3ra-1253/23 — anularea actulului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-1253/23 — anularea actulului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Dumitru
Marco în interesele lui Vasile Ojovan,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Vasile Ojovan împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale privind anularea actului administrativ individual defavorabil,
obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
împotriva decizie din 4 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-1253/23
NR. PIGD 2-20125478-01-3ra-28122023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a deciziei contestate.
Instanța de fond: L. Holevițcaia,
Instanța de apel: V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,
20 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
avocatul Dumitru Marco în interesele lui Vasile Ojovan
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 5 octombrie 2020, avocatul Dumitru Marco în interesele lui Vasile
Ojovan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de
Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei CTAS Dondușeni
nr.07/2020/12017 din 4 iulie 2020 privind refuzul recalculării pensiei,
deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.0-1798/20-0-1646/20 din 1
septembrie 2020 privind respingerea cererii prealabile, obligarea Casei
Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea pensiei ținându-se
cont de faptul că după pensionare, în perioada 27 septembrie 2013 și până la
31 mai 2020 reclamantul a activat în cadrul IP Dondușeni al IGP a MAI,
precum și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, după activitatea în
cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne, la data de 8 iulie 2011
reclamantul s-a eliberat din serviciu, cu stabilirea pensiei pe linia MAI, apoi,
la 27 septembrie 2013 s-a reangajat în cadrul Inspectoratului de Politie
Dondușeni, iar la data de 31 mai 2020 a demisionat în temeiul art.38 alin.(1)
lit. b) din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne.
Menționează că, la data de 17 iunie 2020, reclamantul a depus o cerere
la Oficiul Teritorial Dondușeni al Casei Naționale de Asigurări Sociale cu
privire la recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu, în temeiul art. 61
alin.(2) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul
de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul
Inspectoratului General de Carabinieri nr.1544 din 23 iunie 1993.
Prin Decizia nr.07/2020/12017 din 4 iulie 2020, semnată de șeful
Oficiului Teritorial Dondușeni al CNAS, reclamantul a primit refuz, pe
motiv că beneficiază deja de pensie pentru vechime în muncă, începând cu
data de 8 iulie 2011, iar dreptul la pensie apare o singură dată după eliberarea
din serviciu, cu dreptul de a fi recalculată în condițiile legii, iar legislația în
1
vigoare nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie după o eventuală
reangajare în serviciul militar.
Adresându-se către Casa Națională de Asigurări Sociale, reclamantul
Vasile Ojovan, la data de 4 septembrie 2020, a primit Decizia CNAS cu nr.0-
1798/20-0-1646/20 din 1 septembrie 2020, fiindu-i refuzat în recalcularea
pensiei stabilite, din motivul că dreptul la pensie i-a fost stabilit după
eliberare din serviciu și dreptul la pensie apare doar o singură dată după
eliberarea din serviciu.
Notează că, cu deciziile CTAS Dondușeni și CNAS nu este de acord,
deoarece reclamantul Vasile Ojovan nu a solicitat stabilirea repetată a
pensiei, dar a solicitat recalcularea pensiei stabilite anterior acestuia până la
concediere, fiindu-i reținute din salariu contribuțiile individuale de asigurări
sociale de stat în mărime de 6%.
Constată că, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a
recalcula pensia reclamantului, se încalcă un drept prevăzut de lege, drept
dobândit de reclamant la momentul restabilirii la muncă în cadrul IGP a MAI
și care nu poate fi restrâns. Toate modificările operate ulterior în actele
legislative, care reglementează modul de calculare a pensiilor au efect doar
pentru persoanele (polițiștii) care vor beneficia de pensii după punerea în
aplicare a modificărilor respective, aceste modificări neavând efect
retroactiv, potrivit regulilor generale de acțiune a legii în timp. Or, dreptul
constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub
imperiul unei legi posterioare. Conform regulii generale, legea nouă nu poate
modifica regimul juridic al dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea
prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 14 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, acțiunea în contencios administrativ a reclamantului Vasile Ojovan
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea actului
administrativ individual defavorabil – decizia CTAS Dondușeni
nr.07/2020/12017 din 4 iulie 2020 și a deciziei adoptate în procedura
prealabilă – decizia CNAS nr.O-1798/20-0-1646/20 din 1 septembrie 2020,
obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil privind
recalcularea pensiei, s-a respins ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 15 noiembrie 2022, avocatul Dumitru Marco în interesele lui Vasile
Ojovan, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 14
2
noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea
apelului, casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi hotărâri prin care
să fie admisă acțiunea înaintată.
