2rh-58/24 — cu privire la recunoasterea dreptului de proprietate în devalmasie, partajarea bunurilor

La 23 octombrie 2020, Ina Grosu, reprezentată de avocatul Olga Cotruță a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pavel Grosu, cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie, partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie, încetarea proprietății comune în devălmășie asupra imobilului cu radierea dreptului de proprietate asupra acestuia, prin stabilirea cotelor ideale proprietate personală, rectificarea înregistrării din Registrul bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 02 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Ina Grosu împotriva lui Pavel Grosu, cu privire la recunoașterea, apărarea dreptului de proprietate privată în devălmășie asupra bunului imobil și partajul averii comune dobândite pe parcursul căsătoriei (f.d. 147, 150- 156, vol. I).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 06 octombrie 2022 a admis apelul declarat de Ina Grosu, reprezentată de avocatul Pavel Cotruță, a casat hotărârea din 02 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ina Grosu, a recunoscut dreptul de proprietate comună în devălmășie a lui Pavel Grosu și al Inei Grosu asupra apartamentului nr. xxxxx din str. xxxxx, mun. Chișinău, înregistrat cu cota 1.0 pe numele lui Pavel Grosu în baza contractului de schimb nr. 4676 din 11 noiembrie 1999. A atribuit câte ½ cotă-parte ideală în proprietate personală a Inei Grosu și ½ cotă-parte ideală în proprietate personală a lui Pavel Grosu din bunul imobil apartamentul, xxxxx, situat pe str. xxxxx, mun. Chișinău. A încasat de la Pavel Grosu în beneficiul Inei Grosu cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în sumă de 5 712,90 de lei achitată la depunerea acțiunii, suma de 4284,67 de lei achitată la depunerea apelului și suma de 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest, a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Ina Grosu împotriva lui Pavel Grosu (f.d. 5-11, Vol. II).

La 07 martie 2023, Pavel Grosu a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe și încasarea din 1 contul Inei Grosu în beneficiul său a taxei de stat achitate în sumă de 2857 de lei (f.d. 18-31, Vol. II).

Curtea Supremă de Justiție prin încheierea din data de 11 septembrie 2024 a considerat inadmisibil recursul depus de către Pavel Grosu împotriva deciziei din data de 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. (f.d.98- 110, vol.II).

Pavel Grosu în temeiul art. 449, lit. b) din Codul de procedură civilă, a depus cerere de revizuire asupra încheierii din 11 septembrie 2024 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea cererii și casarea încheierii. (f.d.117-125, vol.II).

În motivarea cererii de revizuire Pavel Grosu a menționat că instanța de recurs a încălcat dreptul fundamental al acestuia și anume dreptul de acces la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil din motiv că copia deciziei instanței de apel trimisă avocatului Borislav Babenco nu confirmă faptul recepționării de către recurent, or, legea expres stabilește că în astfel de cazuri comunicarea actelor se confirmă prin semnătură. Mai mult în materialele cauzei există confirmarea că Pavel Grosu a recepționat copia deciziei instanței de apel la 11 ianuarie 2023.

Totodată a menționat că a renunțat la serviciile avocatului Borislav Babenco îndată după decizia instanței de apel, însă, nu a cunoscut că la materialele cauzei lipsește informația despre faptul că contractul de asistență juridică nu mai era valabil.

Art.448 din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de revizuire împotriva unei hotărâri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului. Cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.”

Art. 452, alin. (11) din Codul de procedură civilă reglementează că: „Dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.”

Art.453, alin. (1), lit. a) din Codul de procedură civilă statuează că: „După ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.” 2

În debut, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură civilă reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de revizuire a hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte.

Revizuirea hotărârilor irevocabile poate interveni în rezultatul adoptării hotărârii asupra fondului cauzei, necunoscând complet, la momentul emiterii acesteia, toate împrejurările importante pentru justa soluționare a disensiunii.

În această ordine de idei, se deduce faptul că retractarea unei hotărâri judecătorești, în ordine de revizuire, este rezultatul unei erori involuntare a judecătorului.

Reieșind din această ipoteză, urmează a fi distinse actele judecătorești de dispoziție care pot constitui obiect al procedurii de revizuire și respectiv instanța competentă să examineze cererea de revizuire.

Instanța de revizuire menționează că prin prisma art. 446, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, rezultă că încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii.

Totodată, din conținutul art. 448, alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă rezultă că cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată sau casată, emițându- se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

În condițiile speței, calea de atac extraordinară este îndreptată împotriva încheierii din 11 septembrie 2024 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a considerat inadmisibil recursul depus de către Pavel Grosu din motiv că recursul a fost depus tardiv.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, în temeiul art.440, alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.

Analizând circumstanțele nominalizate supra în coroborare cu normele pre citate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că încheierea din 11 septembrie 2024 a Curții Supreme de Justiție nu poate constitui obiect al revizuirii, deoarece prin aceasta nu s-a examinat fondul cauzei. Or, prin actul judecătoresc a cărui retractare o solicită revizuentul Pavel Grosu, nu s-a menținut, nu s-a modificat și nici nu s-a casat 3 hotărârea instanței care a examinat fondul cauzei, dar s-a considerat inadmisibil recursul, deoarece a fost depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 din Codul de procedură civilă.

La rândul său, actul judecătoresc prin care s-a menținut fondul soluției constituie decizia din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, ceea prin prisma art. 448, alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă atribuie competența acestei instanțe și nu a Curții Supreme de Justiție.

De altfel, Curtea Supremă de Justiție prin încheierea sa din 11 septembrie 2024 a declarat inadmisibil recursul înaintat de către Pavel Grosu în temeiul art. 433, alin. (1), lit. b) din Codul de procedură civilă, adică recursul depus cu omiterea termenului de declarare.

Prin urmare, reieșind din prevederile art. 446, alin.(2) din Codul de procedură civilă, încheierea nominalizată nu se supune căii extraordinare de atac – revizuirea.

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge cererea de revizuire, ca fiind inadmisibilă.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 269, art. 270, art. 453 alin. (1), lit. a) din Codul de procedură COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Pavel Grosu, împotriva încheierii din data de 11 septembrie 2024 a Curții Supreme de Justiție, emisă în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Ina Grosu împotriva lui Pavel Grosu, cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie, partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie, încetarea proprietății comune în devălmășie asupra imobilului cu radierea dreptului de proprietate asupra acestuia, prin stabilirea cotelor ideale proprietate personală, rectificarea înregistrării din Registrul bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 4