3ra-932/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- renuntul reclamantei la actiune, incetarea procesului
3ra-932/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Tatiana Liutik, reprezentată
de avocatul Ștefan Șevciuc,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Tatiana Liutik împotriva Inspectoratului General pentru
Migrație al Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la
anularea refuzului, obligarea acordării formei de protecție,
împotriva deciziei din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-932/24
NR. PIGD 2-22177400-01-3ra-12122024)
Drepturile procedurale ale părților. Renunțul reclamantei la acțiune și
încetarea procesului
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud.V. Dodon,
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, A.Braga, V. Sîrbu,
21 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Tatiana Liutik, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 02 decembrie 2022, prin intermediul poștei terestre (f.d.24), Tatiana
Liutik, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuk, a înaintat o acțiune în
contencios administrativ împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerul
Afacerilor Interne al Republicii Moldova (în prezent Inspectoratul General
pentru Migrație al Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova),
solicitând anularea deciziei nr. 5175/22/DAI din 06 septembrie 2022,
acordarea formei de protecție prevăzută la art. 16 din Legii nr. 270 din 18
decembrie 2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că este originară din reg.
Ternopoli, Ucraina și s-a adresat către Direcția de Azil și Integrare a Biroului
Migrație și Azil, cu privire la acordarea azilului, însă prin decizia nr.
5175/22/DAI din 06 septembrie 2022 s-a respins cererea sa de azil, de care
a luat cunoștință la 07 noiembrie 2022.
Totodată, a menționat că temei de respingere a solicitării, s-a indicat că:
nu există un risc serios la care ar putea fi expusă (condamnare la moarte sau
supunere la o pedeapsă echivalentă cu aceasta); lipsa comiterii unei
infracțiuni pe teritoriul statului de proveniență; țara de origine nu a aplicat
tratamente ori pedepse inumane față de aceasta și nu există riscul realizării
acestora la întoarcerea înapoi; s-a concluzionat că nu a fost constrânsă să
părăsească țara sa de origine într-un mod forțat; s-a apreciat faptul că situația
din țara de origine nu prezintă un pericol atât pentru viața, cât și pentru
securitatea acesteia în cazul întoarcerii în Ucraina.
Reclamanta a considerat decizia neîntemeiată, prin care se încalcă grav
un șir de principii fundamentale consfințite atât la nivel național (art. 11 din
Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova
(Legea nr. 270/2008), art. 19 alin. (3) din Constituția RM), cât și la nivel
internațional (art. 5 alin. (1) din CEDO), iar temeiurile invocate le consideră
drept formale menite să restrângă nefondat dreptul la azil al persoanei.
Conform Convenției privind statutul refugiaților (1951), Protocolului
adițional la această Convenție, art. 17 din Legea nr. 270/2008, refugiat este
persona care în baza unor temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive
de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie
1
politică, se află în afara țării a cărei cetățenie o deține și care nu poate sau,
datorită acestei temeri, nu dorește să se pună sub protecția acestei țări; sau
care, nedeținând nici o cetățenie și găsindu-se în afara țării în care își avea
domiciliul legal și obișnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate
sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă. În esență
refugiatul este un cetățean străin sau persoană fără cetățenie care, din diverse
motive de persecuție nu poate sau nu dorește să se întoarcă în țara sa de
origine, fund astfel lipsită de protecția acesteia. Statutul de refugiat se acordă
întotdeauna individual și numai dacă se constată că motivele invocate sunt
temeinice, că există temeri reale de persecuție și că acestea privesc direct
persoana.
Reclamanta a declarat că sunt mai multe motive care ar constrânge
persoana să-și abandoneze casa, țara, dar dintre toate, doar „temerea bine
întemeiată de a fi persecutat” este considerat un criteriu relevant pentru
determinarea calității de refugiat. Temerea se referă atât la persoanele care
au fost persecutate, cât și acelea care vor să evite o astfel de situație.
