3d-36/24 — anularea hotararilor Consiliului Superior al Magistraturii, incasarea salariului pentru perioada absentei fortate de la munca, acordarea indemnizatiei unice de concediere, incasarea prejudiciului cauzat de evolutia indicelui preturilor de consum - rata inflatiei, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecare a cauzei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea hotararilor Consiliului Superior al Magistraturii, incasarea salariului pentru perioada absentei fortate de la munca, acordarea indemnizatiei unice de concediere, incasarea prejudiciului cauzat de evolutia indicelui preturilor de consum - rata inflatiei, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecare a cauzei
- Temei legal
- Respectarea procedurii prealabile pentru pretentia de reparare a prejudiciului cauzat prin activitatea administrativa ilegala este o conditie obligatorie la depunerea actiunii de contencios administrativ. Decizia autoritatii publice privind acordarea despagubirilor pentru prejudiciile cauzate prin activitatea administrativa ilegala este un act administrativ individual care poate fi contestat separat in instanta de contencios administrativ. Instanta de contencios administrativ este limitata la ad
3d-36/24 — anularea hotararilor Consiliului Superior al Magistraturii, incasarea salariului pentru perioada absentei fortate de la munca, acordarea indemnizatiei unice de concediere, incasarea prejudiciului cauzat de evolutia indicelui preturilor de consum - rata inflatiei, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecare a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
I N C H E I E R E
cu privire la cererea de chemare în judecată depusă de
Domnica MANOLE
împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii și Serviciului de Informații și
Securitate
privind anularea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii, încasarea
salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, acordarea
indemnizației unice de concediere, încasarea prejudiciului cauzat de evoluția
indicelui prețurilor de consum (rata inflației), repararea prejudiciului moral și
compensarea cheltuielilor de judecare a cauzei
(Dosarul nr. 3d-36/24
NR. PIGD 2-24062179-01-3d-07062024)
Respectarea procedurii prealabile pentru pretenția de reparare a
prejudiciului cauzat prin activitatea administrativă ilegală este o condiție
obligatorie la depunerea acțiunii de contencios administrativ. Decizia
autorității publice privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile
cauzate prin activitatea administrativă ilegală este un act administrativ
individual care poate fi contestat separat în instanța de contencios
administrativ. Instanța de contencios administrativ este limitată la adoptarea
uneia din hotărârile reglementate expres de art. 224 din Codul administrativ,
neavând prerogativa de a dispune încasarea anumitor sume cu titlu de
prejudiciu. Imposibilitatea obținerii unei duble compensări pentru
prejudiciul moral.
20 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință de judecată publică cererea de chemare în
judecată depusă de Domnica Manole împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii și Serviciului de Informații și Securitate
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
Cu participarea grefierilor, Marianna Boico și Brașoveanu Alexandru
constată următoarele:
ASPECTE GENERALE ȘI DE PROCEDURĂ
Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 362-IV din 16
decembrie 2005, Domnica Manole a fost numită, prin transfer, în funcția de
judecător la Curtea de Apel Chișinău.
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 451/21 din 4
iulie 2017, Domnica Manole, judecător al Curții de Apel Chișinău, a fost
declarată incompatibilă cu funcția de judecător. S-a propus Președintelui
Republicii Moldova eliberarea judecătorului Curții de Apel Chișinău,
Domnica Manole, din funcția de judecător în temeiul art. 15 alin. (4), (5) din
Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a
candidaților la funcții publice, art. 8 alin. (3), (31), art. 25 alin. (1) lit. i) din
Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului
(f.d.26, 140-151, Vol. I).
La data de 5 iulie 2017, Domnica Manole și avocatul Viorica Grecu au
depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii, terț Serviciul de Informații și Securitate, prin care a solicitat:
− anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 450/21 din
4 iulie 2017, prin care s-a dispus a examina în ședință închisă Avizul
consultativ emis de Serviciul de Informații și Securitate pe marginea
verificării judecătorului Curții de Apel Chișinău, Domnica Manole;
− anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 451/21 din
4 iulie 2017, prin care s-a hotărât că Domnica Manole, judecător al
Curții de Apel Chișinău s-a declarat incompatibilă cu funcția de
judecător și s-a propus Președintelui Republicii Moldova pentru
eliberarea din funcție a judecătorului Curții de Apel Chișinău,
Domnica Manole;
1
− declararea ilegalității Avizelor consultative ale Serviciului de
Informații și Securitate nr. 2625 m/i din 19 august 2016 și nr. 4209
m/i din 9 decembrie 2016 de verificare a judecătorului Domnica
Manole ca fiind exercitate cu depășirea atribuțiilor și cu lezarea
drepturilor și libertăților judecătorului Domnica Manole în calitate de
persoana supusă verificării (f.d. 5-25, Vol. I).
Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 289-VIII din 21
iulie 2017, Domnica Manole a fost eliberată din funcția de judecător la
Curtea de Apel Chișinău în legătură cu nerespectarea prevederilor articolului
8 din Legea cu privire la statutul judecătorului și ca urmare a deciziei privind
incompatibilitatea sa cu interesele funcției publice (f.d. 213, Vol. I).
La data de 3 august 2017, Domnica Manole și avocatul Viorica Grecu
au depus cerere de concretizare a cererii de chemare în judecată, solicitând,
pe lângă pretențiile formulate în cererea inițială:
− recunoașterea Serviciului de Informații și Securitate în calitate de
pârât;
− încasarea de la Consiliul Superior al Magistraturii în beneficiul
reclamantei, cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 100.000 euro, a
cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli
pentru asistență juridică și a altor cheltuieli de judecată suportate până
la finalizarea examinării cauzei (f.d. 1-23, Vol. II).
Prin Hotărârea nr. 32 din 5 decembrie 2017 a Curții Constituționale
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 271-
XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la
funcții publice s-au declarat neconstituționale articolele 5 lit. a) și 15
alineatele (2), (4) și (5) din Legea nr. 271 din 18 decembrie 2008 privind
verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice, în partea ce se referă
la verificarea candidaților la funcția de judecător și a judecătorilor în
exercițiu (f.d. 178-191, Vol. III).
La data de 3 martie 2018, reclamanta Domnica Manole a depus cerere
totalizată la cererea de chemare în judecată, solicitând:
− exercitarea controlului jurisdicțional în privința legalității hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 451/21 din 4 iulie 2017, în
fond și în procedură;
− anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 451/21 din
4 iulie 2017 cu privire la declararea incompatibilității cu funcția de
judecător și propunerea Președintelui Republicii Moldova pentru
2
eliberarea din funcție a judecătorului Curții de Apel Chișinău,
Domnica Manole, prin aplicarea Hotărârii Curții Constituționale din 5
decembrie 2017;
− anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 450/21 din
4 iulie 2017 cu privire la examinarea în ședință închisă a Avizului
consultativ emis de Serviciul de Informații și Securitate pe marginea
verificării judecătorului Curții de Apel Chișinău, Domnica Manole;
− repunerea reclamantei Domnica Manole în funcția de judecător al
Curții de Apel Chișinău, începând cu 4 iulie 2017 și încasarea
salariului funcției de judecător pentru perioada 4 iulie 2017 – 3 martie
2018, până la finalizarea cauzei în fond;
− încasarea de la Consiliul Superior al Magistraturii în beneficiul
reclamantei Domnica Manole, cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de
100.000 euro, a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 27.000
lei și a altor cheltuieli suportate până la finalizarea examinării cauzei,
cheltuieli pentru tratament în urma complicațiilor cardiace în sumă de
1.116 lei, cât și cheltuieli pentru fotocopii în sumă de 1.365, 50 lei
(f.d.1-15, Vol. IV).
Prin hotărârea din 19 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,
cererea de chemare în judecată depusă de Domnica Manole împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii și Serviciului de Informații și Securitate
cu privire la anularea hotărârilor nr. 450/21 din 4 iulie 2017 „Cu privire la
examinarea în ședință închisă sau publică a avizului consultativ pe marginea
verificării unui judecător” și nr. 451/21 din 4 iulie 2017 „Cu privire la avizul
consultativ pe marginea verificării unui judecător” ale Consiliului Superior
al Magistraturii, restabilirea în funcția de judecător, încasarea salariului
pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului material, moral și
încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă. S-a exclus din punctul 2 al
dispozitivului hotărârii nr. 451/21 din 4 iulie 2017 „Cu privire la avizul
consultativ pe marginea verificării unui judecător” a Consiliului Superior al
Magistraturii sintagma „art. 15 alin. (4), (5) din Legea nr. 271-XVI din 18
decembrie 2008 cu privire la verificarea titularilor și a candidaților la funcții
publice” (f.d. 82-83, 92-110, Vol. V).
La data de 1 noiembrie 2019, Domnica Manole a depus cerere de
revizuire împotriva hotărârii din 19 noiembrie 2018 a Curții Supreme de
Justiție, solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea actului
judecătoresc contestat ce constituie obiectul cererii de revizuire și dispunerea
reexaminării cauzei (f.d. 116-122, Vol. V).
3
Prin încheierea din 3 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis
cererea de retragere a cererii de revizuire depusă de Domnica Manole. S-a
încetat procedura de revizuire în cauza de contencios administrativ, intentată
la cererea de chemare în judecată depusă de Domnica Manole împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii și Serviciului de Informații și Securitate
cu privire la anularea actelor administrative, restabilirea în funcția de
judecător, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea
prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 44-
50, Vol. VI).
La data de 27 noiembrie 2023, Domnica Manole a depus cerere de
revizuire împotriva hotărârii din 19 noiembrie 2018 a Curții Supreme de
Justiție, în temeiul art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, solicitând
admiterea acesteia, casarea hotărârii din 19 noiembrie 2018 a Curții Supreme
de Justiție, reluarea procedurii de examinare a cererii de chemare în judecată
împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 451/21 din
4 iulie 2017 (f.d. 52-56, Vol. VI).
Prin încheierea din 5 iunie 2024 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis
cererea de revizuire depusă de Domnica Manole. S-a casat hotărârea din 19
noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție. S-a reținut prezenta cauză de
contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de Domnica Manole împotriva Consiliului Superior al Magistraturii și
Serviciului de Informații și Securitate cu privire la anularea actelor
administrative, restabilirea în funcția de judecător, încasarea salariului
pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului material, moral și
încasarea cheltuielilor de judecată, în procedura Curții Supreme de Justiție
pentru examinarea acțiunii în prima instanță, conform competenței (f.d. 95-
104, Vol. VI).
La data de 22 iulie 2024 Domnica Manole, reprezentată de avocatul
Angela Popil a depus cerere de chemare în judecată concretizată, prin care a
solicitat:
− anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 450/21 din
4 iulie 2017 privind examinarea în ședință închisă a Avizului
consultativ al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii
Moldova pe marginea verificării judecătorului Curții de Apel Chișinău
Domnica Manole;
− anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.451/21 din
4 iulie 2017 cu privire la declararea incompatibilității cu funcția de
judecător și propunerea adresată Președintelui Republicii Moldova
4
pentru eliberarea din funcție a judecătorului Curții de Apel Chișinău,
Domnica Manole;
− încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii în beneficiul
reclamantei Domnica Manole salariul pentru funcția de judecător al
Curții de Apel Chișinău pentru întreaga perioadă de absență forțată de
la muncă 29 iulie 2017 – 15 august 2019, în mărime totală de 627.659
lei;
− încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii în beneficiul
reclamantei Domnica Manole a indemnizației unice de concediere în
mărime de 384.250 lei.
− încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii în beneficiul
reclamantei Domnica Manole a prejudiciului moral în mărime de
100.000 euro.
− încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii a
cheltuielilor de judecare a cauzei în mărime de 27.000 lei cu titlu de
cheltuieli de asistență juridică și 1.365,50 lei cu titlu de costuri de
procedură (f.d. 106-111, Vol. VI).
La data de 21 noiembrie 2024 Domnica Manole, reprezentată de
avocatul Angela Popil a depus cerere privind majorarea cuantumului
pretențiilor, prin care a majorat cuantumul pretențiilor din cererea de
chemare în judecată formulată în această cauză și concretizată prin cererea
din 22 iulie 2024, completând capetele de cerere cu un nou capăt după cum
urmează:
− încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii în beneficiul
reclamantei Domnica Manole a prejudiciului cauzat de evoluția
indicelui prețurilor de consum (rata inflației) în mărime de 601.410,45
lei, calculat pentru perioada 1 septembrie 2017 – 20 noiembrie 2024.
A. Poziția reclamantei
În motivarea cererii de concretizare din 3 august 2017 reclamanta a
solicitat, pe lângă pretențiile formulate în cererea inițială, recunoașterea
Serviciului de Informații și Securitate în calitate de pârât, încasarea de la
Consiliul Superior al Magistraturii în beneficiul reclamantei, cu titlu de
prejudiciu moral a sumei de 100.000 euro, a cheltuielilor de judecată în sumă
de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și a altor cheltuieli
de judecată suportate până la finalizarea examinării cauzei.
În motivarea cererii de chemare în judecată concretizată din 22 iulie
2024 reclamanta a menționat că, dată fiind modificarea pretențiilor din
acțiunea dedusă judecății prin substituirea unui capăt de cerere cu altele
5
două, nu va mai desfășura argumentele și temeiurile pentru care considera
întemeiată acțiunea cu referire la capetele de cerere care nu au suferit
modificări. De asemenea, a reiterat poziția sa, subliniind că susține în
continuare cererea de chemare în judecată și consideră întemeiate criticile
formulate.
În ceea ce privește capetele de cerere concretizate prin cererea depusă
la 22 iulie 2024, reclamanta a indicat că demiterea sa din funcția de judecător
al Curții de Apel Chișinău a fost ilegală, aspect confirmat, în opinia sa, de
lucrările dosarului.
Totodată, reclamanta a subliniat că, la data redeschiderii procedurii (5
iunie 2024) și la momentul formulării cererii de concretizare din 22 iulie
2024, era încadrată într-o altă funcție, astfel încât restabilirea sa în funcția de
judecător al Curții de Apel Chișinău nu mai este oportună.
De asemenea, aceasta a susținut că, având în vedere faptul că
demiterea sa a avut loc la 29 iulie 2017, iar la 15 august 2019 a fost numită
în funcția de judecător al Curții Constituționale, se impunea concretizarea
cuantumului salariului de funcție și a perioadei pentru care se solicita
încasarea acestuia din contul Consiliului Superior al Magistraturii.
În acest sens, reclamanta a indicat că, potrivit Certificatului nr. 4-
356/1-1609 din 10 iulie 2024 emis de Curtea de Apel Chișinău, pentru
perioada 29 iulie 2017 – 15 august 2019, avea dreptul să solicite încasarea
sumei de 627.659 lei cu titlu de salariu pentru întreaga perioadă de absență
forțată de la muncă.
Reclamanta a invocat, prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 544-
XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, potrivit cărora, în
cazul anulării hotărârii de eliberare din funcție a judecătorului, acesta urma
să fie repus în toate drepturile avute anterior și să îi fie plătite, conform legii,
drepturile bănești de care a fost lipsit.
Aceasta a susținut că, în speță, în eventualitatea în care instanța ar
analiza argumentele invocate în cererea de chemare în judecată formulată
împotriva autorităților pârâte și ar ține cont de constatările Curții
Constituționale din Hotărârea nr. 32 din 5 decembrie 2017, precum și de
Hotărârea CtEDO din 18 iulie 2023 în cauza Domnica Manole vs. Republica
Moldova (cererea nr. 26360/19), ar trebui să se pronunțe asupra ilegalității
actelor administrative contestate. În acest context, având în vedere
dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, instanța
ar fi obligată să dispună încasarea în beneficiul reclamantei a salariului
6
pentru întreaga perioadă în care aceasta a fost lipsită de dreptul de a munci
și de a-și exercita atribuțiile de funcție.
În ceea ce privește capătul de cerere, de încasare a sumelor bănești,
reclamanta a menționat că solicitarea privind încasarea din contul Consiliului
Superior al Magistraturii a indemnizației unice de concediere în valoare de
384.250 lei a fost formulată în contextul renunțării sale la capătul de cerere
referitor la restabilirea în funcția de judecător al Curții de Apel Chișinău.
În motivarea cererii privind majorarea cuantumului pretențiilor din
21 noiembrie 2024 reclamanta a susținut că prin această cerere, capetele de
cerere din acțiunea dedusă judecății, astfel cum au fost concretizate prin
cererea de chemare în judecată din 22 iulie 2024, au fost completate cu un
nou capăt de cerere, prin care a solicitat încasarea, în beneficiul său, a
prejudiciului cauzat de evoluția indicelui prețurilor de consum (rata inflației)
în valoare de 601.410,45 lei.
Aceasta a indicat că prejudiciul respectiv a fost calculat pentru
perioada 1 septembrie 2017 – 20 noiembrie 2024, în conformitate cu datele
oficiale comunicate de Biroul Național de Statistică, iar calculul detaliat al
prejudiciului, împreună cu formula utilizată, a fost anexat la cerere. De
asemenea, a susținut că este universal cunoscut faptul că inflația erodează
valoarea salariului, subminând în același timp scopul garanției securității
financiare.
