3ra-170/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-170/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de către Societatea pe
Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr. 20”, reprezentată de avocatul Radu Cezar
Crețu,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr. 20”
împotriva Serviciului Vamal privind anularea actelor administrative,
împotriva deciziei din 12 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-170/24 )
NR. PIGD 2-22013657-01-3ra-15022024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: G. Cazacu,
Instanța de apel : A. Bostan, G. Dașchevici, I. Dutca
19 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr. 20”, reprezentată de
avocatul Radu Cezar Crețu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 31 ianuarie 2022, S.A. ”Baza de Transport Auto nr. 20” a depus
acțiunea în contencios administrativ împotriva Serviciului Vamal prin care a
solicitat anularea procesului-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr.
121.21/02-R din 25.10.2021, anularea răspunsului Biroului Vamal Centru nr.
28/24-15298 din 08.11.2021, anularea deciziei de regularizare nr. 1926 din
08.11.2021, anularea răspunsului Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr.
28/11-18436 din 24.12.2021 privind respingerea cererii prealabile, obligarea
restituirii mijloacelor bănești în beneficiul reclamantului achitate în mărime de
289062,38 lei în baza deciziei de regularizare nr. 1926 din 08.11.2021.
În motivare a indicat că, în luna noiembrie-decembrie 2017 a procurat de
la SC„EVW Holding” SRL, cu sediul în România, Autotractoare DAF XF
105.460, fabricate în 2013, iar acestea erau însoțite de Certificatele de circulație
a mărfurilor EUR.1 nr. 0041350 și 0041349 și de la compania SC „Schmitz
Cargobull Romania” SRL, cu sediul în România, 2 Semiremorce Schmitz
SK024, fabricate în 2012, iar acestea erau însoțite de Certificatele de circulație
a mărfurilor EUR.1 nr. 0075057 și 0075058, în baza cărora reclamantul a
beneficiat de tratament tarifar preferențial (preferința 200). Indică că la
25.10.2021, S.A. ”Baza de Transport Auto nr. 20” a fost invitată la Biroul Vamal
Centru unde i-a fost adus la cunoștință Procesul-verbal de reverificare a
declarațiilor vamale nr. 121.21/02-R din 25.10.2021, răspunsul Direcției
Regionale Vamale Brașov nr. 00007464 din 05.08.2020, copiile certificatelor
EUR 1 cu nr. 0041350 și 0041349, vizate corespunzător în rubrica 14, răspunsul
Direcției Regionale Vamale București nr. 10390 din 21.08.2019 și copiile
certificatelor EUR 1 cu nr. 0075057 și 0075058, contra semnătură.
Nefiind de acord cu procesul-verbal de reverificare a declaraților vamale
nr. 121.21/02-R din 25.10.2021, la 26.10.2021 reclamantul a contestat în ordinea
indicată actul menționat, însă potrivit răspunsului Biroului Vamal Centru al
Serviciului Vamal al R. Moldova nr. 28/24-15298 din 08.11.2021, contestația
1
înaintată a fost respinsă deoarece pe acest subiect cu referire la originalitatea 2
mărfurilor s-a expus organul vamal al țării exportatoare. Suplimentar a fost
comunicată și Decizia de Regularizare nr. 1926 din 08.11.2021, prin care
reclamantul a fost obligat să achite suma de 199 858,16 lei în calitate de drepturi
de import și 89 204,22 lei în calitate de penalitate. Răspunsul nr. 28/24-15298
din 08.11.2021 și Decizia de Regularizare nr. 1926 din 08.11.2021 au fost
recepționate de reclamant la 17.11.2021 prin poștă.
Potrivit răspunsului Biroului Vamal Centru al Serviciului Vamal al R.
Moldova nr. 28/24-15298 din 08.11.2021, acțiunile autorităților vamale ale R.
Moldova sunt subsecvente acțiunilor autorităților vamale din România.
Reclamantul a invocat că, în baza Deciziei de Regularizare nr. 1926 din
08.11.2021, a fost obligat în mod nejustificat la plata sumei de 199 858,16 lei în
calitate de drepturi de import și 89 204,22 lei în calitate de penalitate, iar pentru
a nu admite executarea silită și blocarea conturilor bancare, acesta a executat
benevol dispoziția Deciziei contestate la data de 22.11.2021, însă aceasta nu
reprezintă o recunoaștere a acesteia.
Potrivit răspunsului Serviciului Vamal al R. Moldova nr. 28/11-18436 din
24.12.2021, s-a indicat că actele emise de Biroul vamal Centru au fost emise cu
respectarea tuturor prevederilor legale, iar motive pentru satisfacerea cerințelor
invocate în cerere nu există.
