2ac-493/24 — anularea actului administrativ

La 2 septembrie 2024, Mariana Odobescu a depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului raional Edineț, terț Direcția Educație Tineret și Sport a Consiliului raional Edineț cu privire la anularea actului administrativ.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2024 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni s-a declinat competența de la examinarea cauzei de contencios administrativ, intentată la cerere de chemare în judecată depusă de Mariana Odobescu. S-a suspendat procesul dat și s-a remis dosarul Curții de Apel Bălți pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin încheierea din 6 decembrie 2024 a Curții de Apel Bălți a fost suspendat, din oficiu, procesul intentat, la cererea de chemare în judecată depusă de Mariana Odobescu și s-a transmis dosarul Curții Supreme de Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență jurisdicțională.

Curtea de Apel Bălți (în prezent Curtea de Apel Nord) a motivat soluția prin faptul că obiectul acțiunii - decizia Consiliului raional Edineț nr.7/6 din 23 august 2024 „cu privire la concursul pentru ocuparea funcției publice vacante de conducere de șef Direcție Educație, Tineret și Sport”, nu constituie act administrativ normativ, dar individual, deoarece reglementează situația unui segment prestabilit de ocuparea unei funcții publice vacante de conducere de șef Direcție Educație, Tineret și Sport. Or, acest act este îndreptat nemijlocit față de subiecți determinați, or, potrivit actului administrativ contestat se atestă că, concursul urmează a fi desfășurat conform „Regulamentului cu privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției publice de conducător al organului local de specialitate în domeniul învățământului”.

Art. 5 din Codul administrativ: „Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”

Art. 10 alin.(1) din Codul administrativ: „Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”

Art. 11 alin.(1) și (2) din Codul administrativ: „Actele administrative individuale pot fi: a) acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat; b) acte favorabile – actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau un avantaj de orice fel. Destinatarul unui act administrativ individual este doar persoana către care actul administrativ se îndreaptă.”

Art. 12 din Codul administrativ: „Un act administrativ normativ este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică în baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune controlului constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr nedeterminat de situații identice.”

Art. 191 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Cu excepția cazurilor prevăzute la alin.(2) și (3), judecătoriile soluționează în fond toate acțiunile în contencios administrativ. Curțile de apel soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva actelor administrative normative, care nu se supun controlului de constituționalitate.”

Conform art.196 alin.(1) din Codul administrativ: „Acțiunea în contencios administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea publică care a desfășurat activitatea administrativă contestată, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 197 din Codul administrativ: „Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei competență este dată prin lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.”

Art. 206 alin. (1) din Codul administrativ: „O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); c) impunerea la 2 acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).”

Conform art. 2 din Legea nr.100. cu privire la actele normative din 22.12.2017: „În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni principale semnifică: act normativ – act juridic adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică, care are caracter public, obligatoriu, general și impersonal și care stabilește, modifică ori abrogă norme juridice care reglementează nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice și care sunt aplicabile unui număr nedeterminat de situații identice.”

Instanța de recurs notează că, actele normative sunt acea categorie de acte juridice care conțin o regulă, adică un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecți de drept nedeterminați sau situații multiple, în timp ce actele individuale sunt acea categorie de acte care urmăresc stabilizarea unei situații juridice precise în raport cu un număr relativ restrâns și determinat de subiecți de drept.

Astfel, actele administrative normative se delimitează de cele individuale prin conținut, dar și prin calitatea subiecților, actul normativ conține reglementări de principiu care se adresează unor persoane nedeterminate, adică are o aplicabilitate generală. Oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a actelor administrative normative, acestea își păstrează caracterul normativ atâta timp cât subiecții nu sunt individual determinați.

Aici, Completul menționează că pretenția reclamantei cu privire la anularea deciziei nr.7/6 din 23 august 2024 „cu privire la concursul pentru ocuparea funcției publice vacante de conducere de șef Direcție Educație, Tineret și Sport”, emisă de Consiliul comunal Edineț, nu constituie o acțiune în contencios administrativ înaintată împotriva actelor administrative normative, care nu se supun controlului de constituționalitate.

