3ra-174/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-174/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Instituția Publică
„Agenția Servicii Publice” și recursul Societății cu Răspundere Limitată
„Fitni”,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Fucidji Constantin, Dobrioglo Gheorghe, Arnaut Vasili,
Racovcen Gheirghe, Vornicoglo Iacov, Sapunji Dmitri și Boiceva Maria
împotriva ÎS „Cadastru”, terț SRL „FITNI” privind anularea înscrisului
efectuat în registrul bunurilor imobile cu privire la dreptul de proprietate
SRL „Ghelir-Agro” asupra bunurilor imobile,
împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Comrat
(Dosarul nr. 3ra-174/24 )
NR. PIGD 2-17003097-01-3ra-20022024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: M. Hanganu,
Instanța de apel : A. Mironov, D. Fujenco, Șt. Starciuc
26 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de IP
„Agenția Servicii Publice” și recursului SRL „Fitni”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 26 iunie 2017, Fucidji Constantin, Dobrioglo Gheorghe, Arnaut
Vasili, Racovcen Gheirghe, Vornicoglo Iacov, Sapunji Dmitri și Boiceva
Maria au depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Cadastru”, terț
SRL „FITNI” privind anularea înscrisului efectuat în registrul bunurilor
imobile la 22 noiembrie 2011 cu privire la dreptul de proprietate al SRL
„Ghelir-Agro” asupra bunurilor imobile cu nr. cadastrale XXXXX,
XXXXX, XXXXX.
În motivarea acțiunii a invocat că la 22 decembrie 2011, la OTC
Comrat a fost făcută înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor
imobile (construcțiilor) înregistrate cu nr. cadastrale XXXXX, XXXXX,
XXXXX, amplasate pe terenul înregistrat după S.R.L. „Ghelir-Agro” cu nr.
cadastral XXXXX.
Temei de drept pentru înregistrarea dreptului asupra bunurilor
nominalizate au servit hotărârile nr. 2-25 ”Np”/2001 din 25 septembrie 2001
și din 18 august 2011 a Judecătoriei Comerciale de Circumscripție, prin care
s-a constatat posesia, folosința, și gestionarea bunurilor imobile, cu drept de
proprietate, nu după S.R.L. 2Ghelir-Agro” dar după colhozul „Maiac”.
Respectiv, obiectele în cauză a bunurilor imobile înregistrate cu nr.
cadastrale XXXXX, XXXXX, XXXXX, au fost recunoscute, prin hotărârile
judiciare nominalizate, ca fiind aparținute, cu drept de proprietate, colhozului
„Maiac”.
În legătură cu privatizarea bunurilor colhozului „Maiac”, obiectele
enumerate ale bunurilor imobile au fost transmise, cu drept de proprietate,
membrilor colhozului ”Maiac” ca cote-părți, ceea ce se confirmă prin
deciziile comisie de privatizare a colhozului „Maiac” și actele de predare-
primire întocmite întru executarea acestor decizii.
Astfel, în prezent, bunurile imobile înregistrate cu nr. cadastrale
XXXXX, XXXXX, XXXXX sunt bunuri comune în cote ce aparțin unui
grup de cetățeni, inclusiv și reclamanților, cu drept de proprietate.
Prin urmare, sunt ilegale acțiunile privind înregistrarea, după SRL
„Ghelir-Agro”, a dreptului de proprietate asupra bunului imobil în cauză,
atunci când acest bun, în realitate aparține altor proprietari. Efectele acestor
acțiuni sunt pasibile anulării.
1
Prin încheierea protocolară din 13 octombrie 2017, s-a admis
succesiunea în drepturi a intimatului ÎS „Cadastru” cu „Agenția Servicii
Publice”.
Prin hotărârea din 22 noiembrie 2022 a Judecătoriei Comrat, sediul
Central, cererea de chemare în judecată depusă de Fucidji Constantin,
Dobrioglo Gheorghe, Arnaut Vasili, Racovcen Gheirghe, Vornicoglo Iacov,
Sapunji Dmitri și Boiceva Mariei împotriva ÎS „Cadastru”, terț SRL „FITNI”
privind anularea înscrisului efectuat în registrul bunurilor imobile din
22.12.2011 cu privire la dreptul de proprietate al SRL „Ghelir-Agro” asupra
bunurilor imobile înregistrate cu nr. cadastrale XXXXX, XXXXX, XXXXX
a fost respinsă ca neîntemeiată. (f. d. 149, 152-158, vol. 2)
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 23 noiembrie 2023,
Fucidji Constantin, Dobrioglo Gheorghe, Arnaut Vasili, Racovcen
Gheorghe, Vornicoglo Iacov, Sapunji Dmitri și Boiceva Maria au declarat
apel nemotivat, iar la 3 februarie 2023, apel motivat împotriva hotărârii din
22 noiembrie 2022 a Judecătoriei Comrat, sediul Comrat, solicitând casarea
hotărârii, cu emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii, invocând
argumentele menționate a întru susținerea acțiunii.