Reclamanta a invocat prevederile art. 145 alin. (1) și (2) din Codul
muncii, care se aplică în egală măsură și în cazul său, menționând că
neachitarea la timp a salariului impunea indexarea obligatorie și în mărime
deplină a acestuia, dacă reținerea depășea o lună calendaristică de la data
stabilită pentru achitare. A subliniat, de asemenea, că indexarea trebuia
efectuată separat pentru fiecare lună, în conformitate cu coeficientul inflației
calculat conform normelor în vigoare.
Totodată, reclamanta a indicat că, potrivit art. 12 alin. (15) din Legea
nr. nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în
sectorul bugetar, valoarea de referință se reexaminează anual, în funcție de
condițiile economice și de posibilitățile bugetului public național, cel puțin
la nivelul prognozat al ratei inflației.
Aceasta a argumentat că, dacă nu ar fi fost demisă ilegal și arbitrar din
funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău, ar fi beneficiat de un salariu
lunar ajustat la rata inflației, conform prevederilor legale, având posibilitatea
7
reală de a utiliza mijloacele financiare respective în perioada realizării
câștigului salarial.
În schimb, reclamanta a susținut că, fiind lipsită în mod ilegal de
dreptul de a munci prin demiterea sa, eventuala adjudecare în beneficiul său
a salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă justifica,
implicit, și încasarea prejudiciului cauzat de creșterea indicelui prețurilor de
consum.
În susținerea acestui argument, aceasta a evidențiat că puterea de
cumpărare a monedei naționale în perioada 29 iulie 2017 – 15 august 2019
nu putea fi comparată cu cea din 2024, având în vedere că rata inflației a
variat semnificativ: 2019: 4,8%; 2020: 3,8%; 2021: 5,1%; 2022: 28,8%;
2023: 10,4%.
În acest context, reclamanta a invocat prevederile art. 25 alin. (4) din
Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, care stipulează că, în cazul anulării
hotărârii de eliberare din funcție a unui judecător, acesta trebuie repus în
toate drepturile avute anterior, inclusiv prin achitarea drepturilor bănești de
care a fost lipsit. A subliniat că repunerea în drepturi include și dreptul la o
compensație echitabilă pentru prejudiciul cauzat de creșterea indicelui
prețurilor de consum, astfel încât impactul inflației să fie atenuat de la data
pierderii drepturilor salariale până la data acestei cereri.
B. Poziția pârâtului – Serviciului de Informații și Securitate
Prin referința depusă la data de 4 octombrie 2024, Serviciul de
Informații și Securitate a menționat că potrivit cerințelor înaintate,
reclamanta a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 450/21 din 4 iulie 2017 și încasarea unor sume de bani din contul
Consiliului Superior al Magistraturii.
Astfel, analizând cererea concretizată, Serviciul de Informații și
Securitate nu a identificat pretenții adresate acestuia, iar Hotărârea
pronunțată de instanța de judecată nu ar afecta drepturile sau obligațiile
Serviciului de Informații și Securitate.
În acest context, Serviciul de Informații și Securitate nu s-a putut
expune cu privire la obiectul acțiunii și a solicitat examinarea cauzei în lipsa
sa.
C. Poziția pârâtului – Consiliului Superior al Magistraturii
8
Prin explicațiile depuse la data de 29 noiembrie 2024, Consiliului
Superior al Magistraturii a lăsat la discreția instanței aprecierea temeiniciei
pretențiilor din acțiunea depusă de Domnica Manole și a solicitat examinarea
cauzei în lipsa reprezentantului.
D. Poziția părților în ședință publică
În cadrul ședinței de judecată, avocatul Angela Popil acționând în
interesele Domnicăi Manole a susținut acțiunea, cererea de chemare în
judecată concretizată din 22 iulie 2024 și cererea privind majorarea
cuantumului pretențiilor din 21 noiembrie 2024 reiterând motivele de fapt și
de drept expuse prezentate în aceasta și a solicitat admiterea solicitărilor
reclamantei în sensul formulat.
LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE
Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul
administrativ al Republicii Moldova.
Art. 257 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„Prezentul cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019. La data intrării în vigoare a
prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr.793/2000 și Legea
nr.190/1994 cu privire la petiționare.”
Art. 258 alin. (3) din Codul administrativ:
„Procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a
prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,
conform prevederilor prezentului cod.”
Art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10
februarie 2000 (în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat):
„Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-
un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în
termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a
acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.
În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă
poate fi adresată, la alegerea petiționarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic
superior dacă legislația nu prevede altfel.
Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) nu se extinde asupra actului
administrativ cu caracter normativ.”
Art. 3 din Codul administrativ:
9
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea
asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice
și juridice, ținîndu-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”
Art.10 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.
Decizia autorității publice privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile
cauzate prin activitatea administrativă ilegală este un act administrativ individual.”
Art. 19 din Codul administrativ:
„Cererea prealabilă este instituția care oferă o cale de soluționare prejudiciară a
litigiilor administrative.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 60 alin. (3) din Codul administrativ:
„În cazul depunerii cererii privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul
cauzat prin emiterea unui act administrativ individual sau normativ ilegal, termenul
general începe să curgă din data în care hotărârea instanței de judecată prin care s-a anulat
actul administrativ ilegal a rămas definitivă. Dacă autoritatea publică a anulat un act
administrativ ilegal, termenul general începe să curgă din data în care decizia cu privire
la anularea actului administrativ ilegal a rămas incontestabilă.”
Art. 166 din Codul administrativ:
„Cererea prealabilă poate fi depusă numai dacă persoana își revendică drepturile
încălcate prin emiterea sau respingerea emiterii unui act administrativ individual.”
Art. 167 alin. (4) din Codul administrativ:
„Dacă prin cererea prealabilă se solicită și repararea prejudiciului, atunci cererea
privind repararea prejudiciului se examinează de autoritatea publică emitentă în
procedură administrativă separată.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrative
10
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.”
Art. 207 alin. (1) și (2) lit. f) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd nu sînt
întrunite condițiile prevăzute la art.208.”
Art. 208 din Codul administrativ:
„Până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ se va respecta procedura
prealabilă, cu excepțiile prevăzute de lege.
Dacă autoritatea publică competentă decide cu privire la cererea prealabilă, deși
termenul pentru depunerea cererii prealabile nu a fost respectat, acțiunea în contenciosul
administrativ este oricum admisibilă. Această prevedere nu se aplică în cazul în care
printr-un act administrativ individual este favorizat un terț.
Dacă procedura prealabilă nu este prevăzută de lege, acțiunea în obligare se admite
numai în cazul în care reclamantul a depus anterior la autoritatea publică competentă o
cerere de emitere a actului administrativ individual.
O acțiune în realizare se admite numai dacă reclamantul a depus anterior la
autoritatea publică competentă o cerere prin care a solicitat realizarea, tolerarea sau
omiterea unei acțiuni.
O acțiune în constatare este admisibilă numai dacă reclamantul s-a adresat anterior
la autoritatea publică competentă cu cerere de constatare.”
Art. 121 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova:
„Resursele financiare ale instanțelor judecătorești sunt aprobate de Parlament și
sunt incluse în bugetul de stat.”
Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 privind
organizarea judecătorească:
„Instanțele judecătorești au un buget propriu, care este parte integrantă a bugetului
de stat.”
11
Art. 4 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire
la Consiliul Superior al Magistraturii:
„Întru exercitarea funcțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele
competențe în domeniul administrării instanțelor judecătorești examinează, confirmă și
propune, în modul stabilit de legislația în vigoare, proiectul bugetelor instanțelor
judecătorești.”
Art. 28 alin. (1) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la
statutul judecătorului:
„Judecătorii instanțelor judecătorești sînt salarizați în condițiile și în modul stabilite
de legislația privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar.”
Art. 24 alin. (2) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la
statutul judecătorului:
„În cazul suspendării din funcție a judecătorului, salariul acestuia se plătește în
condițiile legii.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Instanța de judecată reține că pretențiile formulate de reclamantă, care
vizează încasarea salariului pentru funcția de judecător al Curții de Apel
Chișinău aferent perioadei de absență forțată de la muncă, acordarea
indemnizației unice de concediere, compensarea prejudiciului cauzat de
evoluția indicelui prețurilor de consum, precum și repararea prejudiciului
moral, sunt de natură patrimonială și, prin urmare, se impune verificarea
respectării procedurii prealabile.
Admisibilitatea acțiunii este condiționată de îndeplinirea obligației
reclamantei de a se adresa în prealabil autorității publice competente,
solicitând emiterea actului administrativ sau realizarea dreptului pretins.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la încasarea din contul
Consiliului Superior al Magistraturii, în beneficiul reclamantei, a salariului
pentru funcția de judecător al Curții de Apel Chișinău pentru perioada 29
iulie 2017 – 15 august 2019, în cuantum total de 627.659 lei, instanța reține
următoarele considerații.
Potrivit dispozițiilor legale aplicabile la momentul formulării cererii,
persoana care se consideră vătămată are obligația de a adresa, înainte de a
sesiza instanța de contencios administrativ, o cerere prealabilă autorității
publice competente, prin care să solicite emiterea actului administrativ sau
12
realizarea dreptului pretins. Această condiție este imperativă, iar
nerespectarea ei atrage inadmisibilitatea acțiunii, conform reglementărilor
exprese în materie.
În speță, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada că, anterior
introducerii acțiunii în judecată, s-ar fi adresat cu o cerere prealabilă Curții
de Apel Chișinău – autoritatea publică angajatoare, care, din punct de vedere
funcțional și bugetar, este singura competentă în ceea ce privește gestionarea
drepturilor salariale ale judecătorilor în funcție.
Instanța reține că, în conformitate cu cadrul legal incident, Consiliul
Superior al Magistraturii nu are atribuții privind executarea obligațiilor
salariale concrete ale instanțelor judecătorești. Rolul său se limitează la
competențe de ordin administrativ și bugetar general, în special la
propunerea și planificarea bugetului instanțelor, așa cum prevede art. 22 alin.
(1) din Legea nr. 514/1995 și art. 4 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 947/1996.
Prin urmare, obligația efectivă de a asigura plata salariilor revine
instanței judecătorești în cadrul căreia judecătorul era încadrat în muncă,
aceasta având calitatea de ordonator de credite și fiind parte din circuitul
bugetar instituțional al statului. În temeiul principiului continuității
raportului de serviciu, restabilirea în funcție printr-o hotărâre judecătorească
determină reluarea tuturor drepturilor și obligațiilor aferente funcției de către
instituția de origine, inclusiv achitarea salariului pentru perioada în care
judecătorul a fost înlăturat nelegal de la exercitarea atribuțiilor.
De asemenea, este necesar de menționat că reclamanta nu a indicat
existența vreunui act administrativ emis de instanța la care a activat, prin care
să fi fost recunoscut sau refuzat dreptul salarial pretins, ceea ce confirmă
caracterul prematur al cererii, în absența unei proceduri administrative
derulate corespunzător.
Prin urmare, capătul de cerere privind plata salariului restant aferent
perioadei de absență forțată este inadmisibil, întrucât nu a fost formulată o
cerere prealabilă și nu au fost respectate cerințele de admisibilitate prevăzute
de lege.
De asemenea, nici pretențiile referitoare la acordarea indemnizației
unice de concediere și la compensarea prejudiciului cauzat de evoluția
indicelui prețurilor de consum (rata inflației) nu întrunesc condițiile legale
13
de admisibilitate, în raport cu prevederile articolelor 3, 10, 19, 166, 167 și
206–208 din Codul administrativ.
Conform reglementărilor în vigoare, orice cerere privind repararea
prejudiciilor cauzate prin activitatea administrativă ilegală, inclusiv cele de
natură patrimonială sau morală, trebuie formulată într-o procedură separată,
reglementată de Codul administrativ. Soluționarea unei astfel de cereri este
condiționată de existența unui act administrativ individual adoptat de
autoritatea publică competentă în urma unei cereri prealabile din partea
persoanei interesate. Actul astfel emis, fie el de admitere sau de refuz, poate
fi ulterior contestat în fața instanței de contencios administrativ.
În prezenta cauză, reclamanta nu a respectat cerința procedurală
esențială privind formularea unei cereri prealabile adresate autorității publice
pârâte – Consiliul Superior al Magistraturii – prin care să solicite acordarea
despăgubirilor sub forma indemnizației unice de concediere și compensarea
prejudiciului generat de evoluția indicelui prețurilor de consum (rata
inflației).
Această omisiune este relevantă, întrucât, potrivit articolelor 10
alineatul (2) și 60 alineatul (3) din Codul administrativ, orice persoană
vătămată printr-o activitate administrativă trebuie mai întâi să înainteze o
cerere prealabilă către autoritatea competentă, indicând în mod clar
pretențiile și temeiurile acestora, înainte de a se adresa instanței de judecată.
Totodată, potrivit articolului 140 din Codul administrativ, cererea
privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat printr-un act
administrativ ilegal poate fi depusă numai după ce hotărârea de anulare a
respectivului act a rămas definitivă, iar termenul legal de formulare a cererii
începe să curgă de la această dată. Or, în lipsa unei astfel de hotărâri rămase
definitive și în absența unui act administrativ individual de soluționare a unei
cereri prealabile, capetele de cerere formulate de reclamantă sunt prematur
introduse și, prin urmare, inadmisibile.
Mai mult decât atât, instanța reține că, în conformitate cu articolul 206
din Codul administrativ, care stabilește limitativ tipurile de acțiuni ce pot fi
introduse în contencios administrativ, nu este reglementată posibilitatea
formulării, în cadrul unei acțiuni de anulare, a unor pretenții accesorii privind
repararea prejudiciilor materiale și/sau morale. Astfel, instanța de contencios
administrativ, examinând acțiunea în fond, este limitată la pronunțarea uneia
dintre hotărârile expres prevăzute de articolul 224 din Codul administrativ,
14
neavând competența de a dispune, în această etapă, încasarea unor sume cu
titlu de despăgubire.
În concluzie, întrucât reclamanta nu a urmat procedura prealabilă
obligatorie, iar cererile privind repararea prejudiciilor materiale referitoare
la indemnizația unică de concediere și compensarea prejudiciului determinat
de evoluția indicelui prețurilor de consum (rata inflației) nu pot fi analizate
în lipsa unui act administrativ individual emis de autoritatea competentă,
instanța reține că aceste capete de cerere nu pot fi primite spre examinare în
prezenta cauză. Valorificarea acestor pretenții poate avea loc doar ulterior,
prin inițierea unei proceduri administrative distincte, în conformitate cu
cerințele expres prevăzute de Codul administrativ.
Referitor la încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii
în beneficiul reclamantei Domnica Manole a prejudiciului moral în mărime
de 100.000 euro, Completul de judecată reține că prin hotărârea Curții
Europene a Drepturilor Omului din 18 iulie 2023, pronunțată în cauza
Manole vs. Republica Moldova (cererea nr. 26360/19), reclamantei i-a fost
recunoscut prejudiciul moral suferit și i s-a acordat o sumă de 4.500 euro,
plus orice taxe aplicabile. Această decizie a fost pronunțată în temeiul art. 41
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că, în cazul în
care Curtea constată o încălcare a drepturilor convenționale, aceasta poate
acorda reclamantului o „satisfacție echitabilă” pentru prejudiciul moral sau
material suferit.
CtEDO a analizat în mod detaliat circumstanțele cauzei, natura
prejudiciului moral invocat și standardele aplicabile în jurisprudența sa,
stabilind astfel un cuantum al despăgubirilor pe care l-a considerat adecvat
și suficient pentru compensarea daunelor morale suferite de reclamantă. În
acest context, Completul de judecată subliniază că o nouă solicitare privind
încasarea unui prejudiciu moral suplimentar din contul Consiliului Superior
al Magistraturii ar echivala cu o dublă compensare a aceleiași vătămări, ceea
ce contravine principiului echității procesuale și principiului reparației unice
a prejudiciului.
Potrivit jurisprudenței internaționale, despăgubirea pentru prejudiciul
moral trebuie să fie justă, rezonabilă și să reflecte gravitatea suferințelor
reclamantului, fără însă a genera o îmbogățire nejustificată sau o dublare a
compensațiilor acordate pentru aceeași situație juridică. În plus, acordarea
unei noi sume de bani pentru același prejudiciu ar putea contraveni
15
principiului securității raporturilor juridice, întrucât Curtea Europeană a
Drepturilor Omului s-a pronunțat deja definitiv asupra acestui aspect.
În concluzie, instanța constată că solicitarea reclamantei privind plata
unei sume suplimentare cu titlu de prejudiciu moral nu este justificată din
punct de vedere juridic și economic, având în vedere că prejudiciul moral a
fost deja evaluat și compensat prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor
Omului. Prin urmare, admiterea unei astfel de cereri ar contraveni
principiului reparației unice a prejudiciului și ar crea un precedent care ar
afecta coerența aplicării normelor de drept privind despăgubirea pentru
prejudiciile nepatrimoniale.