Reclamanta a punctat niște circumstanțe importante din cadrul
interviului realizat de Direcția de Azil și Integrare și anume: este născută la
xxxxx pe teritoriul Ucrainei, când aceasta era parte din URSS. După
destrămarea URSS, mai exact în 1999 a plecat din Federația Rusă în Ucraina
cu traiul; în Ucraina a obținut permis de ședere permanent la data de 16 iunie
2017; după ce s-a început conflictul armat dintre Rusia și Ucraina, a părăsit
teritoriul Ucrainei și s-a refugiat pe teritoriul Republicii Moldova; a încercat
să intre înapoi în Ucraina, însă accesul i-a fost îngrădit. În Rusia nu se poate
întoarce, deoarece are frică de autoritățile statale, se teme să nu fie arestată
pentru faptul că a locuit în Ucraina toți acești ani. În opinia reclamantei, a
oferit suficiente detalii privind elementul material al cererii, Direcția de Azil
și Integrare luând în considerare ITO privind situația actuală din Ucraina, a
conchis că temerea invocată nu este întemeiată și nu există o probabilitate
reală că în cazul întoarcerii în țara sa de origine, viața și integritatea corporală
a acesteia să fie pusă în pericol, nu exista o probabilitate rezonabilă ca să fie
supusă unor acțiuni de persecuție.
De asemenea, a menționat că pentru ea și alți solicitanți de protecție
operează „beneficiul dubiului” conform art.44 din Legea nr.270/2008. La fel,
indicat că de multe ori nu au posibilitatea de a proba anumite circumstanțe,
deoarece la părăsirea țării nu dispun de suficient timp și garanții că nu vor fi
supuși persecuțiilor de agenții de persecuție enumerați în art. 47 din Legea
nr.270/2008. Astfel, a considerat că se încadrează perfect în prevederile art.
44 din Legea nr.270/2008, deoarece: a depus toate eforturile pentru a-și
susține cererea de azil; a prezentat toate elementele relevante aflate la
dispoziția sa, iar lipsa unor astfel de elemente, a fost justificată în mod
rezonabil; declarațiile sale sunt considerente coerente și plauzibile, nu sunt
contrazise de informațiile din țara de origine, relevante pentru cazul său; a
2
depus cererea de azil cât de curând posibil, iar eventuala întârziere este
justificată pe motive întemeiate; credibilitatea generală a fost stabilită.
Reclamanta a afirmat că în decizia contestată lipsește atât „cercetarea
tuturor aspectelor relevante ale cererii de azil”, prevăzută de art. 42 din Legea
nr.270/2008, cât și „informații precise și actualizate din surse diferite despre
situația generală din țara de origine, impuse de art. 43 din Legea nr.270/2008,
dar și întemeierea autorităților competente „pe evenimente care au avut loc
anterior părăsirii tării de origine, cât si pe cele care s-au desfășurat ulterior
părăsirii tării sale de origine”, care este obligatorie în virtutea prevederilor
art. 48 din Legea nr.270/2008.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 01 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă
de Tatiana Liutik împotriva Inspectoratului General pentru Migrație privind
anularea deciziei Direcției azil și integrare a Biroului migrație și azil nr.
5175/22/DAI din 06 septembrie 2022 de respingere a cererii de azil și
obligarea la acordarea formei de protecție prevăzute de art. 16 din Legea
nr.270/2008.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 13 decembrie 2023, Tatiana Liutik, reprezentată de avocatul
Ștefan Șevciuc, a depus cererea de apel nemotivată (f.d.58-59), iar la 15
aprilie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.72), a înaintat motivarea
apelului (f.d.74-78) împotriva hotărârii din 01 decembrie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a
hotărârii prime instanțe, emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul declarat de Tatiana Liutik. S-a menținut hotărârea din 01
decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea și
temeinicia hotărârii primei instanțe, a constatat că aceasta urmează a fi
menținută, ori concluziile primei instanțe expuse în hotărâre sunt în
corespundere cu circumstanțele cauzei și normele de drept material au fost
aplicate corect.
Din materialele cauzei se atestă că, prin decizia nr. 5175/22/DAI din
06 septembrie 2022 Direcția azil și integrare a Biroul migrație și azil din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a respins
cererea de azil a Tatianei Liutik (f.d.11-16). Nefiind de acord cu decizia nr.
