3ra-248/24 — Obligarea la redeschiderea procesului civil

La 14 martie 2022, Mihail Dogotar a depus cerere de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Chișinău cu privire la redeschiderea procesului civil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a argumentat că Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, ar fi fost influențată de către Președintele Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, în vederea tergiversării și tratării necorespunzătoare a cererilor formulate împotriva CTAS Glodeni și CNAS RM, referitoare la presupusul furt de pensie în dosarul nr. 150194. În susținerea acestor afirmații, a anexat copia încheierii din 11 februarie 2022, semnată de judecătorul Vitalie Ciumac.

A reținut că, anumite persoane din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, ar fi urmărit, prin diverse metode, respingerea sau restituirea cererilor depuse de Mihail Dogotar, având drept scop menținerea unor practici corupționale în cadrul CTAS Glodeni și CNAS RM.

În drept, reclamantul invocă prevederile art. 2, 3, 4, 5 alin. (1) și (2) Cod penal, art. 16, 20, 24, 26, 47 din Constituția R. Moldova, precum și art. 6, 13 CEDO.

În motivarea soluției, instanța de apel la etapa verificării dacă acțiunea înaintată de Mihail Dogotar către Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani întrunește condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ, a reținut prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, potrivit căruia acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17.

Instanța de apel a conchis că o acțiune în contencios administrativ poate fi îndreptată doar împotriva unei autorități publice fiind contestată activitatea administrativă a acestei autorități.

În speță, s-a constatat că Mihail Dogotar a înaintat acțiunea împotriva Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani exprimându-și dezacordul cu activitatea judiciară a acesteia și anume cu soluțiile instanței judecătorești adoptate în cauzele inițiate de Mihail Dogotar către CTAS Glodeni și CNAS privind recalcularea pensiei.

Instanța de apel a remarcat că acțiunile judecătorilor, legate de organizarea judecării unui proces civil, de contencios administrativ sau penal, nu pot fi verificate pe calea intentării unei acțiuni împotriva judecătorului sau instanței, dat fiind faptul că instanțele de judecată, în persoana judecătorilor, judecă cauzele în conformitate cu legislația procesuală, adoptând acte procesuale care pot fi contestate pe căile de atac, stabilite de legislația procesuală în vigoare.

Prin urmare, deoarece dreptul invocat de către reclamant care ar fi fost încălcat de către Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani nu rezultă din activitatea administrativă a ultimei, instanța de apel a conchis că acțiunea înaintată de Mihail Dogotar către Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani privind obligarea la redeschiderea procesului civil și reexaminarea cauzei civile de recalculare a pensiei urmează a fi declarată inadmisibilă. Or, activitatea judiciară a instanței judecătorești, în prezenta speța - a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, nu se supune controlului judecătoresc prin intermediul instanței de contencios administrativ, reclamantul/apelant urmând a contesta actele judecătorești sau acțiunile judecătorilor prin intermediul căilor ordinare sau extraordinare de atac.

În contextul celor supra indicate, instanța de apel a concluzionat de a casa integral hotărârea primei instanțe, însă din alte motive decât cele invocate de apelant și de a emite o nouă decizie prin care se declara inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Mihail Dogotar către Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani privind obligarea la redeschiderea procesului civil și reexaminarea cauzei civile de recalculare a pensiei. 2

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la 12 ianuarie 2024, prin intermediul serviciului poștal ,,Poșta Moldovei (f.d.142). Astfel, că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Mihail Dogotar, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Bălți, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. 4

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Mihail Dogotar. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Ion Malanciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 5