3ra-941/24 — privind anularea actului administrativ defavorabil si obligarea de a emite act administrativ individual favorabil

3ra-941/24 — privind anularea actului administrativ defavorabil si obligarea de a emite act administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursurilor depuse de Cetince Ugur, de

avocații Cristina Negru și Constantin Tănase, în interesele lui Cetince Ugur,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în

judecată depusă de Cetince Ugur împotriva Inspectoratului General pentru

Migrație al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire

la anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii

actului administrativ favorabil,

împotriva deciziei din 02 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a respins cererea de apel depusă de Cetince Ugur și s-a menținut

hotărârea din 14 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

(Dosarul nr. 3ra-941/24

NR. PIGD 2-2200816-01-3ra-21082023)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul

administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Prima Instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Gh. Mîra, V. Sîrbu, A. Braga)

26 februarie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților cererile de recurs depuse de Cetince Ugur

și de avocații Cristina Negru și Constantin Tănase, în interesele lui

Cetince Ugur,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Veaceslav, s-a adresat în instanță cu cererea de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General pentru Migrație al MAI al RM cu privire

la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii

actului administrativ favorabil.

Integrare a Biroului Migrație și Azil al MAI a emis Decizia nr.XX/XX/XXX

din aceiași dată prin care a dispus respingerea cererii de azil a cetățeanului

Cetince Ugur, născut la XX XXX XXX, originar din orașul XXXXX,

Republica XXXX. Prezenta decizie a fost adusă la cunoștința persoanei la

data de 24 septembrie 2021, fapt probat prin semnătura aplicată pe foaia de

titlu a deciziei. Or, ca temei de respingere a solicitării de acordare a unei

forme de protecție a cetățeanului străin, autoritatea competentă a invocat că:

țara de origine a solicitantului nu a aplicat tratamente ori pedepse inumane

față de aceasta și nu există riscul realizării acestora la întoarcerea ultimului

înapoi. S-a concluzionat că solicitantul de azil nu a fost constrâns să

părăsească Turcia într-un mod forțat.

șir de principii fundamentale consfințite atât la nivel național în Legea nr.270

din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova, art.19 al

Constituției RM, cât și la nivel internațional, iar temeiurile invocate drept

unele formale menite să restrângă nefondat dreptul la azil a persoanei.

cadrul interviului realizat de Direcția de Azil și Integrare a Biroului Migrație

și Azil al MAI la norma citată mai sus, se identifică un șir de circumstanțe

importante pe care autoritatea competentă fie le-a omis din neatenție, fie le

admite intenționat și anume, în pct.1 lit.c) al Deciziei nr.XX/XX/XXX din

XX septembrie XXX, se menționează că motivul părăsirii țării de origine de

către solicitant a servit faptul că reclamantul este de naționalitate kurd fiind

înrolat în armată pentru a realiza operațiuni militare împotriva kurzilor

sirieni, fapt refuzat de primul.

reclamant de către comandanții din cadrul forțelor armate care au început să-

1

l hărțuiască psihic și fizic pentru refuzul de a participa la atacul kurzilor

sirieni, nu se poate întoarce în XXX, a fost torturat și bătut, fapt care a dus

la apariția dorinței de a se sinucide, tăindu-și venele. La spital la reclamant

au fost depistate fracturi ale piciorului, precum și răni la cap. Mai mult ca

atât, autoritățile turce, i-au fabricat în jur de 14-15 dosare penale, pentru

diferite motive inclusiv furturi de telefoane, care de fapt se dovedesc a fi

niște provocări ce urmăreau persecuția reclamantului pe motive de

naționalitate. A fost arestat de câteva ori, inițial pe câteva luni, iar ulterior a

fost ținut în detenție un an și jumate. Important este că, aceste circumstanțe

l-au făcut pe solicitant să se refugieze pentru a nu fi supus amenințărilor

rezultate de persecuția internă pe motive de naționalitate, care se soldează cu

tortura și persecuția cetățenilor turci de naționalitate kurdă, temeiuri ce dau

dreptul la protecția în R.M a cetățeanului străin și care se regăsesc în art.45

alin.(1), art.46 alin.(1), lit.c) și lit.e) al Legii nr.270 din 18 decembrie 2008

privind azilul în RM.