În lumina argumentelor expuse anterior, Completul de judecată
declară inadmisibile pretențiile patrimoniale ale reclamantei, având în vedere
nerespectarea procedurii prealabile impuse de Codul administrativ.
În concluzie, instanța de judecată constată că cererea de chemare în
judecată a fost declarată inadmisibilă în partea solicitărilor patrimoniale, însă
această soluție nu afectează alte eventuale drepturi pe care reclamanta le-ar
putea exercita în fața autorităților competente.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 191 alin. (5) lit. a), 207
alin. (1), (2) lit. f), 208 alin. (3) și 230 din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Domnica
Manole împotriva Consiliului Superior al Magistraturii și Serviciului de
Informații și Securitate în partea solicitărilor de încasare a salariului pentru
funcția de judecător al Curții de Apel Chișinău pe perioada absenței forțate
de la muncă, acordarea indemnizației unice de concediere, încasarea
prejudiciului cauzat de evoluția indicelui prețurilor de consum (rata inflației)
și repararea prejudiciului moral.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
16
H O T Ă R Â R E
în numele legii
cu privire la cererea de chemare în judecată depusă de
Domnica MANOLE
împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii și Serviciului de Informații și
Securitate
privind anularea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și
compensarea cheltuielilor de judecare a cauzei
(Dosarul 3d-36/24
Nr. PIGD 2-24062179-01-3d-07062024)
Adoptarea unui act administrativ în baza unei proceduri ulterior declarate
neconstituționale determină lipsa de efecte juridice ale acestuia de la data
emiterii. Eliberarea din funcție a unui judecător fără identificarea unei fapte
concrete, imputabile și analizate în raport cu normele de conduită și legea
constituie un abuz de autoritate și o încălcare a obligației de motivare legală.
Decizia CSM, fundamentată exclusiv pe concluzii ale unor organe terțe, fără
o analiză individuală și autonomă a faptelor. Hotărârea emisă nu oferă o
justificare detaliată a sancțiunii aplicate, încălcând principiul
proporționalității. Eliberarea din funcție a reclamantei a reprezentat o
măsură disproporționată, impunând remedierea consecințelor încălcării
constatate de CEDO.
20 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință de judecată publică cererea de chemare în judecată
depusă de Domnica Manole împotriva Consiliului Superior al Magistraturii
și Serviciului de Informații și Securitate
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
Cu participarea grefierilor, Marianna Boico și Brașoveanu Alexandru
constată următoarele:
ASPECTE GENERALE ȘI DE PROCEDURĂ
Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 362-IV din 16
decembrie 2005, Domnica Manole a fost numită, prin transfer, în funcția de
judecător la Curtea de Apel Chișinău.
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 54/3 din 9
februarie 2016, a fost inițiată verificarea judecătorilor conform Legii nr. 271-
XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la
funcții publice. A fost aprobat graficul și lista judecătorilor care au depus la
Consiliul Superior al Magistraturii Declarația de verificare și Chestionarul
conform Legii nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008, împreună cu două
fotografii color 4x5 cm, conform anexei, parte integrantă a prezentei
hotărâri. Judecătorilor le-a fost adus la cunoștință graficul și lista celor care
urmau să fie supuși procedurii de verificare în condițiile Legii nr. 271-XVI
din 18 decembrie 2008, asigurarea executării acesteia fiind pusă în sarcina
președinților instanțelor judecătorești și a judecătorilor nominalizați.
Judecătorii urmau să fie supuși verificării și au fost obligați să completeze
Declarația de verificare și Chestionarul conform Legii nr. 271-XVI din 18
decembrie 2008 și să le prezinte în două exemplare, împreună cu două
fotografii color 4x5 cm, la cancelaria Consiliului Superior al Magistraturii,
potrivit graficului stabilit (f.d.201-202, Vol. IV).
Potrivit graficului anexat la Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 54/3 din 9 februarie 2016, perioada de verificare a
Domnicăi Manole a fost stabilită între 1 și 15 august 2016 (f.d. 203, Vol. IV).
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 771/31 din 15
noiembrie 2016, a fost acceptată cererea doamnei Domnica Manole și s-a
2
dispus verificarea suplimentară de către Serviciul de Informații și Securitate
(f.d. 221-226, Vol. IV).
La 21 iunie 2017, un judecător-inspector subordonat CSM a înaintat
către ultimul o „notă informativă cu privire la informațiile difuzate de mass-
media” referitoare incidentul privind comunicarea de către reclamantă a
conținutului opiniei sale separate. El a considerat comportamentul acesteia
ca fiind contrar art. 8 alin. (3) și (31) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995
privind statutul judecătorilor și art. 9 alin. (4) din Codul de etică al
judecătorilor, care prevedea că judecătorii trebuie să comunice cu mass-
media cu privire la cauzele în curs de examinare numai prin intermediul
persoanei responsabile de comunicare din cadrul instanței. Orice comunicare
cu părțile la proces sau cu autoritățile trebuia să respecte standardele
procedurale și, dacă aceasta avea loc în afara ședințelor, trebuia să fie
consemnată în scris în dosar.
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 450/21 din 4
iulie 2017, s-a dispus examinarea chestiunii privind avizul consultativ pe
marginea verificării judecătorului Domnica Manole de la Curtea de Apel
Chișinău în ședința închisă (f.d. 192-193, Vol. I).
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 451/21 din 4
iulie 2017, Domnica Manole, judecător al Curții de Apel Chișinău, a fost
declarată incompatibilă cu funcția de judecător. S-a propus Președintelui
Republicii Moldova eliberarea judecătorului Curții de Apel Chișinău,
Domnica Manole, din funcția de judecător în temeiul art. 15 alin. (4), (5) din
Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a
candidaților la funcții publice, art. 8 alin. (3), (31), art. 25 alin. (1) lit. i) din
Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului
(f.d.26, 140-151, Vol. I).
La data de 5 iulie 2017, Domnica Manole și avocatul Viorica Grecu au
depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii, terț Serviciul de Informații și Securitate, prin care a solicitat:
− anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 450/21 din
4 iulie 2017, prin care s-a dispus a examina în ședință închisă Avizul
consultativ emis de Serviciul de Informații și Securitate pe marginea
verificării judecătorului Curții de Apel Chișinău, Domnica Manole;
− anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 451/21 din
4 iulie 2017, prin care s-a hotărât că Domnica Manole, judecător al
Curții de Apel Chișinău s-a declarat incompatibilă cu funcția de
3
judecător și s-a propus Președintelui Republicii Moldova pentru
eliberarea din funcție a judecătorului Curții de Apel Chișinău,
Domnica Manole;
− declararea ilegalității Avizelor consultative ale Serviciului de
Informații și Securitate nr. 2625 m/i din 19 august 2016 și nr. 4209
m/i din 9 decembrie 2016 de verificare a judecătorului Domnica
Manole ca fiind exercitate cu depășirea atribuțiilor și cu lezarea
drepturilor și libertăților judecătorului Domnica Manole în calitate de
persoana supusă verificării (f.d. 5-25, Vol. I).
Pe 5 iulie 2017, Domnica Manole și avocatul Viorica Grecu au depus
în adresa instanței de judecată cererea privind suspendarea actului
administrativ contestat în temeiul art. 21 din Legea contenciosului
administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și art.174-177 din Codul de
procedură civilă (f.d. 67-71, Vol. I).
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 6 iulie 2017 s-a respins
ca fiind neîntemeiată cererea înaintată de Domnica Manole și avocatul
Viorica Grecu privind aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii prin
suspendarea executării hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
nr.451/24 din 4 iulie 2017 (f.d. 72-74, Vol. I).
La 7 iulie 2017, Domnica Manole a depus în adresa instanței de
judecată cerere de asigurare a acțiunii suplimentară privind suspendarea
actului administrativ contestat în temeiul art. 21 din Legea contenciosului
administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și art.174-177 din Codul de
procedură civilă (f.d. 77-80, Vol. I).
În data de 12 iulie 2017, Domnica Manole a depus cerere repetată de
asigurare a acțiunii privind suspendarea actului administrativ contestat în
temeiul art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10
februarie 2000 și art.174-177 din Codul de procedură civilă (f.d. 101-107,
Vol. I).
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 iulie 2017 s-a respins
ca fiind neîntemeiată cererea repetată înaintată de Domnica Manole și
avocatul Viorica Grecu privind aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii
prin suspendarea executării hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
nr.451/24 din 4 iulie 2017 (f.d. 131-134, Vol. I).
La 13 iulie 2017, Domnica Manole a depus în adresa instanței de
judecată cerere suplimentară la cerere repetată privind asigurarea acțiunii,
4
suspendarea actului administrativ contestat în temeiul art. 21 din Legea
contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și art.174-
177 din Codul de procedură civilă (f.d. 136-137, Vol. I).
La 14 iulie 2017 reclamanta a luat cunoștință cu această notă
informativă cu privire la informațiile difuzate de mass-media întocmită de
judecător-inspector.
Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 289-VIII din 21
iulie 2017, Domnica Manole a fost eliberată din funcția de judecător la
Curtea de Apel Chișinău în legătură cu nerespectarea prevederilor articolului
8 din Legea cu privire la statutul judecătorului și ca urmare a deciziei privind
incompatibilitatea sa cu interesele funcției publice (f.d. 213, Vol. I).
La data de 3 august 2017, Domnica Manole și avocatul Viorica Grecu
au depus cerere de concretizare a cererii de chemare în judecată, solicitând,
pe lângă pretențiile formulate în cererea inițială:
− recunoașterea Serviciului de Informații și Securitate în calitate de
pârât;
− încasarea de la Consiliul Superior al Magistraturii în beneficiul
reclamantei, cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 100.000 euro, a
cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli
pentru asistență juridică și a altor cheltuieli de judecată suportate până
la finalizarea examinării cauzei (f.d. 1-23, Vol. II).
La 4 august 2017 Domnica Manole și avocatul Viorica Grecu și la data
de 9 august 2017 Domnica Manole au înaintat cerere de ridicare a excepției
de neconstituționalitate în temeiul art.121 din Codul de procedură civilă,
privind neconstituționalitatea prevederilor art. 5 lit. a), art. 14 și 15 alin. (2),
(4) și (5) din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea
titularilor și a candidaților la funcții publice (f.d.206-210, Vol. II și f.d. 34-
40, Vol. III).
Prin încheierea a Curții Supreme de Justiție din 21 august 2017, s-au
admis cererile formulate de Domnica Manole privind ridicarea excepției de
neconstituționalitate. S-a remis Curții Constituționale sesizările formulate de
către Domnica Manole privind controlul constituționalității art.5 lit. a), art.
14 și 15 alin. (2), (4) și (5) din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008
privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice și s-a
suspendat procesul în prezenta cauză (f.d. 167-168, 170-173, Vol. III).
5
Prin Hotărârea nr. 32 din 5 decembrie 2017 a Curții Constituționale
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 271-
XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la
funcții publice s-au declarat neconstituționale articolele 5 lit. a) și 15
alineatele (2), (4) și (5) din Legea nr. 271 din 18 decembrie 2008 privind
verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice, în partea ce se referă
la verificarea candidaților la funcția de judecător și a judecătorilor în
exercițiu (f.d. 178-191, Vol. III).
La data de 12 februarie 2018, avocatul Viorica Grecu acționând în
interesele Domnicăi Manole a depus la Curtea Supremă de Justiție cerere de
reluare și accelerare a procesului (f.d. 193-194, Vol. III).
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 16 februarie 2018 a fost
reluat procesul în cauza civilă intentată la cerere de chemare în judecată
depusă de Domnica Manole împotriva Consiliului Superior al Magistraturii
și Serviciului de Informații și Securitate (f.d. 207-209, Vol. III).
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 16 februarie 2018 s-a
respins cererea depusă de avocatul Viorica Grecu în interesele Domnicăi
Manole privind accelerarea examinării cauzei civile nr. 3-4/18 (f.d. 214-215,
216-219, Vol. III).
La data de 3 martie 2018, reclamanta Domnica Manole a depus cerere
totalizată la cererea de chemare în judecată, solicitând:
− exercitarea controlului jurisdicțional în privința legalității hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 451/21 din 4 iulie 2017, în
fond și în procedură;
− anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 451/21 din
4 iulie 2017 cu privire la declararea incompatibilității cu funcția de
judecător și propunerea Președintelui Republicii Moldova pentru
eliberarea din funcție a judecătorului Curții de Apel Chișinău,
Domnica Manole, prin aplicarea Hotărârii Curții Constituționale din 5
decembrie 2017;
− anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 450/21 din
4 iulie 2017 cu privire la examinarea în ședință închisă a Avizului
consultativ emis de Serviciul de Informații și Securitate pe marginea
verificării judecătorului Curții de Apel Chișinău, Domnica Manole;
− repunerea reclamantei Domnica Manole în funcția de judecător al
Curții de Apel Chișinău, începând cu 4 iulie 2017 și încasarea
6
salariului funcției de judecător pentru perioada 4 iulie 2017 – 3 martie
2018, până la finalizarea cauzei în fond;
− încasarea de la Consiliul Superior al Magistraturii în beneficiul
reclamantei Domnica Manole, cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de
100.000 euro, a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 27.000
lei și a altor cheltuieli suportate până la finalizarea examinării cauzei,
cheltuieli pentru tratament în urma complicațiilor cardiace în sumă de
1.116 lei, cât și cheltuieli pentru fotocopii în sumă de 1.365, 50 lei
(f.d.1-15, Vol. IV).
La data de 30 iulie 2018, avocatul Viorica Grecu acționând în
interesele Domnicăi Manole a depus cerere de accelerare a procesului
(f.d.240-241, Vol. IV).
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 1 august 2018 s-a
respins cererea depusă de avocatul Viorica Grecu în interesele Domnicăi
Manole privind accelerarea examinării cauzei civile nr. 3-4/18 (f.d. 245-248,
Vol. IV).
Prin hotărârea din 19 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,
cererea de chemare în judecată depusă de Domnica Manole împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii și Serviciului de Informații și Securitate
cu privire la anularea hotărârilor nr. 450/21 din 4 iulie 2017 „Cu privire la
examinarea în ședință închisă sau publică a avizului consultativ pe marginea
verificării unui judecător” și nr. 451/21 din 4 iulie 2017 „Cu privire la avizul
consultativ pe marginea verificării unui judecător” ale Consiliului Superior
al Magistraturii, restabilirea în funcția de judecător, încasarea salariului
pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului material, moral și
încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă. S-a exclus din punctul 2 al
dispozitivului hotărârii nr. 451/21 din 4 iulie 2017 „Cu privire la avizul
consultativ pe marginea verificării unui judecător” a Consiliului Superior al
Magistraturii sintagma „art. 15 alin. (4), (5) din Legea nr. 271-XVI din 18
decembrie 2008 cu privire la verificarea titularilor și a candidaților la funcții
publice” (f.d. 82-83, 92-110, Vol. V).
La data de 1 noiembrie 2019, Domnica Manole a depus cerere de
revizuire împotriva hotărârii din 19 noiembrie 2018 a Curții Supreme de
Justiție, solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea actului
judecătoresc contestat ce constituie obiectul cererii de revizuire și dispunerea
reexaminării cauzei (f.d. 116-122, Vol. V).
7
La 23 iunie 2020, prin intermediul poștei electronice și ulterior la 24
iunie 2020, Domnica Manole a depus cerere de renunț la cererea de revizuire
a hotărârii din 19 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție și încetarea
procedurii de revizuire în prezenta cauză, în temeiul art. 59 și 60 din Codul
de procedură civilă (f.d. 13, 14, Vol. VI).
La 30 iunie 2020, prin intermediul poștei electronice, avocatul
Anatolie Șișianu, acționând în interesele Domnicăi Manole a depus la Curtea
Supremă de Justiție cerere de urgentare a examinării cererii revizuientei cu
privire la renunțare la cererea de revizuire a hotărârii Curții Supreme de
Justiție din 19 noiembrie 2018 (f.d. 20-21, Vol. VI).
Prin încheierea din 1 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a admis
cererea depusă de avocatul Anatolie Șișianu în interesele Domnicăi Manole
privind schimbarea termenului de judecare a cererii de revizuire. S-a stabilit
data examinării cererii de revizuire depuse de Domnica Manole împotriva
hotărârii din 19 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, pentru 2 iulie
2020 (f.d. 33-40, Vol. VI).
Prin încheierea din 3 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis
cererea de retragere a cererii de revizuire depusă de Domnica Manole. S-a
încetat procedura de revizuire în cauza de contencios administrativ, intentată
la cererea de chemare în judecată depusă de Domnica Manole împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii și Serviciului de Informații și Securitate
cu privire la anularea actelor administrative, restabilirea în funcția de
judecător, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea
prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 44-
50, Vol. VI).