Reclamantul susține că, actele prezentate confirmă cu certitudine originea
preferențială a mărfii în sensul prevederilor Convenției regionale privind regulile
de origine preferențiale paneuromediteraneene. Astfel, consideră necesar de a
anula procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 121.21/02-R din
25.10.2021, răspunsul Biroului Vamal Centru al Serviciului Vamal al R.
Moldova nr. 28/24-15298 din 08.11.2021, Decizia de Regularizare nr. 1926 din
08.11.2021 și Răspunsul Serviciului Vamal al R. Moldova nr. 28/11-18436 din
24.12.2021, cu restituirea mijloacelor bănești achitate în mărime de 289 062,38
lei.
De asemenea, nu este de acord cu calcularea penalității, deoarece la caz
drepturile de import au fost stabilite prin acte administrative care au fost aduse
la cunoștință la 17.11.2021, iar reclamantul nu cunoștea și nici nu putea să
cunoscă despre necesitatea achitării drepturilor de import, deoarece la momentul
importului bunurilor, acesta era de bună credință și cunoștea că certificatele EUR
1 sunt perfect legale și valabile, ceea ce i-a permis acordarea unui regim
preferențial. Invocă că ulterior recepționării răspunsului Serviciului Vamal al R.
Moldova nr. 28/11-18436 din 24.12.2021, reprezentantul reclamantului a
recepționat răspunsul Direcției Regionale Vamale București din 06.01.2022 și
răspunsul Direcției Generale a Vămilor din 13.01.2022, care i-au informat despre
2
faptul, că a fost solicitat un punct de vedere Direcției Generale Juridice din cadrul
Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar răspunsul va fi comunicat la
momentul primirii acestuia.
Reclamantul susține că a solicitat stabilirea unui termen mai mare pentru
finalizarea procedurii administrative, însă autoritatea publică prin răspunsul său
a ignorat această solicitare și nu s-a expus asupra ei.
Indică că în prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a
argumentat și demonstrat temeinicia și legalitatea pretențiilor sale în totalitatea
lor, de aceea solicită admiterea integrală a acțiunii.
Reclamantul solicită anularea procesului-verbal de reverificare a
declarațiilor vamale nr. 121.21/02-R din 25.10.2021; anularea răspunsului
Biroului Vamal Centru nr. 28/24-15298 din 08.11.2021; anularea deciziei de
regularizare nr. 1926 din 08.11.2021; anularea răspunsului Serviciului Vamal al
Republicii Moldova nr. 28/11-18436 din 24.12.2021 privind respingerea cererii
prealabile; obligarea restituirii mijloacelor bănești în beneficiul reclamantului
achitate în mărime de 289062,38 lei în baza deciziei de regularizare nr. 1926 din
08.11.2021.
Prin hotărârea din 8 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani
acțiunea în contencios administrativ înaintată de către S.A. ”Baza de Transport
Auto nr. 20” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, privind
anularea procesului-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 121.21/02-
R din 25.10.2021, anularea răspunsului Biroului Vamal Centru nr. 28/24-15298
din 08.11.2021, anularea deciziei de regularizare nr. 1926 din 08.11.2021,
anularea răspunsului Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. 28/11-18436
din 24.12.2021 privind respingerea cererii prealabile, obligarea restituirii
mijloacelor bănești în beneficiul reclamantului achitate în mărime de 289062,38
lei în baza deciziei de regularizare nr. 1926 din 08.11.2021, s-a respins ca
neîntemeiată.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 07 martie 2023, S.A. ”Baza
de Transport Auto nr. 20” a declarat apel împotriva hotărârii din 08 februarie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Prin decizia din 12 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de S.A. ”Baza de Transport Auto nr. 20” și s-a menținut
hotărârea din 8 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea deciziei instanța de apel a reținut că, autoritatea publică
vamală, în baza prevederilor art. 12711 alin. (1) lit. a), art. 12713, art. 1811 , art.
2022 , art. 2023 alin. (2) lit. e), art.2027 alin. (1) din Codul Vamal nr. 1149-XIV
din 20.07.2000, a întocmit Decizia de Regularizare nr. 1926 din 08.11.2021, prin
3
care au fost recalculate obligații vamale în sumă de 289062,38 lei (taxa vamală
= 166548,46 lei și TVA = 33309,70 lei și majorarea de întârziere = 89204,22 lei.
Instanța de apel a conchis că, potrivit probelor anexate la materialele
cauzei se atestă că S.A. ”Baza de Transport Auto nr. 20” a beneficiat neîntemeiat
de tratamentul tarifar preferințial (preferința 200), în temeiul declarațiilor vamale
de import nr. 2070I115052 și 2070I115080 din 29.11.2017, 2070I00883 și
2070I00891 din 09.01.2018.