pentru alți solicitanți a unei norme de protecție operează „beneficiul

dubiului”, conform art.44 al Legii nr.270 din 18 decembrie 2008 privind

azilul în RM, unde persoanele în cauză de cele mai multe ori nu au

posibilitatea de a proba anumite circumstanțe din considerentul că la

părăsirea țării de origine acestea nu dispun de suficient timp și garanții că nu

vor fi supuse persecuțiilor de către agenții de persecuție enumerați la art.47

lit. a-b) al legii sus menționate.

prevederile pct.2 al Deciziei nr.XX/XX/XXX din XX septembrie XXX

eliberată de Direcția Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al MAI, a

constatat cu certitudine că autoritatea în cauză nu pune la dubii argumentele

solicitantului pe marginea problemei de discriminare pe motive de

naționalitate, considerându-le ca fiind credibile. Or, la caz, a considerat că

urmează a fi menționate următoarele rapoarte și articole care confirmă

temeinicia celor invocate de solicitant și anume: conform articolului publicat

pe sit-ul DIGI 24 intitulat: „XXXXX XXXXXXXXX XXXXXXXXXXX

XXXXXXXXXX XXXXXXX XXXXXXXX XXXXX XXXXX”. De asemenea,

persoanele de naționalitate kurdă de pe teritoriul Turciei se confruntă cu

dificultăți extrem de considerabile, care necesită a fi protejate de statele care

recepționează o cerere de azil din partea acestora.

naționalității se încadrează perfect în prevederile art.17 al Legii nr.270 din

18 decembrie 2008 privind azilul în RM, care stipulează că: „Statutul de

refugiat se recunoaște, la solicitare, străinului care, în virtutea unei temeri

bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate,

apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara țării

a cărei cetățenie o deține și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu

dorește să se pună sub protecția acestei țări; sau care, nedeținând nici o

2

cetățenie și găsindu-se în afara țării în care își avea domiciliul legal și

obișnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită

respectivei temeri, nu dorește să se întoarcă.

impune și din considerentul că refuzul în protecția unui străin care poate fi

suspus real riscurilor psihologice și fiziologice, s-ar echivala conform

practicii Curții Europene a Drepturilor Omului „admiterea tratamentelor

inumane și degradante„ motiv pentru care solicită instanței a evita încălcarea

drepturilor solicitantului de azil.

vigoare, se stabilește cert că străinul, Cetince Ugur cade perfect sub incidența

art.16 și art.17 al Legii nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în RM

și în acest sens urmează să i se acorde azilul pe teritoriul RM. Drept urmare,

reieșind din considerentul că decizia nr.XX/XX/XX din XX septembrie XX

a Direcției Azil și Integrare încalcă dreptul de protecție a solicitantului de

azil, din acest considerent a solicitat anularea Deciziei nr.XX/XX/XX dinXX

septembrie XXX eliberată de Direcția Azil și Integrare a Biroului Migrație

și Azil al MAI, cu obligarea Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și

Azil al MAI să-i acorde străinului, Cetince Ugur statutul de refugiat pe

teritoriul RM.

INCIDENTE DE PROCEDURĂ

sediul Rîșcani, la data de 24 februarie 2024, în temeiul art.70 din Codul de

procedură civilă, în coraport cu prevederile art.195 din Codul administrativ,

a dispus admiterea în proces Inspectoratul de Migrațiune al MAI al RM în

calitate de succesor în drepturi a Direcției Azil și Integrare a Biroului

Migrație și Azil al MAI (f.d.74, verso).

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Râșcani, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă

de avocatul Veaceslav Ropot, în interesele lui Cetince Ugur, împotriva

Inspectoratului General pentru Migrație al MAI cu privire la anularea

Deciziei nr.XX/XX/XX din XX septembrie XXX și obligarea acordării

statutului de refugiat (f.d.76).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

avocata Cristina Negru, acționând în interesele lui Cetince Ugur, a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii din 14 decembrie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărârii prin care să fie

admisă integral acțiunea de contencios depusă de Cetince Ugur (f.d.81/82).