La data de 27 noiembrie 2023, Domnica Manole a depus cerere de
revizuire împotriva hotărârii din 19 noiembrie 2018 a Curții Supreme de
Justiție, în temeiul art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, solicitând
admiterea acesteia, casarea hotărârii din 19 noiembrie 2018 a Curții Supreme
de Justiție, reluarea procedurii de examinare a cererii de chemare în judecată
împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 451/21 din
4 iulie 2017 (f.d. 52-56, Vol. VI).
Prin încheierea din 5 iunie 2024 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis
cererea de revizuire depusă de Domnica Manole. S-a casat hotărârea din 19
noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție. S-a reținut prezenta cauză de
contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de Domnica Manole împotriva Consiliului Superior al Magistraturii și
8
Serviciului de Informații și Securitate cu privire la anularea actelor
administrative, restabilirea în funcția de judecător, încasarea salariului
pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului material, moral și
încasarea cheltuielilor de judecată, în procedura Curții Supreme de Justiție
pentru examinarea acțiunii în prima instanță, conform competenței (f.d. 95-
104, Vol. VI).
La data de 22 iulie 2024 Domnica Manole, reprezentată de avocatul
Angela Popil a depus cerere de chemare în judecată concretizată, prin care a
solicitat:
− anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 450/21 din
4 iulie 2017 privind examinarea în ședință închisă a Avizului
consultativ al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii
Moldova pe marginea verificării judecătorului Curții de Apel Chișinău
Domnica Manole;
− anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.451/21 din
4 iulie 2017 cu privire la declararea incompatibilității cu funcția de
judecător și propunerea adresată Președintelui Republicii Moldova
pentru eliberarea din funcție a judecătorului Curții de Apel Chișinău,
Domnica Manole;
− încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii în beneficiul
reclamantei Domnica Manole salariul pentru funcția de judecător al
Curții de Apel Chișinău pentru întreaga perioadă de absență forțată de
la muncă 29 iulie 2017 – 15 august 2019, în mărime totală de 627.659
lei;
− încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii în beneficiul
reclamantei Domnica Manole a indemnizației unice de concediere în
mărime de 384.250 lei.
− încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii în beneficiul
reclamantei Domnica Manole a prejudiciului moral în mărime de
100.000 euro.
− încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii a
cheltuielilor de judecare a cauzei în mărime de 27.000 lei cu titlu de
cheltuieli de asistență juridică și 1.365,50 lei cu titlu de costuri de
procedură (f.d. 106-111, Vol. VI).
La data de 21 noiembrie 2024 Domnica Manole, reprezentată de
avocatul Angela Popil a depus cerere privind majorarea cuantumului
pretențiilor, prin care a majorat cuantumul pretențiilor din cererea de
chemare în judecată formulată în această cauză și concretizată prin cererea
9
din 22 iulie 2024, completând capetele de cerere cu un nou capăt după cum
urmează:
− încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii în beneficiul
reclamantei Domnica Manole a prejudiciului cauzat de evoluția
indicelui prețurilor de consum (rata inflației) în mărime de 601.410,45
lei, calculat pentru perioada 1 septembrie 2017 – 20 noiembrie 2024.
A. Poziția reclamantei (f.d. 5-25, Vol. I; 1-23, Vol. II; 1-15, Vol. IV; f.d.
106-111, Vol. VI; 138-140, Vol. VI)
În motivarea cererii de chemare în judecată din 5 iulie 2017,
reclamanta a arătat că, la ședința din 4 iulie 2017, Consiliul Superior al
Magistraturii a adoptat inițial hotărârea nr. 450/21, prin care a dispus
examinarea Avizului consultativ emis de Serviciul de Informații și Securitate
pe marginea verificării judecătorului Domnica Manole în ședință închisă.
Totodată, ca urmare a examinării avizului menționat, Consiliul Superior al
Magistraturii a adoptat hotărârea nr. 451/21 din 4 iulie 2017 prin care
Domnica Manole, judecător al Curții de Apel Chișinău, a fost declarată
incompatibilă cu funcția de judecător și s-a propus Președintelui Republicii
Moldova eliberarea din funcție.
Reclamanta consideră ilegală hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 451/21 din 4 iulie 2017, invocând neinformarea acesteia
despre încălcările imputate în baza art. 8 alin. (3) și (31), art. 25 alin. (1) lit.
i) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.
Ea consideră că s-a aflat în imposibilitatea de a prezenta obiecții împotriva
acestora și că a fost încălcată procedura de examinare și de declarare a
incompatibilității sale cu funcția de judecător și de propunere a eliberării sale
din funcție de către Președintele Republicii Moldova.
Totodată, reclamanta susține ilegalitatea hotărârii Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 450/21 din 4 iulie 2017, prin care s-a dispus examinarea
avizului consultativ emis de Serviciul de Informații și Securitate pe marginea
verificării judecătorului Domnica Manole în ședință închisă.
În motivarea cererii de concretizare din 3 august 2017 reclamanta a
solicitat, pe lângă pretențiile formulate în cererea inițială, recunoașterea
Serviciului de Informații și Securitate în calitate de pârât, încasarea de la
Consiliul Superior al Magistraturii în beneficiul reclamantei, cu titlu de
prejudiciu moral a sumei de 100.000 euro, a cheltuielilor de judecată în sumă
de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și a altor cheltuieli
de judecată suportate până la finalizarea examinării cauzei.
10
Reclamanta a evidențiat că în hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 451/21 din 4 iulie 2017 au fost incluse următoarele motive
care au stat la baza declarării incompatibilității sale cu funcția de judecător,
și anume nota informativă a Inspecției judiciare din 21 iunie 2017, pe
marginea subiectului publicat la 14 iunie 2017 pe portalul „Jurnal.md” și pe
postul „Jurnal TV”, cazul „Eduard Mușuc” din anul 2008, publicația „Ziarul
de Gardă” din anul 2013, informația Centrului de Investigații Jurnalistice,
două cauze de condamnare la CEDO, Hyde Park șa. v. Republica Moldova
și Avram șa. v. Republica Moldova și cazul avocatei Moloșag Natalia.
Reclamanta și-a exprimat în cererea de chemare în judecată opinia cu
privire la fiecare argument invocat de către Consiliul Superior al
Magistraturii în hotărârea nr. 451/21 din 4 iulie 2017, după cum urmează.
Reclamanta a evidențiat ilegalitatea motivului de eliberare din funcție
în baza notei informative a Inspecției judiciare din 21 iunie 2017 pe marginea
subiectului publicat la 14 iunie 2017 pe portalul „Jurnal.md” și pe postul
Jurnal TV, arătând că despre existența notei informative respective aceasta a
aflat la 14 iulie 2017, odată cu redactarea hotărârii motivate nr. 451/21 a
Consiliului Superior al Magistraturii și aducerii la cunoștință.
Reclamanta consideră că prin neaducerea la cunoștință a notei
informative enunțate și prin neexaminarea acesteia în ședință publică,
Consiliul Superior al Magistraturii i-a îngrădit dreptul la apărare, aceasta
fiind în imposibilitate de a înainta obiecții și de a da explicații. Totodată,
reclamanta susține că în ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 4
iulie 2017 a fost întrebată de către membrii Consiliului doar dacă s-a
prezentat la chemarea procurorului în cauza penală în baza art. 307 alin. (1)
din Codul penal, dacă reclamanta a oferit vreun interviu și informații despre
opinia separată pentru Jurnal TV într-o cauză împotriva Jurnal TV, dacă
anterior au mai fost depuse la Consiliul Superior al Magistraturii sesizări
pentru a fi intentate cauze penale, dacă judecătorul Domnica Manole
consideră că date fiind aceste cauze penale, asupra acesteia planează
suspiciuni referitor la integritatea sa, dacă reclamanta a fost influențată de
către factori administrativi de a acționa în modul dorit de politic (în cauza
Grupului de inițiativă v. Comisia Electorală Centrală cu privire la validarea
semnăturilor).
În acest sens, ea invocă că a fost privată de dreptul la un tribunal și de
dreptul la o instanță independentă și imparțială, garantate de articolul 6 par.
1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
11
Cu referire la ilegalitatea motivului de eliberare din funcție în baza
cazului Eduard Mușuc din anul 2008, reclamanta susține că prin hotărârea
Colegiului Disciplinar din 31 octombrie 2008 i-a fost aplicată sancțiunea sub
formă de avertisment, iar din acel moment a expirat mai mult de un an de
zile. Potrivit acesteia, în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 950 din 19 iulie
1996 cu privire la colegiul disciplinar și la răspunderea disciplinară a
judecătorilor, se consideră că reclamanta nu a fost supusă sancțiunii
disciplinare.
Cu privire la ilegalitatea motivului eliberării din funcție în baza unui
articol din „Ziarul de Gardă” din 2013, unde s-a scris despre reclamantă că
„judecătoarea Domnica Manole deține cele mai multe mașini dintre toți
judecătorii din Republica Moldova, chiar dacă avea un salariu de câteva mii
de lei”, ea susține că acest motiv nu putea fi pus la baza hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii, deoarece a fost aplicat fără o procedură
disciplinară.
În privința motivului eliberării din funcție în baza informațiilor
„Centrului de Investigații Jurnalistice” din 2014, unde s-a menționat „despre
o hotărâre în favoarea unei companii de construcții care a obținut un teren de
construcții de la autoritățile locale pentru bani de nimic”, ea susține că este
un motiv aplicat arbitrar de către Consiliul Superior al Magistraturii,
deoarece nu a fost examinată în cadrul unei proceduri disciplinare.
În „cazul avocatei Moloșag Natalia”, Consiliul Superior al
Magistraturii a reținut că reclamanta Domnica Manole a favorizat, în calitate
de judecător, pe avocata sa Moloșag Natalia, la pronunțarea deciziei din 6
aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cauza nr. 02-3a-26508-29112016,
prin care s-a anulat hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Baroului
Chișinău din 22 decembrie 2015 privind revocarea Decanului Baroului
Chișinău, Moloșag Natalia. Reclamanta se afla într-un conflict de interese,
deoarece avocatul Moloșag Natalia a apărat interesele doamnei Domnica
Manole în cererea ei de chemare în judecată depusă împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 7/2 din 26 ianuarie 2016 cu privire la
desfășurarea concursului pentru suplinirea funcției vacante de judecător la
Curtea Supremă de Justiție. Astfel, reclamanta a invocat că acest fapt nu
putea constitui motiv de eliberare din funcție deoarece în privința acestei
chestiuni nu a fost emisă o hotărâre irevocabilă în cadrul unei proceduri
disciplinare.
12
Reclamanta consideră ilegal motivul existenței a două cauze de
condamnare la CEDO, Hyde Park ș.a. v. Republica Moldova din 2009 și
Avram ș.a. v. Republica Moldova din 2011, care a stat la baza eliberării sale
din funcție. Ea invocă hotărârea Curții Constituționale nr. 23 din 25 iulie
2016 și lipsa unei sentințe judecătorești care să constate că a comis sau a
admis, intenționat sau din neglijență gravă, acțiuni sau inacțiuni care au
determinat ori au contribuit semnificativ la încălcarea prevederilor
Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, care a fost constatată printr-o hotărâre a Curții Europene.
De asemenea, reclamanta Domnica Manole a subliniat că odată cu
intrarea în vigoare a Legii nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor, Consiliul Superior al Magistraturii nu are
competența de a constata și examina abaterile disciplinare.
Reclamanta a făcut trimitere la practica judiciară a Curții Supreme de
Justiție, și anume la decizia din 28 decembrie 2011 a Curții Supreme de
Justiție, dosarul nr. 3r-2571/11, la decizia din 28 septembrie 2011 a Curții
Supreme de Justiție, dosarul nr. 3r-2276/11, menționând că Consiliul
Superior al Magistraturii este competent să examineze cazuri privind
răspunderea disciplinară a judecătorilor și să aplice sancțiuni doar în situația
în care sunt contestate hotărârile Colegiului disciplinar.
Domnica Manole a menționat că la pct. 13 din Agenda ședinței
Consiliului Superior al Magistraturii a fost inclusă doar chestiunea „cu
privire la avizele consultative pe marginea verificării unor judecători și
candidați la funcția de judecător”, nefiind inclusă chestiunea cu privire la
eliberarea sa din funcție, cît și examinarea altor motive enunțate mai sus, care
au stat la baza eliberării sale din funcție.
Reclamanta arată că în procesul-verbal nr. 21 din 4 iulie 2017 nu este
inclusă informația despre procedura de deliberare și votare, contrar art. 24
alin. (1) și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii și că în procesul-verbal nu a fost
consemnat dacă votul a fost unanim, nici numărul de voturi „pro” sau
„contra”.
Cu referire la avizele consultative emise de către Serviciul de
Informații și Securitate, reclamanta arată că constatările expuse în avize nu
relevă existența factorilor de risc în sensul art. 4 lit. a) și c) din Legea nr. 271
din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la
funcții publice.
13
Reclamanta invocă, de asemenea, ilegalitatea hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 450/21 din 4 iulie 2017, prin care s-a dispus
examinarea Avizului consultativ emis de Serviciul de Informații și Securitate
pe marginea verificării judecătorului Domnica Manole, în ședință închisă.
Reclamanta consideră că hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 450/21 din 4 iulie 2017 este una arbitrară, abuzivă și
nemotivată.
La fel, invocă că i-a fost lezat dreptul la viață privată și de familie, prin
lezarea dreptului la exercitarea profesiei și la carieră, iar sancțiunea
excluderii sale din profesia de judecător a fost disproporționată.
În motivarea cererii de totalizare din 3 martie 2018 reclamanta a
menționat că prin declararea neconstituționalității articolelor 5 lit. a) și 15
alineatele (2), (4) și (5) din Legea nr. 271 din 18 decembrie 2008 privind
verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice, aceste prevederi
legale au devenit nule din momentul adoptării hotărârii Curții
Constituționale, care are putere de lege și este obligatorie, inclusiv prin
considerentele pe care se sprijină, pentru toate organele constituționale ale
Republicii Moldova, ea aplicându-se direct, fără nici o altă condiție de formă.
Reclamanta observă că odată ce Consiliul Superior al Magistraturii a
aplicat, la adoptarea hotărârii nr. 451/21 din 4 iulie 2017, normele legale
declarate neconstituționale, această hotărâre este lovită de nulitate prin
efectul normelor devenite nule din momentul adoptării hotărârii Curții
Constituționale. Curtea Supremă de Justiție este obligată să aplice direct, fără
nici o altă condiție de formă, normele neconstituționale.
În motivarea cererii de chemare în judecată concretizată din 22 iulie
2024 reclamanta a menționat că, dată fiind modificarea pretențiilor din
acțiunea dedusă judecății prin substituirea unui capăt de cerere cu altele
două, nu va mai desfășura argumentele și temeiurile pentru care considera
întemeiată acțiunea cu referire la capetele de cerere care nu au suferit
modificări. De asemenea, a reiterat poziția sa, subliniind că susține în
continuare cererea de chemare în judecată și consideră întemeiate criticile
formulate.
În ceea ce privește capetele de cerere concretizate prin cererea depusă
la 22 iulie 2024, reclamanta a indicat că demiterea sa din funcția de judecător
al Curții de Apel Chișinău a fost ilegală, aspect confirmat, în opinia sa, de
lucrările dosarului.
14
Totodată, reclamanta a subliniat că, la data redeschiderii procedurii (5
iunie 2024) și la momentul formulării cererii de concretizare din 22 iulie
2024, era încadrată într-o altă funcție, astfel încât restabilirea sa în funcția de
judecător al Curții de Apel Chișinău nu mai este oportună.
De asemenea, aceasta a susținut că, având în vedere faptul că
demiterea sa a avut loc la 29 iulie 2017, iar la 15 august 2019 a fost numită
în funcția de judecător al Curții Constituționale, se impunea concretizarea
cuantumului salariului de funcție și a perioadei pentru care se solicita
încasarea acestuia din contul Consiliului Superior al Magistraturii.
În acest sens, reclamanta a indicat că, potrivit Certificatului nr. 4-
356/1-1609 din 10 iulie 2024 emis de Curtea de Apel Chișinău, pentru
perioada 29 iulie 2017 – 15 august 2019, avea dreptul să solicite încasarea
sumei de 627.659 lei cu titlu de salariu pentru întreaga perioadă de absență
forțată de la muncă.
Reclamanta a invocat, prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 544-
XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, potrivit cărora, în
cazul anulării hotărârii de eliberare din funcție a judecătorului, acesta urma
să fie repus în toate drepturile avute anterior și să îi fie plătite, conform legii,
drepturile bănești de care a fost lipsit.
