3ra-298/24 — anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-298/24 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Iuri Lealin,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Iuri Lealin împotriva Consiliului Superior al
Procurorilor, terț Procuratura Generală privind anularea actului administrativ
individual defavorabil
împotriva hotărârii din 11 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-298/24
NR. PIGD 2-23063888-01-3ra-27032024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a deciziei contestate.
Curtea de Apel Chișinău: V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc,
20 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Iuri
Lealin
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 4 mai 2023, Iuri Lealin a depus la Curtea de Apel Chișinău cerere
de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terț
Procuratura Generală privind anularea hotărârii nr. 1-69/2023 din 6 aprilie
2023 ,,Cu privire la rezultatele concursului pentru ocuparea funcției de
procuror-șef al Secției proceduri non-penale și implementare CEDO a
Procuraturii Generale”, cu obligarea desemnării lui Iuri Lealin, învingător al
concursului, anunțat prin hotărârea nr.1-114/2022 din 17 iunie 2022, pentru
suplinirea funcției vacante de procuror-șef al Secției proceduri non-penale și
implementare CEDO, precum și obligarea propunerii de numirea lui Iuri
Lealin în funcția de procuror-șef al Secției proceduri non-penale și
implementare CEDO, pentru un mandat de 5 ani.
În motivarea acțiunii a invocat că, activează în calitate de procuror din
anul 2012, iar din 1 august 2016 în funcția de procuror în Secția proceduri
non-penale și implementare CEDO din cadrul Procuraturii Generale.
Totodată, comunică reclamantul, că prin hotărârea nr. 1-114/2022 din
17 iunie 2022, Consiliul Superior al Procurorilor a anunțat concurs între
procurorii ce se vor înscrie până în date de 1 august 2022, în Registrul
candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante, pentru suplinirea mai
multor funcții vacante de procurori conducători, inclusiv funcția de procuror-
șef al Secției proceduri non-penale și implementare CEDO din cadrul
Procuraturii Generale. Iar în termenul stabilit de Consiliu, Iuri Lealin, a
urmat procedura verificării stării sănătății la comisia specială și în data de 29
iulie 2022 a promovat evaluarea la Colegiul de evaluare a performanților
procurorilor, cu calificativul foarte bine.
Mai mult ca atât, în aceeași zi Iuri Lealin s-a înscris în Registrul
candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante și a depus la aparatul
Consiliului Superior al Procurorilor cererea de participare la concursul
menționat. Iar în data de 27 ianuarie 2023 a promovat evaluarea la Colegiul
pentru selecția și cariera procurorilor, acumulând 64,6 puncte.
1
În aceeași ordine de idei, menționează reclamantul, că a fost singurul
candidat care a participat la concursul pentru suplinirea funcției de procuror-
șef al Secției proceduri non-penale și implementare CEDO. Iar pentru data
de 6 aprilie 2023, Consiliul Superior al Procurorilor a stabilit, conform
agendei de lucru, desemnarea câștigătorilor concursurilor anunțate prin
hotărârea nr. 1-114/2022 din 17 iunie 2022, inclusiv pentru funcția de
procuror-șef al Secției proceduri non-penale și implementare CEDO.
Însă, la acea ședință în loc ca Iuri Lealin să fie desemnat câștigător al
concursului menționat, a primit de la membrii Consiliului Superior al
Procurorilor mai multe întrebări, la care a fost deschis să răspundă, chiar dacă
competențele sale profesionale deja au fost evaluate anterior de alte organe
de autoadministrare din cadrul Procuraturii. Iar după aceasta, Consiliul s-a
retras în așa-numita deliberare, adică discuțiile au continuat în format închis,
fără participarea lui Iuri Lealin și în condiții netransparente, deși nu erau
temeiuri de a continua examinarea în ședință închisă.
Prin urmare, relatează reclamantul, că după deliberare a fost anunțat
de către președinta Consiliului Superior al Procurorilor, precum că concursul
pentru suplinirea funcției vacante de procuror-șef al Secției proceduri non-
penale și implementare CEDC a Procuraturii Generale s-a încheiat prin
nerealizare, având în vedere că nu s-a întrunit numărul necesar de voturi.
