2ac-34/25 — Privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executare în termen rezonabil al hotărîrii

La 04 octombrie 2023, Serghei Mocanu a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, Judecătoriei Soroca și Uniunii Administratorilor Autorizați cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea și executare în termen rezonabil a drepturilor civile privind încasarea unor sume de bani, încasarea prejudiciului material și moral.

Prin hotărârea din 24 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins acțiunea înaintată de Serghei Mocanu, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 25 ianuarie 2024, Serghei Mocanu, a declarat apel împotriva hotărârii din 24 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestea, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Potrivit fișei de repartizare a dosarului, prezenta cauză a fost distribuită în mod aleatoriu prin intermediul Programului Integral de Gestionare a Dosarelor spre examinare în ordine de apel, judecătorului-raportor Ana Panov din cadrul Curții de Apel Chișinău (f.d.133).

La 23 ianuarie 2025, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Chișinău, Serghei Mocanu a depus cerere, prin care a solicitat strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad pentru examinarea cauzei în ordine de apel (f.d.195).

În susținerea cererii de strămutare, Serghei Mocanu a invocat că asupra judecătorilor din cadru Colegiului Civil al Curții de Apel Centru planează o bănuială rezonabilă că nu pot fi imparțiali și obiectiv făcând partea dint-o instanță judecătorească cu care eu sunt în litigiu care se află pe rol, fapt ce se confirmă prin încheierea CSJ din 30 ianuarie 2019.

Drept urmare, întru evitarea încălcării elementelor inerente ale garanțiilor procesuale instituite la art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil, se impune admiterea cererii de strămutare. 1

Potrivit art.43 alin.(4) din Codul de procedură civilă: „(4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale speței deduse judecății, Completul de judecată apreciază că împrejurările descrise în pct. 6 din încheiere, constituie niște alegații pur declarative și nu se referă la circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru (anterior Curtea de Apel Chișinău) la examinarea cererii de strămutare, după cum prevăd dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad pentru examinare, însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe prin prisma argumentelor invocate în pct. 6 din încheiere, ce ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru (anterior Curtea de Apel Chișinău) la o altă instanță de același grad pentru examinarea cererii de strămutare.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora. 2

Mai mult ca atât, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că prin încheierea din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare depusă de Serghei Mocanu judecătorului Curții de Apel Chișinău, Ana Panov, de la examinarea apelului declarat de Serghei Mocanu împotriva hotărârii din 24 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La capitolul dat, se reține și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care se cere ca în fiecare caz concret să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor, or, doar simpla trimitere la prevederile art. 43 din Codul de procedură civilă, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale cere instanței, care cade sub incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența rejudecații sau părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite moduri.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, și o abordare obiectivă, adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în acest sens (a se vedea Piersack v. Belgium).

Atunci când se hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că, un complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că, acesta nu este imparțial este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate fi obiectiv justificată (a se vedea Ferrantelli and Santangelo v. Italy).

În circumstanțele descrise, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție indică asupra faptului că circumstanțele invocate sunt contrare și dispoziției art. 20 alin. (2) din Codul de procedură civilă, conform căruia, la înfăptuirea justiției în cauze civile, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Orice imixtiune în activitatea de judecată este inadmisibilă și atrage răspunderea prevăzută de lege.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, apelantul Serghei Mocanu solicitând strămutarea cauzei în altă instanța de judecată de același grad, nu a indicat nici un motiv plauzibil, invocând simpla afirmație de neîncredere a instanței care urmează să examineze cererea de recurs.

Astfel, Curtea de Apel Centru urmează să examineze cererea de apel declarată de Serghei Mocanu, împotriva hotărârii din 24 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în a cărei competență aceasta i-a fost dată prin lege. 3

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea de strămutare a cauzei, depusă de Serghei Mocanu, cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Centru, pentru judecare în ordine de apel.

În conformitate cu art.43 alin.(4) și art.269-270 din Codul de procedură civilă,