Aceasta a susținut că, în speță, în eventualitatea în care instanța ar
analiza argumentele invocate în cererea de chemare în judecată formulată
împotriva autorităților pârâte și ar ține cont de constatările Curții
Constituționale din Hotărârea nr. 32 din 5 decembrie 2017, precum și de
Hotărârea CtEDO din 18 iulie 2023 în cauza Domnica Manole vs. Republica
Moldova (cererea nr. 26360/19), ar trebui să se pronunțe asupra ilegalității
actelor administrative contestate. În acest context, având în vedere
dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, instanța
ar fi obligată să dispună încasarea în beneficiul reclamantei a salariului
pentru întreaga perioadă în care aceasta a fost lipsită de dreptul de a munci
și de a-și exercita atribuțiile de funcție.
În ceea ce privește capătul de cerere, de încasare a sumelor bănești,
reclamanta a menționat că solicitarea privind încasarea din contul Consiliului
Superior al Magistraturii a indemnizației unice de concediere în valoare de
384.250 lei a fost formulată în contextul renunțării sale la capătul de cerere
referitor la restabilirea în funcția de judecător al Curții de Apel Chișinău.
Aceasta a subliniat că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO,
repararea unei încălcări a drepturilor persoanei, în conformitate cu exigențele
15
de echitate ale procesului judiciar, garantate de art. 6 din Convenție, impune,
printre altele, obligația de a repara consecințele acestei încălcări astfel încât
să fie restabilită, pe cât posibil, situația existentă anterior (Brumărescu v.
România, nr. 28342/95 §19; Oferta Plus v. Moldova, nr. 14385/04 din
12.02.2008, §70).
În motivarea cererii privind majorarea cuantumului pretențiilor din
21 noiembrie 2024 reclamanta a susținut că prin această cerere, capetele de
cerere din acțiunea dedusă judecății, astfel cum au fost concretizate prin
cererea de chemare în judecată din 22 iulie 2024, au fost completate cu un
nou capăt de cerere, prin care a solicitat încasarea, în beneficiul său, a
prejudiciului cauzat de evoluția indicelui prețurilor de consum (rata inflației)
în valoare de 601.410,45 lei.
Aceasta a indicat că prejudiciul respectiv a fost calculat pentru
perioada 1 septembrie 2017 – 20 noiembrie 2024, în conformitate cu datele
oficiale comunicate de Biroul Național de Statistică, iar calculul detaliat al
prejudiciului, împreună cu formula utilizată, a fost anexat la cerere. De
asemenea, a susținut că este universal cunoscut faptul că inflația erodează
valoarea salariului, subminând în același timp scopul garanției securității
financiare.
Reclamanta a invocat prevederile art. 145 alin. (1) și (2) din Codul
muncii, care se aplică în egală măsură și în cazul său, menționând că
neachitarea la timp a salariului impunea indexarea obligatorie și în mărime
deplină a acestuia, dacă reținerea depășea o lună calendaristică de la data
stabilită pentru achitare. A subliniat, de asemenea, că indexarea trebuia
efectuată separat pentru fiecare lună, în conformitate cu coeficientul inflației
calculat conform normelor în vigoare.
Totodată, reclamanta a indicat că, potrivit art. 12 alin. (15) din Legea
nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în
sectorul bugetar, valoarea de referință se reexaminează anual, în funcție de
condițiile economice și de posibilitățile bugetului public național, cel puțin
la nivelul prognozat al ratei inflației.
Aceasta a argumentat că, dacă nu ar fi fost demisă ilegal și arbitrar din
funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău, ar fi beneficiat de un salariu
lunar ajustat la rata inflației, conform prevederilor legale, având posibilitatea
reală de a utiliza mijloacele financiare respective în perioada realizării
câștigului salarial.
16
În schimb, reclamanta a susținut că, fiind lipsită în mod ilegal de
dreptul de a munci prin demiterea sa, eventuala adjudecare în beneficiul său
a salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă justifica,
implicit, și încasarea prejudiciului cauzat de creșterea indicelui prețurilor de
consum.
În susținerea acestui argument, aceasta a evidențiat că puterea de
cumpărare a monedei naționale în perioada 29 iulie 2017 – 15 august 2019
nu putea fi comparată cu cea din 2024, având în vedere că rata inflației a
variat semnificativ: 2019: 4,8%; 2020: 3,8%; 2021: 5,1%; 2022: 28,8%;
2023: 10,4%.
În acest context, reclamanta a invocat prevederile art. 25 alin. (4) din
Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, care stipulează că, în cazul anulării
hotărârii de eliberare din funcție a unui judecător, acesta trebuie repus în
toate drepturile avute anterior, inclusiv prin achitarea drepturilor bănești de
care a fost lipsit. A subliniat că repunerea în drepturi include și dreptul la o
compensație echitabilă pentru prejudiciul cauzat de creșterea indicelui
prețurilor de consum, astfel încât impactul inflației să fie atenuat de la data
pierderii drepturilor salariale până la data acestei cereri.
B. Poziția pârâtului – Serviciului de Informații și Securitate (f.d. 126,
Vol. VI)
Prin referința depusă la data de 4 octombrie 2024, Serviciul de
Informații și Securitate a menționat că potrivit cerințelor înaintate,
reclamanta a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 450/21 din 4 iulie 2017 și încasarea unor sume de bani din contul
Consiliului Superior al Magistraturii.
Astfel, analizând cererea concretizată, Serviciul de Informații și
Securitate nu a identificat pretenții adresate acestuia, iar Hotărârea
pronunțată de instanța de judecată nu ar afecta drepturile sau obligațiile
Serviciului de Informații și Securitate.
În acest context, Serviciul de Informații și Securitate nu s-a putut
expune cu privire la obiectul acțiunii și a solicitat examinarea cauzei în lipsa
sa.
C. Poziția pârâtului – Consiliului Superior al Magistraturii (f.d. 153-
154, Vol. VI)
17
Prin explicațiile depuse la data de 29 noiembrie 2024, Consiliului
Superior al Magistraturii a lăsat la discreția instanței aprecierea temeiniciei
pretențiilor din acțiunea depusă de Domnica Manole și a solicitat examinarea
cauzei în lipsa reprezentantului.
D. Poziția părților în ședință publică
În cadrul ședinței de judecată, avocatul Angela Popil acționând în
interesele Domnicăi Manole a susținut acțiunea, cererea de chemare în
judecată concretizată din 22 iulie 2024 și cererea privind majorarea
cuantumului pretențiilor din 21 noiembrie 2024 reiterând motivele de fapt și
de drept expuse prezentate în aceasta și a solicitat admiterea solicitărilor
reclamantei în sensul formulat.
LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE
Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul
administrativ al Republicii Moldova.
Art. 257 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„Prezentul cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019. La data intrării în vigoare a
prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr.793/2000 și Legea
nr.190/1994 cu privire la petiționare.”
Art. 258 alin. (3) din Codul administrativ:
„Procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a
prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,
conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni
în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare pînă la intrarea
în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător
pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor
judecătorești.”
Art.16 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10
februarie 2000 (în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat):
„Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-
un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu
a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de
contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului
respectiv și repararea pagubei cauzate.
Acțiunea poate fi înaintată nemijlocit instanței de contencios administrativ în
cazurile expres prevăzute de lege și în cazurile în care persoana se consideră vătămată
18
într-un drept al său prin nesoluționarea în termen legal ori prin respingerea cererii
prealabile privind recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.
Reclamanții, în acțiunile născute din raporturi de contencios administrativ, sînt
scutiți de plata taxei de stat.”
Art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (în
vigoare la data emiterii actului administrativ contestat):
„Judecînd acțiunea, instanța de contencios administrativ adoptă una din următoarele
hotărîri respinge acțiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de
prescripție.”
Art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (în
vigoare la data emiterii actului administrativ contestat):
„Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a)
este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii.”
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.”
Art. 219 din Codul administrativ:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile
de solicitare a probelor înaintate de participanți.
Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,
explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor
incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării
de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care
nu au fost discutate de participanții la proces.
Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune,
însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.
Instanța de judecată poate avea o discuție juridică cu participanții la proces sau
poate da în scris indicații cu privire la situația de drept a cauzei examinate.
Art. 224 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ:
„Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată
adoptă una dintre următoarele hotărâri: în baza unei acțiuni în contestare, anulează în tot
sau în parte actul administrativ individual, precum și o eventuală decizie de soluționare a
cererii prealabile, dacă acestea sînt ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în
drepturile sale.”
19
Art. 4 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire
la Consiliul Superior al Magistraturii (în vigoare la data emiterii actului
administrativ contestat):
„Întru exercitarea funcțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele
competențe în domeniul respectării disciplinei și eticii judecătorilor:
c) în baza hotărîrii colegiului disciplinar, înaintează Președintelui Republicii
Moldova sau, după caz, Parlamentului propunerea privind eliberarea din funcția de
președinte sau vicepreședinte al instanței de judecată sau privind eliberarea din funcția de
judecător.”
Art. 221 din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 (în vigoare la data
emiterii actului administrativ contestat):
„Informațiile privind comunicarea interzisă dintre un judecător cu un participant la
proces sau cu alte persoane, inclusiv cu persoane cu funcții de demnitate publică,
prezentate în condițiile stabilite la art.15 alin.(2) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995
cu privire la statutul judecătorului, precum și informațiile despre comunicarea interzisă
prezentate de alte persoane interesate se examinează în cel mult 15 zile de la data
înregistrării lor în Consiliul Superior al Magistraturii.
După examinarea informațiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide privind:
a) transmiterea informației la adresa Procuraturii Generale în cazul în care sînt
prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.303 din Codul penal sau
ale contravenției prevăzute la art.317 alin.(2) din Codul contravențional;
b) informarea conducerii autorității sau a organelor de autoadministrare competente
în cadrul cărora activează persoanele care au admis comunicarea interzisă cu judecătorul;
c) remiterea materialelor, conform procedurii stabilite de lege, pentru pornirea
urmăririi disciplinare împotriva judecătorului în cazul în care acesta a admis comunicarea
interzisă sau nu a informat în modul stabilit Consiliul Superior al Magistraturii despre
comunicarea interzisă sau despre tentativa de comunicare interzisă.”
Art. 81 din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 (în vigoare la data
emiterii actului administrativ contestat):
„Activitatea Consiliului Superior al Magistraturii este transparentă și se realizează
prin asigurarea accesului societății și al mass-media la informațiile privind activitatea
Consiliului.
Ședințele Consiliului Superior al Magistraturii sînt publice, în afară de cazurile
cînd, la cererea motivată a președintelui sau a cel puțin 3 membri ai Consiliului, se
hotărăște, cu votul majorității membrilor prezenți, ca ședințele să fie închise și când
dezbaterea publică a chestiunilor incluse pe ordinea de zi ar putea să aducă atingere vieții
private a persoanelor.
Consiliul Superior al Magistraturii creează condiții și întreprinde măsurile necesare
pentru a asigura participarea reprezentanților mass-media și a persoanelor interesate la
ședințele sale.
20
Agenda ședinței Consiliului Superior al Magistraturii, proiectele de hotărîri și
materialele adiționale care urmează a fi supuse examinării se plasează pe pagina web a
Consiliului cu cel puțin 3 zile înainte de ședință.
Ședințele Consiliului Superior al Magistraturii se înregistrează prin utilizarea
mijloacelor video și audio și se consemnează în procese-verbale, care se plasează pe
pagina web a Consiliului.
Regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii și anunțurile privind
lansarea concursurilor pentru suplinirea funcțiilor de judecător se publică în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova.
Hotărârile adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii și de organele sale,
opiniile separate ale membrilor Consiliului, precum și rapoartele anuale ale Consiliului
se publică pe pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii.”
Art. 24 Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 (în vigoare la data
emiterii actului administrativ contestat):
„Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărâri cu votul deschis al majorității
membrilor săi, cu excepția cazului prevăzut la art.19 alin.(4).
Votarea se efectuează în lipsa persoanei al cărei caz este examinat și în lipsa
celorlalți invitați.
Hotărârea se expune în scris și se semnează de președintele ședinței.
În cazul în care un membru al Consiliului Superior al Magistraturii face opinie
separată, aceasta va fi motivată și se va anexa la hotărâre fără a i se da citire.
În cazul în care Consiliul Superior al Magistraturii își exercită atribuțiile prevăzute
la art.22 alin.(4), membrul Consiliului care a înaintat sesizarea privind faptele ce pot
constitui abateri disciplinare nu participă la deliberare.”
Art. 15 din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind
verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice (în vigoare până la
data de 5 decembrie 2017):
„În termen de 7 zile lucrătoare din data primirii avizului sau, după caz, avizului
suplimentar al organului de verificare, autoritatea publică decide asupra compatibilității
/incompatibilității titularului, candidatului la funcția publică cu interesele acestei funcții.
Titularul, candidatul la funcția publică se consideră compatibili cu interesele
funcției publice dacă îndeplinesc cerințele și restricțiile stabilite de lege pentru funcția
publică și dacă nu au fost descoperiți factori de risc.
Decizia privind incompatibilitatea cu interesele funcției publice, care include și
motivele de incompatibilitate, se comunică în scris titularului, candidatului la funcția
publică în termen de 5 zile lucrătoare din data emiterii. Accesul terților la informația
privind motivele de incompatibilitate se admite numai cu consimțămîntul persoanei
verificate.
În cazul unei decizii de incompatibilitate cu interesele funcției publice, candidatul
nu poate ocupa funcția publică respectivă.
Decizia privind incompatibilitatea titularului cu interesele funcției publice servește
drept temei pentru eliberarea lui din funcție. Titularul, cu acordul său, poate fi transferat,
după caz, la o funcție neprevăzută la art.5.
21
Persoana în a cărei privință a fost emisă o decizie de incompatibilitate cu interesele
funcției publice poate candida la o funcție publică prevăzută la art.5 doar după înlăturarea
împrejurărilor care au servit drept temei pentru emiterea unei astfel de decizii.
Organul de verificare este informat despre compatibilitatea /incompatibilitatea cu
interesele funcției publice a persoanei care a fost supusă verificării.
Decizia privind incompatibilitatea cu interesele funcției publice poate fi contestată
în modul stabilit de lege.
Notă: art.15 alin.(2), (4) și (5) a fost declar neconstituțional în partea ce se referă
la verificarea candidaților la funcția de judecător și a judecătorilor în exercițiu conform
Hotărârii Curții Constituționale nr. 32 din 5 decembrie 2017
Art. 18 din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind
verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice (în vigoare la data
emiterii actului administrativ contestat):
„Chestionarul completat de titularul, candidatul la funcția publică și informațiile
obținute de organul de verificare în cadrul verificării, cu excepția informațiilor privind
elementele constitutive ale unei infracțiuni și a altor date stabilite de lege, reprezintă date
cu caracter personal.
Accesul la datele cu caracter personal se acordă în modul stabilit de Legea cu privire
la protecția datelor cu caracter personal.”
Art. 8 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul
judecătorului (în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat):
„Funcția de judecător este incompatibilă cu:
a) orice altă funcție sau activitate remunerată, cu excepția activității didactice,
științifice și de creație;
b) mandatul de deputat în Parlament sau de consilier în autoritatea administrației
publice locale;
c) activitatea de întreprinzător, desfășurată personal sau prin intermediul unui terț;
d) calitatea de membru al organului de conducere al unei organizații comerciale.
Judecătorul poate colabora la publicații de specialitate cu caracter literar, științific
sau social, ori la emisiuni audiovizuale, fiindu-i interzis ca în studiile, articolele și
intervențiile sale să se pronunțe cu privire la problemele curente de politică internă.
Judecătorul nu este în drept să prezinte reprezentanților mass-media informații
despre cauzele aflate în procedură de examinare în instanța judecătorească decît prin
intermediul persoanei responsabile pentru relațiile cu mass-media.
Este interzisă comunicarea judecătorilor cu participanții la proces sau cu alte
persoane, inclusiv cu persoane cu funcții de demnitate publică, dacă o astfel de
comunicare este legată de dosarul aflat în procedura judecătorului și are loc în alt mod
decît cel prevăzut de regulile de procedură. Comunicarea este interzisă din momentul de
înregistrare a dosarului în instanța de judecată și pînă la emiterea hotărârii irevocabile
privind dosarul. Orice comunicare în afara ședințelor de judecată se face în scris și se
anexează obligatoriu la dosar.
Judecătorului îi este interzis:
a) să dea consultații scrise sau verbale în probleme litigioase;
22
b) să fie membru al unui partid politic sau să desfășoare orice activitate cu caracter
politic, inclusiv pe perioada detașării din funcție.
Judecătorul care a fost ales în funcția de Președinte al Republicii Moldova, a fost
ales deputat în Parlament, consilier în autoritatea administrației publice locale sau a fost
numit membru al Guvernului, în termen de 30 de zile de la data validării/acceptării
mandatului, depune cerere de demisie în condițiile art.26. În cazul în care judecătorul nu
depune cerere de demisie, după expirarea termenului de 30 de zile acesta este eliberat de
drept din funcția de judecător.”
