3ra-855/24 — Cu privire la anularea refuzului și obligarea la acordarea azilului

La 19 ianuarie 2023, Liliya Ivanova s-a adresat în judecată cu acțiune de contencios administrativ împotriva Inspectoratul General pentru Migrație, prin care a solicitat anularea refuzului și obligarea la acordarea azilului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că este născută la 29 august 1966, în regiunea Odessa, orașul Iliciovsc, Ucraina și de religie este creștină, cetățeană a Federației Ruse. Din anul 1996 locuiește pe teritoriul Ucrainei, având viza de reședință permanentă în Ucraina, regiunea Odessa.

Motivul pentru care a plecat din Federația Rusă este că a divorțat cu soțul și în vara anului 1996 s-a stabilit cu traiul în Ucraina.

Referitor la motivul solicitării azilului în Republica Moldova a invocat că, a plecat din Ucraina în luna martie anul 2022 din cauza războiului, iar când a dorit să revină în Ucraina nu i s-a permis intrarea pe teritoriul țării de către poliția de frontieră ucraineană, deoarece pașaportul național de călătorie rusesc era expirat.

A indicat că, motivul pentru care nu dorește și nu poate să se întoarcă în Federația Rusă este că nu are un loc de trai și nu este țara sa de naștere, iar în Ucraina o așteaptă mama, fiica și nepoții. La moment nu dorește să se întoarcă acasă în regiunea Odessa, pe motiv că îi este pusă viața în pericol.

Potrivit deciziei șefului Direcției azil și integrare din 01 noiembrie 2022, s-a decis respingerea cererii solicitantei de azil Liliya Ivanova, deoarece aceasta nu întrunește condițiile necesare, nu există un risc serios la care ar putea fi expusă solicitanta (condamnare la moarte sau supunere la o pedeapsă echivalentă cu aceasta), lipsa comiterii unei infracțiuni pe teritoriul statului de proviniență a cetățeanului, țara de origine a solicitantei nu a aplicat tratamente ori pedepse inumane față de aceasta și nu există riscul realizării acestora la întoarcerea acesteia, s-a concluzionat că solicitanta de azil nu a fost constrânsă să părăseasă țara sa de origine într-un mod forțat, s- a apreciat faptul că situația din țara de origine a solicitantei de azil nu prezintă 1 un pericol atât pentru viața cât și pentru securitatea acesteia în cazul întoarcerii în Ucraina.

Astfel, cererea Liliyei Ivanova nu îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea protecției umanitare conform art. 19 al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

Reclamanta consideră că, decizia în cauză este una neîntemeiată unde se încalcă grav un șir de principii fundamentale consfințite atât la nivel național (art. 11 al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008, art. 19 alin. (3) al Constituției RM) cât și la nivel internațional (art. 5 alin. (1) din CEDO), iar temeiurile invocate – drept unele formale menite să restrângă nefondat dreptul la azil a persoanei.

Conform reglementărilor internaționale, statutul de refugiat poate fi acordat acelor persoane, care având temeri întemeiate de a fi persecutate pe motiv de rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un anumit grup social, nu pot sau nu doresc protecția țării ale căror cetățeni sau rezidenți sunt. Refugiatul este o persoană care este lipsită de protecția statului din care provine și este nevoit să caute această protecție în altă parte.

Singura situație în care s-ar refuza acordarea protecției pe teritoriul altui stat, ar fi aceea în care circumstanțele obiective ar asigura protecția alternativă efectivă a solicitantului pe teritoriul statului de origine.

În decizie se concluzionează faptul că solicitantul de azil nu a stabilit, într-o măsură rezonabilă, că rămânerea în țara de origine ar putea duce la acte de persecuție îndreptate împotriva sa. Totodată, consideră că Biroul migrație și azil nu a supus analizei situația reclamantei Liliya Ivanova, individualizând pericolele reale existente pentru ea în țara de origine, se observă o adaptare a deciziei unei situații similare a oricărui solicitant de azil. Astfel, decizia abstract și generalizat reflectă anumite circumstanțe care nu se referă concret la solicitantul de azil.

