3ra-58/24 — obligarea recalcularii si achitarii indemnizatiei de maternitate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea recalcularii si achitarii indemnizatiei de maternitate
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-58/24 — obligarea recalcularii si achitarii indemnizatiei de maternitate (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Mereacre Anastasia către Casa Națională de Asigurări Sociale, terț SRL
„Vladlena Vartic” privind obligarea recalculării și achitării indemnizației de
maternitate,
împotriva deciziei din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-58/24
NR. PIGD 2-22105614-01-3ra-18012024)
Recursul este vădit neîntemeiat; art.246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, jud. G. Cazacu
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici
26 februarie 2025
Textul corespunde originalului
1
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Casa Națională
de Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 21 iulie 2022 Anastasia Mereacre a înaintat o cerere de chemare în
judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind obligarea
recalculării și achitării indemnizației de maternitate pentru 126 zile calendaristice,
prin luarea în calcul a salariului de 120 000 lei, ce constituie venitul obținut în cadrul
SRL „Vladlena Vartic” în perioada iunie-noiembrie 2021.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, în perioada lunii iunie 2021 a fost
angajată în cadrul SRL „Vladlena Vartic”, iar serviciul efectuat în cadrul SRL
„Vladlena Vartic” era serviciul secundar, or serviciul său de bază, unde a fost
angajată în anul 2020, era în cadrul Biroului notarial „Jeleznîi Angela”. La data de
30 decembrie2021, fiind însărcinată, a solicitat să-i fie stabilită plata pentru
indemnizația unică de maternitate, pentru perioada 20.12.2021-24.04.2022,
indemnizație care urma a fi calculată din venitul mediu lunar pentru ultimele 12 luni
premergătoare datei producerii riscului.
Prin decizia nr. 19 din 03 ianuarie 2022 emisă de Casa Teritorială de Asigurări
Sociale Buiucani, i-a fost stabilită și achitată suma de 33 581,31 lei, ceea ce
constituie indemnizația de maternitate.
Reclamanta a invocat că, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani, când
a adoptat decizia respectivă, la stabilirea indemnizației de maternitate, a luat în
considerare doar baza de calcul prezentată de către Biroul notarial „Jeleznîi Angela”,
însă suma de 120000 lei, ce constituie venitul obținut în perioada iunie - noiembrie
2021 în cadrul SRL „Vladlena Vartic”, nu a fost luat în calcul.
Astfel, la 21 ianuarie 2021 a depus o cerere prin care a solicitat să-i fie calculată
indemnizația de maternitate de 126 zile, prin luarea în considerație a bazei calcul din
venitul obținut din cadrul SRL „Vladlena Vartic”, venit obținut în perioada iunie -
noiembrie 2021. La 24 ianuarie 2021 CTAS Buiucani a emis un răspuns, prin care i
s-a refuzat calcularea indemnizației de maternitate, din motiv că la data emiterii
deciziei nr. 19 din 03 ianuarie 2022, în Registrul de stat al evidenței individuale în
sistemul public de asigurări sociale, SRL „Vladlena Vartic” nu a achitat contribuțiile
de asigurări sociale, acesta fiind motivul pentru care la stabilirea indemnizației de
maternitate nu a fost luat în considerație baza de calcul din venitul obținut în cadrul
SRL „Vladlena Vartic”.
Totodată, în decizia CTAS Buiucani, este menționat faptul că agentul economic
SRL „Vladlena Vartic” a prezentat darea de seamă contabilă IPC 18 la 11 ianuarie
2
2022, atunci când decizia de stabilire a indemnizației deja a fost adoptată, iar în
motivarea refuzului CTAS Buiucani a indicat că indemnizația de maternitate nu se
recalculează decât în cazul modificării legislației privind modul de salarizare sau în
baza unei hotărâri judecătorești.
Menționează că răspunsul respectiv i-a fost adus la cunoștință la 27 mai 2022,
atunci când sa adresat către CTAS Buiucani pe motiv că nu a recepționat la domiciliu
nici un răspuns referitor la cererea depusă la 21 ianuarie 2022, cu toate că a făcut
cunoștință la 27 mai 2022, iar răspunsul nr. M9/22 a fost emis la 24 ianuarie 2022,
termenul de depunere a cererii prealabile autorității centrale (în speță - CNAS), este
de un an de zile, conform prevederilor Codului administrativ, din motiv că în refuzul
oferit nu sunt stipulate modalitățile de atac a prezentului răspuns.
Respectiv susține că, fiind în termenul legal de depunere, la 08.06.2022 a depus
o cerere prealabilă către Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS), prin care a
solicitat anularea actului administrativ defavorabil din 24.01.2022, cu emiterea unei
decizii suplimentare de recalculare a indemnizației de maternitate, pentru că în
dosarul său personal, SRL „Vladlena Vartic” unde a fost angajată din iunie 2021,
figurează drept angajator care a achitat contribuțiile sociale corespunzătoare, însă la
stabilirea indemnizației de maternitate acest fapt nu a fost luat în calcul.
