3ra-81/22 — anularea actelor administrative individuale

3ra-81/22 — anularea actelor administrative individuale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-81/22

2-20056642-01-3ra-27012022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Clima. E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni „Baza de

Transport Auto 28”,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Baza de Transport Auto 28” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor administrative individuale,

împotriva deciziei din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat împotriva hotărârii din

14 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o nouă decizie,

c o n s t a t ă :

La data de 26 mai 2020 reclamanta Societatea pe Acțiuni „Baza de Transport

Auto 28” (în continuare – S.A. „Baza de Transport Auto 28”) a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor

administrative individuale.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a menționat că, la data

de 15 ianuarie 2020 unitatea de transport antrenată de S.A. „Baza de Transport Auto

28” la deservirea rutelor regulate, a fost supusă controlului fiscal, fiind întocmit actul

de control nr. 1-832175 din 15 ianuarie 2020, prin care s-a constatat faptul

transportării călătorilor fără înmânarea biletelor de călătorie.

Ulterior, la data de 05 februarie 2020 Direcția Generală Administrare Fiscală

Centru a adoptat decizia nr. 327/118, prin care a aplicat amendă S.A. „Baza de

1

Transport Auto 28”, în mărime de 5000 de lei, pentru încălcarea art. 8 alin. (2) lit. c)

din Codul fiscal; pct. 9, 14 și 15 din Regulamentul transporturilor auto de călători și

bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006.

Nefiind de acord cu decizia nominalizată, la data de 26 februarie 2020,

reclamanta S.A. „Baza de Transport Auto 28” a depus la Serviciul Fiscal de Stat

contestație privind anularea deciziei nr. 327/118 din 05 februarie 2020 și a actului de

control nr. 1-832175 din 15 ianuarie 2020.

Reclamanta a relevat că, la data de 26 februarie 2020 a depus contestație

împotriva deciziei nr. 327/118 din 05 februarie 2020 a Direcției Generale

Administrare Fiscală Centru.

Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 77 din 12 martie 2020 contestația

depusă de S.A. „Baza de Transport Auto 28” a fost respinsă, cu menținerea deciziei

Direcției Generale Administrare Fiscală Centru nr. 327/118 din 05 februarie 2020.

Reclamanta S.A. „Baza de Transport Auto 28” a indicat că, la emiterea

deciziei nr. 327/118 din 27 februarie 2019, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală

Administrare Fiscală Centru a încălcat prevederile pct. 14 lit. m) și pct. 15 lit. b) din

Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006.

În acest context, reclamanta a făcut referire la pct. 14 lit. m) și pct. 15 lit. b)

din Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, potrivit cărora, echipajul este obligat la autogări

(stațiile auto), să efectueze îmbarcarea pasagerilor cu bilete, să elibereze bilet fiecărui

pasager îmbarcat pe parcurs și să facă înscrierile respective în borderoul de evidență a

biletelor. Echipajului i se interzice să transporte pasageri fără bilete.

Reclamanta a relatat că, din conținutul normelor juridice citate supra reiese

că, subiect al raporturilor juridice reglementate este echipajul unității de transport, în

speță șoferul Ion Popovici și nu agentul economic S.A. „Baza de Transport Auto 28”,

în cazul reclamantei – contribuabilul.

Respectiv, reclamanta a considerat că S.A. „Baza de Transport Auto 28” nu

este subiect al raporturilor juridice reglementate de pct. 14 lit. m) și pct. 15 lit. b) din

Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, la care inspectorii fiscali au făcut referire în

actul de control.

Făcând referire la prevederile art. 129 pct. 10) din Codul fiscal, reclamanta a

menționat că S.A. „Baza de Transport Auto 28” a avut obligația de a pune la

dispoziția conducătorului auto toate actele necesare pentru desfășurarea transportului,

inclusiv pentru eliberarea biletelor. La bordul unității de transport se afla borderoul

de evidență a biletelor și însăși biletele, care sunt de strictă evidență. În actul de

control se indică că la bordul unității de transport se aflau foaia de parcurs

nr. 23912103 și borderoul de evidență a biletelor nr. 8667.

Astfel, reclamanta a subliniat că, S.A. „Baza de Transport Auto 28” a

întreprins toate măsurile necesare în vederea asigurării prezenței la bordul unității de

transport a documentelor necesare. Însă, în cadrul examinării cazului de încălcare

fiscală de către Serviciul Fiscal de Stat, aceste circumstanțe nu au fost elucidate.

2

Reclamanta a relevat că, S.A. „Baza de Transport Auto 28” a respectat

normele pct. 16 din Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006.