Astfel, consideră și susține reclamantul, că prin hotărârea emisă a fost
afectat în drepturi și interese legitime, deoarece orice procuror are dreptul să
fie promovat atunci când întrunește condițiile prevăzute de lege și de actele
normative subordonate legii. Or, promovarea în funcție a procurorilor face
parte din dreptul la cariera profesională și trebuie să se realizeze pe criterii
cunoscute și obiective, în cadrul unor proceduri transparente, echitabile și
imparțiale.
Mai mult ca atât, încheierea unui concurs de fapt realizat fără temeiuri
legale și în lipsa unor motive obiective reprezintă о acțiune arbitrară în raport
cu Iuri Lealin, care generează starea de incertitudine în privința carierei sale
de procuror. Iar astfel, acțiunile abuzive ale Consiliului Superior al
Procurorilor l-au afectat pe Iuri Lealin și în dreptul de proprietate, care este
un drept fundamental, deoarece salariul de funcție a procurorului-șef de
Secției este mai mare decât salariul de funcție pe care îl are la moment (în
conformitate cu prevederile Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de
salarizare în sectorul bugetar, Anexa 4, pozițiile tarifare В1029 Si В1034).
Notează, că legea nu prevede opțiunea Consiliului Superior al
Procurorilor de a încheia concursul prin nerealizare, atunci când de fapt el a
fost realizat. Or, din interpretarea sistemică și logică a normelor de
2
reglementare rezultă că nerealizarea concursului poate surveni în cazul în
care la concurs nu s-a înscris nici un candidat, sau toți candidații care s-au
înscris la concurs au fost excluși din concurs (de exemplu, pe motiv că nu
întrunesc criteriile prestabilite la art. 23 din Legea cu privire la Procuratură).
Însă, Iuri Lealin, nu a fost exclus din concurs, or Consiliul Superior al
Procurorilor nu avea altă opțiune legală decât să-l desemneze învingător al
concursului și să transmită hotărârea Procurorului General interimar în
ordinea prevăzută de lege.
Subliniază că pct. 8.22 din Regulamentul Consiliului Superior al
Procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.
12-225/16, prevede că în cazul în care, la concursul pentru funcția de
procuror-șef adjunct al procurorului-șef șef al subdiviziunii Procuraturii
Generale participă un singur candidat care nu a acumulat la evaluarea de
către Colegiul pentru selecția și cariera procurorilor minimum de 50 de
procente din punctajul maxim total, prevăzut de fișa de evaluare
corespunzătoare, acesta se exclude din concurs.
În context, indică reclamantul, că Fișa de evaluare a candidatului la
funcția de procuror-șef (Anexa nr. 4 la Regulamentul cu privire la Colegiul
pentru selecția și cariera procurorilor și procedura de selecție și carieră a
procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.
12-14/17 din 23.02.2017) prevede că punctajul maxim pentru funcția la care
Iuri Lealin a candidat este de 70 puncte. Iar astfel, acumulând 64,6 puncte,
Iuri Lealin a depășit pragul de 50% din punctajul maxim (35 puncte) și nu
putea fi exclus din concurs. Or, fiind unicul candidat, urma să fie desemnat
câștigător al concursului - fapt care rezultă chiar din actele normative
aprobate de Consiliul Superior al Procurorilor.
Totodată, relatează reclamantul, că cu siguranță, Consiliul Superior al
Procurorilor dispune și de о anumită doză de discreție la adoptarea deciziilor
care îi sunt date în competență. Însă discreția actualului Consiliu Superior al
Procurorilor nu este nelimitată.
Astfel, decizia luată în mod discreționar trebuie să fie una optimă, să
corespundă finalității actului normativ, sensului legislației în vigoare,
principiilor generale ale dreptului intern și internațional, drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului, deci să corespundă scopului urmărit,
care alcătuiește esența dreptului discreționar, a cărui realizare se efectuează
cu respectarea principiilor legalității, oportunității, echității.