La 2 martie 2023, avocatul Dumitru Marco în interesele lui Vasile
Ojovan, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 14 noiembrie
2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului,
casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie
admisă acțiunea înaintată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 4 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins cererea de apel înaintată de Ojovan Vasile. S-a menținut hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 14 noiembrie 2022.
În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că, instanța de fond
just a constatat că, acțiunea reclamantului este neîntemeiată, circumstanțele
importante pentru soluționarea pricinii fiind stabilite și elucidate pe deplin.
A reținut că, în contextul prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) și
(2), art. 7 în coroborare cu art. 48, art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea asigurării
cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, reiese că
legislatorul a stipulat concret momentul apariției dreptului pentru stabilirea
și primirea pensiei militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din
trupele organelor afacerilor interne.
A notat că, din data de 8 iulie 2011 Vasile Ojovan beneficiază de
dreptul la pensie pentru vechime în muncă, în temeiul art. 2 alin. (1) al Legii
nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, iar prin aplicarea regulilor de interpretare
corectă a normelor sus-indicate, fiind evident că instanța de fond, examinând
cauza, întemeiat a concluzionat despre necesitatea respingerii acțiunii lui
Vasile Ojovan. Or, deși ultimul, începând cu data de 27 septembrie 2013 s-a
reangajat în cadrul IGP a MAI unde a activat până la data de 31 mai 2020,
aceste circumstanțe nu pot constitui drept temei pentru stabilirea
/recalcularea unei noi pensii pentru vechime în muncă, prin includerea la
stabilirea acesteia a vechimii de muncă obținute după data realizării dreptului
la pensie pentru vechime în muncă – 8 iulie 2011.
Or, dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o singură dată,
și anume, după eliberarea din serviciu, însă cu dreptul de recalculare, dar în
condițiile legii.
3
A subliniat Curtea de Apel Chișinău că, din sensul logico-juridic al
normei art. 61 din Legea nr. 1544-XII din data de 23 iunie 1993 asigurării cu
pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de
Carabinieri rezultă cert și expres trei situații în care pensia pentru vechimea
în serviciu stabilită anterior urmează a fi recalculată, și anume: 1) existenta
documentelor aflate la organele de pensionare la momentul recalculării
pensiei; 2) prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda
persoanei dreptul la majorarea pensiei până la stabilirea pensiei, iar
recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult
pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme
de data punerii în aplicare a prezentei legi; 3) recalcularea pensiei se
efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de
comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne precum
și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare li s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în
serviciul prin contract.
Instanța de apel a reținut decizia de inadmisibilitate din 7 decembrie
2021 a Curții Constituționale.
A precizat că din data de 8 iulie 2011, apelantul Vasile Ojovan este
beneficiar de pensie, în conformitate cu Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993
asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General
de Carabinieri. Ulterior, după stabilirea pensiei, apelantul începând cu data
de 27 septembrie 2013 s-a reangajat în cadrul IGP a MAI unde a activat
până la data de 31 mai 2020.
Astfel, analizând cele trei temeiuri/condiții de recalculare a pensiei
menționate în coraport cu situația apelantului, Completul a constatat, că
Vasile Ojovan nu se încadrează în niciuna din aceste temeiuri/condiții. Or,
art.61 din Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, nu
prevede în niciun fel faptul, că militarii, persoanele din corpul de comandă
și din trupele organelor afacerilor interne au dreptul la recalcularea pensiei
în cazul, în care au fost reîncadrați în funcție și au activat în continuare în
funcția deținută anterior, prin ce li s-a mărit perioada de vechime în muncă.
A subliniat că, instanța de fond corect a aplicat normele de drept care
se referă speței, a dat apreciere completă obiectivă și sub toate aspectele
probelor, iar hotărârea contestată este legală și întemeiată, adoptată cu
4
respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces, nefiind
reținute argumentele apelantului cu referire la faptul că prima instanță a
aplicat incorect prevederile normelor de drept material și că concluziile
primei instanțe expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele
pricinii.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 decembrie 2023, avocatul Dumitru Marco în interesele lui
Vasile Ojovan a depus recurs împotriva deciziei din 4 octombrie 2023 a
Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a
decizii instanței de apel din 4 octombrie 2023 cu emiterea unei noi hotărâri
privind admiterea acțiunii.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a indicat că, cu decizia Curții de Apel Chișinău
din 4 octombrie 2023, pronunțată în cauza dată, nu este de acord și consideră
că aceasta urmează a fi casată integral, deoarece este una complet
pătimitoare, a fost emisă cu încălcarea drepturilor recurentului prevăzute la
art. 6 CEDO, totodată, la pronunțarea hotărârii instanța de apel, a comis
încălcări esențiale și a aplicat eronat normele de drept material și normele de
drept procesual, și anume, instanța judecătorească nu a aplicat legea care
trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, instanța de apel a
comis încălcări care au dus la soluționarea greșită a pricinii, totodată
aprecierea probelor de către instanța de apel a fost arbitrară, iar în cele din
urmă, erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Menționează că, nu putea fi reținut argumentul Casei Naționale de
Asigurări Sociale cu privire la faptul că, recalcularea pensiei se face doar în
baza actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei, dar nu au fost
prezentate ulterior, deoarece legea de pensionare nu admite doar astfel de
situații juridice.