Suplimentar, reclamanta a subliniat că, pe un caz similar există o decizie a

Serviciului Fiscal de Stat, prin care contestația reclamantei S.A. „Baza de Transport

Auto 28” a fost admisă.

Reclamanta a indicat că, orice act al organului fiscal urmează să fie comunicat

contribuabilului, în speță S.A. „Baza de Transport Auto 28”, prin metodele indicate

în art. 1291 din Codul fiscal, or, comunicarea se consideră executată când este adusă

la cunoștința reprezentanților contribuabilului.

Reclamanta a invocat că, din motiv că nu a cunoscut despre existența actului

de control, a fost în imposibilitate de a înainta dezacordul la actul de control.

Făcând referire la prevederile art. 239 din Codul fiscal, reclamanta a reținut

că, examinarea cazului de încălcare fiscală a fost efectuată cu încălcarea prevederilor

Codului fiscal.

Totodată, reclamanta a susținut că din conținutul art. 247 din Codul fiscal

rezultă că, în cadrul procedurii de examinare a încălcării fiscale, funcționarii fiscali,

abilitați cu funcții de adoptare a deciziilor, sunt obligați să examineze sub toate

aspectele, pentru a clarifica, dacă încălcarea a fost săvârșită și dacă persoana citată

este vinovată de comiterea încălcării.

Însă, din interpretarea pct. 14 și 15 din Regulamentul transporturilor auto de

călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006 și

neaplicarea pct. 16 al aceluiași Regulament, reclamanta a observat că la examinarea

cazului dat nu s-a urmărit scopul de a clarifica cine este subiectul stabilit prin norma

legală responsabil de eliberarea tichetelor, de asemenea nu s-a stabilit exact, care erau

obligațiile companiei reclamante în acest caz și în ce măsură au fost executate. Nu a

fost stabilit setul de documente, care era prezent la bordul unității de transport.

Totodată, nu s-a dat apreciere, prin ce acțiuni sau inacțiuni ale reclamantei s-a comis

pretinsa încălcare fiscală. Procedura de control nu a fost inițiată, în conformitate cu

prevederile legale.

Menționând prevederile art. 19 din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind

controlul de stat al activității de întreprinzător, reclamanta a accentuat că, Serviciul

Fiscal de Stat nu și-a motivat nici într-un fel necesitatea inițierii controlului la

S.A. „Baza de Transport Auto 28”.

Reclamanta a indicat că, controlul efectuat la S.A. „Baza de Transport Auto

28” nu a fost înregistrat. De asemenea, nu a fost înregistrată nota de motivare a

controlului precum și rezultatele controlului, motiv pentru care, în opinia reclamantei,

controlul nu putea fi început, deoarece nu a fost înregistrat în modul stabilit de lege.

În acest context, reclamanta a susținut că procedurile stabilite în Legea

nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat al activității de întreprinzător,

referitoare la înregistrarea, supravegherea și raportarea controalelor sunt obligatorii

pentru Serviciul Fiscal de Stat, iar actul de control și deciziile adoptate în baza

acestora sunt nule.

3

Prin urmare, reclamanta S.A. „Baza de Transport Auto 28” a solicitat

anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 77 din 12 martie 2020 de respingere a

contestației din 26 februarie 2020; anularea deciziei Direcției Generale Administrare

Fiscală Centru nr. 327/118 din 05 februarie 2020; anularea actul de control fiscal a

Serviciului Fiscal de Stat nr. 1-832175 din 15 ianuarie 2020.

Prin hotărârea din 14 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a admis acțiunea înaintată de S.A. „Baza de Transport Auto 28” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat privind anularea actelor administrative individuale. S-a

anulat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.77 din 12 martie 2020 pe marginea

contestației depuse împotriva deciziei nr. 327/118 din 05 februarie 2020. S-a anulat

decizia Direcției Generale Administrare Fiscală Centru a Serviciului Fiscal de Stat

nr. 327/118 din 05 februarie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de

S.A. „Baza de Transport Auto 28”. S-a anulat actul de control fiscal nr. 1-832175 din

15 ianuarie 2020, întocmit de Direcția Generală Administrare Fiscală Centru a

Serviciului Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare a legislației comisă de

S.A. „Baza de Transport Auto 28” (f.d. 93-104).

Hotărârea motivată din 14 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost notificată Serviciului Fiscal de Stat la data de 30 noiembrie 2020, prin

intermediul oficiului poștal, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție

nr.DS8000580305AS, anexat la actele cauzei (f.d. 107).