3

pentru notificare participanților la proces copia hotărârii motivate a primei

instanțe (f.d. 90), însă, la materialele cauzei nu se atestă confirmarea

recepționării copiei deciziei expediate.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a expediat pentru notificare avocatei

Cristina Negru, copia hotărârii motivate a primei instanțe, fapt confirmat prin

extrasul din poșta electronica anexat la materialele cauzei (f.d. 110).

electronice (f.d.97; 113), avocata Cristina Negru, acționând în interesele lui

Cetince Ugur, a depus motivarea apelului împotriva hotărârii primei instanțe

(f.d. 98/99; 114/115).

relevă că, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul

depus de avocata Cristina Negru, în interesele lui Cetince Ugur, împotriva

hotărârii din 14 decembrie2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins cererea de apel depusă de Cetince Ugur și s-a menținut hotărârea din

14 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, adoptată în cauza

civilă la acțiunea înaintată de Cetince Ugur împotriva Inspectoratului

General pentru Migrație al MAI al RM, cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ

favorabil (f.d. 156/169).

alin.(1)-(3), art. 2 alin. (2), art. 3, art.6, art.10 alin.(1)-(2), art.11, art.17,

art.20, art.21, art.22, art.39, art. 189 alin. (1), art. 194 alin. (1), art.206

alin.(1), art. 220 alin. (1), art. 208 din Codul administrativ, precum și

prevederile art. 6 alin. (1) lit. a)-c), art.11, art. 16, art. 17 alin. (1), art. 45

alin. (3) lit. a)-c), art.47, art. 51 alin. (1), art. 56 lit. a)-f), art. 61 alin. (1), art.

63 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în

Republica Moldova, în coraport cu probatoriul administrat la dosarul cauzei,

a reținut că, prin noțiunea de azil se subînțelege instituția juridică, prin

intermediul căreia, statul oferă străinului protecție, recunoscându-i statutul

de refugiat și acordându-i protecție umanitară, protecție temporară sau azil

politic, beneficiar de protecție internațională fiind cetățeanul străin sau

apatrid, căruia i s-a recunoscut statutul de refugiat sau i s-a acordat protecție

umanitară.

de azil, este necesară efectuarea unei aprecieri individuale, în care

solicitantul să demonstreze că există justificarea temerilor sale de persecuție

sau a riscului real de a fi supus unor vătămări grave, precum și, urmează a fi

stabilită legătura cauzală între actele de persecuție sau vătămare gravă la care

4

se presupune că a fost supus solicitantul de azil și decizia sa de a fugi din

țară, motivele pentru care se solicită acordarea unei forme de protecție,

faptele relevante referitoare la țara de origine, de declarațiile și documentele

relevante prezentate de solicitant, inclusiv de informațiile cu privire la faptul

dacă a fost supus persecuției sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus

unor vătămări grave la întoarcere în țara de origine, or, în imposibilitatea

stabilirii unei astfel de legături, devine dificil de apreciat, dacă acesta într-

adevăr are nevoie de protecția unui alt stat.

stabili, dacă solicitantul protecției umanitare se află în pericolul de a fi supus

persecuției sau vătămărilor grave în țara în care s-ar reîntoarce, existența unui

sistem organizat de violări evidente ale drepturilor omului într-o țară

neconstituind un motiv suficient pentru a se considera că o persoană ar fi

expusă pericolului de persecuție sau riscului real de a fi supus unor vătămări.

supra, instanța de apel a constatat că Cetince Ugur a declarat că s-a născut la

XX XXXX XXXX, în orașul XXXXX, XXX, este cetățean al XXX, de

naționalitate XXXX și de religie XXXX.

