3ra-393/22 — contestarea actelor administrative

3ra-393/22 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul 3ra-393/22

2-21043026-01-3ra-13042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

22 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Nina Vascan

examinând recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Întreprinderea de Stat „SERVICII TRANSPORT AUTO”

împotriva Serviciului Fiscal de Stat, terț Eduard Cicanci cu privire la contestarea

actelor administrative individuale defavorabile,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a casat integral hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani și s-a emis o nouă decizie de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 23 martie 2021 Întreprinderea de Stat „SERVICII TRANSPORT

AUTO” (în continuare – Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, f.d. 34, Vol. I) a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire

la contestarea actelor administrative individuale defavorabile.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Î.S. „SERVICII

TRANSPORT AUTO” a indicat că la data de 23 noiembrie 2020, unitatea de

transport de model „Mercedes Sprinter”, cu numărul de înmatriculare XXXXX,

antrenată la deservirea rutelor regulate, a fost supusă controlului fiscal, fiind

întocmit actul de control nr. 1-878145 din 23 noiembrie 2020, prin care s-a

constatat că, la transportarea contra cost a 13 pasageri, conducătorul mijlocului de

1

transport și/sau persoana responsabilă de taxare Eduard Cicanci, nu a eliberat bilete

de călătorie la 8 pasageri, or, conform înscrisurilor din borderoul de evidență a

biletelor, pentru ruta respectivă, fiind eliberate doar 5 bilete. Astfel, s-a invocat că

contribuabilul nu a respectat obligațiunile prevăzute de pct. 14, 15, 16 din

Regulamentul transportatorilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 29 iulie 2006.

Reclamanta a susținut că la data de 24 decembrie 2020, Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat a emis decizia

nr. 129/1718, prin care a fost sancționată cu amendă în mărime de 5000 de lei,

pentru încălcarea art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal și pct. 14 lit. m), pct. 15 lit.

b) ale Regulamentului transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 854 din 29 iulie 2006.

Nefiind de acord cu decizia respectivă, la 28 ianuarie 2021, Î.S. „SERVICII

TRANSPORT AUTO” a depus contestație, prin care a solicitat anularea deciziei

de sancționare fiscală. Însă, prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 48 din

18 februarie 2021, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată și menținută decizia

Direcției generale administrare fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat

nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020.

În opinia reclamantei, actele emise de Serviciul Fiscal de Stat sunt ilegale,

neîntemeiate și emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

La acest capitol, Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” invocând

dispozițiile pct. 14 lit. g) și m), pct. 15 lit. b) ale Regulamentului transporturilor

auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 29 iulie

2006, a relevat că este obligația exclusivă a echipajului/conducătorului auto de a

elibera bilete și de a asigura transportarea pasagerilor doar în baza biletelor, iar

răspunderea pentru transportarea pasagerilor fără bilete îi revine conducătorului

auto și nu agentului economic, care prin prisma prevederilor pct. 16 lit.b) din

Regulamentul nominalizat, are obligația să asigure prezența la bordul unității de

transport a documentelor pe baza cărora este permisă desfășurarea activității, în

funcție de tipul de transport.

Astfel, prin prezența la bordul unității de transport a licenței nr. 000122 din

01 decembrie 2017, eliberate de Agenția Națională Transport Auto, borderoului de

evidență a biletelor seria MU nr. 7319477 din 23 noiembrie 2020 și a foii de parcurs

seria DAA nr. 28821982 din 23 noiembrie 2020, indicate în actul de control nr. 1-

878145 din 23 noiembrie 2020, se atestă faptul că Î.S. „SERVICII TRANSPORT

AUTO” a întreprins cu strictețe toate obligațiile legale în vederea asigurării, în

conformitate cu prevederile pct. 16 al Regulamentului enunțat, cu acte în baza

cărora este permisă desfășurarea activității de transport de pasageri și bagaje.

Iar, șoferul mijlocului de transport, care este angajat al Î.S. „SERVICII

TRANSPORT AUTO”, are o calitate clar evidențiată și este un subiect cu drepturi

și obligații distincte, fapt care nu atrage în mod automat răspunderea fiscală a

companiei de transport pentru comiterea încălcării de către angajatul său. Or,

șoferul, nu poate fi reprezentant al contribuabilului în raport cu organele fiscale,

întrucât în lipsa unor acte, ce împuternicesc persoanele cu funcții de reprezentare,

2

șoferul unei companii de transport nu poate reprezenta compania în raporturile

fiscale.

