3ra-707/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-707/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Tomina Raisa,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Tomina Raisa împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,
Casa Teritorială de Asigurări Sociale Sîngerei cu privire la anularea actului
administrativ și obligarea emiterii actului administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 19 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-707/24 )
NR. PIGD 2-23042973-01-3ra-12082024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: G. Cazacu
Instanța de apel : G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici
2 aprilie 2025
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Tomina
Raisa,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 25 ianuarie 2023, Tomina Raisa a depus la acțiune împotriva Casei
Teritoriale de Asigurări Sociale Sîngerei solicitând obligarea recalculării pensiei
pentru limită de vârstă stabilită până la 1 ianuarie 1999, cu indexarea pensiei pe
perioada anului 2008 până în prezent.
În motivarea acțiunii a invocat că, fiind locuitoare a localității Mihailovca
raionul Sîngerei, a lucrat în colhoz din anul 1968, reorganizat în sovhozul
„Mihailovca”, stagiul de munca constituie 39 de ani.
În luna octombrie 2008 a prezentat toate actele, certificatele de salariu, etc.,
pentru acordarea pensiei pentru limita de vârstă. Conform deciziei privind
acordarea pensiei pentru limita de vârstă din 5 noiembrie 2008, nr. 14/2008/3592,
i-a fost stabilita o pensie pentru limita de vârstă în suma de 593,51 lei.
Nu este de acord cu suma pensiei calculate din motivul că, conform deciziei
indicate supra în analiza sumei pensiei este indicat că suma pensiei înainte de
1/1/1999 este de 721.67 lei, iar suma totală din experiență este de 593,51 lei. Este
un calcul total greșit, deoarece nu poate fi pensia stabilită în 2008 mai mică decît
cea stabilită la 1/1/1999.
Totodată nu este de acord cu calculele la indexarea pensiei stabilite în suma
de 593,51 lei, deoarece pensia nu a fost stabilită corect, fiind mai mică cu 128,16
lei. Mai mult ca atît, în anul 2017 a avut loc valorizarea, dar deoarece pensia
reclamantei era mica, nu a fost valorizata.
Reclamanta a indicat că a adresat o cerere verbală la CTAS Sîngerei pentru
recalcularea pensiei pentru limita de vârstă, astfel că la 15 decembrie 2022 a primit
răspunsul cu nr. 11/22, precum că calculul pensiei constituie 2 278,80 lei, care a
fost efectuat în conformitate cu Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de
pensii, nefiind de acord cu răspunsul dat de CTAS Sîngerei.
Tomina Raisa a solicitat obligarea CTAS Sîngerei să recalculeze pensia
pentru limită de vârstă stabilită până la 1 ianuarie 1999, cu indexarea pensiei pe
perioada anului 2008 pînă în prezent.
1
Prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 30 ianuarie 2023, s-a
dispus transmiterea acțiunii înaintate de Tomina Raisa instanței de judecată
competente – Judecători Chișinău sediul Râșcani.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 25 septembrie
2023, a fost admisă parțial acțiunea depusă de Tomina Raisa.
S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a indexa în beneficiul
reclamantei Tomina Raisa, pensia pentru limită de vârstă stabilită din anul 2008
până la data intentării prezentei acțiuni, conform legii. În rest, pretențiile au fost
respinse ca fiind neîntemeiate.
La 2 octombrie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 25 septembrie 2023,
solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii prin
care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
La 7 noiembrie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a prezentat
motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei
noi decizii privind declararea inadmisibilității acțiunii sau respingerea integrală a
acesteia ca neîntemeiată.
Prin decizia din 19 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis
apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 25
septembrie 2023 și s-a emis o nouă decizie sub formă de încheiere, prin care s-a
declarat inadmisibilă acțiunea înaintată de Tomina Raisa, din motiv că nu sunt
întrunite condițiile prevăzute la art.208 din Codul administrativ – nerespectarea
procedurii prealabile.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, la sesizarea instanței
de judecată cu prezenta acțiune, intimata nu a ținut cont de prevederile art. 40 din
Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii, în conformitate cu care: (1)
Decizia privind stabilirea dreptului la pensie sau respingerea cererii de pensionare,
privind reținerile din pensie sau încasarea sumelor plătite în plus poate fi
contestată la Casa Națională de Asigurări Sociale. (2) În caz de dezacord cu
decizia Casei Naționale de Asigurări Socialei, aceasta poate fi atacată în instanța
de judecată, în conformitate cu prevederile Codului administrativ.
Instanța de apel a conchis că, în cazul dezacordului cu refuzul CTAS
Sîngerei de a efectua recalcularea/reexaminarea pensiei, petiționara urma să
conteste actul respectiv la Casa Națională de Asigurări Sociale, iar ulterior, în caz
dezacordului cu decizia CNAS, să inițieze acțiune în instanța de judecată.
Procedura respectivă este reglementată prin Lege specială, iar reclamanta
nu a întreprins careva acțiuni în acest sens, adresându-se direct în instanța de
judecată.
2
Instanța de apel a reținut aplicabile prevederile art. 207 alin. (2) lit. f) din
Codul administrativ și art. 208, 162-169 și 19 din Codul administrativ.
La 5 august 2024, Tomina Raisa a depus recurs motivat împotriva deciziei
din 19 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei
instanței de apel și menținerea a hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului a susținut că, concluzia instanței de apel cu referire
la art. 208 Cod administrativ este eronată, deoarece la caz procedura prealabilă a
fost respectată.
Instanța de apel a aplicat și interpretat eronat a normele de drept material
aplicabile speței.
Examinând cauza, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 40 din
Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii.
Recurentul consideră că, la examinarea în ordine de apel a cauzei instanța
a pronunțat o hotărâre bazată pe aprecierea nerezonabilă a probelor, motiv pentru
care consideră că decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2024 este pasibilă
casării.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
”(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului
în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La
examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate
3
probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța
de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și
temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se
comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în
special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului la data de 10 iunie 2024, prin intermediul poștei
electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar
(f.d.93).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 05 august 2024. Astfel, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul este depus cu
respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea
recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea
efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și
serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs
de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a
erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
4
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă
temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural
sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus de Tomina Raisa, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse
în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire
la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1
al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din
Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care
se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii
în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru
a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
5
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este
în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.
(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei
09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Tomina Raisa.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
6