Mai mult ca atât, Codul administrativ, reglementează aplicarea
dreptului discreționar. Or, autoritatea publică posedă о marjă discreționară
în măsura în care nu afectează de o manieră nejustificată drepturile
3
fundamentale ale persoanei. Iar astfel, art. 137 din Codul administrativ,
stabilește că în exercitarea dreptului discreționar atribuit, autoritățile publice
trebuie să acționeze cu bună-credință în limitele legal stabilite și cu
respectarea scopului pentru care le-a fast atribuit dreptul. Dacă autoritatea
publică poate decide discreționar și doar una din mai multe consecințe
juridice este legală, atunci dreptul discreționar al autorității publice se reduce
la alegerea consecinței juridice/soluției legale. Stările de fapt identice în
esență se tratează identic. О tratare neidentică a două stări de fapt identice se
admite numai dacă există un motiv obiectiv.
Prin urmare, susține reclamantul, că în speță, nu există nici temeiuri
legale de a încheia concursul prin nerealizare, nici motive obiective. Or, în
mai multe cazuri similare, când la concurs au participat doar câte un singur
candidat, Consiliul Superior Procurorilor i-a desemnat în calitate de
învingători ai concursurilor. Iar astfel, Iuri Lealin a și fost discriminat în
coraport cu alți colegi.
Totodată, indică reclamantul, că încălcările pe fond au fost însoțite și
de încălcări formale, art. art. 32 alin. (1) și (2) Codul administrativ, art. 19
alin. (1) din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură.
În acest sens, consideră reclamantul că deliberarea Consiliului
Superior a Procurorilor a constituit de fapt о modalitate voalata de a examina
chestiunea care îl vizează pe Iuri Lealin în ședință închisă, în lipsa unor
temeiuri legale, cu încălcarea prevederilor legale privind transparența și
publicitatea ședințelor Consiliului Superior al Procurorilor. Or, Lealin Iuri,
nu a avut posibilitatea să audă careva argumente împotriva candidaturii sale
și să vină cu un răspuns la acestea.
Totodată, consideră reclamantul, că Consiliul Superior al Procurorilor
a omis să-și motiveze hotărârea, contrar art. 31, art. 118 al Codului
administrativ.
În continuarea, susține reclamantul, că acțiunilor ilegale, Consiliul
Superior al Procurorilor, deși era obligat să publice hotărârea care îl vizează
pe Iuri Lealin, nu a publicat-o în termen. Iar astfel, au fost încălcate
prevederile art. 77 alin. (7) din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură,
Mai mult ca atât, nici la cererea scrisă a lui Iuri Lealin, depusă la
Consiliul Superior al Procurorilor în data de 10 aprilie 2023, de a transmite
în adresa sa hotărârea motivată, Consiliul nu i-a transmis această hotărâre.
Un alt aspect ce ține de examinarea cererii prealabile din 10 aprilie
2023, invocă reclamantul, că Codul administrativ prevede obligativitatea
depunerii cererii prealabile în cazul în care se înaintează о acțiune în obligare
4
sau de realizare, iar cerințele lui Iuri Lealin, inter alia, au ținut de emiterea
unui act administrativ individual favorabil, deci sunt relevante prevederile
art. 208 alin. (3) din Codul administrativ. Însă, președinta Consiliului
Superior al Procurorilor, a examinat cererea prealabilă unipersonal. Iar astfel,
evident, nu putea admite această cerere, deoarece una singură nu avea astfel
de atribuții, deci și aici Iuri Lealin a fost lezat în drepturi, deoarece a avut loc
о mimare a îndeplinirii prevederilor legale cu privire la procedura prealabilă.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 11 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins acțiunea de contencios administrativ înaintată de către Iuri Lealin
împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terț Procuratura Generală
privind anularea actului administrativ individual defavorabil, ca
neîntemeiată.
În motivarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, careva
temeiuri de anulare a hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-
69/2023 din 06 aprilie 2023 ,,Cu privire la rezultatele concursului pentru
ocuparea funcției de procuror-șef al Secției proceduri non-penale și
implementare CEDO a Procuraturii Generale”, și obligarea desemnării lui
Iuri Lealin, învingător al concursului, anunțat prin hotărârea nr.1-114/2022
din 17 iunie 2022, pentru suplinirea funcției vacante de procuror-șef al
Secției proceduri non-penale și implementare CEDO, precum și obligarea
propunerii de numirea lui Iuri Lealin în funcția de procuror-șef al Secției
proceduri non-penale și implementare CEDO, pentru un mandat de 5 ani, în
ședința de judecată n-au fost stabilite. Or, hotărârea fiind emisă cu
respectarea prevederilor legislației în vigoare, competenței și procedurii.
A respins ca neîntemeiat argumentul reclamantului, precum că,
hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-69/2023 din 06 aprilie
2023 ,,Cu privire la rezultatele concursului pentru ocuparea funcției de
procuror-șef al Secției proceduri non-penale și implementare CEDO a
Procuraturii Generale”, nu este motivată și nu corespunde cerințelor de
legalitate, reținând că, în motivarea hotărârii contestate se conțin motive de
fapt și de drept care ar justifica concluziile stipulate de membrii Consiliului
Superior al Magistraturii, conform prevederilor art. 118 și 119 Cod
administrativ.
Totodată a subliniat că, hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor
nr. 1-69/2023 din 6 aprilie 2023 ,,Cu privire la rezultatele concursului pentru
ocuparea funcției de procuror-șef al Secției proceduri non-penale și
5
implementare CEDO a Procuraturii Generale”, este una legală și întemeiată,
adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural.
A menționat că, prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.
1-114/2022 din 17 iunie 2022, s-a anunțat concurs pentru suplinirea mai mult
funcții de procuror conducător, inclusiv a funcției de procuror-șef al Secției
procurori non-penale și implementare CEDO a Procuraturii Generală, la care
a aplicat unicul candidat-Iuri Lealin. Însă, în rezultatul votului exprimat de
membri în cadrul deliberării, candidatul Iuri Lealin, nu a întrunit majoritatea
pentru a fi numit învingător al concursului. Iar astfel, întrucât, unicul
candidat din acest concurs nu a obținut nominalizarea pentru promovarea
vizată, concursul pentru ocuparea funcției vacante de procuror-șef al Secției
proceduri non-penale și implementare CEDO a Procuraturii Generale, se
consideră eșuat și pentru a asigura parcursul logico-juridic al procedurii, just
a fost încheiat prin nerealizare.
Indică că, alegația reclamantului precum că hotărârea de încheiere prin
nerealizare a concursului este lipsită elementul motivării, precum și alte
alegații indicate în acțiune, nu întrunesc condițiile prevăzute de legislația în
vigoare și nu pot duce la anularea acesteia. Or, în hotărârea contestată s-au
indicat explicit motivele, care în rezultat denotă că unicul candidat din
concursul anunțat nu a obținut nominalizarea pentru promovarea vizată, iar
astfel, concursul pentru ocuparea funcției vacante de procuror-șef al Secției
proceduri non-penale și implementare CEDO a Procuraturii Generale, se
consideră eșuat și pentru a asigura parcursul logico-juridic al procedurii,
urmează a fi încheiat prin nerealizare.
A reținut că, reclamantul pretinde eronat faptul că urmare a etapelor
de concurs, Consiliul Superior al Procurorilor era obligat să îl desemneze în
calitate de învingător și nu avea opțiunea de a încheia concursul prin
nerealizare, întrucât, înscrierea unui singur candidat la un concurs de
promovare pentru о funcție de procuror-conducător nu poate în nici un mod
să condiționeze obligația Consiliului Superior al Procurorilor de a-l declara
câștigător, deoarece о asemenea ordine de aplicare a legii ar deturna sensul
uni asemenea exercițiu instituțional. Or, este ilogic și contrar semnificației
firești a principiului meritocrației să se considere că în cazul unui singur
candidat într-un concurs de numire/promovare pe post, există о obligație
simetrică de a fi desemnat acesta, dat fiind faptul că parcurgerea etapelor
obligatorii și îndeplinirea criteriilor de corespundere funcției rămân valabile
indiferent de numărul persoanelor ce pretind spre ocuparea poziției vizate.