Prin urmare, atragerea la răspundere a contribuabilului pentru încălcările

angajatului este ilegală.

De asemenea, reclamanta a invocat efectuarea controlului în lipsa

reprezentantului contribuabilului și neonorarea obligațiilor prevăzute de Codul

fiscal, privind expedierea și înmânarea actelor Serviciului Fiscal de Stat.

Reclamanta Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” a menționat că actul

de control nr. 1-878145 din 23 noiembrie 2020, nu a fost adus la cunoștință

contribuabilului în mod prevăzut de legislație. Or, din conținutul actului de control

rezultă că, acesta a fost adus la cunoștință șoferului, care a fost obligat de inspectorii

fiscali să-l transmită conducerii agentului economic, ceea ce constituie o acțiune

ilegală, deoarece inspectorii fiscali nu pot transmite obligațiile lor stabilite de

Codul fiscal, angajatului agentului economic.

Iar, prin încălcarea comisă de către inspectorii fiscali privind neonorarea

obligațiilor prevăzute de art. 1291 Cod fiscal, Î.S. „SERVICII TRANSPORT

AUTO” i-a fost încălcat dreptul de a depune dezacord la actul de control, întrucât

aceasta a fost informată despre întocmirea actului de control, după expirarea

termenului stabilit de lege pentru înaintarea dezacordului.

În context, reclamanta a indicat că, în cadrul procedurii de examinare a

încălcării fiscale, funcționarii fiscali abilitați cu funcții de adoptare a deciziilor, sunt

obligați să examineze toate aspectele pentru a clarifica dacă încălcarea a fost

săvârșită și dacă persoana citată este vinovată de comiterea încălcării. Însă,

reclamanta a concluzionat că la caz, nu s-a stabilit cine este subiectul responsabil

de eliberarea biletelor de călătorie, care erau obligațiunile companiei și în ce

măsură acestea au fost executate.

Având în vedere dispozițiile art. 51 și 19 ale Legii nr. 131 din 08 iunie 2012

privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, reclamanta a notat că

organul fiscal era obligat până la începerea controlului să întocmească nota de

motivare a controlului, din care să rezulte punctajul de risc curent al

contribuabilului, riscurile existente la contribuabil și faptul că măsura de control

este necesară și proporțională riscurilor existente, pe când, la caz, nu a fost

întocmită o astfel de notă, fapt ce denotă că controalele descrise au fost efectuate

fără a fi motivate în modul prevăzut de legislație.

Subsecvent, Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” a subliniat că organul

fiscal la examinarea cazurilor similare a clasat cazul de încălcare fiscală,

concluzionând că răspunderea pentru încălcarea prevederilor legislației constatate

în actul de control, o poartă șoferul unității de transport, exemple elocvente în acest

sens fiind deciziile Serviciului Fiscal de Stat nr. 327/26 din 26 iunie 2019, nr.

328/14 din 16 mai 2019, nr. 293 din 15 august 2019 și nr. 117 din 18 aprilie 2019,

ceia ce denotă că, organul fiscal își exercită dreptul discreționar în mod arbitrar,

fără a asigura o practică uniformă a aplicării legislației și fără a garanta dreptul

fundamental de egalitate a tuturor în fața legii și a autorităților statale.

Complementar, reclamanta a adăugat că, controlul fiscal nu putea fi

început, deoarece, acesta nu a fost înregistrat în modul stabilit de lege. Or, în

3

Registrul de stat al controalelor lipsește scopul, motivarea și punctajul de risc

atribuit companiei, iar la accesarea paginii web a Registrului de stat, se constată că

inspectorul, care urma să efectueze controlul, era Aurelia Agatii, pe când, acesta a

fost efectuat de către Nicu Șargu și Nicanor Ursu.

Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” a solicitat anularea deciziei

Serviciului Fiscal de Stat nr. 48 din 18 februarie 2021 pe marginea contestației

împotriva deciziei nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020, emise de Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău, deciziei Direcției generale administrare fiscală

mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020

asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către Î.S. „SERVICII

TRANSPORT AUTO” și a actului de control nr. 1-878145 din 23 noiembrie 2020.

Prin încheierea din 19 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

s-a atras în proces, în calitate de terț Eduard Cicanci (f.d. 63, Vol.I).

