3ra-147/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat, conditiile ridicării exceptiei de neconstitutionalitate
3ra-147/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Mașaev Denislam,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Mașaev Denislam împotriva Inspectoratului General pentru
Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne, terț Ministerul
Afacerilor Interne, privind contestarea actelor administrative,
împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-147/24
NR. PIGD 2-22118103-01-3ra-09022024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Ciumac
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan,
26 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Mașaev
Denislam
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11 august 2022, Mașaev Denislam a depus acțiunea în contencios
administrativ împotriva Inspectoratului General pentru Situații de Urgență
(IGSU), terț Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat anularea
răspunsului IGSU nr. 19/9-834 din 18 mai 2022, anularea Deciziei IGSU nr.
19/7-p/e-M-65/22 din 30 iunie 2022, anularea Deciziei MAI nr. 44/10 din 27
iulie 2022, obligarea IGSU să emită un act administrativ favorabil privind
acordarea premiului bănesc în sumă de 2000 lei și repararea prejudiciului
moral estimat în sumă de 10 000 lei.
Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând și anularea în
tot a demersului MAI nr. 44/10-9443 din 29 iulie 2022, prin care se dispunea
examinarea cererii prealabile.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că este ofițer principal al
Direcției reglementărilor securității la incendii din cadrul Direcției generale
prevenție a IGSU, numit prin Ordinul IGSU nr. 42ef din 2 mai 2019.
În aprilie 2022, cu ocazia sărbătorilor Pascale, IGSU a acordat premii
bănești tuturor angajaților, inclusiv celor din Direcția generală prevenție, cu
excepția reclamantului. La 29 aprilie 2022, acesta a depus un raport prin care
a solicitat acordarea premiului, însă cererea sa a fost respinsă prin răspunsul
IGSU nr. 19/9-834 din 18 mai 2022, invocându-se interdicția prevăzută la pct.
104 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul
MAI (HG nr. 409/2017).
Această prevedere interzice acordarea de premii în perioada desfășurării
unei anchete disciplinare, a urmăririi penale sau a unei proceduri
contravenționale. Reclamantul susține că această normă nu îi este aplicabilă,
întrucât la acel moment nu era supus niciunei astfel de proceduri.
La 16 iunie 2022, a înaintat o cerere prealabilă, solicitând anularea
răspunsului IGSU și emiterea unui act favorabil de acordare a premiului.
Cererea a fost respinsă prin Decizia IGSU nr. 19/7-p/e-M-65/22 din 30 iunie
2022, iar ulterior, prin Decizia MAI nr. 44/10 din 27 iulie 2022.
1
Reclamantul contestă legalitatea acestor acte administrative, invocând
încălcarea dreptului la muncă în condiții echitabile, a prezumției de
nevinovăție și a principiului proporționalității. Susține că interpretarea
extensivă a normei disciplinare este nejustificată, întrucât faza de judecată a
procesului penal este distinctă de faza urmăririi penale, iar interdicția prevăzută
de pct. 104 nu i se aplică.
În sprijinul afirmațiilor sale, reclamantul arată că, la 8 decembrie 2021,
a informat subdiviziunea responsabilă a IGSU despre rechizitoriul emis în
cauza penală în care are calitatea de inculpat. Cu toate acestea, în actele
contestate, s-a menționat eronat că acesta ar fi vizat într-o cauză penală privind
o „infracțiune gravă” conform art. 324 alin. (2) Cod penal, deși în realitate se
încadrează la alin. (4), infracțiune mai puțin gravă. Mai mult, cauza penală este
deja prescrisă, iar reclamantul nu și-a recunoscut vinovăția.
În mod eronat, autoritățile au confundat faza urmăririi penale cu faza
judecății, aplicând o interdicție care nu îi este aplicabilă. Reclamantul
subliniază că faza urmăririi penale s-a încheiat la 23 octombrie 2020, iar de la
2 noiembrie 2020 cauza se află în instanță, în procedură generală.
Reclamantul susține că refuzul IGSU de a-i acorda premiul este
discriminatoriu, întrucât toți ceilalți angajați din cadrul Direcției generale
prevenție au beneficiat de stimulente, inclusiv cei cu evaluări mai slabe. Acesta
a fost evaluat constant cu calificativul „foarte bine”, iar premiul reprezintă un
drept derivat din raportul de muncă, care nu poate fi refuzat în mod arbitrar.
