau
decizia și adoptă o nouă decizie”.
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura
civilă, cu excepția art.169–171.”
Art. 27 din Codul de procedură civilă:
„(1) Disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în
primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul
legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege
modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.”
Art. 75 din Codul de procedură civilă:
„(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt
obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea
însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”
Art. 60 din Codul de procedură civilă:
„(2) Pe tot parcursul examinării cauzei, reclamantul este în drept să renunțe la acțiune,
pârâtul este în drept să recunoască acțiunea, iar părțile pot înceta procesul prin tranzacție
de împăcare.”
Art. 212 din Codul de procedură civilă.
„(3) Dacă renunțarea reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pârât sau
tranzacția părților sunt exprimate în cereri scrise, adresate instanței, ele se anexează la
dosar, fapt menționat în procesul-verbal al ședinței de judecată.
(5) În cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune sau confirmării tranzacției,
instanța judecătorească pronunță o încheiere, prin care dispune încetarea procesului.
Încheierea trebuie să conțină condițiile tranzacției, confirmate de instanță. În cazul
recunoașterii acțiunii de către pârât și admiterii ei de către instanță, se pronunță o hotărâre
de admitere a pretențiilor reclamantului.”
Art. 445 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: d) să admită recursul și să caseze
decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, dispunând încetarea procesului ori
scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art. 265 și 267.”
Art. 265 din Codul de procedură civilă:
„Instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care: c) reclamantul
a renunțat la acțiune, renunțul fiind admis de instanță.”
Art. 266 din Codul de procedură civilă:
„(2) Pronunțând încheierea de încetare a procesului, instanța judecătorească
menționează că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la
același obiect și pe aceleași temeiuri.”
6
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la
04 septembrie 2024, iar la 07 octombrie 2024, prin intermediul poștei
electronice (f.d. 98), instanța ierarhic inferioară a notificat decizia motivată
avocatului recurentei. Astfel, recursul depus la 04 octombrie 2024, a fost
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Instanța de recurs reiterează că la 19 ianuarie 2023, Lilya Ivanova,
reprezentată de avocatul Alexandru Adam, a înaintat o acțiune în contencios
administrativ împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerul Afacerilor
Interne al Republicii Moldova (în prezent Inspectoratul General pentru
Migrație al Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova), solicitând
anularea deciziei nr. 6112/22/DAI din 01 noiembrie 2022, acordarea
statutului de refugiat.
Prin hotărârea din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Liliya Ivanova
împotriva Inspectoratului General pentru Migrație cu privire la anularea
deciziei Direcției azil și integrare a Biroului migrație și azil nr. 6112/22/DAI
din 01 noiembrie 2022 de respingere a cererii de azil și obligarea la acordarea
azilului pe teritoriul Republicii Moldova ca fiind neîntemeiată.
În dezacord cu hotărârea primei instanțe, la 21 decembrie 2023, Lilya
Ivanova, reprezentată de avocatul Alexandru Adam, a depus cererea de apel
nemotivată, iar la 26 martie 2024, prin intermediul poștei electronice, a
înaintat motivarea apelului împotriva hotărârii din 20 decembrie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea
integrală a hotărârii prime instanțe, emiterea unei noi decizii de admitere a
acțiunii.
Prin decizia din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul declarat de Lilya Ivanova. S-a menținut hotărârea din 20
decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
La 04 octombrie 2024, Liliya Ivanova și avocatul Vitalie Rotaru, în
numele și interesele Liliyei Ivanova, au depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei
instanței de apel, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii
înaintate.
Ulterior, la 17 martie 2025, Liliya Ivanova și avocatul Vitalie Rotaru,
în numele și interesele Liliyei Ivanova, au depus o cerere în temeiul art. 60
alin. (2), art. 212 alin. (3), (5), art. 265 lit. c) din Codul de procedură civilă,
prin care au solicitat admiterea renunțului la acțiune, pronunțarea unei
încheieri de încetarea a procesului.