5175/22/DAI din 06 septembrie 2022, Tatiana Liutik s-a adresat în instanța
de contencios administrativ cu prezenta acțiune.
3
Redând prevederile art. 17, art. 20, art.39 alin.(1),(2), art. 189 alin.
(1), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, instanța
de apel a reținut că actul administrativ individual – decizia nr. 5175/22/DAI
din 06 septembrie 2022 a Direcției azil și integrare a Biroul migrație și azil
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, constituie
act defavorabil reclamantei, întrucât prin actul respectiv ultimei i-a fost
refuzată cererea de azil. Iar din analiza actelor administrative contestate,
reieșind din solicitările înaintate, se atestă că acțiunea dedusă judecății este
una în obligare conform art.206 din Codul administrativ. Tatiana Liutik este
subiect de sesizare a instanței de contencios administrativ, a depus acțiunea
în termen, iar acțiunea depusă nu este exceptată de la controlul judiciar, prin
urmare, motive de inadmisibilitate a acțiunii în conformitate cu prevederile
art. 207 alin. (2) din Codul administrativ la caz nu sunt, motive pentru care
acțiunea este admisibilă și în consecință a purces la examinarea în fond a
acesteia.
În context, instanța de apel a citat prevederile art.17 alin.(1), art. 19,
art.42 alin.(1),(2), art.43 alin.(1),(2),(3),(4), art.44 lit.a),b),c),d),e), art.45
alin.(1) lit.a),b), alin.(2) lit.a),b),c),d),e), f), alin.(3) lit.a),b),c), art. 48, art. 63
alin. (2) lit. a) din Legea nr.270/2008 și a reținut că fiind învestită cu
judecarea prezentei cauze, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, prin
hotărârea din 01 decembrie 2023 a respins acțiunea în contencios
administrativ a reclamantei Tatiana Liutik.
Instanța de apel a apreciat că hotărârea instanței de fond este
întemeiată, a fost adoptată cu aprecierea corectă a probelor administrate și
aplicarea justă a normelor de drept material și procedural, reieșind din
următoarele motive.
Pe parcursul judecării cauzei a fost constatat că Tatiana Liutik s-a
născut la xxxxx originară din reg. Ternopoli, Ucraina, deține cetățenia
Federației Ruse, naționalitate ucraineancă. La 09 martie 2022 Tatiana Liutik
a depus o cerere de azil. Reclamanta Tatiana Liutik deținea permisul de
ședere în Republica Moldova seria nr. xxxxx, eliberat la data de xxxxx IDNP
xxxxx. Totodată, Tatiana Liutik a declarat că din anul 1999 locuiește pe
teritoriul Ucrainei, având viza de reședință permanentă în Ucraina, regiunea
Lvov. Motivele pentru care a plecat din Federația Rusă, a divorțat de soț și
în anul 1999 s-a stabilit cu traiul în Ucraina.
După cum rezultă din notele de interviu, reclamanta a relatat că la
momentul aflării în țara de origine niciodată nu a avut de întâmpinat anumite
probleme din partea autorităților naționale la momentul eliberării
pașaportului, cu pașaportul respectiv a călătorit inclusiv în Rusia și în
Republica Abhazia la odihnă. A mai comunicat că nu a fost condamnată,
nefiind niciodată arestată, însă ultima nu dorește să se întoarcă în Federația
Rusă, deoarece în războiul declanșat susține Ucraina, toate rudele acesteia
fiind din Ucraina și se teme în acest sens de represiuni din partea autorităților
4
ruse, iar în Ucraina nu se poate întoarce, deoarece poliția de frontieră i-a
interzis intrarea, fiind cetățean al Federației În consecință, prin decizia nr.
5175/22/DAI din 06 septembrie 2022 Biroului migrație și azil din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne s-a respins cererea de azil.