Consideră, că în speță, cerințe legale sunt întrunite, adică reclamanta se află în afara țării de origine, este prezentă și noțiunea de temere bine întemeiată de a fi persecutată de către autoritățile statului și exisă un risc serios la care va fi supusă la întoarcerea în țara de origine, mai curând există certitudinea că va fi persecutată, ceea ce îi pune în pericol nu doar integritatea corporală, dar și viața.

Direcția integrare refugiați a Biroului migrație și azil a ajuns la concluzia că reclamanta nu îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea protecției umanitare conform art. 19 din Legea privind azilul, nr. 270 din 18 decembrie 2008. Consideră că Direcția nu a elucidat pe deplin circumstanțele 2 cazului și nu a ținut cont de reglementările speciale care există și care se referă la specificul recunoașterii calității de refugiat.

Circumstanțele expuse relevă faptul că Biroul de migrație și azil nu a aplicat prevederile relevante și necesare și să-i acorde statutul de refugiat.

Consideră că, reclamantei urma să i se acorde o formă de protecție internațională, și anume, a statutului de refugiat, deoarece în susținerea solicitării sale aceasta a prezentat suficiente elemente subiective legate de retrăirile sufletești, însoțite de teamă, pe criterii de etnie și apartenență la un anumit grup social, temeri pe deplin întemeiate de a deveni o victimă a persecuției.

Astfel, aprecierea elementului subiectiv este strâns legată de caracteristica persoanei, deoarece reacția unor persoane aflate în situații similare pot fi diferite în funcție de puternicele convingeri politice naționale.

Aflarea în continuare în țara sa de origine pe motivele invocate a devenit imposibilă, precum și întoarcerea ei. Faptul că aceasta deține un pașaport național și neconstrâns de nimeni a părăsit țara nu este un indicator al lipsei temerilor și nu constituie un impediment pentru a beneficia de protecție internațională.

Reclamanta Liliya Ivanova a solicitat, anularea deciziei Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne (Inspectoratului General pentru Migrație) nr. 6112/22/DAI din 01 noiembrie 2022 de respingere a cererii de azil și obligarea să-i acorde statutul de refugiat.

La 25 martie 2024, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a expediat prin intermediul poștei electronice pentru notificare avocatului Alexandru Adam copia hotărârii motivate a primei instanțe, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronica anexat la materialele cauzei (f.d. 51).

La 26 martie 2024, prin intermediul poștei electronice, avocatul Alexandru Adam, acționând în interesele Liliyey Ivanova, a depus motivarea apelului împotriva hotărârii primei instanțe. (f.d. 53-58)

În susținerea poziției sale, instanța de apel a reținut prevederile art. 17, alin (1), art. 19, art. 42 alin. (1) și (2), art. 43, art. 44, art. 45, art. 48 și art. 63 alin. (2) lit. a) din Legea privind azilul în Republica Moldova nr. 270 din 18 decembrie 2008.

Reieșind din dispozițiile legale enunțate supra, raportat la circumstanțele cauzei, instanța de apel a considerat că sunt întemeiate concluzia primei instanțe, precum că la caz, nu se întrunesc temeiurile legale pentru acordarea azilului Liliyiei Ivanova, din motiv că ultima nu a justificat iminența persecutării sale în țara de origine pe principii stabilite de lege pentru acordarea azilului din partea unor agenții de persecuție sau vătămări grave, după cum acestea sunt definite de art. 47 al Legii nr. 270/2008, iminent, existența unei temeri bine întemeiate a reclamantei de a fi persecutată sau existența riscului real de a fi supusă unor vătămări grave în țara de origine.