Prin hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Î.S.

„SERVICII TRANSPORT AUTO” împotriva Serviciului Fiscal de Stat, persoană

terță Eduard Cicanci cu privire la anularea actelor administrative individuale

defavorabile (f.d.101, 108-114, Vol. I).

La 29 aprilie 2021, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 din Codul

administrativ, Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” a depus apel, iar la 07 iunie

2021 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din 29 aprilie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii instanței de fond,

cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii (f.d.103-105, 123-135, Vol. I).

Prin decizia din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a casat

integral hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-

a emis o nouă decizie cu privire la admiterea cererii de chemare în judecată depuse

de către Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” împotriva Serviciului Fiscal de

Stat, terț Eduard Cicanci, cu privire la anularea actelor administrative individuale

defavorabile. S-a anulat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 48 din 18 februarie

2021 pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 129/1718 din 24 decembrie

2020, emise de Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău. S-a anulat

decizia Direcției generale administrare fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal

de Stat nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației

comisă de către Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”. S-a anulat actul de control

nr. 1-878145 din 23 noiembrie 2020, întocmit de către Serviciul Fiscal de Stat în

privința Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” (f.d. 187, 188-206, Vol. I).

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la data de 08 decembrie 2021

Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs, iar la 11 aprilie 2022 a prezentat motivarea

recursului împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Serviciul Fiscal de Stat a notat că, a respectat dispozițiile art. 245 din Codul

administrativ, deoarece a depus recursul la 18 decembrie 2021, iar la data de

17 martie 2022 a recepționat decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din

01 decembrie 2021.

4

În susținerea recursului, Serviciul Fiscal de Stat a indicat motivele de fapt

și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și în instanța

de apel, suplimentar menționând că nu este de acord cu decizia din 01 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, deoarece instanța de apel nu a constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea litigiului, iar concluziile

expuse în actul judecătoresc sunt în contradicție cu circumstanțele de fapt ale

cauzei, care nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente.

Invocând dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2), art.8 lit.2) lit. c), art. 129 pct. 11),

art. 134 alin. (1) lit. a), art. 214 alin.(3), art. 216 alin. (1), art. 222, art. 231 alin.(1),

art. 232 pct. a), art. 249 alin.(1) lit. a), art. 2541 alin. (2) din Codul fiscal, pct. 2, 9,

14 lit. g), m), pct. 16 lit. b) din Regulamentul transportatorilor auto de călători și

bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, art. 64 alin.

(1) și alin.(2) din Codul transporturilor rutiere, recurentul a susținut că controlul

fiscal a fost efectuat în corespundere cu prevederile legale, iar sancțiunea aplicată

prin decizia nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020, emisă de Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău, este legală și întemeiată.

Subsecvent, reieșind din circumstanțele enunțate, Serviciul Fiscal de Stat a

concluzionat și asupra legalității deciziei nr. 48 din 18 februarie 2021 pe marginea

contestației împotriva deciziei nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020, emise de

Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău, nefiind depistate motive

pentru anularea acestora.

De altfel, recurentul a notat că, este lipsită de suport juridic concluzia

instanței de apel precum că, Serviciul Fiscal de Stat a omis să indice în Registrul

de stat al controalelor, informațiile cu privire la punctajul curent de risc atribuit

contribuabilului.

În argumentarea opiniei enunțate, recurentul a invocat dispozițiile art.1

alin.(4) lit. e), art.2 alin.(2), (4) și (5) al Legii nr.131 din 08 iunie 2012 privind

controlul de stat asupra activității de întreprinzător, menționând că efectuarea de

către inspectorii fiscali a controalelor la contribuabilii ce desfășoară activitate de

transport, presupune efectuarea unor controale fiscale în limitele prevăzute de

Codul fiscal. Din aceste considerente, la caz, nu este aplicabil art.2 alin.(5) din

Legea nominalizată.

În continuare, făcând trimitere la prevederile art. 8 alin. (1) și alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității

de întreprinzător, recurentul a punctat că, înregistrarea controlului fiscal efectuat la

Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, s-a realizat în strictă conformitate cu

prevederile legale, iar inițierea controlului menționat se regăsește pe site-ul

www.controale.gov.md în rubrica „Controale inopinate”. Iar, conform art. 1 alin.

