3ra-185/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-185/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Dumitru
Barbaroș în interesele lui Andrei Ciobanu,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Andrei Ciobanu împotriva IP „Agenția de Stat pentru
Proprietatea Intelectuală”, terț SRL „Aronax” privind contestarea actelor
administrative,
împotriva deciziei din 29 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-185/24
NR. PIGD 2-22054516-01-3ra-21022024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Ciumac
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,
26 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
avocatul Dumitru Barbaroș în interesele lui Andrei Ciobanu
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 18 aprilie 2022, avocatul Dumitru Barbaroș, în interesele
reclamantului Andrei Ciobanu, s-a adresat cu acțiune în procedura
contenciosului administrativ împotriva IP „Agenția de Stat pentru
Proprietatea Intelectuală”, terț SRL „Aronax”, solicitând declararea nulității
actului administrativ individual defavorabil - Hotărârea Comisiei de
Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală din 27
decembrie 2021; anularea totală a Deciziei de respingere a cererii de
înregistrare a mărcii din 31.05.2021; obligarea Agenției de Stat pentru
Proprietatea Intelectuală să emită un act administrativ individual favorabil
prin care să înregistreze marca „Mellony”, număr de depozit 044917, data
depozit: 27.09.2019, solicitant: Ciobanu Andrei.
În motivarea acțiunii, a indicat că în anul 2019, Andrei Ciobanu s-a
adresat Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii
Moldova cu o cerere de înregistrare a mărcii combinate „Mellony”, căreia i
s-a atribuit data de depozit 27 septembrie 2019, și numărul de depozit
044917.
La 1 februarie 2021 de către Agenția de Stat pentru Proprietatea
Intelectuală a Republicii Moldova, a fost emis Avizul de refuz provizoriu
total, în care s-a indicat că urmare a Opoziției nr. 1976 din 6 aprilie 2020, s-
a constatat că desemnarea „Mellony” nu poate fi înregistrată în calitate de
marcă pentru produsele/serviciile din clasele 25, 35, deoarece prin opoziția
depusă în conformitate cu art. 40 din Legea nr. 38/2008 se demonstrează
atingerea unui drept dobândit anterior, în special dreptul de autor, protejat în
baza Legii nr. 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe, art. 8 alin.(3)
din Legea nr. 38/2008 privind protecția mărcilor.
Drepturile la o marcă neînregistrată, au fost dobândite de către opozant
înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii, și sunt confirmate
prin probe ce demonstrează că pe piața Republicii Moldova au fost plasate
servicii identice sau similar cu cele solicitate, marcate cu semnul respectiv
1
care beneficiază de protecție cel puțin într-un stat parte la Convenția de la
Paris, iar prin utilizarea mărcii solicitate s-ar crea un risc de confuzie cu
semnul anterior (art. 8(4)a) din Legea nr. 38/2008.
Ulterior, la data de 31.05.2021 de către Agenția de Stat pentru
Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova, a fost emisă Decizia de
respingere a cererii de înregistrare a mărcii, prin care s-a decis: Se consideră
parțial întemeiată opoziția depusă în conformitate cu art. 40 din Legea nr.
38/2008 din următoarele motive: Invocarea art. 7(1)g din Legea nr. 38/2008
privind protecția mărcilor nu este justificată, deoarece probele prezentate nu
se referă la originea geografică, calitatea ori natura produselor/serviciilor.
Invocarea art. 8 alin.4 lit.a) din Legea nr.38/2008 se consideră parțial
întemeiată, deoarece nu sunt prezentate probe ce demonstrează că pe piața
Republicii Moldova au fost plasate produse identice sau similar cu cele
solicitate din clasa 25, marcate cu semnul respectiv care beneficiază de
protecție cel puțin într-un stat parte la Convenția de la Paris, iar prin
utilizarea mărcii solicitate s-ar crea un risc de confuzie cu semnul anterior
fără motive justificate s-ar profita de renumele acestui semn.
S-a respins cererea de înregistrare a mărcii „Mellony” solicitată pentru
produsele/ serviciile din clasele 25, 35, din următoarele motive: Prin opoziția
depusă în conformitate cu art.40 din Legea nr.38/2008, se demonstrează
faptul atingerii unui drept dobândit anterior, în special a dreptului de autor,
protejat în baza Legii nr. 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe
(art. 8(3) din Legea nr. 38/2008 privind protecția mărcilor);
Prin opoziția depusă în conformitate cu art. 40 din Legea nr. 38/2008,
se demonstrează că drepturile la o marcă neînregistrată, au fost dobândite de
către opozant înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii, și
sunt confirmate prin probe ce demonstrează că pe piața Republicii Moldova
au fost plasate servicii identice sau similare cu cele solicitate din clasa 35,
marcate cu semnul respectiv care beneficiază de protecție cel puțin într-un
stat parte la Convenția de la Paris, iar prin utilizarea mărcii solicitate s-ar
crea un risc de confuzie cu semnul anterior (art. 8 alin.(4) lit.a) din Legea nr.