Mai mult ca atât, chiar și în cazul unii singur candidat într-un
asemenea concurs, desfășurarea etapelor și evaluărilor se circumscrie
6
acelorași exigențe, pentru că numai așa situația este compatibilă cu sensul
principiilor echității, legalității și loialității procedurii. Respectiv, este vădită
posibilitatea ca și într-un asemenea caz (concurs în care participă un singur
candidat) să nu se constituie о soluție de declarare a învingătorului
concursului pentru ocuparea funcției.
Completul Curții de Apel Chișinău a notat că, nefiind desemnat
candidatul, se impune ca efect juridic implicit - încheierea concursului
deoarece, de esență, acesta nu s-a realizat, circumstanță care este necesară
pentru a consemna finalitatea exercițiului instituțional. Or, pe de о parte
consemnarea faptului că respectivul concurs s-a încheiat prin nerealizare
exteriorizează soluția autorității decidente, iar pe de altă parte - reprezintă
formalizarea momentului în care s-a finisat procedura, pentru a asigura
respectarea circuitului instituțional (care în mod logic are un început și un
sfârșit) și, totodată, permite demararea unui alt ciclu procedural aferent
ocupării funcției vizate.
A reținut că, atunci când este doar un singur candidat, nu se poate
considera că acesta, chiar dacă a obținut punctajul foarte bun/excelent la
Colegiul pentru Selecția și Cariera Procurorilor este și automat învingător al
concursului, iar Consiliul Superior al Procurorilor ar trebui doar să confere
solemnitatea acestui rezultat, pentru că s-ar afecta sensul competențelor
acestei autorități de rang constituțional. Or, din lege rezultă clar și evident că
etapa finală a concursului este interviul în fața Consiliului Superior al
Procurorilor, iar pentru candidați este accesibilă concluzia că urmează să își
susțină poziția inclusiv în acest exercițiu instituțional, iar decizia finală
se va adopta urmare a unei proceduri de vot.
Mai mult ca atât, în cazul concursului de promovare nu poate fi pusă
în discuție о valoare absolută a așteptării pe care о au candidații referitor la
rezultat, având în vedere că e о competiție, motiv din care nu poate fi impusă
о legătură directă între rezultatul obținut la Colegiul pentru Selecția și
Cariera Procurorilor și decizia adoptată de Consiliul Superior al Procurorilor.
Totodată, Completul judiciar nu a reține argumentul reclamantului că
Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25.02.2016, nu prevede opțiunea
Consiliului Superior al Procurorilor de a încheia concursul prin nerealizare.
Întrucât, în speță reclamantul urmărește impunerea/obligarea Consiliului
Superior al Procurorilor de al desemna pe Iuri Lealin învingător al
concursului, cu propunerea Procurorului General de al numi în funcția
de procuror-șef al Secției proceduri non-penale și implementare CEDO
pentru un mandat de 5 ani. Or, prin competența Consiliului Superior al
Procurorilor de a propune un candidat spre numire pentru ocuparea unei
7
funcții, se urmărește realizarea de către autoritatea publică a unor acțiuni de
interes public, ceea ce în speța dată nu a avut exteriorizare urmare a
rezultatului votului exprimat de membrii Consiliului Superior al Procurorilor
în cadrul deliberării, acesta fiind instrumentul instituțional prin care se
transpun în practică atribuțiile stabilite de lege. Însă, candidatul Iuri Lealin
nu a întrunit numărul majoritar de voturi pentru a fi numit învingător al
concursului, iar voința autorității publice s-a manifestat urmare a evaluării
circumscrise la motivarea personală a candidatului (motivele care au
determinat candidatul să participe la concurs; determinarea vizând ocuparea
funcției pentru care candidează; propuneri privind modernizarea și
îmbunătățirea activității procuraturii și calității actului de justiție; fermitatea
în expunere în cadrul interviului).