Prin decizia din 5 decembrie 2023 a Curții de Apel Comrat, a fost
casată integral hotărârea din 22 noiembrie 2022 a Judecătoriei Comrat, sediul
Central, emisă în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de
către Fucidji Constantin, Dobrioglo Gheorghe, Arnaut Vasili, Racovcen
Gheirghe, Vornicoglo Iacov, Sapunji Dmitri și Boiceva Mariei împotriva ÎS
„Cadastru”, terț SRL „FITNI” privind anularea înscrisului efectuat în
registrul bunurilor imobile din 22.12.2011 cu privire la dreptul de proprietate
al SRL „Ghelir-Agro” asupra bunurilor imobile, și s-a emis o decizie nouă
cu prin care cererea de chemare în judecată depusă de Fucidji Constantin,
Dobrioglo Gheorghe, Arnaut Vasili, Racovcen Gheirghe, Vornicoglo Iacov,
Sapunji Dmitri și Boiceva Mariei împotriva ÎS „Cadastru”, terț SRL „FITNI”
privind anularea înscrisului efectuat în registrul bunurilor imobile din
22.12.2011 cu privire la dreptul de proprietate al SRL „Ghelir-Agro” asupra
bunurilor imobile, s-a admis, și s-au anulat înscrisurile efectuate în registrul
bunurilor imobile din 22 noiembrie 2011cu privire la dreptul de proprietate
al SRL „Ghelir-Agro” asupra bunurilor imobile înregistrate cu nr. cadastrale
XXXXX, XXXXX, XXXXX.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, prima instanță
nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei și anume eronat a stabilit că SRL „Ghelir-Agro” este
succesorul în drepturi a colhozului „Maiac”, or, circumstanța respectivă nu
este confirmată prin careva probe.
Totodată, instanța de apel a reținut că, consideră eronată concluzia
instanței de fond precum că în ședința de judecată s-a constatat că până în
prezent nu este finalizat procesul de lichidare a colhozului „Maiac” și că
după reclamanții nu s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra obiectelor
2
nominalizate, reclamanților lipsindu-le certificatele confirmative a dreptului
de proprietate anume asupra cotelor la obiectele în cauză. Aceste obiecte
urmând a fi repartizate la restructurarea colhozului „Maiac”, cât și referitor
la faptul că actele de predare-primire liderului Fucidji C. a bunurilor,
procesul-verbal de distribuire a bunurilor și borderourile de predare a
bunurilor nu pot servi temei pentru recunoașterea asupra reclamanților a
dreptului de proprietate a bunurilor litigioase.
În acest context, instanța de apel a reținut că la caz, instanța de fond
neîntemeiat a reținut că aceștia nu pot înregistra dreptul de proprietate asupra
obiectelor bunurilor imobile doar de aceea că aceste bunuri au fost, de facto,
ridicate de la ei într-un mod ilicit, în exclusivitate datorită acțiunilor
registratorului OT Comrat, fiind în cele din urmă înregistrată după S.R.L.
”Ghelir-Agro”.
Or, în cadrul examinării cauzei, din documentele prezentate instanței
s-a confirmat existența drepturilor de proprietate a reclamanților, faptul că
aceștia sunt membrii colhozului „Maiac” documentele (actele de predare-
primire a bunurilor) ce ar confirma că anume obiectele bunurilor imobile
identificate și înregistrate în prezent cu nr. cadastrale, XXXXX, XXXXX au
fost predate unui grup de membri a gospodăriei colective din care fac parte
reclamanții.
La 15 decembrie 2023 și ulterior la 19 februarie 2024, Instituția
Publică „Agenția Servicii Publice”, a depus recurs împotriva deciziei din 05
decembrie 2023 a Curții de Apel Comrat, prin care a solicitat casarea deciziei
instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului, a susținut că, decizia instanței de apel este
arbitrară și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă
a probelor invocate pe parcursul examinării cauzei și interpretarea eronată a
legii.
Recurenta a susținut că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre
neîntemeiată, în situația în care ultima a interpretat și aplicat în mod eronat
legea.
Recurenta a notat că, argumentele instanței de apel precum că,
instanța de fond neîntemeiat a reținut că aceștia nu pot înregistra dreptul de
proprietate asupra obiectelor bunurilor imobile doar de aceea că aceste
bunuri au fost, de facto, ridicate de la ei într-un mod ilicit, în exclusivitate
datorită acțiunilor registratorului OT Comrat, fiind în cele din urmă
înregistrată după S.R.L. ”Ghelir-Agro”, nu pot fi reținute la caz deoarece
reprezintă interpretarea eronată a normelor legale și circumstanțelor de fapt.
La 23 februarie 2024, SRL „Fitni”, a depus recurs împotriva deciziei
din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Comrat, prin care a solicitat casarea
deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului, a susținut că, decizia instanței de apel este
neîntemeiată fiind emisă cu interpretarea eronată a legii.
3
Totodată recurentul a susținut că instanța a examinat cauza în lipsa
reprezentatului SRL „Fitni”, care în prezent este proprietarul bunului imobil
în litigiu.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
4
fost notificată recurentului, Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și
recurentului , SRL „Fitni”, la data de 25 ianuarie 2024, fapt ce se confirmă
prin avizele de recepție anexat la dosar (f.d. 37, 44, vol.III).
Cererile de recurs au fost depuse la data de 15 decembrie 2023 și
recursul motivat la 19 februarie 2024, iar SRL „Fitni” a depus recurs la 23
februarie 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
consideră că recursurile sunt depuse cu respectarea prevederilor art. 245 din
Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și SRL „Fitni”, nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se
referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțata de către Curtea de
Apel Comrat și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursurile depuse de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și SRL
„Fitni”, conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Comrat,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
5
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Comrat și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Comrat, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
6
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Instituția Publică „Agenția
Servicii Publice” și recursul depus SRL „Fitni”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
7