38/2008).
Nefiind de acord cu Decizia din 31.05.2021, la data de 23 iulie 2021,
a depus la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii
Moldova o cerere de examinare a contestației referitoare la decizia privind
cererea de înregistrare a mărfii. La data de 27 decembrie 2021, de către
Comisia de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a
fost emisă Hotărârea prin care: s-a respins revendicarea contestatarului; s-a
2
menținut în vigoare Decizia Direcției mărci și design industrial din
31.05.2021.
Cu Hotărârea Comisiei de Contestații nu este de acord, deoarece, atât
Decizia din 31.05.2021, cât și Hotărârea Comisiei de Contestații a Agenției
de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din 27 decembrie 2021 prin care s-a
verificat în ordine prealabilă contestația reclamantului constituie acte
administrative individuale în sensul art.11 alin.(1) din Codul administrativ
din perspectiva în care acestuia nu i s-a acordat avantajul solicitat - adică
înregistrarea mărcii.
În Decizia din 31.05.2021, Agenția de Stat pentru Proprietatea
Intelectuală a Republicii Moldova a indicat că se respinge cererea de
înregistrare a mărcii „Mellony” din cauza că prin opoziția depusă în
conformitate cu prevederile art. 40 din Legea nr. 38/2008 se demonstrează
faptul atingerii unui drept dobândit anterior, în special dreptului de autor,
protejat în baza Legii nr.139 privind dreptul de autor și drepturile conexe,
art. 8 alin.(3) din Legea nr. 38/2008 privind protecția mărcilor.
Astfel, prin prisma prevederilor Legii nr.139, ar putea fi refuzată
înregistrarea unei mărci în situația în care aceasta încalcă dreptul de autor,
respectiv încalcă dreptul de autor a cuiva asupra operei din domeniul
literaturii, artei și științei.
Având în vedere faptul că marca combinată „Mellony” solicitată a fi
înregistrată de către Andrei Ciobanu, nu încalcă dreptul de autor a cuiva (din
domeniul literaturii, artei și științei), argumentul AGEPI din Decizia din
31.05.2021 este unul eronat și care contravine legii.
Mai mult, art. 8 alin. (3) din Legea nr. 38 prevede și celelalte cazuri în
care poate fi refuzată înregistrarea unei mărci, și anume când se încalcă un
drept dobândit anterior la nume, la imagine, dreptului de autor, dreptului la
o indicație geografică protejată sau la o denumire de origine protejată, la un
desen sau la un model industrial protejat sau unui alt drept de proprietate
intelectuală protejat conform legii.
La caz, nu s-a demonstrat absolut în nici un mod că marca solicitată a
fi înregistrată de către Andrei Ciobanu încalcă vreun drept din cele
enumerate, dobândit anterior, considerent din care acest argument al AGEPI
din Decizia din 31.05.2021 este unul eronat și care contravine atât Legii nr.
139, cât si Legii nr. 38.
Un al doilea argument invocat în Decizie este că se demonstrează că
drepturile la o marcă neînregistrată, au fost dobândite de către opozant
înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii, și sunt confirmate
3
prin probe ce demonstrează că pe piața Republicii Moldova au fost plasate
servicii identice sau similare cu cele solicitate din clasa 35, marcate cu
semnul respectiv care beneficiază de protecție cel puțin într-un stat parte la
Convenția de la Paris, iar prin utilizarea mărcii solicitate sar crea un risc de
confuzie cu semnul anterior.
Lui Andrei Ciobanu nu i s-au adus la cunosțință probele prezentate de
către opozant, precum că drepturile la o marcă neînregistrată au fost
dobândite de către opozant la o dată anterioară dății de depozit a cererii de
înregistrare a mărcii.
Mai mult, analizând baza de date a mărcilor
https://www3.wipo.int/branddb/en/. nu a identificat absolut nici o marcă care
să beneficieze de proteze cel puțin într-un stat parte la Convenția de la Paris.
Respectiv, pentru ca urmare a unei opoziții să fie refuzată înregistrarea
unei mărci, opozantul trebuie să demonstreze cumulativ că: drepturile la
marcă au fost dobândite anterior; sunt confirmate printr-un act legal sau
probe ce demonstrează că pe piața RM au fost plasate produse și/sau servicii
identice sau similare cu cele solicitate; produsele și/sau serviciile sunt
marcate cu semnul respectiv care beneficiază de protecție și se bucură de
renume cel puțin într-un stat parte la
Convenția de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizației
Mondiale a Comerțului; Prin utilizarea mărcii s-ar crea un risc de confuzie
cu semnul anterior ori fără motive justificate s-ar profita de renumele acestui
semn.