Ugur, s-a adresat cu cerere de azil în Republica Moldova, invocând că la

vârsta de 20 de ani a fost înrolat în armată, unde a fost maltratat de

comandanți. Totodată a indicat că la moment pe teritoriul Turciei nu se

desfășoară conflict armat internațional sau intern, și această țară nu se află în

situație de război.

Cetince Ugur în cadrul interviului realizat de Direcția de Azil și Integrare a

Biroului Migrație și Azil al MAI, în prezența avocatului, a declarat că,

motivul părăsirii țării de origine a servit faptul că este de naționalitate kurd,

fiind înrolat în armată pentru a realiza operațiuni militare împotriva kurzilor

sirieni, fapt care a fost refuzat de primul. A mai comunicat faptul că, datorită

discriminărilor grave realizate față de el de către comandanții din cadrul

forțelor armate care au început să-l hărțuiască psihic și fizic pentru refuzul

de a participa la atacul kurzilor sirieni, nu se poate întoarce în Turcia, a fost

torturat și bătut pe diferite regiuni ale corpului inclusiv în zona organelor

genitale fapt care a dus la apariția dorinței de a se sinucide, tăindu-și venele.

La spital la reclamant au fost depistate fracturi ale piciorului, precum și răni

la cap. De asemenea, solicitantul a relatat că, ulterior, a plecat pe plajă, unde

a locuit 3 zile și de el s-a apropiat o persoană, această persoană era din or.

Gaziantep și i-a comunicat că poate să-l ajute. Aceasta din urmă, i-a adus

cinci telefoane și i-a zis să le vândă cu buletinul său de identitate, din

considerent că personal nu deținea buletin de identitate, la care a fost de

acord cu propunerea înaintată din considerent că altă ieșire din situație nu

avea. Ulterior telefoanele au fost realizate la un magazin. A comunicat că la

5

sfârșitul verii al anului 2015, a fost oprit de poliție pentru control de acte,

după ce a prezentat buletinul a fost dus la comisariat unde a fost interogat pe

marginea telefoanelor vândute. Ulterior, s-a stabilit că aceste telefoane au

fost furate. A mai susținut că au existat înregistrări video cum discuta pe

plajă cu acea persoană, exista înregistrarea video din magazin cum a ridicat

banii și i-a dat persoanei în cauză, însă toate aceste înregistrări nu au fost

analizate. A menționat că a fost dus la procuratură și învinuit pentru vânzarea

telefoanelor furate. Totodată, a remarcat că la comisariat în rezultatul

percheziției corporale a fost depistat raportul medical. Urmare, a fost plasat

în detenție pe o perioadă de două luni. După eliberare, solicitantul a invocat

că s-a dus la comisariat pentru a-și confirma nevinovăția și atunci a aflat că

pe numele său a fost intentate alte 14 dosare penale pentru realizarea

telefoanelor furate. Drept urmare, solicitantul a cerut asistența unui avocat,

dar i s-a explicat că din moment ce deține un astfel de raport medical este

imposibil, și în astfel de condiții trebuie să vină părinții. Solicitantului i s-a

permis să părăsească sediul comisariatului. În cadrul interviului, solicitantul

a invocat că, în anul 2014 sau 2015 și-a perfectat pașaport național pe un

termen de 10 ani. În anul 2017, solicitantul a remarcat că pașaportul său a

fost deteriorat, a fost ruptă prima pagină astfel, pentru reînoirea pașaportului

s-a adresat la Ambasada XXXX din XXXXXX. Drept urmare, pașaportul i-

a fost ridicat și atunci solicitantul a ieșit din sediul ambasadei plecând în satul

XXXX, Republica XXXXX, la soția sa. În 2019 solicitantul a invocat că a

fost arestat de către autoritățile naționale kirghize și transmis autorităților din

XXXX. Solicitantul a relatat că la întoarcerea în XXXX, a fost dus la

procuratură unde a semnat careva acte și a fost plasat în penitenciar. A

menționat că a fost condamnat la 6 ani de detenție că ulterior aflase că mai

sunt în examinare dosare penale unde este condamnat la 24 ani. Drept

urmare, a declarat că, referitor la motivul solicitării azilului în Republica

Moldova, solicitantul a remarcat că nu dorește să revină în țara de origine,

deoarece riscă să stea în detenție pe nedrept.