La data de 11 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Serviciul

Fiscal de Stat a depus apel împreună cu motivarea apelului împotriva hotărârii din

14 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a

cererii de chemare în judecată depuse de S.A. „Baza de Transport Auto 28”

(f.d. 108-141).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Serviciului Fiscal de Stat împotriva hotărârii din 14 noiembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat. S-a casat hotărârea din 14 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o nouă decizie, prin care, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „Baza de Transport Auto 28”

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului de control fiscal

nr. 1-832175 din 15 ianuarie 2020, deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 327/118 din

05 februarie 2020 și deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 77 din 12 martie 2020

(f.d. 175, 176-187).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a relevat că, în urma

întocmirii actului de control nr. 1-832175 din 15 ianuarie 2020 și emiterea deciziei

nr. 327/118 din 05 februarie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației fiscale

comisă de către S.A. „Baza de Transport Auto 28”, a fost stabilită încălcarea

normelor prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal și de pct. 9, 14 și 15 din

Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, prin neeliberarea biletelor de călătorie și fără

4

efectuarea înscrierilor respective în borderoul de evidență a biletelor, în mijlocul de

transport ce aparține S.A. „Baza de Transport Auto 28”, la volanul căruia se afla

șoferul angajat al companiei, care a participat la controlul operativ și a semnat actul

de control fiscal.

În acest context, instanța de apel a notat că prin neeliberarea biletelor de

călătorie persoana împuternicită înregistrată la agentul transportator – conducătorul

auto, a admis încălcare fiscală, pentru care contribuabilul S.A. „Baza de Transport

Auto 28”, a fost tras la răspundere prin aplicarea sancțiunii fiscale, având în vedere

că, prin prisma art. 232 lit. a) din Codul fiscal, este tras la răspundere pentru încălcare

fiscală contribuabilul persoană juridică, a cărui persoană cu funcție de răspundere a

săvârșit o încălcare fiscală.

Subsidiar, instanța de apel a relevat că contrar argumentelor invocate de

S.A. „Baza de Transport Auto 28” în cererea de chemare în judecată, la caz, cu

certitudine s-a constatat nerespectarea obligațiilor enumerate la pct. 14 și pct. 15 din

Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, fapt care a generat aplicarea sancțiunii

prevăzute de Codul fiscal.

Instanța de apel a menționat că, șoferul unității de transport (echipajul) este

angajat legal al companiei prin contract individual de muncă, reprezentând astfel

agentul transportator în relațiile cu călătorii, fapt care în consecință atrage

răspunderea fiscală a acestuia pentru comiterea încălcării de către angajatul său.

În afară de aceasta, instanța de apel a indicat că, din constatările Curții

Constituționale expuse în decizia nr. 108 din 07 octombrie 2019 de inadmisibilitate a

sesizării nr. 164g/2019 privind excepția de neconstituționalitate ale articolelor 8

alin. (2) lit. c) și 2541 alin. (2) din Codul fiscal, în timp ce dispozițiile articolului 8

alin. (2) lit. c) stabilesc o obligație valabilă pentru toți contribuabilii, indiferent de

tipul de activitate realizat, dispozițiile articolului 2541 alin. (2) din Codul fiscal se

referă la activitatea de transport auto de persoane fără emiterea și/sau cu încălcarea

regulilor de raportare a biletelor de transport. Potrivit acestei norme, subiect al

încălcării fiscale este agentul transportator care, în sensul punctului 9 din

Regulamentul privind transporturile auto de călători și bagaje, este persoana care

prestează servicii de transport public contra plată. Curtea a indicat asupra faptului că

aceste categorii de subiecte poartă răspundere juridică în mod separat, în baza

normelor diferite ale Codului contravențional sau ale Codului fiscal, iar interpretarea

rezonabilă a legilor exclude orice dubiu care ar putea apărea în procesul aplicării

normelor contestate.

În acest context, instanța de apel a menționat că sancțiunea se aplică față de

contribuabil și nu față de echipaj – șofer angajat în cadrul companiei, care nu poartă

răspundere fiscală.

Instanța de apel a notat că prin caracterul inopinat al unui control fiscal se

înțelege efectuarea acestuia, fără înștiințarea prealabilă a contribuabilului, care este

supus controlului. În acest mod se urmărește verificarea respectării legislației fiscale,

observându-se procesele economice și financiare ale entității.

5

Așadar, în opinia instanței de apel, lipsa conducătorului entității la momentul

efectuării controlului operativ este o consecință, ce derivă din caracterul inopinat al

acestui control și nu este un impediment pentru desfășurarea controlului.

Instanța de apel a reținut că în cazul efectuării controlului fiscal prin metoda

verificării operative, actul de control se întocmește în prezența persoanei din cadrul

entității care va semna actul respectiv și va avea obligația corespunzătoare de a

comunica exemplarul actului de control, ce i-a fost înmânat către conducătorul

entității.