În rezultat, la 21 iunie 2022 CNAS a emis un răspuns cu nr. 1208/22 la cererea
prealabilă, cu care a făcut cunoștință la 29 iunie 2022, prin care i s-a refuzat în
recalcularea indemnizației de maternitate pentru perioada 20.12.2021-24.04.2022
La fel susține că, argumentul invocat de către CNAS, este faptul că
indemnizația de maternitate nu se recalculează, decât în cazuri de modificare a
legislației sau în baza unei hotărâri judecătorești, în acest context, este de punctat și
faptul că sarcina sa, ce a avut loc la 19 februarie 2022 a fost efectuată prin cezariană,
ce se califică drept naștere complicată, ceea ce prelungește perioada aflării în
concediu de maternitate de la 126 de zile la 140 zile. Iar, atunci când a prezentat
certificatul medical ce îi prelungește concediul cu 14 zile, la CTAS Buiucani, i s-a
stabilit indemnizația de maternitate pentru 14 zile, în cadrul căreia baza de calcul la
fel a fost doar venitul obținut în cadrul Biroului Notarial „Jeleznii Angela”
Invoca că, conform art. 5 alin. (1) lit. d) al Legii privind indemnizațiile
pentru incapacitate temporară de muncă sau alte prestații sociale: „Asigurații din
sistemul public de asigurări sociale au dreptul la indemnizație de maternitate. Art. 7
alin. (1) al aceleiași legi, prevede în mod exhaustiv: „Baza de calcul al
indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d) și g) și
art. 15 alin. (1) lit. a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12
luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la
data stabilirii indemnizației, au fost calculate și plătite contribuții”.
Susține că, SRL „Vladlena Vartic” la data stabilirii indemnizației de către
CTAS Buiucani (03.01.2022), a calculat și plătit contribuții, însă darea de seamă
IPC 18 a fost prezentată la 11.01.2022, ceea ce rezultă că neprezentarea dării de
seamă în termenul indicat, nu atestă necalcularea si neplătirea de contribuții de către
SRL „Vladlena Vartic”.
3
Solicita reclamanta Mareacre Anastasia: obligarea recalculării și achitării
indemnizației de maternitate pentru 140 zile calendaristice, prin luarea în calcul a
salariului de 120 000 lei, ce constituie venitul obținut în cadrul SRL ”Vladlena
Vartic” în perioada iunie-noiembrie 2021
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 06 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
acțiunea înaintată de Mareacre Anastasia, a fost admisă. S-a obligat Casa Națională
de Asigurări Sociale de a recalcula și achita reclamantei Mereacre Anastasia
indemnizația de maternitate pentru 140 zile calendaristice, prin luarea în calcul a
salariului de 120000 lei, ce constituie venitul obținut în cadrul SRL „Vladlena
Vartic” în perioada iunie-noiembrie 2021.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 03 aprilie 2023 Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat cu
apel hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 06 martie 2023, solicitând
casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care acțiunea
să fie respinsă ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de CNAS și s-a menținut hotărârea primei instanțe.
Instanța de apel a stabilit că autoritatea publică pârâtă eronat a stabilit
cuantumul indemnizației de maternitate calculat doar din venitul obținut în cadrul
Biroului Notarial „Jeleznîi Angela”, or, art. 124 Codul muncii, art. 5 alin. (1) lit. d),
art. 6 alin. (6) di Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru
incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale prevăd expres
că, cuantumul lunar al indemnizației de maternitate este de 100% din baza de calcul
stabilită conform art.7, adică din venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12
luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat. La caz,
indemnizația de maternitate urma a fi calculată, luându-se în calcul și salariul de
120 000 lei, ce constituie venitul obținut în cadrul SRL „Vladlena Vartic” în perioada
iunie-noiembrie 2021. Or, din extrasul din contul curent al persoanei asigurate
Mereacre Anastasia, rezultă cert achitarea salariului de 120000 lei, ce constituie
venitul obținut în cadrul SRL „Vladlena Vartic” în perioada iunie-noiembrie 2021.
Astfel, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul apelului că, nereflectarea
în Registrul de stat în sistemul public de asigurări sociale a venitului realizat de către
reclamantă în perioada iunie – noiembrie 2021, duce la neincluderea acestuia în
calculul indemnizației. Iar, faptul că SRL „Vladlena Vartic” a omis să prezinte darea
de seamă la CTAS, prezentând-o ulterior stabilirii indemnizației, nu poate fi
imputată apelantei.
4
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 08 decembrie 2023 CNAS a
depus recurs, solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei din 24 octombrie 2023
și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. La data de16 ianuarie 2024 a
depus supliment la recurs.
Recurenta a indicat că concluziile instanței de apel expuse în decizie vin în
contradicție cu circumstanțele cauzei. A susținut cu referire la venitul realizat în
perioada iunie – noiembrie 2021 în cadrul SRL „Vladlena Varctic”, contribuțiile de
asigurări sociale erau reflectate cu venitul „0”, respectiv nu a fost inclus în calculul
indemnizației. A susținut că în calculul indemnizației de maternitate a fost inclus
venitul asigurat, realizat în perioada decembrie 2020-noiembrie 2021, pentru care au
fost achitate contribuțiile de asigurări sociale la data stabilirii indemnizației. Decizia
motivată a instanței de apel a fost notificată recurentei CNAS la data de 26 decembrie prin
intermediul poștei electronice (f.d. 70).
La 18 ianuarie 2024 Curtea Supremă de Justiție a notificat părților copia
recursului cu oferirea posibilității de a depune referință.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 245 din Codul administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la data de 24
octombrie 2023 și la 26 decembrie 2023 a notificat părților decizia motivată a
instanței de apel, iar cererea de recurs a fost depusă la 08 decembrie 2023. În
condițiile enunțate, instanța de recurs conchide că recursul a fost depus cu
respectarea termenului prevăzut de art. 245 din Codul administrativ
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
5
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța
de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a cazului în care
Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea
recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă
acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar
prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea
privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul
inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică
părților.”
Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Recursul este vădit neîntemeiat”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate,
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă
o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță
într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de
casare, invocate în recursul depus de CNAS, nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu
soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau
că aceasta ar fi arbitrară sau că s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus de CNAS conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea
de chemare în judecată, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel
6
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător recursul depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale nu conține obiecții de fapt.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în
modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie
pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare
a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel
Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea
probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,
motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu
privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
7
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională
de Asigurări Sociale
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 alin. (2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
8