Or, prin decizia nr. 7/6 din 23 august 2024 a Consiliului raional Edineț a fost declarată vacantă funcția de șef al Direcției Educație, Tineret și Sport de la 5 septembrie 2024; s-a inițiat concursul cu privire la ocuparea funcției publice vacante de șef al Direcției Educație, Tineret și Sport; s-a aprobat Comisia de concurs pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante 3 de șef al Direcției Educație, Tineret și Sport; s-a desemnat secretar al Comisiei; s-a pus în sarcina președintelui raionului, în termen de 7 zile din data adoptării deciziei date, publicarea anunțului cu privire la concurs, în conformitate cu legislația.

Completul de judecată subliniază că, din conținutul însăși a actului administrativ se denotă faptul că acesta este îndreptat față de subiecți determinați, și anume, față de activitatea Consiliul comunal Edineț.

Acesta nu este un act normativ în sensul prevăzut de art. 12 din Codul administrativ, ci constituie un act administrativ individual, întrucât reglementează o situație concretă, un caz individual - art. 10 alin. (1) din Codul administrativ.

De asemenea, decizia care se contestă nu reglementează o situație abstractă dar o situație concretă/individuală, în special cea de inițiere și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției publice vacante de conducere de șef Direcție Educație, Tineret și Sport”.

În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, competența procesuală și materială de a examina cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mariana Odobescu împotriva Consiliului raional Edineț, terț Direcția Educație Tineret și Sport a Consiliului raional Edineț cu privire la anularea actului administrativ, aparține Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, unde inițial s-a adresat reclamanta.

Or, căile procedurale asigură persoanelor interesate accesul la o instanță de judecată, căreia prin lege i s-a stabilit competența de a hotărî, iar pentru ca dreptul de acces la o instanță să fie respectat, trebuie ca instanța în fața căreia este adusă cauza să se bucure de jurisdicție deplină, adică instanța trebuie să fie competentă să analizeze atât aspectele de fapt, cât și pe cele de drept ale cauzei. Acest mod de reglementare al dreptului de acces la justiție este în concordanță cu principiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora exercitarea dreptului de acces la justiție presupune tocmai asigurarea accesului oricărei persoane la un tribunal instituit de lege, adică garantarea unei proceduri judiciare în fața căreia să se poată realiza, efectiv, acest drept.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, prin prisma standardelor Curții Europene a Drepturilor Omului, notează că nerespectarea de către o instanță a dispozițiilor de drept intern implică în principiu o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea hot. CtEDO DMD GROUP, A.S. c. Slovaciei, 2010, §61).

În același timp, articolul 6 § 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale garantează ca prim aspect 4 al procesului echitabil înfăptuirea justiției de către „un tribunal învestit de lege”, adică în primul rând având competență clar stabilită de legea națională. De aceea, normele de competență jurisdicțională sunt de strictă interpretare, iar orice interpretare extensivă sau restrictivă trebuie calificată ca abuz de drept.

Din considerentul că un prim aspect al procesului echitabil este înfăptuirea justiției de către „un tribunal învestit de lege”, adică în primul rând având competență clar stabilită de legea națională și ținând cont de faptul că conform art. 197 din Codul administrativ, nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei competență este dată prin lege cauza, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va soluționa conflictul negativ de competență, prin constatarea competenței la examinarea și soluționarea cauzei sus-nominalizate a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni.

Cu referire la cererea de renunț la acțiune, se menționează că aceasta excede obiectul examinat în fața Curții Supreme de Justiție și drept urmare cererea respectivă urmează să fie soluționată de către instanța competentă – Judecătoria Edineț, sediul Dondușeni.

În conformitate cu art. 191 alin. (1), art. 193, art. 200 alin. (3) și art. 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Constată competența Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, la examinarea cauzei de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mariana Odobescu. Remite cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mariana Odobescu împotriva Consiliului raional Edineț, terț Direcția Educație Tineret și Sport a Consiliului raional Edineț cu privire la anularea actului administrativ, la Judecătoria Edineț, sediul Dondușeni, pentru examinare în fond conform competenței. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 5