(4) lit. e) al Legii nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra

activității de întreprinzător, dispozițiile prezentei legi nu se extind asupra

controalelor efectuate de către Serviciul Fiscal de Stat, cu excepția înregistrării,

supravegherii și raportării controalelor în Registrul de stat al controalelor. Astfel,

rezultă că Serviciul Fiscal de Stat, la efectuarea controalelor se va ghida și va aplica

prevederile prezentei legi doar în partea ce ține de înregistrarea controalelor,

5

supravegherea controalelor și raportarea controalelor, conform dispozițiilor art. 8-

13, 312 ale Legii nominalizate.

Prin urmare, recurentul a subliniat că raportarea activității Serviciului

Fiscal de Stat la o lege, care exclude în mod expres aplicabilitatea acesteia

controalelor efectuate de organul fiscal, este absolut inadmisibilă.

Totodată, a remarcat că motivarea efectuării unui control fiscal la o anumită

entitate nu este o obligație prevăzută de legislația fiscală, iar determinarea

entităților care vor fi supuse controlului se realizează printr-o procedură internă

etapizată, ce se desfășoară în conformitate cu prevederile legale.

La argumentele instanței de apel privind nerespectarea dispozițiilor legale,

în sensul că nu a fost asigurată prezența reprezentantului contribuabilului, pe motiv

că, din conținutul actului de control, rezultă că controlul fiscal la fața locului a fost

efectuat în prezența șoferului mijlocului de transport, persoană care nu deținea

împuternicirile necesare pentru reprezentarea contribuabilului în cadrul controlului

fiscal, Serviciul Fiscal de Stat a subliniat că conform art. 224 alin.(1) și (2) din

Codul fiscal, prin caracterul inopinat al unui control fiscal se înțelege efectuarea

acestuia fară înștiințarea prealabilă a contribuabilului care este supus controlului.

În acest mod se urmărește verificarea disciplinării și respectării legislației fiscale,

observându-se procesele economice și financiare ale entității. Respectiv, lipsa

conducătorului entității la momentul efectuării controlului operativ este o

consecință logică ce derivă din caracterul inopinat al acestuia și nu constituie un

impediment pentru desfășurarea controlului.

Totodată, a precizat că în cazul efectuării controlului fiscal, prin metoda

verificării operative, actul de control se întocmește în prezența persoanei din cadrul

entității, care va semna actul respectiv și va avea obligația corespunzătoare de a

comunica exemplarul actului de control ce i-a fost înmânat, conducătorului

entității.

În context, recurentul a relevat că, reieșind din explicațiile conducătorului

auto la etapa efectuării controlului, acesta a recunoscut neeliberarea biletelor pentru

8 pasageri și neincluderea în borderoul de evidență a biletelor, fapt ce rezultă și din

informația reflectată în lista de îmbarcare. Astfel, agentul economic având calitatea

de angajator, urma să asigure respectarea legislației de către conducătorul auto.

Complementar, facând referire la dispozițiile art. 8 alin. (3) din Codul

fiscal, recurentul a indicat că, la volanul transportului auto, care a fost supus

verificării operative, se afla conducătorul auto, angajat al companiei, care în mod

legal a participat la controlul operativ. Acesta a semnat actul de control nr. 1-

878145 din 23 noiembrie 2020, primind al doilea exemplar în vederea transmiterii

actului conducătorului agentului economic.

Prin urmare, Serviciul Fiscal de Stat a respectat procedura de desfășurare a

controlului fiscal, precum și a examinării cazului de încălcare a legislației. Entitatea

nu a depus dezacord la actul de control, astfel, examinarea cazului de încălcare a

legislației de către Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” a fost efectuată în strictă

conformitate cu legislația în vigoare relevantă cauzei.

6

Recurentul a catalogat ca fiind neîntemeiate afirmațiile instanței de apel că

obligația de a elibera pasagerilor bilete și de a le înscrie în borderoul de evidență a

biletelor revine echipajului, adică conducătorului mijlocului de transport.