circumstanțele relatate de către solicitantul de azil în cadrul interviului, a

conchis că, prima instanță corect a constatat faptul că întru acordarea

statutului de refugiat, la depunerea cererii de azil, reclamantul/apelant

Cetince Ugur nu a individualizat nici o acțiune care ar fi îndreptată asupra

sa, ce ar prezenta un pericol pentru viața sa personală, or, potrivit pct. 22 din

Manualul UNHCR privind proceduri și criterii de determinare a statutului de

refugiat în baza Convenției din 1951 cu privire la statutul refugiaților,

statutul de refugiat se aplică și oricărei persoane care datorită agresiunii

externe, ocupației, dominației străine fie într-o parte a teritoriului fie în

întreaga țară de origine sau a cărei cetățenie o are, este obligată să părăsească

locul de reședință obișnuită pentru a căuta refugiu într-un alt loc din afara

țării sale de origine sau a cărei cetățenie o are.

6

că se denotă faptul că, reclamantul/apelant nu a identificat nici un motiv de

agresiune, dominație străină sau existența unor evenimente care au tulburat

ordinea publică în localitatea sa natală, precum și în țară, ne fiind probat

pericolul real de reîntoarcere a acestuia în țara sa de origine, informațiile

relatate de către ultimul fiind neclare.

Turciei nu se desfășoară conflict armat internațional sau intern, și această

țară nu se află în situație de război, fapt ce ar conduce la aplicarea prezentei

prevederi legale.

instanței de fond, potrivit căreia, la respingerea cererii de acordare a azilului

pe teritoriul R. Moldova reclamantului Cetince Ugur, s-a luat în considerare

faptul că, ultimul nu a întâmpinat nici un obstacol din partea autorităților de

stat din Republica XXX la perfectarea actelor, totodată Cetince Ugur nu a

individualizat o careva acțiune concretă întreprinsă împotriva sa, acțiune ce

i-ar pune în pericol viața sau integritatea acestuia, în defavoarea

solicitantului de azil fiind constatat faptul că acesta a oferit o informație

generală privind temerea sa individuală, or ultimul nu a oferit informații

privind persoanele care îl amenință și nici nu s-a adresat la organele de drept

naționale ci a decis să părăsească țara.

temerile invocate în acest sens de către reclamantul/apelant Cetince Ugur, în

calitate de solicitant de azil fiind neîntemeiate din punct de vedere subiectiv

și obiectiv, or, prevederile art. 1A din Convenția de la Geneva din 1951 cu

privire la statutul refugiaților și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 270 privind

azilul în Republica Moldova nefiind aplicabile în speță.

apelantului cu referire la necitarea legală a sa pentru examinare a cauzei în

fond. Or, reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată, reclamantul

Cetince Ugur a fost prezent la două dintre ședințele desfășurate, la solicitarea

sa examinarea cauzei a fost amânată, ulterior acesta nu s-a mai prezentat,

instanța dispunând examinarea cauzei în absență.

prezentate de către apelant la examinarea cauzei în ordine de apel –

certificatul de naștere a copilului XXXX XX, nota informativă în baza fișei

medicale a lui Cetince Ugur, conformarea de la locul de trai în Republica

Moldova nu pot duce la combaterea argumentelor reținute de instanța de

fond în respingerea acțiunii.

justă soluția primei instanțe privind respingerea cererii de chemare în

judecată înaintată de Cetince Ugur, prin care ultimul a pretins anularea

Deciziei nr.XX/XX/XX din XX septembrie XXX, cu obligarea autorității de

7

resort să emită actul administrativ favorabil prin care să îi fie acordat azil pe

teritoriul Republicii Moldova, or, decizia Direcției Azil și Integrale a

Inspectoratului General pentru Migrațiune al MAI al RM, a cărei legalitate a

fost supusă verificării în cadrul prezentului proces de judecată, este

întemeiată, justificată din punct de vedere faptic și juridic și corespunde întru

totul rigorilor și prevederilor legale ce țin de procedură și competența

stabilită prin lege.