Reieșind din dispozițiile legale enunțate supra, raportate la
circumstanțele cauzei, instanța de apel apreciat ca fiind întemeiată concluzia
primei instanțe precum că, la caz nu se întrunesc temeiurile legale pentru
acordarea azilului reclamantei Tatiana Liutik, din motiv că ultima nu a
justificat iminența persecutării sale în țara de origine pe principii stabilite de
lege pentru acordarea azilului din partea unor agenții de persecuție sau
vătămări grave, după cum acestea sunt definite de art. 47 din Legea nr.
270/2008, iminent, existența unei temeri bine întemeiate a reclamantei de a
fi persecutată sau existența riscului real de a fi supusă unor vătămări grave
în țara de origine.
Prin urmare, în vederea admiterii cererii de azil este necesară
efectuarea unei aprecieri individuale, în care solicitantul să demonstreze că
există justificarea temerilor sale de persecuție. La fel, trebuie stabilită o
legătură cauzală între actele de persecuție la care se presupune că a fost supus
solicitantul de azil și decizia sa de a fugi din țară, iar în cazul în care nu se
poate stabili această legătură este dificil de apreciat că acesta are nevoie de
protecția unui alt stat, fapta respectivă nefiind stabilită în prezenta cauză,
contrar aserțiunilor reclamantei invocate în cererea de apel.
Prin urmare, instanța de apel a constatat fără echivoc că este corectă
concluzia primei instanțe cu privire la legalitatea actului administrativ
contestat -decizia Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne
(Inspectoratului General pentru Migrație) nr. 5175/22/DAI din 06
septembrie 2022, iar temeiuri de anulare al acesteia nu se atestă.
Contrar normelor de drept care reglementează sarcina probațiunii în
contencios administrativ conform art. 93 alin. (1) din Codul administrativ,
apelanta nu a adus probe în susținerea pretențiilor în instanța de apel, prin
urmare, a concluzionat că instanța de fond just a aplicat normele legale
relevante la circumstanțele speței, a dat apreciere completă obiectivă și sub
toate aspectele probelor, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu
respectarea drepturilor și intereselor legitime ale participanților la proces.
De asemenea, instanța de apel a considerat important de remarcat
faptul că apelanta utilizând calea de atac, în limite legale nu a prezentat în
instanța de apel probe, pe care nu a avut posibilitatea să le prezinte instanței
de fond și care ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea
contestată, iar esența alegațiilor din apel sunt similare celor expuse în fața
primei instanțe, care au fost dezbătute și corect respinse.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
5
La 10 decembrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.99),
Tatiana Liutik, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc, a depus cerere de
recurs împotriva deciziei din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe
și a deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a
acțiunii înaintate.
În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărârea instanței
de fond și decizia instanței de apel, considerându-le ilegale și nefondate. Nici
instanța de fond, nici cea de apel nu au examinat complet, obiectiv și sub
toate aspectele această cauză, iar hotărârile ambelor instanțe sunt nefondate.
Instanța de apel a examinat superficial cauza de contencios administrativ și
nu a atras atenția la rapoartele internaționale citate, rapoarte la care chiar și
Direcția Azil și Integrare a făcut referire în decizia sa nr.5175/22/DAI din 06
septembrie 2022. Ambele instanțe nu au ținut cont de prevederile art. 11
alin.(2) din Legea nr.270/2008, art.19 alin.(3) din Constituția RM, art. 5
alin.(1) CEDO. Or, era în drept de a beneficia de o formă de protecție în
sensul solicitat.
La 12 decembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat
intimatului copia recursului depus, creând astfel participanților la proces
condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și
le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele dosarului
(f.d-109-111).
La 13 decembrie 2024, prin intermediul poștei terestre (f.d.112),
Inspectoratul General pentru Migrație a depus referință la recurs, solicitând
respingerea acțiunii înaintate.
La 17 martie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.118),
Tatiana Liutik, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc, a depus o cerere în
temeiul art. 60 alin.(2), art. 212 alin.(3), (5), art. 265 lit. c) din Codul de
procedură civilă, prin care a solicitat admiterea renunțului la acțiune,
pronunțarea unei încheieri de încetarea a procesului. Totodată, a solicitat
emiterea încheierii de admitere a renunțului până la ședința de judecată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 din Codul administrativ:
„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.