Or, răspunderea fiscală revine agentului economic, care este direct

responsabil pentru obligațiile echipajului unității de transport, circumstanțe

constatate în deciziile Curții Supreme de Justiție nr. 3ra-321/21, nr. 3ra- 470/21,

3ra-1003/21, dar și în Decizia Curții Constituționale nr.108 din 07 octombrie 2019

de inadmisibilitate a sesizării nr.l64g/2019 privind excepția de neconstituționalitate

a art.8 alin.(2) lit.c) și art.2541 alin.(2) din Codul fiscal, în care s-a determinat

obligația contribuabilului de a ține contabilitatea, conform formelor și modului

stabilit, precum și sancțiunea pentru comiterea faptei de efectuare a transporturilor

fără emiterea și /sau raportarea biletelor.

Astfel, recurentul a susținut că este greșit argumentul instanței de apel

precum că, încălcarea constatată este imputabilă echipajului (șoferului) unității de

transport Eduard Cicanci, iar Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” nu poartă

răspundere pentru neexecutarea obligațiilor de către șoferul unității de transport

care-i aparține, deci, nu este subiectul încălcării fiscale constatate.

Or, în conformitate cu prevederile art. 2541 alin.(2) din Codul fiscal,

sancțiunea se aplică față de contribuabil dar nu față de șoferul angajat în cadrul

companiei. Respectiv, corect a fost identificat subiectul pasibil de răspundere

fiscală, fiind aplicată sancțiunea Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”. Or,

potrivit legii, agentului economic îi revine obligația să asigure întocmirea și

prezentarea completă, și corectă a documentelor primare, să organizeze controlul

intern în scopul prevenirii încălcării legislației de către angajați, inclusiv executarea

obligațiilor sale, să asigure documentarea faptelor economice ale entității și

reflectarea acestora în contabilitate.

Iar, reieșind din prevederile art. 232 lit. a) din Codul fiscal, este tras la

răspundere pentru încălcare fiscală contribuabilul persoană juridică, a cărui

persoană cu funcție de răspundere a săvârșit o încălcare fiscală. Respectiv,

consecințele nerespectării obligațiilor enumerate la pct. 14, 15 și 16 din

Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, sunt prevăzute de Codul fiscal, iar aplicarea

acestor norme trebuie să se realizeze prin coroborare.

Totodată, din dispozițiile generale ale Regulamentului enunțat, înserate în

conținutul pct. 1, rezultă că acesta este obligatoriu anume pentru agenții

transportatori titulari de licențe.

Astfel, în prezenta cauză, sancțiunea fiscală se aplică față de contribuabil/

agentul transportator, dar nu față de echipaj/șofer, angajat în cadrul companiei, care

nu poartă răspundere fiscală.

De asemenea, recurentul a menționat că potrivit pct. 21 al Regulamentului

transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854

din 28 iulie 2006, rutele (cursele) regulate atribuite agentului transportator nu pot

fi transmise de către acesta spre deservire altor persoane juridice sau fizice.

Agenții transportatori sînt obligați să țină evidența completă a activității lor

(inclusiv evidența contabilă), conform legislației în vigoare.

7

Entitatea este obligată să țină contabilitatea și să întocmească situațiile

financiare în modul prevăzut de legea în vigoare, de standardele de contabilitate,

de planul de conturi contabile. Faptele economice se contabilizează în temeiul

documentelor primare.

În contextul normelor de drept enunțate și a circumstanțelor stabilite,

recurentul a reiterat că, decizia nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020, emisă de

Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău, prin care Î.S. „SERVICII

TRANSPORT AUTO” a fost sancționată cu amendă în mărime de 5000 de lei, a

fost emisă cu respectarea prevederilor legii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție notează că, în scopul asigurării unui proces echitabil în

ordine de recurs, la data de 15 aprilie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat

în adresa Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” copia recursului depus de

Serviciul Fiscal de Stat, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței

(f.d. 12, Vol. II).

Ulterior, la data de 20 mai 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa lui Eduard Cicanci copia recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 16, Vol. II).

Deși, la data de 21 aprilie 2022 Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” și

la 24 mai 2022 Eduard Cicanci au recepționat copia recursului depus de Serviciul

Fiscal de Stat, intimatul și terțul nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și

nu au depus referințe, în care să-și expună opinia referitor la cererea de recurs

depusă de Serviciul Fiscal de Stat (f.d. 14, 19, 20, Vol. II).

Prin încheierea din 25 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul depus

de Serviciul Fiscal de Stat a fost numit pentru examinare în complet din

5 judecători.

Studiind actele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa integral decizia din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

cu menținerea hotărârii din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței

de apel și emite o nouă decizie.