Instanța de apel a notat că pentru admiterii cererii de azil este necesară efectuarea unei aprecieri individuale, în care solicitantul să demonstreze că există justificarea temerilor sale de persecuție, la fel, trebuie stabilită o legătură cauzală între actele de persecuție la care se presupune că a fost supus solicitantul de azil și decizia sa de a fugi din țară, iar în cazul în care nu se poate stabili această legătură este dificil de apreciat că acesta are nevoie de protecția unui alt stat, fapta respectivă nefiind stabilită în prezenta cauză, contrar aserțiunilor reclamantei invocate în cererea de apel.

Prin urmare, instanța de apel a constatat fără echivoc că este corectă concluzia primei instanțe cu privire la legalitatea actului administrativ contestat – decizia Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne 4 (Inspectoratului General pentru Migrație) nr. 6112/22/DAI din 01 noiembrie 2022, iar temeiuri de anulare al acesteia nu se atestă.

La 21 octombrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia recursului depus, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele dosarului (f.d-110-111).

La 17 martie 2025, Liliya Ivanova și avocatul Vitalie Rotaru, în numele și interesele Liliyei Ivanova, au depus o cerere în temeiul art. 60 alin. (2), art. 212 alin. (3), (5), art. 265 lit. c) din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat admiterea renunțului la acțiune, pa motiv că Inspectoratul General pentru Migrație urmează să-i elibereze statutul de protecție umanitară, pronunțarea unei încheieri de încetarea a procesului. Totodată, a solicitat emiterea încheierii de admitere a renunțului până la ședința de judecată.

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare din 01 septembrie 2023): „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.” 5

Art. 248 din Codul administrativ: „(1) În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: b) admite recursul, casează integral sau parțial hotărârea și/sau decizia și adoptă o nouă decizie”.

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.”

Art. 27 din Codul de procedură civilă: „(1) Disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.”

Art. 75 din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”

Art. 60 din Codul de procedură civilă: „(2) Pe tot parcursul examinării cauzei, reclamantul este în drept să renunțe la acțiune, pârâtul este în drept să recunoască acțiunea, iar părțile pot înceta procesul prin tranzacție de împăcare.”

Art. 212 din Codul de procedură civilă. „(3) Dacă renunțarea reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pârât sau tranzacția părților sunt exprimate în cereri scrise, adresate instanței, ele se anexează la dosar, fapt menționat în procesul-verbal al ședinței de judecată. (5) În cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune sau confirmării tranzacției, instanța judecătorească pronunță o încheiere, prin care dispune încetarea procesului. Încheierea trebuie să conțină condițiile tranzacției, confirmate de instanță. În cazul recunoașterii acțiunii de către pârât și admiterii ei de către instanță, se pronunță o hotărâre de admitere a pretențiilor reclamantului.”

Art. 445 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: d) să admită recursul și să caseze decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, dispunând încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art. 265 și 267.”

Art. 265 din Codul de procedură civilă: „Instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care: c) reclamantul a renunțat la acțiune, renunțul fiind admis de instanță.”

Art. 266 din Codul de procedură civilă: „(2) Pronunțând încheierea de încetare a procesului, instanța judecătorească menționează că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.” 6

Instanța de recurs reiterează că la 19 ianuarie 2023, Lilya Ivanova, reprezentată de avocatul Alexandru Adam, a înaintat o acțiune în contencios administrativ împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova (în prezent Inspectoratul General pentru Migrație al Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova), solicitând anularea deciziei nr. 6112/22/DAI din 01 noiembrie 2022, acordarea statutului de refugiat.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Liliya Ivanova împotriva Inspectoratului General pentru Migrație cu privire la anularea deciziei Direcției azil și integrare a Biroului migrație și azil nr. 6112/22/DAI din 01 noiembrie 2022 de respingere a cererii de azil și obligarea la acordarea azilului pe teritoriul Republicii Moldova ca fiind neîntemeiată.