remarca faptul că evaluarea/soluționarea cererii depuse de către

reclamantul/apelant, s-a desfășurat într-o manieră legală și în contextul unei

motivări elocvente a discreției autorității publice, nefiind stabilite careva

încălcări admise de către autoritate în cadrul examinării cererii acestuia, ne

fiind demonstrat că, discreția decizională a pârâtului a fost valorificată într-

o manieră arbitrară sau abuzivă.

reclamantului/apelant privind obligarea autorității pârâte să emită act

administrativ individual favorabil, prin care să fie dispusă în privința acestuia

aprobarea acordării azilului pe teritoriul Republicii Moldova, or, cadrul legal

prevede clar condițiile și circumstanțele în care o astfel de cerere poate fi

admisă, de care autoritatea publică abilitată urmează să se conducă în mod

obligatoriu la examinarea unor asemenea solicitări.

Ugur nu a probat prin probe suficiente, concludente și pertinente, existența

probabilității rezonabile de supunere a acestuia acțiunilor ce ar duce la

încălcarea drepturilor sale fundamentale, care ar constitui acte de persecuție

ce ar face aplicabile prevederile art. 45 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 270

privind azilul în Republica Moldova, nefiind probate temeri întemeiate de

persecutare a solicitantului de azil în țara sa de origine, pe motive de rasă,

religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică

și datorită acestor temeri nu s-ar putea afla sub protecția țării, a cărei

cetățenie o deține, or, faptul că reclamantul bănuiește că ar putea fi supus

răfuielii fizice și condamnat, nu constituie temei legal de acordare a unei

forme de protecție pe teritoriul Republicii Moldova.

probat nici faptul că, în privința sa au fost aplicate acte de persecuție sau că

există riscul real de a fi suspus unor vătămări grave la care urmează a fi supus

în țara sa de origine – XXXX, care ar fi suficient de grave prin natura sau

prin repetarea lor pentru a putea constitui o violare gravă a drepturilor

fundamentale ale omului, care să arate că, la revenirea sa în Turcia, acesta ar

putea fi supus unui risc real de tratamente inumane.

art. 48 alin. (1) al Legii privind azilul în Republica Moldova, la evaluarea

temerii bine întemeiate de persecuție sau a riscului real de a fi supus unor

8

vătămări grave, autoritățile competente trebuie să se bazeze atât pe

evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și pe cele

care s-au desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine, iar în sensul dat,

reclamantul/apelant nu a prezentat nici o probă.

nu a individualizat nici o acțiune întreprinsă împotriva sa, ce ar pune în

pericol viața sau integritatea acestuia, în defavoarea solicitantului de

protecție internațională fiind conchis faptul că acesta a oferit o informație

destul de generală privind temerea sa individuală. Astfel, temerea invocată

de solicitant nu este una întemeiată și nu există o probabilitate reală ca, în

cazul întoarcerii în țara de origine, viața și integritatea corporală a acestuia

să fie puse în pericol, nefiind prezentate suficiente probe pentru a considera

că există o probabilitate rezonabilă ca solicitantul de protecție internațională

să fie supus acțiunilor ce ar duce la încălcarea drepturilor sale fundamentale

care să constituie acte de persecuție ce ar face aplicabile prevederile art. 45

alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 270 privind azilul în Republica Moldova.

examinării cererii reclamantului și a circumstanțelor importante pentru justa

soluționare a acesteia, s-a concluzionat că solicitantul de azil Cetince Ugur

nu a fost constrâns să părăsească XXX într-un mod forțat. Drept concluzie,

a fost apreciat faptul că, la momentul depunerii cererii de către reclamant

situația din țara sa de origine nu prezenta un pericol atât pentru viața cât

pentru și securitatea acestuia în cazul întoarcerii în țara de origine. Or, luând