În aceeași ordine de idei, Completul judiciar a considerat că nu este
sustenabil argumentul reclamantului precum că i-ar fi fost afectat un drept la
proprietate, pentru că susținerile sale se circumscriu unui venit ipotetic (un
salariu mai mare ce i-ar fi revenit dacă obținea poziția de procuror-șef), ceea
ce apriori nu poate fi dedus examinării, nefiind incident prezentului litigiu.
Întrucât, participarea reclamantului la interviu, chiar dacă are cel mai mare
punctaj oferit la etapa Colegiului pentru Selecția și Cariera Procurorilor, nu
reprezintă asumarea directă de către Consiliul Superior al Procurorilor a
aceleiași poziții, care constituie un reper în măsură să condiționeze imperativ
soluția finală. Respectiv, în speță nu a fost nici un fel afectată nici securitatea
juridică a reclamantului, care își continuă cariera de procuror, iar raportul
său de muncă rămâne neschimbat, nefiidu-i în vreun fel modificată situația
financiară.
Cu referire la pretenția reclamantului privind obligarea Consiliului
Superior al Procurorilor de a propune Procurorului General interimar
numirea lui Lealin Iuri în funcția de procuror-șef al Secției proceduri non-
penale și implementare CEDO, pentru un mandat de 5 ani, completul Curții
de Apel Chișinău, reținând prevederile art. 68, art. 70 alin. (1) lit. g), art. 74
alin. (1) lit. d) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25.02.2016 a
menționat că, înaintarea propunerii Procurorului General interimar, de
numirea în funcția de procuror-șef al Secției, ține de competența exclusivă a
Consiliului Superior al Procurorilor. Or, în caz contrar s-ar fi admis o
ingerință în votul discreționar al membrilor Consiliului Superior al
Procurorilor, ce ține de numirea în funcția de procuror-șef al Secției, care
constituie o activitate internă și exclusivă a Consiliului Superior al
Procurorilor.
8
Totodată, Completul judiciar nu a reținut la caz nici argumentele
reclamantului precum că Consiliul Superior al Procurorilor avea obligația să
se conformeze motivării din hotărârea Colegiului pentru Selecția și Cariera
Procurorilor, deoarece aceasta reprezintă poziția exprimată de către această
entitate colegială, care, însă nu este și nu poate fi obligatorie/imperativă
pentru Consiliul Superior al Procurorilor, al cărui statut implică elementul
superiorității ierarhice. Or, anume Consiliului Superior al Procurorilor, îi
revine competența deplină de a decide parcursul procedurii de referință.
A subliniat că, soluția membrilor Consiliului Superior al Procurorilor
din 6 aprilie 2023 a fost emisă în urma examinării în cumul a materialelor,
audierii candidatului și în rezultatul exprimării votului de către membrii
Consiliului Superior al Procurorilor prezenți la ședință. Or, reclamantul fiind
în drept să conteste încălcarea unui drept al său, însă cu respectarea dreptului
discreționar la vot al membrilor Consiliului Superior al Procurorilor. Iar, în
cumulul circumstanțelor menționate, lipsesc temeiuri de anulare a hotărârii
contestate, întrucât hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor reflectă
rezultatele unui concurs organizat și desfășurat de Consiliul Superior al
Procurorilor în baza Regulamentului Consiliului Superior al Procurorilor
aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.12-225/16 din
14 septembrie 2016 și Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25.02.2016,
în vederea propunerii Procurorului General numirea în funcție a
câștigătorului concursului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 12 martie 2024, Iuri Lealin a depus recurs împotriva hotărârii din
11 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea
recursului, casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2023
cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a reiterat cele invocate în cererea de chemare
în judecată, suplimentar a indicat că, pornind de la logica argumentării din
hotărârea contestată, abordarea instanței de fond poate fi rezumată la faptul,
că Consiliul Superior al Procurorilor ar avea un drept discreționar, absolut,
de a desemna sau de a nu desemna în calitate de câștigător persoanele care
participă la concursurile de promovare în Procuratură, iar indicarea faptului
precum că „nu s-a întrunit numărul necesar de voturi” ar fi o motivare
suficientă pentru a respinge orice candidatură, chiar dacă aceasta întrunește
condițiile legale pentru promovare, a parcurs toate etapele concursului și a
9
acumulat punctajul prestabilit prin Regulamentul Consiliului Superior al
Procurorilor (în speță, fiind și unicul candidat).