Totodată, instanța de apel a menționat că încălcarea legislației fiscale a fost

cert constatată prin actul de control fiscal, prin expunerea detaliată a faptei în raport

cu norma legală încălcată și obligația ignorată de către persoana juridică supusă

controlului.

Instanța de apel a invocat că, controlul a fost inițiat la toți operatorii de

transport rutier, în temeiul indicațiilor Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova

nr. 8 din 30 ianuarie 2019 (f.d. 48), nr. 11 din 01 februarie 2019 (f.d. 49), în baza

Planului comun de activitate al Agenției Naționale Transport Auto, Inspectoratului

General al Poliției și Serviciului Fiscal de Stat privind măsurile de prevenire și

combatere a transportului rutier ilicit de mărfuri, colete și persoane, lichidarea gărilor

clandestine, ameliorarea situației în domeniul transportului rutier pentru perioada

2018 – 2020 (f.d. 51-54).

La data de 27 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, S.A. „Baza

de Transport Auto 28” a depus recurs împreună cu motivarea recursului împotriva

deciziei din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii cu privire la admiterea integrală

a cererii de chemare în judecată depusă de S.A. „Baza de Transport Auto 28”

(f.d. 192-201).

În susținerea recursului S.A. „Baza de Transport Auto 28” a invocat

dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată prin faptul, că au

fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și procedural, totodată, nu

au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

Recurenta S.A. „Baza de Transport Auto 28” a menționat că, instanța de apel

a admis sancționarea unui subiect pentru încălcările comise de alt subiect. Or,

încălcarea stabilită constituie neeliberarea biletelor, care este prevăzută la pct. 15 din

Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, ca obligație a echipajului unității de transport

care este un subiect separat.

În susținerea concluziei, precum că echipajul este un subiect separat,

recurenta a invocat prevederile pct. 13-16 din Regulamentul transporturilor auto de

călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006.

Recurenta a subliniat că, S.A. „Baza de Transport Auto 28”, fiind o

întreprindere de transport, nu este subiect al încălcării stabilite prin actul de control și

respectiv, nu poate fi aplicată o sancțiune în privința acesteia, conform prevederilor

6

pct. 14-15 din Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006.

Recurenta a indicat că transportarea călătorilor fără bilet de călătorie, care s-a

produs ca rezultat al neexecutării obligațiilor agentului economic de a pune la

dispoziția echipajului blanchetele bilete și/sau borderoul de evidență a biletelor,

reprezintă latură obiectivă a încălcării fiscale de natură penală, la care urmează a fi

atras la răspundere fiscală agentul economic, iar pct. 16 din Regulamentul

transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854

din 28 iulie 2006, transportarea călătorilor fără bilet de călătorie, care s-a produs din

omisiunea echipajului, care avea la dispoziție și blanchete de bilete și borderou de

evidență a biletelor, reprezintă latura obiectivă a încălcării contravenționale, pentru

care trebuie tras la răspundere echipajul unității de transport și nu agentul economic.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de

06 octombrie 2021, însă date despre notificarea dispozitivului deciziei participanților

la proces, la actele cauzei nu sunt.

Decizia motivată din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată S.A. „Baza de Transport Auto 28”, prin intermediul poștei electronice, la

data de 29 noiembrie 2021, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică

(f.d. 188-190).

La data de 27 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, S.A. „Baza

de Transport Auto 28” a depus recurs împreună cu motivarea împotriva deciziei din

06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 192-201).

Astfel, recursul depus la data de 27 decembrie 2021 de către S.A. „Baza de

Transport Auto 28” împotriva deciziei din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, este în termen.

La data de 31 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Serviciului Fiscal de Stat copia recursului depus de S.A. „Baza de Transport Auto

28”, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 206).

Prin referința depusă la data de 18 februarie 2022 Serviciul Fiscal de Stat a

solicitat respingerea recursului depus de S.A. „Baza de Transport Auto 28” împotriva

deciziei din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 208-214).

Studiind temeiurile invocate în recursul depus de S.A. „Baza de Transport

Auto 28”, în raport cu actele cauzei, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

7

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu art. 246 alin. (2) din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate

la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/

inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate

ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a

unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține, că Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

8

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder vs Regatul

Unit, §38; Stanev vs Bulgaria (MC), §230]. Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

[Luordo vs Italia, §85]. Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel [Levages Prestations Services vs Franța, §45]. Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem [Botten vs Norway, 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39]. La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 [a se vedea

Helmers vs Suedia, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A].

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de S.A. „Baza de Transport Auto 28”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Baza de Transport Auto 28” se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

9