3ra-137/24 — contestarea actului administrativ

La data de 24 august 2022 SRL „Ramirdo” (în proces de insolvabilitate) a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei orașului Vadul lui Vodă, solicitând anularea Dispoziției nr.05-3/53 din 15.06.2022 „Cu privire la sistarea lucrărilor de amenajare a terenului cu nr. cadastral XXXXX”.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central nr. 2i-864/19 din 22 iunie 2020, s-a intentat procedura de faliment simplificat față de SRL „Ramirdo”, iar în calitate de lichidator a fost numit administratorul autorizat Vladimir Balan.

Conform art. 107 (1) al Legii insolvabilității, după intentarea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului, administratorul și/sau lichidatorul vor lua neîntârziat în primire și administrare toate bunurile care aparțin masei debitoare. Administratorul/lichidatorul, în baza hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate și/sau a încheierii instanței de insolvabilitate, impune, prin executare silită, predarea bunurilor aparținând masei debitoare care se găsesc la debitor sau la terți, cu evacuarea forțată a persoanelor care le dețin în posesie sub orice formă. În baza actului judecătoresc, administratorul/lichidatorul va dispune prin ordin intrarea, reținerea, ridicarea, eliberarea, evacuarea, instalarea, sigilarea și sechestrarea bunurilor incluse în masa debitoare.

Actele emise de administrator/lichidator în scopul executării hotărârii de intentare a procesului de insolvabilitate și/sau încheierii judecătorești privind preluarea bunurilor ce aparțin masei debitoare, se asimilează actelor emise de executorul judecătoresc.

Conform art. 109 alin. (1) al Legii insolvabilității, administratorul insolvabilității ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar, și adoptă măsurile necesare pentru conservarea, păstrarea și paza lor.

În cadrul procesului de insolvabilitate al SRL „Ramirdo”, lichidatorul a constatat că potrivit Contractului de arendă funciară nr. 02-1/126 din 01 1 noiembrie 2014, Primăria or. Vadul lui Vodă a transmis în arendă SRL „Ramirdo” un lot de teren cu suprafața de 0,65 ha, amplasat în or. Vadul lui Vodă, parcul Nistrean, sectorul 1, lotul 8, pe un termen de la 01 noiembrie 2004 până la 01 noiembrie 2054.

Prin dispoziția Primarului or. Vadul lui Vodă nr. 05-3/53 din 15.06.22, s-a dispus: Se sistează lucrările de amenajare a terenului cu nr. cadastral XXXXX, efectuate de către SRL „Ramirdo” în lipsa actelor permisive. Beneficiarul SRL „Ramirdo” este obligat să sisteze lucrările de amenajare a terenului cu nr. cadastral XXXXX, efectuate în lipsa actelor permisive; Să evacueze de pe teritoriu tehnica specială, care efectuează lucrările de amenajare a terenului. Prin cererea prealabilă din 15 iulie 2022 recepționată de Primăria or. Vadul lui Vodă la data de 18 iulie 2022, lichidatorul SRL „Ramirdo” și-a exprimat dezacordul cu dispoziția sus indicată, a apreciat-o ca fiind neîntemeiată și ilegală, astfel a solicitat anularea ei.

Cu toate acestea, până în prezent lichidatorul SRL „Ramirdo” nu a primit nici un răspuns.

Lichidatorul SRL „Ramirdo” apreciază ca fiind ilegală și neîntemeiată dispoziția Primarului or. Vadul lui Vodă nr. 05-3/53 din 15 iunie 2022, din următoarele considerente: Conform art. 10 alin.(1) Cod administrativ, actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

Potrivit art. 11 alin. (1) al aceluiași cod, actele administrative individuale pot fi: a) acte defavorabile - actele care impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.

Conform art. 189 alin. (1) Cod administrativ, orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Conform art. 196 alin. (1) Cod administrativ, acțiunea în contencios administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea publică care a desfășurat activitatea administrativă contestată, daca legea nu prevede altfel.

Conform art. 206 alin. (1) al aceluiași cod, o acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare).

La caz, lichidatorul SRL „Ramirdo” consideră vădit nefondată și ilegală dispoziția Primarului or. Vadul lui Vodă nr. 05-3/53 din 15 iunie 2022, ori, 2 aceasta este lipsită de careva suport juridic, argumentare corespunzătoare și atentează grav la drepturile SRL „Ramirdo” și creditorilor săi.

Prin dispoziția nominalizată Primăria or. Vadul lui Vodă creează arendașului SRL „Ramirdo” impedimente nejustificate de exercitare a dreptului de arendă/locațiune asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX, fără a se specifica concret în ce temei și ce fel de lucrări de amenajare sunt interzise, după cum și care acte permisive urmează a fi obținute de Arendaș.