Atrage atenția asupra faptului că din Decizia AGEPI nu rezultă că
opozantul a întrunit cumulativ toate condițiile, prin urmare nu putea fi
refuzată înregistrarea mărcii.
Mai mult, art.42 alin.(4) din Legea nr.38 prevede că, în cazul în care,
din examinarea opoziției, rezultă că marca nu îndeplinește condițiile de
înregistrare pentru toate sau numai pentru o parte din produsele și/sau
serviciile pentru care este solicitată, cererea se respinge pentru produsele
și/sau serviciile respective. În caz contrar, se respinge opoziția.
Astfel, în circumstanțele în care nu s-au întrunit cumulativ toate cele
4 condiții enumerate la art. 8 alin. (4) lit. a), opoziția urma să fie respinsă.
Suplimentar, art. 43 alin.(1) din Legea nr. 38 prevede că în cazul în
care, în temeiul motivelor absolute sau relative de refuz specificate la art. 7
și 8, marca nu îndeplinește condițiile de înregistrare pentru toate sau pentru
o parte din produsele și/sau serviciile pentru care este solicitată, cererea de
înregistrare a mărcii se respinge pentru produsele și/sau serviciile respective.
4
Prin urmare, chiar dacă opozantul demonstra că întrunește cumulativ
toate cele condiții de refuz a înregistrării mărcii solicitate de Ciobanu Andrei,
AGEPI nu avea dreptul să refuze înregistrarea mărcii și pentru clasa 25.
Mai mult, deși în contestația depusă s-a invocat că nu putea sub nici o
circumstanță să îi fie refuzată înregistrarea mărcii pentru clasa 25, în
Hotărârea sa, Comisia a stabilit că compania „Aronax” SRL prestează
servicii de publicitate, gestiune a afacerilor comerciale, administrare
comercială din clasa 35 sub semnul Mellony pe piața din Republica Moldova
mai bine de cinci ani. Reieșind din materialele dosarului, Comisia constată
că fostul opozant a demonstrat faptul că deține drepturi anterioare în privința
semnului Mellony pentru produse și servicii din clasele 20, 35 conform
CÎPS, fiind proprietarului unui salon de mobilă. Cu referire la produsele
revendicate de contestatar din clasa 25 (de exemplu, îmbrăcăminte,
încălțăminte, etc.), Comisia constată că fostul opozant nu a prezentat careva
probe ce ar demonstra că pe piața Republicii Moldova au fost plasate produse
identice sau similare, marcate cu semnul respectiv or fostul opozant este o
companie producătoare de mobilă precum și deținătoarea unui salon de
mobilă cu denumirea Mellony. În acest mod, Comisia recunoaște existența
unui drept anterior ce decurge din semnul utilizat în comerț Mellony pentru
serviciile din clasa 35, după compania „Aronax” SRL, respectiv, în raport cu
aceste servicii este întemeiat motivul de refuz în privința mărcii examinate
conform cererii nr. depozit 044917 în baza art. 8 alin. (4) lit. a) din Legea nr.
38/2008.
Constată cu regret că deși Comisia de Contestații a AGEPI a reținut în
Hotărârea sa că „Aronax” SRL nu a demonstrat sub nici o formă că ar plasa
pe piață și produse din clasa 25 - clasă solicitată spre înregistrare de către
Andrei Ciobanu – nu a admis măcar în această parte contestația înaintată de
către Andrei Ciobanu.
Prin urmare, Andrei Ciobanu, în calitate de titular al mărcii, s-a adresat
cu o cerere de înregistrare a acesteia către autoritatea specializată în acest
sens din Republica Moldova, și anume Agenția de Stat pentru Proprietatea
Intelectuală.
Așa cum s-a menționat mai sus, Agenția de Stat pentru Proprietatea
Intelectuală, iar ulterior în cadrul soluționării prealabile a contestației,
Comisia de Contestații a AGEPI, absolut neîntemeiat au respins cererea
acestuia de a înregistra marca „Mellony”.
Prin această acțiune ilegală a autorității administrative, acesta este
privat de drepturile conferite titularului mărcii prevăzute de art. 9 din Legea
nr. 38.