(2) Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a
treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare din 01 septembrie
2023):
6
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 248 din Codul administrativ:
„(1) În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: b) admite recursul, casează integral sau parțial hotărârea și/sau
decizia și adoptă o nouă decizie”.
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura
civilă, cu excepția art.169–171.”
Art.27 din Codul de procedură civilă:
„(1) Disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în
primul rînd a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul
legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege
modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.”
Art.75 din Codul de procedură civilă:
„(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt
obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea
însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”
Art.60 din Codul de procedură civilă:
„(2) Pe tot parcursul examinării cauzei, reclamantul este în drept să renunțe la acțiune,
pîrîtul este în drept să recunoască acțiunea, iar părțile pot înceta procesul prin tranzacție
de împăcare.”
Art.212 din Codul de procedură civilă.
„(3) Dacă renunțarea reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pîrît sau
tranzacția părților sînt exprimate în cereri scrise, adresate instanței, ele se anexează la
dosar, fapt menționat în procesul-verbal al ședinței de judecată.
(5) În cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune sau confirmării tranzacției,
instanța judecătorească pronunță o încheiere prin care dispune încetarea procesului.
Încheierea trebuie să conțină condițiile tranzacției, confirmate de instanță. În cazul
recunoașterii acțiunii de către pîrît și admiterii ei de către instanță, se pronunță o hotărîre
de admitere a pretențiilor reclamantului.”
Art.445 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: d) să admită recursul și să caseze
decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, dispunînd încetarea procesului ori
scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art.265 și 267.”
Art.265 din Codul de procedură civilă:
„Instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care: c) reclamantul
a renunțat la acțiune, renunțul fiind admis de instanță.”
Art.266 din Codul de procedură civilă:
7
„(2) Pronunțînd încheierea de încetare a procesului, instanța judecătorească
menționează că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la
același obiect și pe aceleași temeiuri.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că Curtea de Apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 04
septembrie 2024, iar la 20 octombrie 2024, prin intermediul poștei
electronice (f.d.97), instanța ierarhic inferioară a notificat decizia motivată
avocatului recurentei. Astfel, recursul depus la 10 decembrie 2024, prin
intermediul poștei electronice (f.d.99), a fost depus cu respectarea
prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Instanța de recurs reiterează că la 02 decembrie 2022, prin
intermediul poștei terestre (f.d.24), Tatiana Liutik, reprezentată de avocatul
Ștefan Șevciuc, a înaintat o acțiune în contencios administrativ împotriva
Biroului Migrație și Azil al Ministerul Afacerilor Interne al Republicii
Moldova (în prezent Inspectoratul General pentru Migrație al Ministerul
Afacerilor Interne al Republicii Moldova), solicitând anularea deciziei nr.
5175/22/DAI din 06 septembrie 2022, acordarea forma de protecție
prevăzută la art. 16 din Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 (f.d.3-9).
Prin hotărârea din 01 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă
de Tatiana Liutik împotriva Inspectoratului General pentru Migrație privind
anularea deciziei Direcției azil și integrare a Biroului migrație și azil nr.
5175/22/DAI din 06 septembrie 2022 de respingere a cererii de azil și
obligarea la acordarea formei de protecție prevăzute de art. 16 din Legea
nr.270/2008 (f.d.55, 60-63).
În dezacord cu hotărârea primei instanțe, la 13 decembrie 2023,
Tatiana Liutik, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc, a depus cererea de
apel nemotivată (f.d.58-59), iar la 15 aprilie 2024, prin intermediul poștei
electronice (f.d.72), a înaintat motivarea apelului (f.d.74-78) împotriva
hotărârii din 01 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii prime instanțe,
emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.
Prin decizia din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul declarat de Tatiana Liutik. S-a menținut hotărârea din 01
decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.87-96).
La 10 decembrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.99),
Tatiana Liutik, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc, a depus cerere de
recurs împotriva deciziei din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe
și a deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a
acțiunii înaintate.