în considerare informația din țara de origine a solicitantului de azil, s-a

apreciat că nu au fost găsite informații referitoare la existența unor schimbări

în situația din țară, care ar pune în pericol viața și libertatea persoanei în

cauză și de asemenea, nu au fost găsite rapoarte care ar înregistra unele

încălcări grave ale drepturilor omului.

constatat temeinicia și legalitatea acțiunilor autorității pârâte la emiterea

Deciziei nr.XX/XX/XX din XX septembrie XXX privind respingerea cererii

de azil, înaintate de Cetince Ugur. Or, instanța ierarhic inferioară a stabilit

toate circumstanțele și raporturile juridice care au importanță pentru

soluționarea cauzei, prin aprecierea corectă a probelor din dosar prezentate

de participanții la proces și fiind aplicată corect legea materială și legea

procedurală, astfel constatându-se legalitatea hotărârii primei instanțe în

întregul ei.

materialele prezentate, a constatat că dosarul nu conține vreun element

susceptibil să o facă să ajungă la o altă concluzie în prezenta cauză. Or,

apelantul, utilizând calea de atac, nu a prezentat în instanța de apel probe de

natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea contestată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

9

avocata Cristina Negru, acționând în interesele lui Cetince Ugur, a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 02 octombrie 2024 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă (f.d. 175/176).

42.1. În susținerea recursului s-a indicat motivele în fapt și de drept

invocate pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel, suplimentar a

menționat că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial cauza de

contencios administrativ și nu a atras atenția la raționamentele invocate în

cererea de apel și anume faptul că Cetince Ugur, nu s-a prezentat la

examinarea cauzei în prima instanță, deoarece nu a fost înștiințat despre

examinarea cauzei cu participarea sa, deci nu cunoștea despre locul, data și

ora desfășurări ședinței, astfel, fiind lipsit de dreptul de a depune probe și

înscrisuri și anume certificatul de la locul de trai, certificatul de la locul de

muncă, precum și certificatul de naștere a copilului minor, motiv din care

instanța de judecată nu putut să emită o hotărâre în baza circumstanțelor de

fapt expuse supra, coroborate cu normele de drept relevante situației din

speță concludente și utile, care în ansamblul lor ar demonstra necesitatea

anularii actului administrativ individual defavorabil contestat.

42.2. A mai susținut că instanța de apel a examinat cererea de apel fără

prezenta unui traducător din limba turcă, or, cet. străin Cetince Ugur este de

origine turcă și nu posedă limba română.

42.3. Drept urmare, a considerat că decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece nu a analizat multilateral actele normative și

legislația în vigoare ce reglementează astfel, de litigii, precum și nu au fost

dovedite circumstanțele considerate de prima instanță și instanța de apel ca

fiind stabilite, ceea ce în temeiul art.244-245 din Codul administrativ,

servește drept temei de declarare a recursului.

Constantin Tănase, au depus cerere de recurs împotriva deciziei din 02

octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă (f.d. 208/214).

43.1. În susținerea recursului s-a indicat motivele în fapt și de drept

invocate pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel, suplimentar a

menționat că decizia Curții de Apel Chișinău este neîntemeiată, prin faptul

că au fost greșit aplicate prevederile Legii nr.270 din privind azilul în

Republica Moldova, or, instanța de apel urma obligatoriu să aprecieze

probatoriu prin prisma art.44 din Legea nominalizată mai sus.

43.2. A mai susținut că de către instanța de apel au fost încălcate normele

procedurale cu privire la limba de procedură, or, potrivit art.24 alin.(2) din

Codul de procedură civilă, persoanele interesate în soluționarea cauzei care

10

nu posedă sau nu vorbesc limba română sânt în drept să ia cunoștință de

actele, de lucrările dosarului și să vorbească în judecată prin interpret.

avocatul Constantin Tănase, au depus supliment la cererea de recurs

declarată la data de 20 ianuarie 2025, împotriva deciziei din 02 octombrie

2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care au motivat suplimentar că

apelantului Cetince Ugur nu i-a fost pus la dispoziție un traducător, or, acesta

aflându-se în detenție preventivă, instanța de judecată avea obligația de ai

asigura traducerea deoarece acesta nu cunoaște limba română nici limba

rusă, ceea ce în temeiul art.432 alin.(2), lit.a) și alin.(3), lit.c) din Codul de

procedură civile, servește drept temei de admitere a recursului (f.d.217).

Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces echitabil în

ordine de recurs, a expediat pentru notificare prin intermediul poștei

electronice, în adresa Inspectoratului General pentru Migrație al MAI al RM,

copia cererii de recurs depusă de avocata Cristina Negru, în interesele lui

Cetince Ugur, copia cererii de recurs cât și suplimentul la recurs depuse de

Cetince Ugur și reprezentantul acestuia avocatul Constantin Tănase, fapt ce

se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele dosarului

(f.d. 183; 215; 221).

recepționat copia cererii de recurs și copia suplimentului la recurs depuse de

Cetince Ugur și de reprezentantul acestuia Constantin Tănase, precum și

copia cererii de recurs depusă de avocata Cristina Negru, în interesele lui

Cetince Ugur, intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu

a depus referință, prin care să-și expună opinia referitor la recursurile depuse

împotriva deciziei din 02 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

,,(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia

contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin

admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de

Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus

tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

11

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)

sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la

rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare

pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost

reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

,,(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil

în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

,,Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura

civilă, cu excepția art.169-171.”

depuneri cererii de recurs), reglementează că:

,,(1) recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a

fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel

depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă

în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

decizia contestată la data de 02 octombrie 2024.

octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată avocatului

Constantin Tănase, care acționează în interesele lui Cetince Ugur, la data de

10 decembrie 2024, fapt confirmat prin semnătura olografă aplicată pe

dovada de primire anexată la materialele cauzei (f.d.172).

menționează că Cetince Ugur, reprezentantul acestuia avocatul Constantin

Tănase, precum și avocata Cristina Negru, care acționează în interesele lui

12

Cetince Ugur, s-au conformat prevederilor legale și au depus cererile de

recurs în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

notează că din analiza prevederilor analiza prevederilor art. 2451 din Codul

administrativ (a se vedea pct. 49), rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat

pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă.

de casare, invocate în cererea de recurs de avocata Cristina Negru, în

interesele lui Cetince Ugur nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului

cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă

interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material

sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

lui Cetince Ugur, conține obiecții de fapt și de drept similare celor invocate

pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, care au

fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod

corespunzător.

atestă că motivele de casare, invocate în cererea de recurs cât și în cererea

suplimentară depuse de Cetince Ugur și reprezentantul acestuia avocatul

Constantin Tănase, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din

Codul administrativ, nici în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), lit.a) și

alin.(3), lit.c) din Codul de procedură, or, motivele invocate în recurs nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă

(în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie

2023), respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii contestate, or,

motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul

judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat

corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

avocații Constantin Tănase și Cristina Negru indicate în cererile de recurs,

precum că Curtea de Apel Chișinău a examinat cauza în lipsa traducătorului,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl apreciază critic,

deoarece potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din 02 octombrie

2024 al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

de Apel Chișinău, rezultă că, în conformitate cu prevederile art.378 din

13

Codul de procedură civilă, a fost anunțată componența completului de

judecată în următoare componență: Ghenadie Mîra (președintele ședinței),

Angela Braga și Victoria Sîrbu (judecători), cu participarea grefierei Mihaela

Pîrcu și a interpretei Diana Guzun, iar de către Cetince Ugur și reprezentantul

acestuia avocata Cristina Negru, nu au fost formulate careva obiecții sau

propuneri de recuzare în conformitate cu prevederile art.52 din Codul

administrativ, în coraport cu prevederile art.51 din Codul de procedură

civilă, pentru a fi soluționate în conformitate cu legislația în vigoare.

Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care

sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi

14

mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

h) din Codul administrativ

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibile recursurile depuse de Cetince Ugur și de avocații

Cristina Negru și Constantin Tănase, în interesele lui Cetince Ugur,

împotriva deciziei din 02 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

15