5
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 21 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins acțiunea depusă de către avocatul Dumitru Barbaroș în
interesele reclamantului Andrei Ciobanu împotriva Agenției de Stat pentru
Proprietatea Intelectuală cu participarea terțului SRL „Aronax” privind
contestarea actelor administrative.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 9 decembrie 2022, avocatul Dumitru Barbaroș, în interesele
reclamantului Andrei Ciobanu, a declarat apel împotriva hotărârii, solicitând
casarea ei, cu emiterea unei decizii noi prin care acțiunea înaintată să fie
admisă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 29 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de avocatul Dumitru Barbaroș în interesele lui Andrei
Ciobanu și s-a menținut hotărârea din 21 noiembrie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că hotărârea primei
instanțe a fost corect motivată și fundamentată pe dispozițiile legale
aplicabile, iar actele administrative contestate au fost emise cu respectarea
normelor în vigoare.
A constatat că AGEPI a aplicat în mod corect prevederile Legii nr.
38/2008 și a respins justificat cererea de înregistrare a mărcii „Mellony”,
invocând existența unui drept anterior al SRL „Aronax” asupra semnului
respectiv, protejat în temeiul legislației privind mărcile și drepturile de autor.
Instanța a subliniat că refuzul înregistrării s-a bazat pe probe pertinente
care confirmă utilizarea semnului „Mellony” în comerț de către SRL
„Aronax” anterior datei de depozit a cererii înaintate de Andrei Ciobanu. De
asemenea, s-a constatat că, în temeiul art. 8 alin. (4) lit. a) din Legea nr.
38/2008, utilizarea mărcii solicitate ar fi de natură să creeze un risc de
confuzie cu semnul anterior, în detrimentul titularului dreptului preexistent.
Instanța de apel a reținut că apelantul nu a demonstrat existența unui drept
superior și nu a furnizat probe care să infirme argumentele opoziției
formulate de SRL „Aronax”, respectiv, nu a dovedit că deținea un drept
anterior asupra semnului sau că utilizarea acestuia nu ar genera confuzie în
rândul consumatorilor.
6
Totodată, a constatat că decizia AGEPI din 31.05.2021 și hotărârea
Comisiei de Contestații din 27.12.2021 au fost emise cu respectarea
prevederilor legale aplicabile, iar instanța de fond a realizat o corectă aplicare
a normelor de drept material și procedural. În aceste condiții, instanța de apel
a respins apelul ca neîntemeiat și a menținut hotărârea primei instanțe în
întregime.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 februarie 2024, avocatul Dumitru Barbaroș în interesele lui
Andrei Ciobanu a declarat recurs împotriva deciziei din 29 noiembrie 2023
a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea lui, casarea integrală a
deciziei și a hotărârii, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, avocatul Dumitru Barbaroș, în interesele
recurentului Andrei Ciobanu, a invocat că decizia contestată este arbitrară și
bazată pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. A susținut că instanțele
inferioare nu au analizat în mod corespunzător argumentele recurentului și
că refuzul înregistrării mărcii „Mellony” nu este justificat în mod legal.
Consideră că hotărârile atacate sunt eronate și solicită casarea acestora,
invocând mai multe motive, printre care lipsa unui temei real pentru refuzul
înregistrării mărcii în clasa 25.
Apărătorul recurentului susține că instanțele inferioare au aplicat în
mod eronat prevederile referitoare la drepturile la o marcă neînregistrată și
la riscul de confuzie, neexistând dovezi clare că marca „Mellony” a fost
utilizată anterior de SRL „Aronax” în legătură cu produsele din clasa 25.
Argumentează că, deși instanțele au reținut că SRL „Aronax” deține
drepturi asupra semnului „Mellony” pentru clasa 35, acestea nu au
demonstrat că firma opozantă desfășoară activități comerciale relevante
pentru clasa 25 (îmbrăcăminte, încălțăminte etc.), ceea ce ar fi trebuit să
conducă la admiterea înregistrării pentru această clasă.
Susține că AGEPI a permis anterior înregistrarea unor mărci identice
pentru clase diferite, argumentând că, în speță, nu există un risc real de
confuzie pentru consumatori.
Apreciază că refuzul înregistrării mărcii pentru clasa 25 încalcă
drepturile conferite de Legea nr. 38/2008 și de Convenția de la Paris,
privându-l pe recurent de protecția juridică asupra mărcii sale.
7
Invocă faptul că hotărârea Curții de Apel nu a oferit o justificare clară
privind refuzul înregistrării mărcii pentru clasa 25, ci s-a concentrat pe
clasele 20 și 35, ceea ce demonstrează o abordare superficială a problemei.
ARGUMENTELE INTIMATULUI
Prin referința depusă la 12 martie 2024, intimatul AGEPI a solicitat
respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus
tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.
d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
8
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, copia deciziei integrale a fost
notificată avocatului recurentului, în mod electronic, la 15 ianuarie 2024, iar
cererea de recurs a fost depusă în termen legal, la 15 februarie 2024.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
9
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
10
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de avocatul Dumitru Barbaroș în
interesele lui Andrei Ciobanu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
11