În dezacord cu hotărârea primei instanțe, la 21 decembrie 2023, Lilya Ivanova, reprezentată de avocatul Alexandru Adam, a depus cererea de apel nemotivată, iar la 26 martie 2024, prin intermediul poștei electronice, a înaintat motivarea apelului împotriva hotărârii din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii prime instanțe, emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de Lilya Ivanova. S-a menținut hotărârea din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 04 octombrie 2024, Liliya Ivanova și avocatul Vitalie Rotaru, în numele și interesele Liliyei Ivanova, au depus cerere de recurs împotriva deciziei din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii înaintate.

Ulterior, la 17 martie 2025, Liliya Ivanova și avocatul Vitalie Rotaru, în numele și interesele Liliyei Ivanova, au depus o cerere în temeiul art. 60 alin. (2), art. 212 alin. (3), (5), art. 265 lit. c) din Codul de procedură civilă, prin care au solicitat admiterea renunțului la acțiune, pronunțarea unei încheieri de încetarea a procesului. 7

Aici instanța de recurs consideră necesar a preciza că cererea Liliyei Ivanova și avocatului Vitalie Rotaru, în numele și interesele Liliyei Ivanova de renunț la acțiune conține semnătură olografă a ultimei și a avocatul acesteia, Vitalie Rotaru. Iar în virtutea împuternicirilor acordate prin mandatul avocațial seria MA nr. 1202387 din 04 octombrie 2024, contrasemnate pe verso de reclamantă, avocatul Vitalie Rotaru are dreptul de a semna și depune cereri (f.d.101).

Instanța de recurs notează că renunțarea la acțiune este un act de dispoziție unilateral al reclamantei care are drept scop încetarea procesului și presupune dezicerea reclamantului de la pretențiile înaintate fată de pârât expuse în cererea de chemare în judecată. Dreptul reclamantei de a renunța la acțiune rezultă din unul din principiile fundamentale ale procesului și anume, din principiul disponibilității, în corespundere cu care persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunța la acțiune sau la dreptul pretins, de a recunoaște pretențiile ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacție.

Reclamanta a indicat motivul ce a determinat-o de a renunța la acțiune, faptul că Inspectoratul General pentru Migrație urmează să-i elibereze statutul de protecție umanitară.

Totodată, instanța este obligată să verifice dacă actele de dispoziție ale părților (renunțarea la judecată, la însuși dreptul subiectiv, tranzacția, recunoașterea acțiunii de către pârât) nu urmăresc un scop ilicit, nu contravin legii ori încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului.

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că în speță, renunțarea la acțiune de către Lilya Ivanova, nu contravine legii și nu încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului, motiv din care se impune concluzia de a admite acest renunț de la acțiune.

Totodată, în conformitate cu art. 212 alin. (4) din Codul de procedură civilă instanța de recurs consideră necesar de a explica părților în proces, în specială părții reclamante, efectele admiterii renunțului la acțiune și încetării procesului stipulate în art. 266 alin. (2) din Cod de procedură civilă și anume că, nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.

În conjunctura redată, instanța de recurs ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia din decizia din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și adoptă o nou decizie sub formă de încheiere prin care admite renunțul la acțiune înaintat de reclamanta Liliya Ivanova și avocatul Vitalie Rotaru, în numele și interesele Liliyei Ivanova. Totodată, încetează procesul în cauza de contencios administrativ intentată la cererea 8 de chemare în judecată depusă de Lilya Ivanova împotriva Inspectoratului General pentru Migrație al Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea refuzului, obligarea acordării azilului.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. b), art. 195 din Codul administrativ, art. 265 lit. c), art. 445 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul depus de Liliya Ivanova și avocatul Vitalie Rotaru, în numele și interesele Liliyei Ivanova. Casează decizia din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 20 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și adoptă o nouă decizie sub formă de încheiere prin care: Admite renunțul la acțiune înaintat de reclamanta Liliya Ivanova și avocatul Vitalie Rotaru, în numele și interesele Liliyei Ivanova. Încetează procesul în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Liliya Ivanova către Inspectoratul General pentru Migrație cu privire la anularea refuzului și obligarea la acordarea azilului. Explică reclamantei Lilya Ivanova că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 9