3ra-6/25 — anularea actului adminstrativ

La 21.09.2023, Cetince Ugur reprezentat de către avocatul Ștefan Șevciuc, s-a adresat în instanța de contencios administrativ cu acțiune împotriva Inspectoratului General Pentru Migrație, solicitând anularea Deciziei nr.3/23C din 03.01.2023 prin care Cetince Ugur a fost scos de la evidența Centrului de cazare pentru străini și obligarea Inspectoratului General pentru Migrație al MAI, să emită un act individual de cazare a cet. străin Cetince Ugur în centrul de cazare pentru străini.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, cetățeanul străin de origine turcă - Cetince Ugur, la 24.03.2021 s-a adresat cu cerere către IGM, Direcția Azil și Apatridie privind acordarea azilului în Republica Moldova din motive de persecuție politică de către autoritățile turcești. În urma examinării cererii de azil, în temeiul art.19 alin.(3) din Constituția RM, art.4 alin.(3) și art.60 alin.(1) lit. c) din Legea 270 din 18.12.2008 privind azilul în RM, prin Decizia sa nr.56/21/DAI din 21.09.2021, s-a respins cererea de azil.

A notat reclamantul că, conform art.28 din Legea 270 din 18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova, solicitantul de azil beneficiază de următoarele drepturi: m) de a fi cazat în centru de cazare în perioada procedurii. Face referire și la prevederile art.31 alin.(2) din Legea 270 din 18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova, conform căruia, solicitanții de azil și membrii de familie care sânt solicitanți de azil, sânt obligați să se cazeze în centrele de cazare pe parcursul procedurii de soluționare a cererii de azil în cadrul Direcției azil și integrare. Cazarea solicitanților de azil în centrele de cazare se face în condițiile stabilite de Guvern. Conform pct.30 din Regulamentul Centrului de Cazare, aprobat prin HG nr. 1023 din 28.12.2012, solicitantul de azil este cazat în Centru pe parcursul procedurii de azil în condițiile prezentului Regulament.

A indicat că conform Deciziei nr.15/21C din 31.03.2021 emisă de către Șeful Direcției azil și integrare, Iulian Popov, cet. străin Cetince Ugur, originar din Turcia, a fost cazat în Centrul de cazare pentru străini. Prin Decizia nr. 81/21C din 09.12.2021, a fost acceptată cererea cet. străin Cetince Ugur de a părăsi Centrul de cazare pentru străini, iar prin Decizia nr. 03/22C din 13.01.2022, emisă de către Șeful Direcției azil și integrare Iulian Popov, 1 cet. străin Cetince Ugur, originar din Turcia, a fost cazat din nou în Centrul de cazare pentru străini.

Astfel, la data de 01.09.2022, solicitantul de azil, Cetince Ugur a înaintat o cerere, prin care a solicitat permisiunea de a absenta de la Centrul de cazare pentru perioada 01.09.2022 - 03.10.2022. Totodată, a anexat și un Contract individual de muncă, semnat de către acesta și compania „Karmatte” SRL pentru o perioadă de 6 luni, până la 01.03.2023. Acesta era angajat în calitate de lucrător la un șantier din or. Comrat din regiunea autonomă Găgăuzia. La 02.11.2022, solicitantul de azil Cetince Ugur iarăși a înaintat o cerere prin care a solicitat permisiunea de a absenta de la Centrul de cazare pentru perioada 02.11.2022 – 27.11.2022.

A mai susținut Cetince Ugur că nu a avut posibilitatea, datorită distanței mari dintre Chișinău și Comrat (aproximativ 100 km) și a lipsei de resurse financiare pentru a cumpăra bilete pentru transport, tur-retur, să se prezinte lunar pentru a depune cererea prin care își cere permisiunea de a absenta temporar de la Centrul de cazare pentru străini. Cu toate acestea, pe numele șefului Centrului de cazare pentru străini, a fost depus un raport datat cu 31.12.2022, fără număr, precum că cet. străin Cetince Ugur lipsește nemotivat din cadrul Centrului de cazare. Analogic raportului menționat supra, a fost întocmit un alt raport, datat cu 01.01.2023.