Mai mult, refuzul acordării premiului contravine principiului
proporționalității prevăzut de art. 29 alin. (1)-(3) din Codul administrativ, care
impune ca orice măsură administrativă să fie necesară, potrivită și rezonabilă
pentru atingerea scopului său.
Prin încheierea din 20 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a atras în proces în calitate de persoană terță, Ministerul Afacerilor
Interne.
Prin încheierea din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a declarat inadmisibilă acțiunea în partea ce ține de pretențiile cu
privire la repararea prejudiciului moral.
Prin decizia din 17 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
recursul declarat de către Denislam Mașaev împotriva încheierii din 17
februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ
2
depusă de Mașaev Denislam împotriva Inspectoratului General pentru Situații
de Urgență, terț Ministerul Afacerilor Interne, privind contestarea actelor
administrative.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 20 februarie 2023, Mașaev Denislam a declarat apel împotriva
hotărârii, solicitând casarea ei, cu emiterea unei decizii noi prin care acțiunea
înaintată să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Mașaev Denislam și s-a menținut hotărârea din 17 februarie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Instanța de apel a motivat că hotărârea primei instanțe este legală și
întemeiată, argumentele apelantului fiind lipsite de temei.
A reținut că IGSU a aplicat în mod corect pct. 104 din Statutul
disciplinar al funcționarului public cu statut special, iar refuzul de acordare a
premiului bănesc a fost justificat de calitatea de inculpat a apelantului într-o
cauză penală aflată pe rolul instanței.
Instanța a constatat că pct. 104 din Statutul disciplinar prevede în mod
expres interdicția acordării unor stimulente financiare în perioada desfășurării
unei anchete de serviciu, a urmăririi penale sau a unei proceduri
contravenționale. Întrucât apelantul se află în situația prevăzută de această
normă, interdicția era aplicabilă și justificată.
De asemenea, a subliniat că acordarea premiilor bănești nu reprezintă o
obligație a angajatorului, ci un drept discreționar, reglementat de art. 54 alin.
(1) lit. e) din Legea nr. 288/2016 și pct. 26 alin. (5) din Statutul disciplinar.
Astfel, autoritatea publică are posibilitatea, dar nu și obligația de a acorda
premii, iar în cazul apelantului, existând o interdicție legală, refuzul este
justificat.
În ceea ce privește susținerea apelantului privind un tratament
discriminatoriu, instanța de apel a considerat că această afirmație este
nefondată, întrucât acesta nu se află într-o situație similară cu ceilalți angajați
care au beneficiat de premiu. Diferența de tratament este justificată de statutul
juridic distinct al apelantului, respectiv calitatea sa de inculpat într-un proces
penal, ceea ce atrage aplicarea interdicției prevăzute de lege.
Instanța a mai reținut că, în cazul în care apelantul va fi achitat în cauza
penală, acesta va avea posibilitatea de a solicita reparația prejudiciului în
conformitate cu prevederile Legii nr. 1545/1998 privind modul de reparare a
3
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Până la acel moment, măsurile
dispuse de autoritatea publică rămân conforme cu cadrul normativ aplicabil.
În ceea ce privește procedura administrativă, instanța a constatat că
acțiunea apelantului a fost formulată cu respectarea termenelor legale și a
procedurii prealabile. Cu toate acestea, pe fond, instanța a considerat că actele
administrative contestate sunt legale, fiind emise în conformitate cu
dispozițiile legale aplicabile.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 4 decembrie 2023, Mașaev Denislam a depus cerere de recurs
nemotivată împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău. La 7 martie 2024, a depus cererea de recurs motivată, prin care a
solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea undei decizii
noi de admitere a acțiunii integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a invocat că decizia din 21 noiembrie 2023 este
ilegală din motiv că instanța de apel a interpretat eronat normele legale și a
apreciat arbitrar probele.