Conform art. 32 alin. (1) al Legii privind administrația publică locală, în exercitarea atribuțiilor sale, primarul emite dispoziții cu caracter normativ și individual. Dispozițiile cu caracter individual intră în vigoare la data comunicării persoanelor vizate sau la data indicată în textul dispoziției, care nu poate preceda data includerii acesteia în Registrul ce stat al actelor locale.

În întemeierea Dispoziției emise, primarul a făcut referire la Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, fără concretizarea normei exacte relevante și la prevederile art. 29 alin. (1) lit. (t), art. 32 alin. (1) din Legea privind administrația publică locală.

Potrivit art. 29 alin.(1) lit. (t) din Legea privind administrația publică locală, pornind de la domeniile de activitate ale autorităților administrației publice locale de nivelul întâi, stabilite la art. 4 alin. (1) din Legea privind descentralizarea administrativă, primarul exercită în teritoriul administrat următoarele atribuții de bază: t) constată încălcările legislației în vigoare comise de persoane fizice și juridice în teritoriul administrat, ia măsuri pentru înlăturarea sau curmarea acestora și, după caz, sesizează organele de drept, acestea fiind obligate să reacționeze cu promptitudine, în condițiile legii, la solicitările primarului.

A remarcat reclamantul că, în Dispoziția din 15.06.2022, Primarul or. Vadul lui Vodă nu a indicat care este relevanța normei date, cine și ce încălcări a admis, după cum și care este oportunitatea sau justificarea emiterii Dispoziției menționate în privința SRL „Ramirdo”.

Conform art. 16 (1) Cod administrativ, dreptul discreționar al autorității publice reprezintă posibilitatea acesteia de a opta între mai multe soluții posibile corespunzătoare scopului legii atunci când aplică o dispoziție legală. Exercitarea dreptului discreționar nu permite desfășurarea unei activități administrative arbitrare.

Potrivit normei sus citate, pârâtul era obligat să argumenteze atât dispoziția sa de a dispune sistarea lucrărilor de amenajare a terenului cu nr. cadastral: XXXXX de către SRL „Ramirdo”, cât și motivele care au determinat această dispoziție, oportunitatea și raportul de cauzalitate între motivele care au stat la baza emiterii dispoziției și dreptul discreționar aplicat, fapt care 3 lipsește în dispoziția în litigiu ori aceasta nu conține nici o motivație și nici o argumentare a celor dispuse în ea.

Conform Deciziei Consiliului or. Vadul lui Vodă nr.5/28 din 17.04.2003 și Contractul de arendă funciară din 01.11.2004, s-a decis de a transmite în arendă terenul cu suprafața de 0,65 ha, cu nr. cadastral: XXXXX, pentru construcția bazei de odihnă.

Consideră reclamantul că este evident că, Dispoziția Primarului din 15.06.2022 vine direct în contradicție cu Decizia Consiliului, Contractul de arendă nominalizat și face imposibilă executarea Deciziei Consiliului, după cum și folosirea după destinație a terenului menționat, cauzând astfel prejudicii enorme SRL „Ramirdo”, fără a argumenta în careva mod dispoziția emisă.

Or, la caz Primăria or. Vadul lui Vodă nu a notificat și nici nu a informat SRL „Ramirdo” despre inițierea unei proceduri administrative, după cum nici nu a notificat despre circumstanțele care au stat la baza inițierii procedurii administrative, fapt ce contravine normei legale sus indicate.

La fel, la emiterea dispoziției contestate, pârâtul nu a oferit SRL „Ramirdo” dreptul de a-și apăra interesele în cadrul procedurii administrative, de a prezenta argumentele sale în vederea convingerii autorității publice despre lipsa temeiurilor de emitere a dispoziției date.

Mai mult, până în prezent Primăria or. Vadul lui Vodă nu a adus la cunoștință oficial Dispoziția din 15.06.2022 și nici nu a expediat-o în modul prevăzut de lege pentru cunoștință în adresa SRL „Ramirdo”.

Astfel, este evident că Primăria a admis încălcări grave atât sub aspectul procedurii de inițiere și desfășurare a procedurii administrative, cât și sub aspect de motivare sau argumentare a acțiunilor întreprinse, fapt ce afectează grav legalitatea Dispoziției Primarului or. Vadul lui Vodă din 15.06.2022.

Totodată, a menționat reclamantul, că consideră Dispoziția Primarului or. Vadul lui Vodă nr. 05-3/53 din 15.06.2022, lipsită de motivarea corespunzătoare a încălcărilor pretinse ca admise de SRL „Ramirdo”, fapt ce atrage ilegalitatea Dispoziției și necesitatea de anulare a ei.

Lipsa motivării corespunzătoare și argumentării suficiente creează percepția reclamantului că acesta este supus unor procedee arbitrare și abuzive din partea autorității publice.

SRL „Ramirdo” a solicitat, anularea Dispoziției primarului or. Vadul lui Vodă nr. 05-3/53 din 15.06.2022.