Ulterior, la 03.01.2023, pe numele d-lui Mihai Vodă, directorul BMA (în prezent IGM) de către d-ul Valeriu Stratila, șeful Centrului de cazare, a fost întocmit un raport prin care, în conformitate cu prevederile pct.571, 58 sbpct. 2, 59, 72 din Regulamentul Centrului de cazare, solicitantul de azil Cetince Ugur urmează a fi scos de la evidența Centrului pentru abateri, pe motivul lipsei din Centru pentru 48 ore. Potrivit aceluiași Raport, cet. străin Cetince Ugur, la 01.12.2022 a înaintat o cerere, prin care a solicitat permisiunea de a absenta de la Centrul de cazare pentru perioada 01.12.2022 - 31.12.2022, pe motiv că lucrează până târziu și nu dispune de transport ca să revină în cadrul Centrului. În urma raportului enunțat, la 03.01.2023 a fost emisă Decizia Nr.3/23C, prin care cet. străin Cetince Ugur a fost scos de la evidența Centrului de cazare.

La data de 12.05.2023, solicitantul de azil Cetince Ugur s-a adresat cu o cerere către Inspectoratul General pentru Migrație, înregistrată sub nr.C- 389/23, prin care a solicitat cazare temporară în Centrul de cazare al IGM, iar la 30.05.2023, în urma examinării cererii, a fost emis răspunsul Nr.5/4- C-389/23, în care se menționează că cet. străin Cetince Ugur anterior a fost cazat în Centrul de cazare, însă datorită încălcărilor acumulate a fost scos de la evidență, în baza Deciziei Nr.3/23C din 03.01.2023 (este indicat greșit 13.01.2023). Cazarea repetată ulterioară fiind imposibilă, datorită încălcărilor sistematice ale regulamentului. Totodată, s-a indicat că, în caz de dezacord cu actul administrativ emis, urmează a fi contestat cu cerere prealabilă în termen de 30 zile de la comunicare la IGM al MAI, în conformitate cu art.164 alin.(1) și art. 165 alin.(1) Cod Administrativ. 2

Învederează că, cet. străin Cetince Ugur, cu actul administrativ cu Nr.5/4-C-389/23 din 30.05.2023 a făcut cunoștință la 09.06.2023. Este de menționat faptul că, a fost tradus în limba rusă într-un mod neoficial, iar confirmarea comunicării acestei traduceri lipsește. Astfel, fiind împuternicit în baza mandatului avocațial Seria MA cu nr. 1449186 din 23.06.2023 de către cet. străin Cetince Ugur, la 04.07.2023, s-a deplasat la Centrul de cazare pentru a face cunoștință cu dosarul personal al acestuia. În urma studierii dosarului personal al solicitantului de azil, la 07.07.2023, s-a adresat la Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Migrație cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea actului administrativ - Decizia nr.3/23C din 03.01.2023, anularea răspunsului nr.5/4-C-389/23 din 30.05.2023 și emiterea unei Decizii de cazare în Centrul de cazare pentru solicitanții de azil a cet. străin Cetince Ugur.

A remarcat că, la 09.08.2023, în urma examinării cererii depuse, Inspectoratul General pentru Migrație a catalogat solicitările ca fiind inadmisibile și totodată conform art. 168 alin (1) Cod Administrativ, dosarul administrativ a fost transmis Ministerului Afacerilor Interne, decizia definitivă cu privire la cererea prealabilă aparținând autorității publice ierarhic superioare. La 28.08.2023, Ministerul Afacerilor Interne, urmare a examinării cererii prealabile și a materialului administrativ, a concluzionat că careva iregularități nu au fost depistate, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată.

Prin urmare, cet. străin Cetince Ugur la 01.12.2022 a înaintat o cerere, prin care a solicitat permisiunea de a absenta de la Centrul de cazare pentru perioada 01.12.2022 – 31.12.2022, pe motiv că lucrează până târziu și nu dispune de transport ca să revină în cadrul Centrului.