8
Ulterior, la 17 martie 2025, prin intermediul poștei electronice
(f.d.118), Tatiana Liutik, reprezentată de avocatul Ștefan Șevciuc, a depus o
cerere în temeiul art. 60 alin.(2), art. 212 alin.(3), (5), art. 265 lit. c) din Codul
de procedură civilă, prin care a solicitat admiterea renunțului la acțiune,
pronunțarea unei încheieri de încetare a procesului (f.d.119).
Aici instanța de recurs consideră necesar a preciza că cererea Tatianei
Liutik de renunț la acțiune conține semnătură olografă a ultimei, doar că nu
este în original, însă este semnată electronic de avocatul acesteia, Ștefan
Șevciuc. Iar în virtutea împuternicirilor acordate prin mandatul avocațial
seria MA nr. 1449146 din 29 noiembrie 2022, contrasemnate pe verso de
reclamantă, avocatul Ștefan Șevciuc are dreptul de a renunța total sau parțial
la pretențiile din acțiune în numele Tatianei Liutik (f.d.2).
Instanța de recurs notează că renunțarea la acțiune este un act de
dispoziție unilateral al reclamantei care are drept scop încetarea procesului
și presupune dezicerea reclamantului de la pretențiile înaintate fată de pârât
expuse în cererea de chemare în judecată. Dreptul reclamantei de a renunța
la acțiune rezultă din unul din principiile fundamentale ale procesului și
anume, din principiul disponibilității, în corespundere cu care persoanele
astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunța la
acțiune sau la dreptul pretins, de a recunoaște pretențiile ori de a pune capăt
procesului printr-o tranzacție.
Deși reclamanta nu a indicat un motiv ce a determinat renunțul la
acțiune, însă a făcut referire la prevederile legale care îi acordă acest drept.
Totodată, instanța este obligată să verifice dacă actele de dispoziție
ale părților (renunțarea la judecată, la însuși dreptul subiectiv, tranzacția,
recunoașterea acțiunii de către pârât) nu urmăresc un scop ilicit, nu contravin
legii ori încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei,
interesele societății sau ale statului.
În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că în speță, renunțarea la acțiune de către Tatiana Liutik, nu
contravine legii și nu încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale
persoanei, interesele societății sau ale statului, motiv din care se impune
concluzia de a admite acest renunț de la acțiune.
Totodată, în conformitate cu art. 212 alin. (4) din Codul de procedură
civilă instanța de recurs consideră necesar de a explica părților în proces, în
specială părții reclamante, efectele admiterii renunțului la acțiune și încetării
procesului stipulate în art. 266 alin. (2) Cod de procedură civilă și anume că,
nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la același
obiect și pe aceleași temeiuri.
În conjunctura redată, instanța de recurs ajunge la concluzia de a
admite recursul, a casa decizia din decizia din 04 septembrie 2024 a Curții
de Apel Chișinău și hotărârea din 01 decembrie 2023 a Judecătoriei
9
Chișinău, sediul Rîșcani și adoptă o nouă decizie sub formă de încheiere prin
care admite renunțul la acțiune înaintat de reclamanta Tatiana Lutik, prin
intermediul avocatului Ștefan Șevciuc. Totodată, încetează procesul în cauza
de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Tatiana Liutik împotriva Inspectoratului General pentru Migrație
al Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea
refuzului, obligarea acordării formei de protecție.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. b), art. 195
din Codul administrativ, art. 265 lit. c), art.445 alin.(1) lit.d) Codul de
procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Tatiana Liutik, reprezentată de avocatul Ștefan
Șevciuc.
Casează decizia din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 01 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și
adoptă o nouă decizie sub formă de încheiere prin care:
Admite renunțul la acțiune înaintat de reclamanta Tatiana Lutik, prin
intermediul avocatului Ștefan Șevciuc.
Încetează procesul în cauza de contencios administrativ intentată la
cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Liutik împotriva
Inspectoratului General pentru Migrație al Ministerul Afacerilor Interne al
Republicii Moldova cu privire la anularea refuzului, obligarea acordării
formei de protecție.
Explică reclamantei Tatiana Lutik că nu se admite o nouă adresare în
judecată a aceleiași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
10