Prin hotărârea din 13 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea înaintată de SRL „Ramirdo” (în proces de insolvabilitate), a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea soluției, instanța a concluzionat că, obiect al controlului judecătoresc în prezentul litigiu, constituie Dispoziția nr.05-3/53 din 15.06.2022 „Cu privire la sistarea lucrărilor de amenajare a terenului cu nr. cadastral XXXXX”.

În contextul pretențiilor deduse judecării, instanța de apel a reținut că, din motivul constatării gravelor încălcări pe teren, s-a dispus sistarea lucrărilor și evacuarea tehnicii speciale în lipsa actelor permisive, condiționând SRL „Ramirdo” să întocmească un plan de amenajare a terenului, să obțină actele permisive de la organele abilitate pentru efectuarea unor astfel de lucrări, în sensul dat fiind emisă de către Primarul or. Vadul lui Vodă dispoziția nr. 05- 3/53 din 15.06.2022, prin care s-a dispus sistarea lucrărilor în lipsa actelor permisive.

Totodată, instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a apreciat ca neîntemeiate argumentele reclamantului, că Primăria or. Vadul lui Vodă creează arendașului SRL „Ramirdo” impedimente nejustificate de exercitare a dreptului de arendă/locațiune asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX, fără a se specifica concret în ce temei și ce fel de lucrări de amenajare au fost interzise, nefiind specificate și actele permisive care urmează a fi obținute de Arendaș, după cum a pretins apelantul.

Or, art. 10 din Legea privind protecția mediului înconjurător, prevede că, autoritățile administrației publice ale comunei (satului), orașului, în conformitate cu prezenta lege și cu alte acte normative din domeniul protecției mediului, asigură păstrarea unui mediu înconjurător sănătos și folosirea rațională a resurselor naturale, exercită un control permanent asupra respectării legislației cu privire la protecția mediului. 5

Instanța de judecată a stabilit că lucrările efectuate de SRL „Ramirdo”, au distrus vegetația forestieră și stratul fertil, fapte constatate de către ÎM „Spații Verzi” Vadul lui Vodă, care a sesizat organele de drept.

În concret, comportamentul reclamantului a condus la distrugerea a 28 exemplare de arbori specia frasin, 12 de specia arțar și 2 de specia nuc, toți cu diametrul mai mic de 12 cm.

Nu în ultimul rând, acțiunile ilicite ale apelantului se confirmă prin procesele-verbale contravenționale nr. 020110 și nr. 022151, în baza art. 120 și art. 122 alin. (2) Cod contravențional, prin care SRL ”Ramirdo” a fost sancționată cu de amendă în mărime de 150 u.c. și 300 u.c., care au fost emise în temeiul materialului nr.7194 la data de 15.06.2022, înregistrat în Registrul de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni și incidente nr. 2 al IP Ciocana privind abaterile factorilor de decizie ai întreprinderii SRL „Ramirdo”. (f.d. 35, 74)

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a apreciază ca nefondat argumentul apelantului, despre dezacord cu decizia pârâtului de a constata comiterea a careva activități pe terenul sus indicat, în condițiile în care terenul respectiv este transmis în subarendă la alți 10 subarendași, cu acordul Primăriei.

La fel, instanța de judecată a evidențiat că, apelantul nu a ținut cont de faptul că, contractul de arendă funciară pentru terenul cu suprafața de 0,65 ha situat în or. Vadul lui Vodă, de pe teritoriul Parcului Nistrean, sectorul I, lotul 8, a fost încheiat cu SRL „Ramirdo” pentru un termen de 50 de ani, începând cu data de 01.11.2004 până la 01.11.2054, ultima acceptând de a respecta toate obligațiile ce-i revin conform Anexei nr. 1. Or, pct. 2.2 din Anexa respectivă, prevede expres că arendașul este obligat să nu admită acțiuni ce ar putea înrăutăți starea terenului arendat sau a altor resurse naturale.

Respectiv, transmiterea terenului în subarendă, nu-l scutește pe reclamant de obligația asumată prin Contractul de arendă.

Instanța de apel a respins argumentul reclamantului, că la examinarea cauzei instanța de judecată a aplicat eronat normele de drept material și nu a determinat circumstanțele reale. Or, analizând conținutul hotărârii contestate, instanța de apel reține că hotărârea primei instanțe este una legală, motivată și bine argumentată, făcând referire la normele de drept material și procedural, dând o apreciere probelor prezentate de către părți, determinând circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciind corect caracterul raportului juridic dintre părți, făcând referire la legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii, având o motivație și o analiză clară.

La 29 ianuarie 2024, lichidatorul SRL „Ramirdo”, Balan Vladimir, a declarat recurs împotriva deciziei din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanța de apel a normelor legale aplicabile speței.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. 7 (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: ”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor art.2451 din Codul administrativ reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care 8 trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de judecată și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și 9 interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de lichidatorul SRL „Ramirdo”, Balan Vladimir. Încheierea este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 10