A mai indicat reprezentantul reclamantului că, în urma studierii dosarului personal a cet. străin Cetince Ugur la Centrul de cazare, a făcut cunoștință cu un Raport întocmit de către Ofițerul principal al SIA a DAI al MAI (în prezent DAA al IGM al MAI) - Jana Ungureanu, adresat Șefului Secției Integrare și Acomodare a DAI - D-nei Tatiana Ciumaș, potrivit căruia, la data de 26.12.2022 la sediul BMA (actual DAI) din incinta Centrului de cazare s-a prezentat cet. străin Cetince Ugur împreună cu soția sa Mamytova Zhannat și cu fiica lor Mamytova Elif, pentru ca soția acestuia să depună o cerere de azil în RM.

Astfel, în prezent dispune de două Rapoarte, care se contrazic: - Raportul din 03.01.2023 depus pe numele d-lui Mihai Vodă, directorul BMA (în prezent IGM) de către d-ul Valeriu Stratila, șeful Centrului de cazare, prin care s-a solicitat scoaterea de la evidentă din Centrul de cazare cet. străin Cetince Ugur pentru abateri - lipsa din Centru pentru 48 ore; și - Raportul d- nei Jana Ungureanu, în care se menționează că la 26.12.2022 la sediul BMA (actual DAI) din incinta Centrului de cazare s-a prezentat cet. străin Cetince Ugur împreună cu soția sa, Mamytova Zhannat și cu fiica lor Mamytova Elif, pentru ca soția acestuia să depună o cerere de azil în RM. 3

Consideră reprezentantul reclamantului că, raportul din 03.01.2023 și Decizia nr.3/23C din aceeași dată, au fost emise contrar prevederilor pct.58 din Regulamentul Centrului de Cazare - pentru încălcarea prevederilor prezentului Regulament de către persoanele cazate în Centru, administrația poate: 1) emite un avertisment în scris sau verbal cu atenționarea persoanei. Din motive neclare, s-a decis totuși de a merge, fără vreo argumentare în acest sens, pe calea sbpct. 2 din pct.58 din Regulamentul Centrului de Cazare, fiind înaintată către IGM propunerea privind emiterea unei decizii cu privire la scoaterea de la evidența Centrului.

A mai invocat că, studiind dosarul personal al cet. străin Cetince Ugur, a constatat lipsa confirmării de comunicare a Deciziei sau să fie consemnat acest fapt undeva. Or, cet. străin Cetince Ugur este de origine turcă și nu posedă limba română. Posedă limba rusă la nivel de începător. Ducerea unui dialog cu acesta în limba rusă este foarte dificil. Raportul din 03.01.2023 și Decizia nr.3/23C din 03.01.2023 urmau să fie aduse la cunoștință reclamantului, într-o limbă cunoscută lui, pentru a face cunoștință cu ele și metoda de contestare, fapt ce nu a avut loc.

A susținut că, comunicarea acestor acte, cât și a avertizărilor care au fost făcute reclamantului, urmau a fi făcute în prezența unui translator de limbă turcă autorizat, contra semnătură.

A solicitat instanței de judecată anularea Deciziei Nr. 3/23C din 03.01.2023 prin care a fost scos de la evidența Centrului de cazare cet. străin Cetince Ugur.

La data de 21.03.2024, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) Cod administrativ, avocatul Șevciuc Ștefan, în interesele apelantului Cetince Ugur a depus apel nemotivat, iar la data de 18.06.2024 a fost depusă motivarea apelului, prin care s-a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea poziției sale instanța de apel a reținut că, reclamantul/apelant Cetince Ugur a fost cazat de mai multe ori în cadrul Centrului de cazare, acest fapt confirmându-se prin Decizia nr. 15/21C din 31.03.2021 (f.d.17 dosar administrativ), iar peste o perioadă de timp, a refuzat benevol de a locui la Centrul de cazare, în acest sens fiind emisă Decizia nr. 81/21C din 09.12.2022 (f.d.23 dosar administrativ). Ulterior, Cetince Ugur a solicitat repetat cazarea la Centru, aceasta fiind admisă prin Decizia nr. 03/22C din 13.01.2022 (f.d.30 dosar administrativ). Pe perioada cazării (31.03.2021 - 09.12.2021) și (13.01.2022 - 03.01.2023), reclamantul/apelant a avut numeroase încălcări, fiind întocmite 6 avertismente în formă scrisă, consemnate de către administrația Centrului de cazare și de către angajații Secției integrare și acomodare.