La caz, aplicarea dreptului discreționar de către Consiliul Superior al
Procurorilor a avut loc în mod arbitrar, deoarece excluderea unui candidat
din concurs poate avea loc doar în temeiul legii (de exemplu, prin
neîntrunirea unor condiții legale, obligatorii pentru promovare), sau în
temeiul Regulamentului adoptat de Consiliul Superior al Procurorilor (de
exemplu, prin neacumularea punctajului necesar pentru promovare).
În aceste condiții, instanța de fond în mod arbitrar a justificat lipsa de
motivare a actului administrativ, or sintagma „nu a întrunit numărul necesar
de voturi” denotă o nedorință, dar nu reflectă motivele de fapt care au stat la
baza acestei nedorințe.
Notează că, Consiliul Superior al Procurorilor este un organ colegial,
dar din perspectiva reglementării procedurilor administrative, nu există o
diferențiere între organe colegiale și unipersonale, în ceea ce privește
obligația de a-și motiva actele administrative. În mod analogic, pornind de
la argumentarea instanței de fond, un organ administrativ unipersonal, ar
putea să-și motiveze actele administrative prin faptul că „nu s-a întrunit
dorința necesară de a emite actul”. Însă, reieșind din prevederile art. 118 din
Codul administrativ, din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată
fi recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la
exercitarea dreptului discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la
argumentele expuse în cadrul audierii. În continuare, se prescrie expres că
motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a actului
administrativ individual și condiționează legalitatea acestuia.
Pe lângă lipsa motivării, a făcut referire la încălcarea principiului
transparenței al procedurii administrative (art. 32 din Codul administrativ),
precum și a normelor speciale din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură
(art. 77 alin. (3), (6)), care prescriu că ședințele Consiliului Superior al
Procurorilor sunt publice, iar votarea are loc în mod deschis. La acest aspect,
instanța de fond nu s-a expus deloc, chiar dacă această încălcare de asemenea
duce la nulitatea actului administrativ adoptat.
În ansamblu, lipsa de motivare și transparență la adoptarea actului
administrativ determină faptul că nici recurentul, în calitate de participant la
procedură administrativă, nici un observator independent, nu poate înțelege
ce a stat la baza emiterii acestui act defavorabil. Acest aspect nu a fost
clarificat nici de reprezentantul Consiliului Superior al Procurorilor, care a
participat la examinarea cauzei, nici de către instanța de fond.
10
Indică că, Consiliul Superior al Procurorilor a omis să indice motivele
concrete care l-au determinat să îl excludă din concurs, iar ținând cont de
faptul că toate discuțiile au avut loc cu ușile închise, nu a auzit nici un
argument pe care s-ar baza soluția emisă, or se aflu în imposibilitate să
combat argumentele discutate în secret și netranspuse în actul administrativ
adoptat.
Într-o altă ordine de idei, chiar dacă admite că ar fi corectă concluzia
instanței de fond, precum că Consiliul Superior al Procurorilor ar avea
dreptul absolut discreționar de a îl desemna sau nu câștigător al concursului,
aceasta nu exclude obligația Consiliului de a realiza concursul într-un mod
transparent, respectând toate rigorile procesuale și cu motivarea completă a
hotărârii emise.
Astfel, instanța de fond urma să constate încălcările admise de către
autoritatea administrativă și, cel puțin, să anuleze actul administrativ arbitrar,
în acest mod determinând Consiliul Superior al Procurorilor să reflecteze
repetat asupra procedurii, soluției și motivării acesteia.