Autoritățile vamale a României prin răspunsurile nr. MBR
DRVB/SRV/10390 din 21.08.2019 și nr. 00007464 din 05.08.2020, au
comunicat faptul, că urmare a verificărilor întreprinse asupra certificatelor de
circulație EUR. 1 nr. 0041349 și 0041350 din 27.11.2017; 0075057 și 0075058
din 19.12.2017 nu permit confirmarea originii preferențiale din Uniunea
Europeană, în sensul prevederilor Convenției PEM, a mărfurilor („autovehicul
pentru tracțiune, cap tractor, uzat, marca DAF XF 105.460, șasiu
XLRTE47MS0G008188, anul fabricării 2013, diesel - 1 buc.” acoperit de
certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 nr. 0041349 din 27.11.2017;
„autovehicul pentru tracțiune, cap tractor, uzat, marca DAF XF 105.460, șasiu
XLRTE47MS0G011819, anul fabricării 2013, diesel - 1 buc.” acoperit de
certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 nr. 0041350 din 27.11.2017;
„semiremorca pentru transportul mărfurilor, frigorifică, uzată, marca SCHMITZ
SK024/L-13.4 FP 60 CooL, șasiu WSM00000005095354, anul fabricării 2012 -
1 buc.” acoperită de certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 nr. 0075058 din
19.12.2017; „semiremorca pentru transportul mărfurilor, frigorifică, uzată,
marca SCHMITZ SK024/L-13.4 FP 60 CooL, șasiu WSM00000005095374,
anul fabricării 2012-1 buc.” acoperită de certificatul de circulație a mărfurilor
EUR.1 nr. 0075057 din 19.12.2017), deoarece exportatorii mărfurilor nu au putut
prezenta toate documentele și informațiile necesare în susținerea originii
declarate, fapt confirmat prin completarea, de către Autoritățile Vamale ale
României, a rubricii 14 a certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1, prin
bifarea pătrățelului aflat în dreptul sintagmei „Controlul efectuat a permis să se
constate că: prezentul certificat nu îndeplinește condițiile de autenticitate și
legalitate cerute (a se vedea observațiile anexate)”.
La 6 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice, Societatea pe
Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr. 20”, reprezentată de avocatul Radu Cezar
Crețu, a depus recurs împotriva deciziei din 12 decembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului a susținut că, instanța de apel a admis încălcări
esențiale la examinarea cauzei, interpretând abuziv legea, apreciind vădit
4
nerezonabil probele administrate, adoptând o decizie arbitrară, precum și
limitând recurenții în posibilitatea de a administra probe, astfel circumstanțele
importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin.
Instanța de apel a examinat cauza superficial, nu a intrat în esența
fondului cauzei pentru a formula o concluzie clară, certă și convingătoare, astfel
s-a creat impresia că nu a fost ascultat și auzit. Nu a dat apreciere argumentelor
cu privire la încălcarea procedurii de examinare a acuzei în instanța de fond.
De asemenea, a fost viciată și procedura examinării cererii de apel,
instanța de apel a încălcat dreptul la apărare a apelantului, deoarece nu i-a acordat
posibilitatea reprezentantului apelantului să participe la ședințele de judecată și
să susțină cererea de apel.
Cererea privind suspendarea procesului a fost respinsă ca neîntemeiată,
fără a da o apreciere justă celor indicate.
Recurentul a susținut că, instanța de apel a examinat cererea de apel în
mod arbitrar, deoarece nu a dat o apreciere tuturor circumstanțelor de fapt și de
drept invocate în cererea de apel.
Prin referința depusă la 15 martie 2024, Serviciul Vamal a pledat pentru
inadmisibilitatea recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
”(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
5
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului
în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La
examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate
probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța
de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și
temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se
comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în
special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului la 9 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice,
fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.160).
Cererea de recurs a fost depusă anterior comunicării deciziei motivate, la
6 februarie 2024. Astfel, că recursul este depus cu respectarea prevederilor art.
245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor art. 2451 Cod administrativ, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă
o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio
a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie
să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
6
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr. 20”, reprezentată de avocatul
Radu Cezar Crețu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată
de către Curtea de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în
mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr. 20”,
reprezentată de avocatul Radu Cezar Crețu, conține obiecții de fapt și de drept
similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de
către instanța de apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu
există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din
Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea
de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
7
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin
legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru
un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Societatea pe Acțiuni ”Baza
de Transport Auto nr. 20”, reprezentată de avocatul Radu Cezar Crețu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
8