A remarcat instanța de apel ca fiind justă și întemeiată concluzia primei instanțe, potrivit căreia, reieșind din circumstanțele relatate supra, Cetince Ugur nu este în drept să pretindă obligarea autorității pârâte să emită act administrativ individual favorabil, prin care să fie dispusă cazarea acestuia în Centrul de cazare, or, cadrul legal prevede clar că, acordarea dreptului de a fi cazat în Centrul de cazare este subordonată unor criterii, de care autoritatea publică abilitată urmează să se conducă în mod obligatoriu la examinarea unor asemenea solicitări.

Dreptul de apreciere sau puterea discreționară a autorității publice, reprezintă acea marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor, să poată recurge la orice mijloc de acțiune în limitele competenței sale, iar prin prisma art. 225 alin. (1) Cod Administrativ, este exceptat expres segmentul de oportunitate a actului administrativ de la controlul judecătoresc, totodată fiind limitate competențele instanței în verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar la luarea în considerare a tuturor faptelor relevante, respectarea limitelor legale ale dreptului discreționar și în exercitarea dreptului discreționar, conform scopului acordat prin lege.

De asemenea, a mai susținut instanța de apel ca fiind justă poziția primei instanțe, potrivit căreia, evaluarea/soluționarea cererii depuse de Cetince Ugur cu privire la cazarea acestuia în Centrul de cazare, s-a desfășurat într-o manieră legală și în contextul unei motivări elocvente a discreției autorității publice, ne fiind stabilite careva încălcări concrete admise de către autoritate în cadrul examinării cererii acestuia, ne fiind demonstrat că, discreția decizională a pârâtului a fost valorificată într-o manieră arbitrară sau abuzivă. Iar cerința privind anularea răspunsurilor exprimate prin răspunsul IGM nr.5/9291 din 09.08.2023 și răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr. 44/22-3934 din 28.08.2023, adoptate în procedura prealabilă, fiind subsecventă celor de bază, va urma soarta acestora, fiind respinsă. 5

Curtea de Apel Centru a apreciat ca fiind justă și întemeiată concluzia primei instanțe privind netemeinicia revendicărilor formulate de Cetince Ugur, instanța de fond corect dispunând respingerea acesteia. Mai mult, instanța ierarhic inferioară a stabilit toate circumstanțele și raporturile juridice care au importanță pentru soluționarea cauzei, prin aprecierea corectă a probelor din dosar prezentate de participanții la proces și fiind aplicată corect legea materială și legea procedurală, astfel constatându-se legalitatea hotărârii primei instanțe în întregul ei.

În motivarea recursului a invocat cele relatate în cererea de chemare în judecată și suplimentar susținut că, hotărârile instanțelor inferioare sunt ilegale, nefondate și pasibile de a fi casate. Considerăm că nici instanța de fond și nici cea de apel, nu au examinat complet, obiectiv, și sub toate aspectele această cauză, iar hotărârile ambelor instanțe sunt neîntemeiate.

A mai indicat că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial cauza de contencios administrativ și nu a atras atenția la raționamentele invocate în cererea de apel.

A menționat recurentul că cet. străin Cetince Ugur este de origine turcă și nu posedă limba română. Posedă limba rusă la nivel de începător. Ducerea unui dialog cu acesta în limba rusă este foarte dificil.

Drept urmare, raportul din 03.01.2023 și Decizia nr.3/23C din 03.01.2023 urmau să fie aduse la cunoștință recurentului, într-o limbă cunoscută lui, pentru a face cunoștință cu ele și metoda de contestare, fapt ce nu a avut loc. Acest fapt se referă și la drepturile și obligațiile pe care le are cetățeanul străin conform Regulamentului Centrului de Cazare aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1023 din 28.12.2012, care nu i-au fost comunicate într-o limbă accesibilă acestuia.

Comunicarea actelor cît și a avertizărilor care au fost făcute cet. străin Cetince Ugur, urmau a ti făcute cu prezența unui translator de limbă turcă autorizat contra unei semnături.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: 6 (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: (1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor art. 2451 Cod administrativ, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, 7 hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Cetince Ugur, reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Cetince Ugur, reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu. 8

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Cetince Ugur, reprezentat de avocatul Ștefan Șevciuc. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 9