3ra-1253/23 — Anularea actulului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

La 5 octombrie 2020, avocatul Dumitru Marco în interesele lui Vasile Ojovan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei CTAS Dondușeni nr.07/2020/12017 din 4 iulie 2020 privind refuzul recalculării pensiei, deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.0-1798/20-0-1646/20 din 1 septembrie 2020 privind respingerea cererii prealabile, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea pensiei ținându-se cont de faptul că după pensionare, în perioada 27 septembrie 2013 și până la 31 mai 2020 reclamantul a activat în cadrul IP Dondușeni al IGP a MAI, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, după activitatea în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne, la data de 8 iulie 2011 reclamantul s-a eliberat din serviciu, cu stabilirea pensiei pe linia MAI, apoi, la 27 septembrie 2013 s-a reangajat în cadrul Inspectoratului de Politie Dondușeni, iar la data de 31 mai 2020 a demisionat în temeiul art.38 alin.(1) lit. b) din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Menționează că, la data de 17 iunie 2020, reclamantul a depus o cerere la Oficiul Teritorial Dondușeni al Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu, în temeiul art. 61 alin.(2) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.1544 din 23 iunie 1993.

Prin Decizia nr.07/2020/12017 din 4 iulie 2020, semnată de șeful Oficiului Teritorial Dondușeni al CNAS, reclamantul a primit refuz, pe motiv că beneficiază deja de pensie pentru vechime în muncă, începând cu data de 8 iulie 2011, iar dreptul la pensie apare o singură dată după eliberarea din serviciu, cu dreptul de a fi recalculată în condițiile legii, iar legislația în 1 vigoare nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie după o eventuală reangajare în serviciul militar.

Adresându-se către Casa Națională de Asigurări Sociale, reclamantul Vasile Ojovan, la data de 4 septembrie 2020, a primit Decizia CNAS cu nr.0- 1798/20-0-1646/20 din 1 septembrie 2020, fiindu-i refuzat în recalcularea pensiei stabilite, din motivul că dreptul la pensie i-a fost stabilit după eliberare din serviciu și dreptul la pensie apare doar o singură dată după eliberarea din serviciu.

Notează că, cu deciziile CTAS Dondușeni și CNAS nu este de acord, deoarece reclamantul Vasile Ojovan nu a solicitat stabilirea repetată a pensiei, dar a solicitat recalcularea pensiei stabilite anterior acestuia până la concediere, fiindu-i reținute din salariu contribuțiile individuale de asigurări sociale de stat în mărime de 6%.

Constată că, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia reclamantului, se încalcă un drept prevăzut de lege, drept dobândit de reclamant la momentul restabilirii la muncă în cadrul IGP a MAI și care nu poate fi restrâns. Toate modificările operate ulterior în actele legislative, care reglementează modul de calculare a pensiilor au efect doar pentru persoanele (polițiștii) care vor beneficia de pensii după punerea în aplicare a modificărilor respective, aceste modificări neavând efect retroactiv, potrivit regulilor generale de acțiune a legii în timp. Or, dreptul constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

La 2 martie 2023, avocatul Dumitru Marco în interesele lui Vasile Ojovan, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 14 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea înaintată.

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că, instanța de fond just a constatat că, acțiunea reclamantului este neîntemeiată, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii fiind stabilite și elucidate pe deplin.

A reținut că, în contextul prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) și (2), art. 7 în coroborare cu art. 48, art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, reiese că legislatorul a stipulat concret momentul apariției dreptului pentru stabilirea și primirea pensiei militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

A notat că, din data de 8 iulie 2011 Vasile Ojovan beneficiază de dreptul la pensie pentru vechime în muncă, în temeiul art. 2 alin. (1) al Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, iar prin aplicarea regulilor de interpretare corectă a normelor sus-indicate, fiind evident că instanța de fond, examinând cauza, întemeiat a concluzionat despre necesitatea respingerii acțiunii lui Vasile Ojovan. Or, deși ultimul, începând cu data de 27 septembrie 2013 s-a reangajat în cadrul IGP a MAI unde a activat până la data de 31 mai 2020, aceste circumstanțe nu pot constitui drept temei pentru stabilirea /recalcularea unei noi pensii pentru vechime în muncă, prin includerea la stabilirea acesteia a vechimii de muncă obținute după data realizării dreptului la pensie pentru vechime în muncă – 8 iulie 2011.

Or, dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o singură dată, și anume, după eliberarea din serviciu, însă cu dreptul de recalculare, dar în condițiile legii. 3

A subliniat Curtea de Apel Chișinău că, din sensul logico-juridic al normei art. 61 din Legea nr. 1544-XII din data de 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri rezultă cert și expres trei situații în care pensia pentru vechimea în serviciu stabilită anterior urmează a fi recalculată, și anume: 1) existenta documentelor aflate la organele de pensionare la momentul recalculării pensiei; 2) prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei până la stabilirea pensiei, iar recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi; 3) recalcularea pensiei se efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne precum și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare li s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în serviciul prin contract.