A argumentat că pct. 104 din Statutul disciplinar al funcționarului public
cu statut special (HG nr. 409/2017) a fost interpretat greșit, întrucât interdicția
acordării unui premiu bănesc se aplică doar etapei de urmărire penală, nu și
etapei de judecată. Recurentul a subliniat că, în cazul său, urmărirea penală s-
a încheiat la 23 octombrie 2020, iar de la 2 noiembrie 2020 cauza a fost
transmisă instanței de judecată, aflându-se în procedură generală. Prin urmare,
instanțele inferioare au aplicat eronat norma de interdicție.
A invocat nerespectarea jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de
Justiție, susținând că niciun text de lege nu interzice acordarea unui premiu
unui funcționar public la etapa de judecată a cauzei penale. Interpretarea
instanței de apel ar fi fost extensivă și defavorabilă recurentului, contrar art. 23
din Constituție, care impune claritatea și previzibilitatea normelor juridice.
A susținut că instanțele inferioare au ignorat principiul nediscriminării
(art. 16 alin. (2) din Constituție), întrucât recurentul a fost singurul angajat din
Direcția generală prevenție care nu a beneficiat de premiul bănesc, deși toți
ceilalți colegi au primit stimulentul financiar. A arătat că nu există un criteriu
obiectiv care să justifice tratamentul diferențiat, iar excluderea sa a fost
arbitrară.
4
A mai argumentat că instanța de apel a refuzat nejustificat reclamarea
unor probe esențiale privind modul în care a fost realizată operațiunea
administrativă de excludere a sa din lista beneficiarilor de premii. A susținut
că instanțele inferioare au favorizat autoritatea pârâtă, respingând fără temei
cererile sale de administrare a probelor, încălcând astfel principiul
contradictorialității și dreptul la un proces echitabil.
Recurentul a invocat arbitrarietatea deciziei instanței de apel, susținând
că aceasta nu a analizat în mod rezonabil probele și nu a motivat suficient
refuzul de a admite apelul. A argumentat că, deși instanța de apel a afirmat că
„materialele prezentate au fost cercetate cu maximă diligență”, în realitate nu
a existat o analiză concretă a faptului că dreptul discreționar al IGSU a fost
exercitat într-un mod discriminatoriu.
A mai invocat că instanța de apel a depășit limitele examinării apelului,
pronunțându-se din oficiu asupra unor chestiuni neexaminate de prima
instanță. A susținut că, în timp ce prima instanță s-a limitat la aplicabilitatea
normei de interdicție, instanța de apel s-a referit și la modul în care IGSU a
realizat dreptul discreționar, ceea ce constituie o încălcare a principiului
devolutivității apelului.
Recurentul a menționat că instanțele inferioare nu au luat în considerare
jurisprudența CtEDO, inclusiv Hotărârea CtEDO în cauza Mașaev contra
Republicii Moldova, care subliniază că stimularea angajaților trebuie să fie
proporțională cu rezultatele activității, iar refuzul nejustificat al unui premiu
poate constitui o măsură discriminatorie.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 26 martie 2024, intimatul IGSU al MAI, a
solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind neîntemeiată
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
5
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a
fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, copia deciziei integrale a fost notificată
recurentului, în mod electronic, la 29 ianuarie 2024, iar cererea de recurs a fost
depusă în termen legal, la 7 martie 2024.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
6
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în
mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
7
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Mașaev Denislam.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
Copia corespunde originalului Ion Malanciuc
8
Î N C H E I E R E
cu privire la respingerea cererii privind ridicarea excepției de
neconstituționalitate depuse de Mașaev Denislam
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Mașaev Denislam împotriva Inspectoratului General pentru
Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne, terț Ministerul
Afacerilor Interne, privind contestarea actelor administrative,
(Dosarul nr. 3ra-147/24
NR. PIGD 2-22118103-01-3ra-09022024)
Excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată doar dacă cererea de recurs
împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată admisibilă
conform legii.
26 februarie 2025
Textul corespunde originalului
9
Examinând în lipsa părților cererea depusă de Mașaev Denislam
privind ridicarea excepției de neconstituționalitate
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11 august 2022, Mașaev Denislam a depus acțiunea în contencios
administrativ împotriva Inspectoratului General pentru Situații de Urgență
(IGSU), terț Ministerul Afacerilor Interne, privind contestarea actelor
administrative.