Mai indică, că pe lângă aspecte formale care determină nulitatea
actului administrativ contestat, în condițiile reglementărilor legale și
instituționale, raportate la faptul că în concurs a participat un singur candidat
care întrunește toate condițiile legale și a acumulat punctajul necesar
(prestabilit chiar de către CSP) atât la Colegiul de evaluare a performaților
procurorilor, cât și la Colegiul de selecție și carieră a procurorilor, Consiliul
nu avea altă soluție legală decât al desemna câștigător al concursului și de a
propune candidatura mea Procurorului General pentru numire în funcția
solicitată. Reieșind din prevederile legale, admite că Consiliul ar putea să se
bazeze pe alte informații de care dispune (de exemplu, privind integritatea
candidatului), dar și în acest caz, motivele urmau au fi transpuse în Hotărâre,
pentru ca persoana vătămată să aibă posibilitatea de a le combate în fața
instanței de judecată.
Ținând cont de rolul Consiliului Superior al Procurorilor, în calitatea
sa de autoritate de rang constituțional și garant al independenței și
imparțialității procurorilor, acest litigiu cu siguranță este de o importantă
majoră pentru consolidarea practicii la nivelul Curții Supreme de Justiție,
care actualmente, potrivit prerogativelor legale, exercită controlul
judecătoresc, pe fond, asupra legalității actelor Consiliului Superior al
Procurorilor.
În acest context, doar Curtea Supremă de Justiție deține competența
de a îndrepta activitatea organelor de autoadministrare a Procuraturii în albia
legalității, iar de soluția adoptată în prezentă cauză depinde, dacă Consiliul
11
Superior al Procurorilor în continuare va ține cont de prevederile legale și de
propriile regulamente la desemnarea câștigătorilor concursurilor anunțate;
dacă își va motiva hotărârile sau doar va indica faptul neacumulării voturilor
fără nici o motivare; dacă va examina chestiunile de pe agendă în mod public,
așa cum prevede legea, sau se va retrage în ’’deliberări”; dacă va vota în mod
deschis, așa cum prevede legea, sau după ușile închise - așa cum s-a procedat
în cazul subsemnatului.
De asemenea menționează că, interpretarea legii în hotărârea
contestată a Curții de Apel Chișinău este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție, în materia determinării limitelor exercitării
dreptului discreționar de către autoritățile publice, ceea ce constituie un
temei de recurs.
Mai indică că, prin admiterea recursului, se va consolida jurisprudența
Curții Supreme de Justiție în materia exercitării controlului judecătoresc
asupra actelor administrative emise de către Consiliul Superior al
Procurorilor. La moment, poziția instanței judecătorești supreme nu a fost
expusă niciodată pe marginea practicilor vicioase ale CSP de a-și motiva
hotărârile exclusiv prin „neîntrunirea voturilor”, adică de a nu-și motiva
hotărârile; de a examina în ședințe închise sau în „deliberări” chestiunile care
se examinează în ședințe publice, potrivit legii; de a vota în mod secret, deși
legea prevede votarea deschisă; de a devia de la prevederile legale și
regulamentare privind modul de desfășurare a concursurilor în Procuratură.
Ținând cont de poziția absolut nerezonabilă a instanței de fond, asupra
aspectelor indicate, aceasta cu siguranță se plasează în zona arbitrariului și
reprezintă o continuare a încălcării drepturilor sale, or instanța nu a pătruns
în esența celor întâmplate și a examinat cauza superficial, fără a analiza în
detaliu încălcările de procedură admise. În acest mod, a fost menținută
soluția ilegală a CSP de a înceta concursul prin nerealizare, în condițiile în
care unicul candidat înscris la concurs îndeplinea toate exigențele legale și a
obținut punctajul necesar pentru promovare, prestabilit chiar de CSP în
propriul regulament. Deci, hotărârea instanței de fond este arbitrară, ceea ce
de asemenea condiționează admiterea prezentului recurs.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 28 martie 2024, intimatul Consiliul Superior
al Procurorilor a considerat recursul declarat de Iuri Lealin ca fiind
inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
12
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 16 martie 2024 recurentului a fost
notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la
materialele cauzei (f. d. 91).
13
Cererea de recurs a fost depusă la data de 12 martie 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Iuri Lealin, conține obiecții de fapt și de drept similare
celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către
Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
14
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla
trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea
pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Iuri Lealin.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
15