Instanța de apel a reținut decizia de inadmisibilitate din 7 decembrie 2021 a Curții Constituționale.

A precizat că din data de 8 iulie 2011, apelantul Vasile Ojovan este beneficiar de pensie, în conformitate cu Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri. Ulterior, după stabilirea pensiei, apelantul începând cu data de 27 septembrie 2013 s-a reangajat în cadrul IGP a MAI unde a activat până la data de 31 mai 2020.

Astfel, analizând cele trei temeiuri/condiții de recalculare a pensiei menționate în coraport cu situația apelantului, Completul a constatat, că Vasile Ojovan nu se încadrează în niciuna din aceste temeiuri/condiții. Or, art.61 din Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, nu prevede în niciun fel faptul, că militarii, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne au dreptul la recalcularea pensiei în cazul, în care au fost reîncadrați în funcție și au activat în continuare în funcția deținută anterior, prin ce li s-a mărit perioada de vechime în muncă.

A subliniat că, instanța de fond corect a aplicat normele de drept care se referă speței, a dat apreciere completă obiectivă și sub toate aspectele probelor, iar hotărârea contestată este legală și întemeiată, adoptată cu 4 respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces, nefiind reținute argumentele apelantului cu referire la faptul că prima instanță a aplicat incorect prevederile normelor de drept material și că concluziile primei instanțe expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Menționează că, nu putea fi reținut argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la faptul că, recalcularea pensiei se face doar în baza actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei, dar nu au fost prezentate ulterior, deoarece legea de pensionare nu admite doar astfel de situații juridice.

La fel notează că, nu poate fi reținut argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că, cererea lui Vasile Ojovan nu cade sub incidența art. 61 din Legea 1544/1993, care nu prevede expres recalcularea pensiei după eventuala reangajare, din considerentul că, anume din prevederile art. 61 alin.(1) din Legea 1544/1993 rezultă că, dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data 5 punerii în aplicare a prezentei legi, respectiv cererea reclamantului /recurent întrunește situația a doua menționată mai sus, ce îi permite recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu stabilită anterior în cazul reangajării.

Cu referire la prevederile art. 61 alin. (2) al Legii sus menționate invocate de Casa Națională de Asigurări Sociale, precum că, ele nu sunt aplicabile speței, fiind neîntemeiate, deoarece această normă reglementează situația de recalculare a pensiilor categoriei respective de pensionari ca urmare a continuării activității peste limita de vârstă, situație juridică ce nu se regăsește în speță. Or, Vasile Ojovan a solicitat recalcularea pensiei, prezentând acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei.

De asemenea, consideră că, urma a fi respins și argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că, Vasile Ojovan pretinde de fapt la o stabilire camuflată repetată a pensiei. Însuși din conținutul cererii depuse urmează că Vasile Ojovan a solicitat recalcularea pensiei și nicidecum stabilirea repetată a pensiei, deci continuarea achitării unei pensii în cuantum mai mic de cât cel stabilit de lege va duce la încălcarea gravă a dreptului de proprietate al reclamantului/recurent asupra părții de pensie neprimită, fapt ce ar încălca atât un drept constituțional, cât și ar contraveni practicii judiciare naționale și principiilor CEDO.

Subliniază că, recurent urmărește scopul obținerii unei pensii mai bune, drept garantat de art.47 alin. (2) al Constituției RM, respectiv o interpretare abuzivă în defavoarea părții slabe (pensionarului) a prevederilor legale, ce stabilesc recalcularea pensiei, duce în mod inevitabil la încălcarea nu doar a prevederilor legale naționale, dar și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova face parte.

Mai indică că, chiar dacă dreptul la pensie nu este un drept de sine stătător, consacrat și apărat ca atare de Constituția RM și CEDO, grație caracterului patrimonial al prestațiilor sociale, a fost asimilat de către Curte și anume condiții unui drept de proprietate (proces denumit „socializare a noțiunii de bunuri”), iar în consecință protecția dreptului la pensie oferită de art. 47 din Constituție este „condimentată” cu protecția oferită de art. 46 din Constituție și art.1 al Protocolului al CEDO. Or, în cazul dat persistă un „grad dublu” de protecție a dreptului la pensie, atât din perspectiva dreptului fundamental consfințit în art. 47 din Constituția Republicii Moldova, art. 22 din Declarația Universală a drepturilor Omului, art. 12 din Carta Socială Europeană Revizuită, art. 9 din Pactul International privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale, cât și din perspectiva dreptului de proprietate garantat prin dispozițiile art. 46 din Constituție și art.1 Protocolul 1 al CEDO. 6

Prin urmare, o interpretare diferită a normei sus invocate, este inadmisibilă, deoarece contravine principiului securității raporturilor juridice, degajat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în parte ce ține de previzibilitatea legii în corelare cu principiul încrederii legitime.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: 7 „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la data de 19 decembrie 2023. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza 8 în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de avocatul Dumitru Marco în interesele lui Vasile Ojovan, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo 9 împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Dumitru Marco în interesele lui Vasile Ojovan. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 10