Art. 15 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 (în vigoare la data
emiterii actului administrativ contestat):
„Judecătorii sînt obligați:
a) să fie imparțiali;
b) să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității
acestora;
c) să respecte întocmai cerințele legii la înfăptuirea justiției și să asigure
interpretarea și aplicarea uniformă a legislației;
d) să se abțină de la fapte care dăunează intereselor serviciului și prestigiului
justiției, care compromit cinstea și demnitatea de judecător, provoacă îndoieli față de
obiectivitatea lor;
d1) să respecte prevederile art.6 alin.(2) din Legea nr.325 din 23 decembrie 2013
privind evaluarea integrității instituționale;
e) să respecte prevederile Codului de etică al judecătorului;
f) să nu divulge secretul deliberării, informațiile obținute în ședință închisă, precum
și datele urmăririi penale;
f1) să declare actele de corupție și actele conexe acestora, faptele de comportament
corupțional, care i-au devenit cunoscute în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
f2) să prelucreze datele cu caracter personal în conformitate cu prevederile Legii
nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal;
g) să depună declarația de avere și interese personale;
i) să-și verifice starea de sănătate în condițiile prevăzute la art.61.
În cazul în care a fost admisă comunicarea sau tentativa de comunicare interzisă a
unui participant la proces sau a altor persoane, inclusiv a persoanelor cu funcții de
demnitate publică, cu judecătorul în circumstanțele prevăzute la art.8 alin.(31),
judecătorul este obligat să informeze în scris, în aceeași zi, Consiliul Superior al
Magistraturii despre producerea acestui fapt.”
Art. 25 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 (în vigoare la data
emiterii actului administrativ contestat):
„Judecătorul este eliberat din funcție de organul care l-a numit în cazul:
a) depunerii cererii de demisie;
b) stabilirii necorespunderii evidente funcției deținute, ca rezultat al evaluării
performanțelor;
d) transferului într-o altă funcție în condițiile legii;
f) comiterii unei abateri disciplinare specificate la în Legea nr.178 din 25 iulie 2014
cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor;
23
g) pronunțării hotărîrii definitive de condamnare;
g1) stabilirii, prin actul de constatare rămas definitiv, a încheierii directe sau prin
intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, luării sau participării la luarea unei
decizii fără soluționarea conflictului de interese real în conformitate cu prevederile
legislației privind reglementarea conflictului de interese;
g2) nedepunerii declarației de avere și interese personale sau refuzului de a o
depune, în condițiile art.27 alin.(8) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la
Autoritatea Națională de Integritate;
g3) dispunerii de către instanța de judecată, prin hotărîre irevocabilă, a confiscării
averii nejustificate.
h) pierderii cetățeniei Republicii Moldova;
i) nerespectării prevederilor art. 8;
j) constatării incapacității de muncă, dovedite prin certificat medical;
k) expirării împuternicirilor în legătură cu nenumirea judecătorului pînă la atingerea
plafonului de vîrstă, precum și în legătură cu atingerea de către acesta a plafonului de
vîrstă;
l) constatării, prin hotărîre judecătorească definitivă, a capacității de exercițiu
restrînse sau a incapacității de exercițiu.
Propunerea privind eliberarea judecătorului din funcție este înaintată de Consiliul
Superior al Magistraturii Președintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului.
Modul de eliberare din funcție a judecătorului și de contestare a hotărîrii de
eliberare se stabilește de legislație.
(31) Eliberarea din funcție a judecătorului în baza temeiurilor specificate la alin.(1)
lit.b), f), g) și i) atrage lipsirea acestuia de dreptul la indemnizația unică de concediere,
prevăzută la art.26 alin.(3), și la stabilirea pensiei în condițiile art.32. Judecătorii care cad
sub incidența prezentului alineat vor avea dreptul la pensie pentru limită de vîrstă conform
condițiilor generale stabilite de Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile
de asigurări sociale de stat.
În cazul anulării hotărîrii de eliberare din funcție a judecătorului acesta va fi repus
în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se, în modul stabilit de lege, drepturile bănești
de care a fost lipsit.
În caz de deces al judecătorului, Consiliul Superior al Magistraturii declară funcția
vacantă.”
Prin Legea nr. 137 din 27 septembrie 2018, care a intrat în vigoare la
19 octombrie 2018, nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 a fost modificată, iar art.25
alin. (1) lit. (i), a fost reformulat astfel: „nerespectării prevederilor art. 8
alin.(1)”. Efectul acestei modificări a fost de a limita eliberarea judecătorilor
din funcție în baza acestui articol la cazurile de incompatibilitate prevăzute
în primul alineat din art. 8, excluzând nerespectarea interdicțiilor care le sunt
aplicabile.
Art. 4 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor (în vigoare la data emiterii actului
administrativ contestat):
24
„Constituie abatere disciplinară:
încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilitățile, interdicțiile și restricțiile
de serviciu care îi privesc pe judecători.”
Art. 6 alin. (1), (2), (6) și (8) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 (în
vigoare la data emiterii actului administrativ contestat):
„Sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate judecătorilor sînt:
a) avertismentul;
b) mustrarea;
c) reducerea salariului;
d) eliberarea din funcția de judecător.
Pentru judecătorii care îndeplinesc funcția de președinte sau vicepreședinte al
instanței de judecată, în afară de sancțiunile indicate la alin.(1), poate fi aplicată și
sancțiunea disciplinară de eliberare din funcția respectivă.
Eliberarea din funcția de judecător reprezintă încetarea de drept a împuternicirilor
judecătorului ca urmare a comiterii unei abateri disciplinare. Propunerea de eliberare din
funcția de judecător este înaintată de Consiliul Superior al Magistraturii în modul stabilit
de lege.
Sancțiunile prevăzute la alin.(1) lit.a), b) și c) din prezentul articol nu pot fi aplicate
în cazul săvîrșirii abaterii disciplinare prevăzute la art.4 alin.(1) lit.l).”
Alin. (8), a fost abrogat prin Legea nr. 136 din 19 iulie 2018, care a intrat în vigoare
la 14 octombrie 2018.
Art. 7 alin. (2) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 (în vigoare la data
emiterii actului administrativ contestat):
„Sancțiunile disciplinare se aplică proporțional gravității abaterii disciplinare
comise de judecător și de circumstanțele personale ale acestuia. Gravitatea abaterii
disciplinare este determinată de natura faptei comise și de consecințele produse.
Consecințele produse sînt evaluate avînd în vedere atît efectele asupra persoanelor
implicate în procesul judiciar în cadrul căruia s-a comis fapta, cît și efectele asupra
imaginii și prestigiului justiției.”
Art. 18 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 (în vigoare la data
emiterii actului administrativ contestat):
„Procedura disciplinară include următoarele etape:
a) depunerea sesizărilor privind faptele care pot constitui abateri disciplinare;
b) verificarea sesizărilor de către Inspecția Judiciară;
c) examinarea admisibilității sesizărilor pentru pornirea procedurii disciplinare de
către completul de admisibilitate;
d) examinarea cauzelor disciplinare de către colegiul disciplinar;
e) adoptarea hotărîrilor pe cauzele disciplinare.”
Art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10
februarie 2000 (în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat):
25
„Contenciosul administrativ ca instituție juridică are drept scop contracararea
abuzurilor și exceselor de putere ale autorităților publice, apărarea drepturilor persoanei
în spiritul legii, ordonarea activității autorităților publice, asigurarea ordinii de drept.
Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege,
de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ
competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea
pagubei ce i-a fost cauzată.
Art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 793-XIV din 10 februarie 2000
(în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat):
„Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-
un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu
a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de
contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului
respectiv și repararea pagubei cauzate.
Acțiunea poate fi înaintată nemijlocit instanței de contencios administrativ în
cazurile expres prevăzute de lege și în cazurile în care persoana se consideră vătămată
într-un drept al său prin nesoluționarea în termen legal ori prin respingerea cererii
prealabile privind recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.”
Art. 30 din Legea nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (în vigoare la
data emiterii actului administrativ contestat):
„Recursul suspendă executarea hotărârii.”
Art. 31 din Legea nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (în vigoare la
data emiterii actului administrativ contestat):
„Hotărârile judecătorești irevocabile, adoptate în condițiile prezentei legi, constituie
titluri executorii.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
În urma examinării actelor dosarului, Completul de judecată constată
că, pe parcursul desfășurării procedurii judiciare, reclamanta a modificat și a
concretizat pretențiile sale în repetate rânduri. Aceste aspecte au fost detaliat
expuse la capitolul „ASPECTE GENERALE ȘI DE PROCEDURĂ” a
prezentei hotărâri.
Pentru a asigura o analiză clară și coerentă a speței, Completul de
judecată consideră necesar să evidențieze, în primul rând, ultimele solicitări
ale reclamantei, întrucât acestea reflectă în mod direct obiectul actual al
cauzei. Modificarea și concretizarea pretențiilor în cadrul procesului sunt
permise de normele de procedură, însă instanța trebuie să stabilească dacă
aceste ajustări sunt justificate în raport cu circumstanțele de fapt și de drept
ale cauzei.
26
Astfel, prin acțiunea depusă și ulterior concretizată, reclamanta
solicită următoarele:
(1) anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 450/21
din 4 iulie 2017 privind examinarea în ședință închisă a Avizului
consultativ al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii
Moldova pe marginea verificării judecătorului Curții de Apel
Chișinău Domnica Manole;
(2) anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.451/21
din 4 iulie 2017 cu privire la declararea incompatibilității cu funcția
de judecător și propunerea adresată Președintelui Republicii
Moldova pentru eliberarea din funcție a judecătorului Curții de
Apel Chișinău, Domnica Manole;
(3) încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii în
beneficiul reclamantei Domnica Manole a salariului pentru funcția
de judecător al Curții de Apel Chișinău pentru întreaga perioadă de
absență forțată de la muncă 29 iulie 2017 – 15 august 2019, în
mărime totală de 627.659 lei;
(4) încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii în
beneficiul reclamantei Domnica Manole a indemnizației unice de
concediere în mărime de 384.250 lei.
(5) încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii în
beneficiul reclamantei Domnica Manole a prejudiciului moral în
mărime de 100.000 euro.
(6) încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii a
cheltuielilor de judecare a cauzei în mărime de 27.000 lei cu titlu
de cheltuieli de asistență juridică și 1.365,50 lei cu titlu de costuri
de procedură.
(7) încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii în
beneficiul reclamantei Domnica Manole a prejudiciului cauzat de
evoluția indicelui prețurilor de consum (rata inflației) în mărime de
601.410,45 lei, calculat pentru perioada 1 septembrie 2017 – 20
noiembrie 2024.
Referitor la pretențiile reclamantei privind încasarea salariului pentru
funcția de judecător al Curții de Apel Chișinău pentru perioada absenței
forțate de la muncă, acordarea indemnizației unice de concediere, încasarea
prejudiciului cauzat de evoluția indicelui prețurilor de consum (rata inflației)
și repararea prejudiciului moral, Completul de judecată constată că aceste
aspecte necesită o analiză separată, având în vedere natura lor patrimonială
și implicațiile juridice complexe.
27
Examinarea acestor pretenții trebuie să se raporteze la normele
naționale aplicabile regimului de salarizare și concediere a judecătorilor, care
stabilesc condițiile pentru plata salariilor restante și acordarea
indemnizațiilor de concediere în cazul încetării funcției. Având în vedere
aceste considerente, Completul de judecată a adoptat o încheiere separată, în
care a analizat detaliat fiecare pretenție în parte, ținând cont de cadrul legal
aplicabil.
Având în vedere această soluție, instanța de judecată urmează să
examineze în detaliu celelalte solicitări formulate de reclamantă, întrucât
acestea constituie forma finală a pretențiilor asupra cărora se va pronunța, și
anume:
1) anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 450/21
din 4 iulie 2017 privind examinarea în ședință închisă a Avizului
consultativ al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii
Moldova pe marginea verificării judecătorului Curții de Apel
Chișinău Domnica Manole;
2) anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.451/21
din 4 iulie 2017 cu privire la declararea incompatibilității cu funcția
de judecător și propunerea adresată Președintelui Republicii
Moldova pentru eliberarea din funcție a judecătorului Curții de
Apel Chișinău, Domnica Manole;
3) încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii a
cheltuielilor de judecare a cauzei în mărime de 27.000 lei cu titlu
de cheltuieli de asistență juridică și 1.365,50 lei cu titlu de costuri
de procedură.
La 18 iulie 2023, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat
hotărârea pe fond în cauza Manole vs. Republica Moldova (cererea
nr.26360/19), prin care a declarat admisibilă plângerea formulată în temeiul
Articolului 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și inadmisibilă
plângerea întemeiată pe Articolul 18 coroborat cu Articolul 10 din
Convenție. A constatat încălcarea Articolului 10 din Convenție, reținând că
măsurile adoptate împotriva reclamantei au constituit o ingerință
disproporționată în dreptul său la libertatea de exprimare. A hotărât că nu
este necesară examinarea separată a admisibilității și fondului plângerilor
formulate în temeiul Articolelor 6 § 1 și 8 din Convenție, considerând că
analiza principală privind Articolul 10 este suficientă pentru soluționarea
cauzei. A dispus despăgubirea reclamantei, obligând Statul reclamat să
achite, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă
28
conform Articolului 44 § 2 din Convenție, următoarele sume, care trebuie
convertite în moneda națională la rata de schimb aplicabilă la data efectuării
plății: 4.500 euro pentru prejudiciul moral, plus orice taxe aplicabile; 5.000
euro pentru costuri și cheltuieli, plus orice taxe aplicabile reclamantei. A
stabilit că, în cazul în care aceste sume nu sunt achitate în termenul stabilit,
Statul reclamat trebuie să plătească o dobândă suplimentară, calculată la rata
dobânzii facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene,
majorată cu trei puncte procentuale, aplicabilă pentru perioada de întârziere.
A respins restul pretențiilor formulate de reclamantă cu privire la satisfacția
echitabilă, considerând că acestea nu sunt justificate în raport cu
circumstanțele cauzei.
Completul de judecată menționează că Hotărârea Curții Europene a
Drepturilor Omului din 18 iulie 2023 a stabilit că eliberarea din funcție a
reclamantei a constituit o ingerință disproporționată în dreptul său la
libertatea de exprimare, încălcând Articolul 10 din Convenție.
Instanța de judecată reține că, în cauza dedusă judecății, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a examinat în mod detaliat circumstanțele
concrete ale speței, analizând atât proporționalitatea măsurii aplicate, cât și
impactul acesteia asupra reclamantei. În această ordine de idei, orice
pretenție suplimentară trebuie fundamentată în raport cu statuările CtEDO,
iar instanța națională este obligată să aplice hotărârea europeană în mod
direct, fără a se abate de la concluziile acesteia.
Prin urmare, instanța de judecată va analiza solicitările reclamantei
exclusiv în limitele stabilite de hotărârea CtEDO, asigurând conformitatea
deciziei sale cu standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului și cu
principiile echității procesuale.
Referitor la anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
nr.450/21 din 4 iulie 2017 cu privire la examinarea în ședință închisă sau
publică a avizului consultativ pe marginea verificării unui judecător
Completul de judecată constată că, în agenda ședinței Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 21 din 4 iulie 2017, sub punctul 13,
a fost inclusă spre examinare chestiunea privind avizele consultative
referitoare la verificarea unor judecători și candidați la funcția de judecător.
Printre aceste avize, a fost analizat și cel referitor la judecătorul Curții de
Apel Chișinău, Domnica Manole. Această includere în ordinea de zi
confirmă că verificarea reclamantei a făcut parte dintr-o procedură amplă,
aplicabilă mai multor magistrați, și nu a fost un caz singular.
29
Potrivit procesului-verbal al ședinței ordinare a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 21 din 4 iulie 2017, președintele ședinței, a
propus membrilor Consiliului Superior al Magistraturii să stabilească dacă
examinarea avizului consultativ privind judecătorul Domnica Manole
trebuie efectuată în ședință deschisă sau închisă. După desfășurarea
procedurii de vot, majoritatea membrilor Consiliului au decis examinarea
acestei chestiuni în cadrul unei ședințe închise.
Completul de judecată observă că la adoptarea hotărârii nr. 450/21
din 4 iulie 2017, Consiliului Superior al Magistraturii s-a condus de
prevederile art. 81 alin. (2) și art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 947-XIII din
19 iulie 1996, art. 18 din Legea nr.271-XVI din 18 decembrie 2008 și art. 24
alin. (1) și (2) (toate în vigoare la data emiterii actului administrativ
contestat).
În acest context, instanța de judecată reține că prevederile art. 81
alin.(2) din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 stabilesc principiul general
conform căruia ședințele Consiliului Superior al Magistraturii sunt publice,
însă pot fi declarate închise în două situații. Prima situație se referă la
cazurile în care există o cerere motivată formulată fie de președintele
Consiliului Superior al Magistraturii, fie de cel puțin trei membri ai
Consiliului, iar decizia de închidere este adoptată cu votul majorității
membrilor prezenți. A doua situație vizează protejarea vieții private a
persoanelor, atunci când o dezbatere publică ar putea aduce atingere acestui
drept fundamental.