7
Aici instanța de recurs consideră necesar a preciza că cererea Liliyei
Ivanova și avocatului Vitalie Rotaru, în numele și interesele Liliyei Ivanova
de renunț la acțiune conține semnătură olografă a ultimei și a avocatul
acesteia, Vitalie Rotaru. Iar în virtutea împuternicirilor acordate prin
mandatul avocațial seria MA nr. 1202387 din 04 octombrie 2024,
contrasemnate pe verso de reclamantă, avocatul Vitalie Rotaru are dreptul de
a semna și depune cereri (f.d.101).
Instanța de recurs notează că renunțarea la acțiune este un act de
dispoziție unilateral al reclamantei care are drept scop încetarea procesului
și presupune dezicerea reclamantului de la pretențiile înaintate fată de pârât
expuse în cererea de chemare în judecată. Dreptul reclamantei de a renunța
la acțiune rezultă din unul din principiile fundamentale ale procesului și
anume, din principiul disponibilității, în corespundere cu care persoanele
astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunța la
acțiune sau la dreptul pretins, de a recunoaște pretențiile ori de a pune capăt
procesului printr-o tranzacție.
Reclamanta a indicat motivul ce a determinat-o de a renunța la acțiune,
faptul că Inspectoratul General pentru Migrație urmează să-i elibereze
statutul de protecție umanitară.
Totodată, instanța este obligată să verifice dacă actele de dispoziție ale
părților (renunțarea la judecată, la însuși dreptul subiectiv, tranzacția,
recunoașterea acțiunii de către pârât) nu urmăresc un scop ilicit, nu contravin
legii ori încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei,
interesele societății sau ale statului.
În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că în speță, renunțarea la acțiune de către Lilya Ivanova, nu
contravine legii și nu încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale
persoanei, interesele societății sau ale statului, motiv din care se impune
concluzia de a admite acest renunț de la acțiune.
Totodată, în conformitate cu art. 212 alin. (4) din Codul de procedură
civilă instanța de recurs consideră necesar de a explica părților în proces, în
specială părții reclamante, efectele admiterii renunțului la acțiune și încetării
procesului stipulate în art. 266 alin. (2) din Cod de procedură civilă și anume
că, nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la
același obiect și pe aceleași temeiuri.
În conjunctura redată, instanța de recurs ajunge la concluzia de a
admite recursul, a casa decizia din decizia din 04 septembrie 2024 a Curții
de Apel Chișinău și hotărârea din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani și adoptă o nou decizie sub formă de încheiere prin
care admite renunțul la acțiune înaintat de reclamanta Liliya Ivanova și
avocatul Vitalie Rotaru, în numele și interesele Liliyei Ivanova. Totodată,
încetează procesul în cauza de contencios administrativ intentată la cererea
8
de chemare în judecată depusă de Lilya Ivanova împotriva Inspectoratului
General pentru Migrație al Ministerul Afacerilor Interne al Republicii
Moldova cu privire la anularea refuzului, obligarea acordării azilului.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. b), art. 195
din Codul administrativ, art. 265 lit. c), art. 445 alin. (1) lit. d) din Codul de
procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Liliya Ivanova și avocatul Vitalie Rotaru, în
numele și interesele Liliyei Ivanova.
Casează decizia din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și
adoptă o nouă decizie sub formă de încheiere prin care:
Admite renunțul la acțiune înaintat de reclamanta Liliya Ivanova și
avocatul Vitalie Rotaru, în numele și interesele Liliyei Ivanova.
Încetează procesul în cauza de contencios administrativ intentată la
cererea de chemare în judecată depusă de Liliya Ivanova către Inspectoratul
General pentru Migrație cu privire la anularea refuzului și obligarea la
acordarea azilului.
Explică reclamantei Lilya Ivanova că nu se admite o nouă adresare în
judecată a aceleiași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
9