Prin încheierea din 20 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a atras în proces în calitate de persoană terță, Ministerul Afacerilor
Interne.
Prin încheierea din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a declarat inadmisibilă acțiunea în partea ce ține de pretențiile cu
privire la repararea prejudiciului moral.
Prin decizia din 17 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
recursul declarat de către Denislam Mașaev împotriva încheierii din 17
februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Prin hotărârea din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ
depusă de Mașaev Denislam împotriva Inspectoratului General pentru Situații
de Urgență, terț Ministerul Afacerilor Interne, privind contestarea actelor
administrative.
La 20 februarie 2023, Mașaev Denislam a declarat apel împotriva
hotărârii, solicitând casarea ei, cu emiterea unei decizii noi prin care acțiunea
înaintată să fie admisă integral.
Prin decizia din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Mașaev Denislam și s-a menținut hotărârea din 17 februarie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
La 4 decembrie 2023, Mașaev Denislam a declarat recurs împotriva
deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
La 15 martie 2024, Mașaev Denislam a depus cerere privind ridicarea
excepției de neconstituționalitate și sesizare a Curții Constituționale, în
10
vederea controlului constituționalității prevederilor pct. 104 din Statutul
disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2017.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura
civilă, cu excepția art. 169–171.”
Art.121 din Codul de procedură civilă:
„În cazul existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor
Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor
Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța de judecată, din
oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituțională.
La ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale,
instanța nu este în drept să se pronunțe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității
cu Constituția a normelor contestate, limitându-se exclusiv la verificarea întrunirii
următoarelor condiții: a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art.135
alin.(1) lit.a) din Constituție; b) excepția este ridicată de către una din părți sau
reprezentantul acesteia ori este ridicată de către instanța de judecată din oficiu; c)
prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei; d) nu există o hotărâre
anterioară a Curții Constituționale având ca obiect prevederile contestate.
Ridicarea excepției de neconstituționalitate se dispune printr-o încheiere care nu se
supune niciunei căi de atac și care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă până
la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate se amână
pledoariile.
Dacă nu sânt întrunite cumulativ condițiile specificate la alin.(2), instanța refuză
ridicarea excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu
fondul cauzei.
Instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea
de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori
dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată
admisibilă conform legii.”
Art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituția Republicii Moldova:
„Curtea Constituțională exercită, la sesizare, controlul constituționalității legilor și
hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și
ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova
este parte.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Analizând cererea cu privire la ridicarea excepției de
neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale în vederea verificării
constituționalității a unor prevederi legale, în raport cu normele de drept
11
relevante speței deduse judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că aceasta urmează a fi respinsă.
În acest context, instanța reține că, în cadrul aceleiași ședințe, a examinat
admisibilitatea recursului declarat de Mașaev Denislam și, prin încheierea din
26 februarie 2025 a Curții Supreme de Justiție, l-a declarat inadmisibil.
Pentru ridicarea excepției de neconstituționalitate, cu sesizarea Curții
Constituționale, este necesară întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor
imperative prevăzute la art. 121 din Codul de procedură civilă.
Potrivit alineatului (5) al articolului menționat, excepția de
neconstituționalitate poate fi ridicată doar în cazul dacă cererea de recurs
împotriva deciziei curții de apel a fost declarată admisibilă conform legii.
Prin urmare, declararea inadmisibilității recursului depus de Mașaev
Denislam face imposibilă ridicarea excepției de neconstituționalitate, întrucât
nu sunt îndeplinite condițiile imperative prevăzute de lege.
În aceste circumstanțe, cererea depusă de Mașaev Denislam cu privire
la ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale
urmează a fi respinsă.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 195, 230 din Codul
administrativ, art. 121 alin. (5) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea depusă de Mașaev Denislam privind ridicarea excepției de
neconstituționalitate, în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea
de chemare în judecată depusă de Mașaev Denislam împotriva Inspectoratului
General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne, terț
Ministerul Afacerilor Interne, privind contestarea actelor administrative.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
Copia corespunde originalului Ion Malanciuc
12