Prevederile art. 18 din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008
reglementează regimul juridic al chestionarului completat de titularii și
candidații la funcții publice, precum și al informațiilor colectate în cadrul
procesului de verificare. Potrivit acestui articol, toate aceste date reprezintă
date cu caracter personal, cu excepția informațiilor care vizează elementele
constitutive ale unei infracțiuni sau alte date stabilite prin lege.
Completul de judecată menționează că această normă este
fundamentată pe principiul protecției datelor cu caracter personal, consacrat
atât în legislația națională, cât și în actele internaționale, cum ar fi
Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) aplicabil în
Uniunea Europeană. Reglementarea urmărește asigurarea confidențialității
datelor persoanelor verificate și prevenirea utilizării abuzive sau nejustificate
a informațiilor colectate în cadrul procesului de verificare.
30
Prin calificarea chestionarului și a informațiilor obținute în urma
verificării drept date cu caracter personal, legea a stabilit că acestea sunt
supuse restricțiilor de prelucrare, iar accesul la ele este permis doar în
limitele și condițiile expres prevăzute de legislație. Lucru care presupune că
autoritățile competente trebuie să respecte principiile necesității,
proporționalității și legalității în colectarea, prelucrarea și stocarea acestor
date, evitând divulgarea lor neautorizată.
În concluzie, art. 18 din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008
stabilește un regim special de protecție pentru informațiile obținute în cadrul
verificărilor, tratându-le drept date cu caracter personal și limitând accesul
la acestea.
Coroborând aceste dispoziții legale, Completul de judecată reflectă o
interdependență între principiul transparenței activității Consiliului Superior
al Magistraturii și necesitatea protejării datelor personale ale magistraților.
În contextul verificărilor efectuate asupra judecătorilor, Consiliul Superior
al Magistraturii este obligat să respecte echilibrul dintre transparență și
protecția datelor personale, evitând expunerea nejustificată a informațiilor
sensibile.
Astfel, în cazurile în care pe ordinea de zi a Consiliului Superior al
Magistraturii se află examinarea unor chestiuni legate de verificarea
judecătorilor, aplicarea art. 18 din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008
impune tratamentul confidențial al datelor colectate, ceea ce justifică
desfășurarea ședinței închise conform art. 81 din Legea nr. 947-XIII din 19
iulie 1996.
În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 450/21 din 4
iulie 2017 a fost adoptată în conformitate cu reglementările legale aplicabile,
având la bază necesitatea respectării confidențialității și protecției datelor cu
caracter sensibil în cadrul procedurilor de verificare a judecătorului Domnica
Manole. Această hotărâre nu a încălcat, sub nicio formă, dreptul reclamantei
la un proces echitabil, întrucât procedura urmată a fost legală și conformă
standardelor internaționale.
De asemenea, instanța de judecată subliniază că opțiunea pentru o
ședință închisă a avut drept scop garantarea unui cadru procedural adecvat,
permițând o analiză detaliată și obiectivă a situației reclamantei, fără presiuni
externe care ar fi putut afecta independența decizională a Consiliului
Superior al Magistraturii. Această abordare este în deplină concordanță cu
31
principiul separației puterilor în stat și cu standardele internaționale în
materie de justiție administrativă, care permit limitarea publicității ședințelor
atunci când există interese legitime legate de protecția datelor personale și
de asigurarea unei evaluări imparțiale a judecătorilor.
În consecință, Completul de judecată constată că solicitarea
reclamantei privind anularea Hotărârii nr. 450/21 din 4 iulie 2017 este
neîntemeiată, având în vedere că reclamanta nu a reușit să demonstreze
existența unor elemente de ilegalitate care să justifice anularea actului
administrativ contestat.
Instanța de judecată subliniază că analiza efectuată asupra legalității
și temeiniciei hotărârii nu a relevat încălcări ale normelor procedurale sau
substanțiale care să afecteze valabilitatea acesteia.
Prin urmare, instanța va respinge solicitarea reclamantei privind
anulare a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 450/21 din 4 iulie
2017.
Referitor la anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
nr.451/21 din 4 iulie 2017 cu privire la avizul consultativ pe marginea
verificării unui judecător
Astfel, după cum s-a constatat, în temeiul prevederilor art. 8 din
Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și
candidaților la funcții publice, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus
inițierea procedurii de verificare a judecătorului Domnica Manole.
Completul de judecată subliniază că, spiritul și finalitatea legii
impuneau nu doar o simplă constatare a unor suspiciuni generale, ci o
evaluare riguroasă, imparțială și individualizată a conduitei magistratului,
efectuată de autoritatea competentă în mod direct și nemijlocit. O asemenea
procedură trebuia să urmărească stabilirea cu claritate a existenței unor fapte
determinate, imputabile judecătorului, care – prin conținutul, gravitatea și
circumstanțele lor – ar fi putut constitui o veritabilă încălcare a legii sau a
normelor de conduită profesională, astfel încât să se justifice măsuri care
afectează statutul funcției judiciare. Orice concluzie cu privire la
compatibilitatea unui judecător cu funcția trebuie să se întemeieze pe o
analiză legală proprie a autorității emitente, iar nu pe preluarea mecanică a
unor constatări formulate de terți ori surse externe. Prin urmare, CSM avea
obligația să efectueze o apreciere autonomă, argumentată și temeinic
documentată, care să reflecte dacă faptele atribuite judecătorului se
32
circumscriu unor încălcări concrete ale legislației în vigoare sau ale normelor
de etică profesională.
Bazându-se pe Avizul consultativ (inițial și suplimentar) prezentat de
Serviciul de Informații și Securitate, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii a reținut că judecătorul Domnica Manole a fost vizată în mai
multe comentarii publice de presă, și anume:
− în anul 2008, magistrata Domnica Manole a fost filmată în
momentul când acorda asistență juridică ex-deputatului Eduard
Mușuc;
− în anul 2013, în ”Ziarul de Gardă” s-a scris că magistrata Domnica
Manole deține cele mai multe mașini dintre toți judecătorii din
Republica Moldova, chiar dacă avea un salariu de câteva mii de
lei;
− în anul 2014, într-o investigație realizată de Centrul de Investigații
Jurnalistice despre magistrata Domnica Manole se menționa că
aceasta a emis o hotărâre în favoarea unei companii de construcții
care a obținut un teren de construcții de la autoritățile locale pentru
bani de nimic;
− în mass-media s-a vehiculat că magistrata Domnica Manole s-ar
face vinovată și de două condamnări a Republicii Moldova la
CEDO (în cauzele Hyde Park și alții v. RM, Avram și alții v. RM);
− magistrata Domnica Manole a luat decizii în favoarea avocatei
Natalia Moloșag, fapt confirmat prin Decizia Curții de Apel
Chișinău din 6 aprilie 2017, pronunțată în cauza nr. 02-3a-26508-
29112016, astfel fiind în conflict de interese. La rândul său,
reieșind din dispozitivul hotărârii Curții Supreme de Justiție din
26.02.2016, pronunțat în dosarul nr. 3-3/16 se confirmă că Natalia
Moloșag a reprezentat interesele Domnicăi Manole pe cauza civilă
la cererea de chemare în judecată depusă de Manole Domnica
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii nr. 7/2 din 26
ianuarie 2016 cu privire la desfășurarea concursului pentru
suplinirea funcției vacante de judecător la Curtea Supremă de
Justiție. S-a reținut că magistrata a acționat contrar prevederilor
art. 52 alin. (1) din Codul de procedură civilă și nu s-a abținut de
la judecată; la fel, contrar prevederilor Legii cu privire la
declararea averii și intereselor personale, nu a declarat acest
conflict de interese și nu s-a abținut de la judecată.
33
Bazându-se pe nota informativă a Inspecției Judiciare din subordinea
Consiliului Superior al Magistraturii, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii a reținut că, magistrata Domnica Manole a prezentat explicații
pentru postul Jurnal TV cu referire la motivele pentru care a avut o opinie
separată în cauza civilă ”Candu Andrian vs ÎCS Jurnal de Chișinău Plus
SRL”, cu privire la chestiunea repunerii în termen a apelului declarat de
Jurnal TV. Postul Jurnal TV a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească
să publice dezmințiri cu privire la difuzarea mai multor informații despre
președintele Parlamentului RM. În cadrul procedurilor de punere pe rol a
apelului declarat de Jurnal TV, dna Domnica Manole a avut opinie separată,
considerând că instanța de fond nu a respectat prevederile legale stipulate în
codul de Procedură Civilă privind citarea ÎCS Jurnal de Chișinău Plus SRL
pentru ședința judiciară din 12 februarie 2016. Dispozitivul hotărârii a fost
remis, recepționat de Jurnal TV la 2 februarie 2017; apelul a fost depus la 3
februarie 2017, cu respectarea termenului de 30 de zile. Astfel, existau
suficiente temeiuri pentru repunerea în termen a apelului declarat de Jurnal
TV. În respectiva situație de explicare de către judecătorul Domnica Manole
a chestiunii legate de opinia sa separată, Inspecția Judiciară a conchis că
judecătorul a acționat contrar prevederilor art. 8 alin. (3) și (31) din Legea cu
privire la statutul judecătorului, unde este menționat că judecătorul nu este
în drept să prezinte reprezentanților mass-media informații despre cauzele
aflate în procedură de examinare în instanța judecătorească decât prin
intermediul persoanei responsabile pentru relațiile cu mass-media. S-a
reținut că comunicarea judecătorilor cu participanții la proces sau cu alte
persoane, inclusiv cu persoane cu funcții de demnitate publică este interzisă,
dacă o astfel de comunicare este legată de dosarul aflat în procedura
judecătorului și are loc în alt mod decât cel prevăzut de regulile de procedură.
Orice comunicare în afara ședințelor de judecată se face în scris și se
anexează la dosar. Totodată, s-a menționat aici și Codul de etică și conduită
profesională a judecătorului, care în art. 9 alin. (4) stipulează că, judecătorul
nu va face comentarii publice, inclusiv în mijloace de informare în masă, pe
marginea cauzelor aflate pe rol în instanță până la intrarea în vigoare a
hotărârilor adoptate.
Totodată, Plenul CSM a constatat că judecătorul Domnica Manole
nu a respectat restricțiile stabilite la art. 8 alin. (3) și (31) din Legea cu privire
la statutul judecătorului, iar potrivit art. 25 alin. 1 lit. i) din Lege, în cazul
nerespectării prevederilor art. 8 din Legea cu privire la statul judecătorului,
judecătorul este eliberat din funcție de organul care l-a numit.
34
Astfel, se constată că, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu
a realizat o evaluare autonomă și riguroasă a faptelor atribuite judecătorului,
limitându-se la preluarea automată și necriticată a unor constatări și afirmații
incluse în avizele consultative emise de Serviciul de Informații și Securitate,
precum și a unor relatări apărute în presă. Completul de judecată statuează
că această abordare contravine obligației legale și constituționale a autorității
administrative de a adopta decizii motivate exclusiv pe baza unei analize
proprii, obiective și în concordanță cu normele de drept aplicabile. Preluarea
mecanică a unor informații provenite din surse extrajudiciare, fără a verifica
veridicitatea, relevanța și valoarea probatorie a acestora în raport cu cadrul
legal incident, denotă lipsa unei verificări efective a conduitei judecătorului
și transformă procedura de evaluare într-o formalitate lipsită de garanțiile
unui proces echitabil.
În absența unei investigații proprii, temeinice și conforme cu
exigențele unei analize legale obiective, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii a tras concluzia că judecătorul Domnica Manole ar fi
incompatibilă cu exercitarea funcției de judecător. O asemenea concluzie a
fost formulată fără a se realiza o examinare substanțială a conduitei
magistratului din perspectiva obligațiilor legale și deontologice ce îi revin
potrivit statutului funcției judiciare. În loc să fundamenteze decizia pe fapte
constatate în mod direct și supuse unei interpretări juridice proprii, CSM s-a
bazat în principal pe materiale de presă și avize consultative provenite de la
o autoritate extrajudiciară, fără a supune respectivele surse unei evaluări
critice, coroborate cu standardele de legalitate și imparțialitate.
Totodată, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut că
judecătoarea ar fi încălcat prevederile art. 8 alin. (3) și (31) din Legea cu
privire la statutul judecătorului, fără a identifica în mod concret o faptă precis
determinabilă care să constituie abatere disciplinară sau o altă formă de
răspundere juridică. Nu a fost analizat dacă sunt întrunite elementele
constitutive ale unei astfel de abateri, nici dacă pretinsa conduită a produs
consecințe prejudiciabile ori a afectat în mod real independența justiției. În
pofida acestei omisiuni, Plenul CSM a recurs la aplicarea prevederilor art.
25 alin. (1) lit. i) din aceeași lege, propunând eliberarea din funcție a
magistratei fără o justificare completă, coerentă și bazată pe o analiză
juridică aprofundată a faptelor. În consecință, abordarea formalistă a
autorității publice echivalează cu lipsa unei verificări efective și autonome
asupra conduitei reclamantei, ceea ce afectează legalitatea întregului act
administrativ.
35
După cum s-a menționat mai sus, la 18 iulie 2023, Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea pe fond în cauza Manole vs.
Republica Moldova (cererea nr. 26360/19), prin care a constatat încălcarea
Articolului 10 din Convenție, reținând că eliberarea din funcție a reclamantei
a constituit o ingerință disproporționată în dreptul său la libertatea de
exprimare, încălcându-se Articolul 10 din Convenție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat gravitatea
excepțională a măsurii aplicate Domnicăi Manole, având în vedere că la acel
moment singura sancțiune prevăzută era demiterea, ceea ce a condus la
încetarea definitivă a carierei reclamantei după 27 ani de activitate judiciară.
Curtea Europeană a concluzionat că această sancțiune a fost disproporționată
și nejustificată, nefiind „necesară într-o societate democratică”, încălcând
astfel dreptul la liberă exprimare garantat de articolul 10 din Convenție.
Curtea Supremă de Justiție, acționând ca primă instanță după
admiterea cererii de revizuire, are obligația de a înlătura încălcarea constatată
de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de a restabili situația anterioară
încălcării.
Instanța reține că, la momentul adoptării Hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii, cadrul normativ aplicabil era lipsit de coerență,
prezentând contradicții între Legea privind statutul judecătorului și
prevederile Legii nr. 271-XVI privind verificarea titularilor și candidaților la
funcții publice, în special în ceea ce privește competența Serviciului de
Informații și Securitate în evaluarea judecătorilor în exercițiu. În acest
context de incertitudine legislativă, Consiliul Superior al Magistraturii avea
obligația de a interveni cu o analiză proprie, riguroasă și în deplină
conformitate cu principiile statului de drept, în vederea stabilirii clare a
faptelor imputate și a încadrării lor în norme legale aplicabile. Lipsa unei
astfel de examinări autonome din partea autorității emitente nu doar că
agravează confuzia normativă existentă, dar golește de conținut obligația
CSM de a fundamenta actele emise pe o raționare juridică proprie și
verificabilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat, în mod expres,
că orice ingerință în statutul profesional al unui magistrat trebuie să se
sprijine pe o evaluare legală și independentă a conduitei acestuia de către
autoritățile naționale. În cauza Manole c. Republica Moldova, instanța
europeană a constatat că autoritățile interne, în special CSM, nu au efectuat
o asemenea analiză, alegând în schimb să se bazeze exclusiv pe concluzii
36
provenite din surse externe și nejudiciare, fără a le supune unei verificări
proprii în lumina normelor legale. O astfel de omisiune afectează grav
legalitatea măsurii dispuse, întrucât lipsa unei evaluări autonome a conduitei
reclamantei de către organul competent echivalează cu emiterea unui act
administrativ arbitrar, nesusținut de o fundamentare juridică efectivă și
contrar exigențelor unui proces decizional corect și legal.
Completul de judecată mai constată că un alt element esențial în
contextul cauzei îl reprezintă implicarea Serviciului de Informații și
Securitate în procedura care a condus la eliberarea reclamantei din funcție.
Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii de eliberare a Domnicăi
Manole s-a bazat în mod direct pe avizele emise de SIS, care a semnalat
situația sa ca fiind un „factor de risc” privind compatibilitatea cu funcția de
judecător. Circumstanța nominalizată relevă o intervenție a unui organ
administrativ cu atribuții în domeniul securității naționale în procedura de
evaluare a unui magistrat, ceea ce ridică probleme serioase privind separația
puterilor în stat și respectarea independenței justiției.
Prin Hotărârea nr. 32 din 5 decembrie 2017, Curtea Constituțională
a Republicii Moldova a stabilit în mod clar că implicarea Serviciului de
Informații și Securitate în evaluarea judecătorilor este contrară Constituției,
întrucât aduce atingere principiului independenței puterii judecătorești. Cu
toate acestea, Consiliul Superior al Magistraturii nu a procedat la revizuirea
deciziei sale în lumina acestei hotărâri de neconstituționalitate și nici nu a
întreprins o reevaluare a faptelor în baza unei analize proprii. Omisiunea
respectivă reflectă absența unei conduite instituționale corective și
accentuează lipsa unei verificări autonome și legale a faptelor presupuse,
ceea ce compromite în mod fundamental validitatea hotărârii emise.