La fel notează că, nu poate fi reținut argumentul Casei Naționale de
Asigurări Sociale precum că, cererea lui Vasile Ojovan nu cade sub incidența
art. 61 din Legea 1544/1993, care nu prevede expres recalcularea pensiei
după eventuala reangajare, din considerentul că, anume din prevederile art.
61 alin.(1) din Legea 1544/1993 rezultă că, dacă pensionarul va prezenta
ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei,
recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12
luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data
5
punerii în aplicare a prezentei legi, respectiv cererea reclamantului /recurent
întrunește situația a doua menționată mai sus, ce îi permite recalcularea
pensiei pentru vechimea în serviciu stabilită anterior în cazul reangajării.
Cu referire la prevederile art. 61 alin. (2) al Legii sus menționate
invocate de Casa Națională de Asigurări Sociale, precum că, ele nu sunt
aplicabile speței, fiind neîntemeiate, deoarece această normă reglementează
situația de recalculare a pensiilor categoriei respective de pensionari ca
urmare a continuării activității peste limita de vârstă, situație juridică ce nu
se regăsește în speță. Or, Vasile Ojovan a solicitat recalcularea pensiei,
prezentând acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei.
De asemenea, consideră că, urma a fi respins și argumentul Casei
Naționale de Asigurări Sociale precum că, Vasile Ojovan pretinde de fapt la
o stabilire camuflată repetată a pensiei. Însuși din conținutul cererii depuse
urmează că Vasile Ojovan a solicitat recalcularea pensiei și nicidecum
stabilirea repetată a pensiei, deci continuarea achitării unei pensii în cuantum
mai mic de cât cel stabilit de lege va duce la încălcarea gravă a dreptului de
proprietate al reclamantului/recurent asupra părții de pensie neprimită, fapt
ce ar încălca atât un drept constituțional, cât și ar contraveni practicii
judiciare naționale și principiilor CEDO.
Subliniază că, recurent urmărește scopul obținerii unei pensii mai
bune, drept garantat de art.47 alin. (2) al Constituției RM, respectiv o
interpretare abuzivă în defavoarea părții slabe (pensionarului) a prevederilor
legale, ce stabilesc recalcularea pensiei, duce în mod inevitabil la încălcarea
nu doar a prevederilor legale naționale, dar și a tratatelor internaționale la
care Republica Moldova face parte.
Mai indică că, chiar dacă dreptul la pensie nu este un drept de sine
stătător, consacrat și apărat ca atare de Constituția RM și CEDO, grație
caracterului patrimonial al prestațiilor sociale, a fost asimilat de către Curte
și anume condiții unui drept de proprietate (proces denumit „socializare a
noțiunii de bunuri”), iar în consecință protecția dreptului la pensie oferită de
art. 47 din Constituție este „condimentată” cu protecția oferită de art. 46 din
Constituție și art.1 al Protocolului al CEDO. Or, în cazul dat persistă un „grad
dublu” de protecție a dreptului la pensie, atât din perspectiva dreptului
fundamental consfințit în art. 47 din Constituția Republicii Moldova, art. 22
din Declarația Universală a drepturilor Omului, art. 12 din Carta Socială
Europeană Revizuită, art. 9 din Pactul International privind Drepturile
Economice, Sociale și Culturale, cât și din perspectiva dreptului de
proprietate garantat prin dispozițiile art. 46 din Constituție și art.1 Protocolul
1 al CEDO.
6
Prin urmare, o interpretare diferită a normei sus invocate, este
inadmisibilă, deoarece contravine principiului securității raporturilor
juridice, degajat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în parte ce ține de
previzibilitatea legii în corelare cu principiul încrederii legitime.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 12 ianuarie 2022, intimatul Casa Națională de
Asigurări Sociale a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat
/inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
7
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 19 decembrie 2023 recurentului a
fost notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la
materialele cauzei (f. d. 180).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 19 decembrie 2023. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
8
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de avocatul Dumitru Marco în interesele lui Vasile Ojovan,
conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla
trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea
pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
9
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Dumitru Marco în
interesele lui Vasile Ojovan.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10