Deși această hotărâre a Curții Constituționale a eliminat temeiul legal
al implicării SIS în procedurile de evaluare a judecătorilor, Consiliul
Superior al Magistraturii nu a revocat de îndată propria decizie de eliberare
din funcție a reclamantei. Refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a
revoca sau măcar de a reanaliza propria decizie, în urma constatării
neconstituționalității procedurii pe care aceasta se sprijină, relevă o abordare
formalistă și lipsită de responsabilitate juridică. Menținerea în vigoare a unui
act care se bazează pe elemente extralegale – fără a fi supuse unei examinări
interne și conforme cu standardele legale – echivalează cu perpetuarea unei
încălcări a legalității și afectează credibilitatea actului administrativ. O
asemenea pasivitate instituțională, în fața unei decizii a Curții
37
Constituționale, contravine obligației de respectare a supremației
Constituției și a principiului legalității în activitatea administrației publice.
Completul de judecată subliniază, de asemenea, că lipsa unei analize
proprii și autonome din partea Consiliului Superior al Magistraturii nu s-a
manifestat doar în etapa emiterii hotărârii contestate, ci s-a perpetuat și în
cadrul procedurii de examinare a cauzei în fond în fața Curții Supreme de
Justiție. Nici cu ocazia acestei etape procesuale CSM nu a prezentat o
motivare detaliată, susținută de probe și argumente juridice pertinente, care
să reflecte o evaluare clară a faptelor imputate reclamantei în raport cu
normele legale incidente. În locul unei apărări bazate pe analiza conduitei în
context juridic, CSM s-a rezumat la reiterarea unor concluzii generale
formulate anterior, fără să demonstreze într-un mod convingător că ar fi
examinat în fond veridicitatea și relevanța acțiunilor atribuite magistratului.
Această atitudine pasivă și formalistă echivalează cu o abdicare de la
obligația de a justifica legalitatea propriei decizii, afectând grav principiul
contradictorialității și dreptul la apărare într-un proces echitabil.
Astfel, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 451/21 din
4 iulie 2017 este viciată sub aspectul legalității, odată ce a fost adoptată
exclusiv în baza avizelor emise de Serviciul de Informații și Securitate, în
cadrul unei proceduri declarate ulterior neconstituționale. Decizia CSM de
eliberare a reclamantei din funcție a avut ca principal temei avizul SIS, care
a catalogat acțiunile judecătoarei drept un „factor de risc” ce ar fi impus
înlăturarea sa din sistemul judecătoresc.
Având în vedere că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii
s-a fundamentat în mod esențial pe avizele emise de Serviciul de Informații
și Securitate, precum și pe informații indirecte și neverificate provenite din
spațiul public, fără a fi realizată o cercetare proprie și autonomă a conduitei
magistratei și fără a demonstra că faptele imputate se încadrează într-un tipar
legal clar de încălcare a normelor imperative, actul administrativ emis este
profund viciat sub aspectul legalității. CSM nu a stabilit, prin mijloace
proprii și printr-un raționament juridic fundamentat, că ar fi existat faptele
invocate și o încălcare concretă a legii din partea judecătoarei, ceea ce face
ca decizia adoptată să nu respecte standardele minime de legalitate,
transparență și motivare impuse autorităților publice.
Curtea Constituțională a Republicii Moldova, sesizată de reclamantă,
a declarat neconstituționale prevederile legale care permiteau verificarea
judecătorilor de către SIS, prin Hotărârea nr. 32 din 5 decembrie 2017.
38
Instanța constituțională a stabilit că aceste dispoziții legale subminează
independența magistraților, permițând unui organ administrativ, parte a
executivului, să influențeze cariera și statutul profesional al unui judecător.
Astfel, fundamentul juridic al hotărârii CSM a fost unul ilegal și contrar
Constituției încă de la momentul adoptării deciziei, deoarece s-a bazat pe o
procedură care ulterior a fost recunoscută ca fiind neconformă principiilor
statului de drept.
Adoptarea unei hotărâri de eliberare din funcție doar pe baza unui
aviz extrajudiciar al SIS reprezintă o încălcare directă a principiului
supremației Constituției, consacrat la art. 7 din Constituția Republicii
Moldova, precum și a principiului independenței judecătorilor, prevăzut la
art. 116 alin. (1). Acceptarea de către CSM a unei evaluări efectuate de un
organ non-judiciar și utilizarea acesteia drept temei pentru adoptarea unei
măsuri extreme, în lipsa unor alte probe care să fie reținute întru justificarea
incompatibilității judecătorului cu funcția sa, urmată fiind de destituirea din
funcție, știrbește din independența funcției de judecător.
De altfel, Consiliul Superior al Magistraturii care a cerut examinarea
cauzei în absență, nu a pledat în fața instanței de contencios administrativ cu
un probatoriu necesar și suficient întru confirmarea faptului că judecătorul
Domnica Manole ar fi un judecător incompatibil cu funcția, nu și-a suplinit
actul emis cu o motivare bazată probe – altele decât avizele SIS menționate
în hotărârea contestată, chestiune care impune anularea hotărârii CSM.
Întrucât hotărârea CSM a fost fundamentată pe o procedură declarată
neconstituțională, aceasta este lipsită de temei legal valabil ab initio, ceea ce
constituie un motiv clar pentru anularea sa. O decizie administrativă nu poate
produce efecte juridice valide dacă s-a bazat pe norme contrare Constituției,
iar menținerea acesteia ar perpetua încălcarea drepturilor fundamentale ale
reclamantei și ar crea un precedent periculos pentru independența sistemului
judiciar.
În concluzie, Completul punctează că Hotărârea Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 451/21 din 4 iulie 2017 încalcă atât normele legale
interne, dar și internaționale. Or, prin adoptarea acestei decizii, CSM care și-
a fundamentat măsura pe un aviz al Serviciului de Informații și Securitate,
în cadrul unei proceduri ulterior declarate neconstituționale de Curtea
Constituțională, dar și pe o Notă Informativă a Inspecției Judiciare din
subordinea sa, asupra căreia s-a expus CEDO și a considerat că eliberarea
din funcție a magistratului a fost o sancțiune disproporționată și nejustificată,
39
nefiind „necesară într-o societate democratică”, încălcând astfel dreptul la
liberă exprimare garantat de articolul 10 din Convenție, nu poate produce
efecte juridice valide și trebuie anulată pentru a restabili ordinea de drept.
Caracterul ilegal al acestui act administrativ atrage anularea lui.
În prezenta cauză, Consiliul Superior al Magistraturii nu a realizat o
analiză autonomă, riguroasă și fundamentată din punct de vedere juridic a
conduitei judecătoarei Domnica Manole, în vederea constatării existenței
unei eventuale încălcări ale legii. În locul unei evaluări proprii, CSM s-a
limitat la preluarea necriticată a concluziilor generale din surse externe, fără
a demonstra în mod clar, prin raționamente proprii, caracterul nelegal al
faptelor imputate magistratei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în mod expres că
decizia CSM a fost luată în absența unei examinări juridice independente și
aprofundate a faptelor imputate judecătoarei. Această deficiență procedurală
gravă echivalează cu un abuz de putere și contravine obligației legale a
autorităților administrative de a-și fundamenta deciziile printr-o analiză
temeinică, obiectivă și proprie a situației de fapt și de drept.
Faptul că CSM nu a efectuat o verificare juridică proprie și nu a
identificat un temei legal concret pentru presupusa abatere conduce
inevitabil la concluzia că autoritatea nu și-a respectat obligația de a asigura
legalitatea actului administrativ. În aceste condiții, actul emis este afectat de
un viciu fundamental de legalitate și nu poate produce efecte juridice
valabile.
Situația judecătoarei Domnica Manole reflectă tipologia cauzelor
analizate de CtEDO, precum în cauza Baka c. Ungariei, în care lipsa unei
evaluări autonome din partea autorității competente a fost calificată drept o
încălcare gravă a principiilor statului de drept și ale independenței justiției.
Eliberarea din funcție a judecătoarei Domnica Manole s-a produs în
absența unui raționament propriu al CSM care să stabilească, în mod concret
și argumentat, că faptele imputate întrunesc elementele unei încălcări legale.
Această lipsă de fundamentare juridică autonomă afectează esența legalității
actului administrativ, justificând în mod întemeiat anularea sa.
Prin urmare, ingerința exercitată de CSM asupra statutului
profesional al judecătoarei nu a avut la bază o analiză juridică proprie și
detaliată, ci a fost rezultatul unei preluări formale de concluzii externe. Acest
mod de acțiune transformă decizia într-una arbitrară, lipsită de validitate
40
conform exigențelor constituționale și legale, ceea ce atrage nulitatea
absolută a actului emis.
Principiul legalității impune ca orice măsură administrativă cu
impact asupra drepturilor și statutului unei persoane să se sprijine pe o
analiză proprie, detaliată și directă a comportamentului vizat, prin raportare
strictă la normele legale aplicabile. În lipsa unei asemenea examinări, decizia
CSM încalcă în mod direct această exigență fundamentală, subminând astfel
legitimitatea actului.
Evaluarea directă, personalizată și juridic fundamentată a conduitei
unui judecător este o obligație esențială a autorității competente. Această
responsabilitate nu poate fi eludată prin simple referiri la opinii sau concluzii
formulate de alte entități. Orice măsură administrativă adoptată în lipsa unei
asemenea evaluări proprii este lipsită de fundament juridic real și nu poate fi
considerată legală.
În cauza de față, CSM a omis să efectueze o analiză proprie asupra
presupuselor fapte ale judecătoarei și s-a limitat la adoptarea unor concluzii
externe. Această conduită echivalează cu o încălcare flagrantă a obligațiilor
legale și procedurale ce revin autorității în contextul adoptării unei sancțiuni
atât de grave precum eliberarea din funcție a unui magistrat.
O asemenea omisiune denotă o abatere gravă de la standardele
fundamentale ale statului de drept și ale independenței justiției. CSM avea
obligația legală de a stabili, printr-o analiză proprie, temeinică și clară, dacă
faptele imputate judecătoarei reprezentau, în mod real, o încălcare a
normelor legale aplicabile.
În absența acestei examinări independente, actul administrativ emis
de CSM este lipsit de orice fundament juridic valid. CtEDO a subliniat
expres acest aspect, evidențiind că autoritatea emitentă nu a oferit nicio
justificare juridică proprie care să susțină măsura dispusă.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Curtea
Constituțională au confirmat că decizia CSM în cazul judecătoarei Domnica
Manole contravine cerințelor statului de drept, deoarece nu este
fundamentată pe o analiză juridică proprie a faptelor și circumstanțelor
cauzei. Lipsa unei astfel de evaluări autonome determină caracterul nelegal
al actului și impune anularea acestuia.
Având în vedere toate argumentele expuse, rezultă fără echivoc că
Hotărârea CSM nr. 451/21 din 4 iulie 2017 este contrară prevederilor legale
41
mai sus-enunțate, contrară Hotărârii Curții Constituționale nr. 32 din 5
decembrie 2017 privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.5
lit. a) și 15 alin. (2), (4) și (5) din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008
privind verificarea titularilor și candidaților la funcții publice – în partea ce
se referă la verificarea candidaților la funcția de judecător și a judecătorilor
în exercițiu, dar contrară și hotărârii din 18 iulie 2023 a Curții Europene a
Drepturilor Omului emisă în cauza Manole vs. Republica Moldova (cererea
nr.26360/19).
Prin urmare, în condițiile în care legalitatea actului nu poate fi
justificată sub nicio formă, iar efectele menținerii hotărârii CSM ar
contraveni standardelor naționale și internaționale în materie de protecție a
drepturilor fundamentale, Completul de judecată concluzionează că
Hotărârea CSM nr. 451/21 din 4 iulie 2017 urmează a fi anulată. Această
soluție este singura compatibilă cu principiile statului de drept și cu
obligațiile de respectare a drepturilor fundamentale garantate de Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la încasarea din contul Consiliului Superior al Magistraturii a
cheltuielilor de judecare a cauzei în mărime de 27.000 lei cu titlu de
cheltuieli de asistență juridică și 1.365,50 lei cu titlu de costuri de procedură
Instanța de judecată constată că aceste cheltuieli au fost suportate și
confirmate de reclamantă în perioada examinării cauzei la Curtea Supremă
de Justiție anul 2017-2018, anterior adresării acesteia la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului. Prin urmare, cheltuielile aferente procedurilor interne
au fost deja analizate și compensate prin suma stabilită de Curtea Europeană
a Drepturilor Omului în hotărârea sa din 18 iulie 2023. CtEDO a evaluat atât
necesitatea, cât și rezonabilitatea cheltuielilor suportate de reclamantă,
stabilind că acestea sunt acoperite în mod adecvat de suma acordată, fără a
lăsa loc pentru rambursări suplimentare pe plan național.
Astfel, prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 18
iulie 2023, pronunțată în cauza Manole vs. Republica Moldova (cererea nr.
26360/19), reclamantei i-a fost acordată suma de 5.000 euro cu titlu de
costuri și cheltuieli suportate. Această sumă a fost atribuită pentru a acoperi
integral cheltuielile suportate atât în cadrul procedurilor naționale
desfășurate în fața autorităților publice și instanțelor din Republica Moldova,
inclusiv Curtea Supremă de Justiție, cât și în cadrul procedurii desfășurate în
fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
42
Prin urmare, în §84 al hotărârii nominalizate CtEDO a statuat că „un
reclamant poate obține rambursarea costurilor și a cheltuielilor sale doar
în măsura în care s-a stabilit că acestea au fost suportate în mod real și
necesar, și se încadrează într-un cuantum rezonabil. În prezenta cauză,
ținând cont de actele aflate în posesia sa și de criteriile sus-menționate,
Curtea consideră rezonabil să-i acorde reclamantei suma de 5.000 euro
pentru toate costurile și cheltuielile, plus orice taxă care ar putea fi
percepută la această sumă.”
Completul de judecată subliniază că potrivit jurisprudenței constante
a CtEDO, compensarea cheltuielilor de judecată trebuie să fie justificată,
necesară și rezonabilă ca valoare. În acest sens, CtEDO analizează, pe de o
parte, dacă aceste cheltuieli au fost efectiv suportate și, pe de altă parte, dacă
sunt proporționale și adecvate complexității cauzei. Prin acordarea sumei
menționate în hotărârea Manole vs. Republica Moldova, CtEDO a evaluat
întinderea și caracterul rezonabil al costurilor procesuale, considerând că
suma de 5.000 euro acoperă în mod adecvat toate cheltuielile relevante.
Această sumă a fost stabilită de instanța europeană ținând cont de
complexitatea dosarului, durata procedurilor și necesitatea asigurării unui
echilibru între repararea cheltuielilor suportate de reclamantă și evitarea unei
compensații excesive care să depășească limitele rezonabilității.
Completul de judecată observă că în analiza sa privind cererea de
rambursare a cheltuielilor, CtEDO a evaluat documentele prezentate de
reclamantă și a aplicat criteriile menționate anterior, stabilind că suma de
5.000 euro este rezonabilă pentru a acoperi toate costurile și cheltuielile
aferente procedurilor naționale și europene, incluzând onorariile avocațiale
și cheltuielile administrative suportate în cadrul procesului. CtEDO a
subliniat că această sumă reflectă cheltuielile efective ale reclamantei și nu
poate fi suplimentată în cadrul unor noi proceduri, deoarece orice
despăgubire suplimentară ar depăși cuantumul rezonabil stabilit pe baza
probelor aflate la dosar. De asemenea, CtEDO a dispus că această sumă
include orice taxă care ar putea fi percepută la ea, ceea ce exclude
posibilitatea unei cereri ulterioare de rambursare a cheltuielilor sub alte
forme.
Având în vedere că reclamanta a fost deja compensată pentru
costurile procedurale suportate, iar suma stabilită de CtEDO acoperă toate
cheltuielile procesuale relevante, solicitarea sa de încasare suplimentară a
cheltuielilor de judecată din contul Consiliului Superior al Magistraturii este
nefondată.
43
În conformitate cu art. 191 alin. (5) lit. a) și 224 alin. (1) lit. a) din
Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Domnica Manole
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii și Serviciului de Informații și
Securitate privind anularea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii
și compensarea cheltuielilor de judecată.
Anulează hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 451/21 din 4
iulie 2017 cu privire la declararea incompatibilității cu funcția de judecător
și propunerea adresată Președintelui Republicii Moldova pentru eliberarea
din funcție a judecătorului Curții de Apel Chișinău, Domnica Manole.
Respinge acțiunea în latura contestării hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 450/21 din 4 iulie 2017 privind examinarea în ședință
închisă a Avizului consultativ al Serviciului de Informații și Securitate al
Republicii Moldova pe marginea verificării judecătorului Curții de Apel
Chișinău Domnica Manole și în latura recuperării cheltuielilor de asistență
juridică și costurilor de procedură.
Hotărârea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
44