În interpretarea art. 244 alin. (2) coroborat cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, rezultă că pentru procedura de recurs se aplică corespunzător

prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu

rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap.

II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 22 și art. 219 alin. (1) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din

oficiu în baza tuturor probelor legal administrate, nefiind legată nici de declarațiile

făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

8

Iar potrivit art. 194 alin. (1) și (2) din același cod, în procedura în prima

instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva

încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept. În

procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se

examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării

corecte a dreptului material.

Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a

dreptului material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată

de instanțele de judecată ierarhic inferioare și confirmată de părți, precum că în

temeiul deciziei privind inițierea controlului fiscal nr. DICF-92967/20 din

20 noiembrie 2020, la data de 23 noiembrie 2020, ora 13:15 de către inspectorii

Nicu Șarga și Nicanor Ursu din cadrul Direcției control fiscal operativ nr. 3 al

Direcției Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat,

a fost efectuat controlul fiscal la fața locului, prin metoda verificării operative la

unitatea de transport de model „Mercedes Sprinter”, cu numărul de înmatriculare

XXXXX, ce aparține contribuabilului Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, ce

efectuează transporturi auto de călători și bagaje, ce se deplasa pe ruta Chișinău –

Cahul, locul verificării fiind traseul Chișinău – Hâncești.

Controlul fiscal din 23 noiembrie 2020 a fost efectuat în prezența șoferului

unității de transport ce aparține Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, Eduard

Cicanci, în scopul verificării respectării legislației în vigoare, în partea ce ține de

utilizarea dispozitivelor și sistemelor pentru înregistrarea operațiunilor cu numerar

(f.d. 2, Dosar administrativ).

În cadrul controlului, a fost întocmit actul de control nr. 1-787145 din

23 noiembrie 2020, prin care s-a constatat faptul că, agentul economic Î.S.

„SERVICII TRANSPORT AUTO” nu a respectat prevederile pct. 14, 15 și 16 din

Regulamentul transportatorilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, precum și prevederile art. 8 alin. (2) lit. c)

din Codul fiscal, la transportarea contra cost a 13 pasageri, fără emiterea și/sau

raportarea biletelor de călătorie a 8 pasageri, cu efectuarea înscrierilor respective

în borderoul de evidență a biletelor la 5 pasageri (f.d. 11–11-verso, Dosar

administrativ).

Prin citația seria C nr. 136953 din 24 noiembrie 2020, Î.S. „SERVICII

TRANSPORT AUTO” a fost citată pentru data de 17 decembrie 2020, ora 15:45,

pentru examinarea cazului de încalcare a legislației. Citația respectivă a fost remisă

la data de 25 noiembrie 2020, ora 08:47 spre cunoștință la adresele electronice a

Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”: is.serviciitransportauto@gmail.com și

tusea.sorocean@mail.ru (f.d. 12-13, Dosar administrativ).

La data de 17 decembrie 2020, Direcția Generală Administrare Fiscală

mun. Chișinău din cadrul Serviciului Fiscal de Stat a emis decizia nr. 129/410

privind prelungirea termenului de examinare a cazului de încălcare a legislației

comisă de Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, în vederea clarificarii prompte

și obiective a circumstanțelor (f.d. 14, Dosar administrativ).

Totodată, la aceeași dată, a fost emisă și citația seria C nr. 136965, prin care

Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” a fost invitată pentru data de 24 decembrie

9

2020, ora 13:20, pentru examinarea cazului de încălcare a legislației (f.d. 15, Dosar

administrativ).

Decizia privind prelungirea termenului de examinare a cazului de încălcare

a legislației nr. 129/410 din 17 decembrie 2020 și citația seria C nr. 136965 din

17 decembrie 2020 au fost expediate la 17 decembrie 2020 spre cunoștință, la

adresele electronice a Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”:

is.serviciitransportauto@gmail.com, tusea.sorocean@mail.ru și

marcel.lungu@mail.ru (f.d. 16, Dosar administrativ).

În urma examinării actului de control nr. 1-878145 din 23 noiembrie 2020,

întocmit în rezultatul controlului fiscal la fața locului, prin metoda verificării

operative, de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală

mun. Chișinău a fost emisă decizia nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020 asupra

cazului de încălcare a legislației comisă de către Î.S. „SERVICII TRANSPORT

AUTO”, prin care, în conformitate cu prevederile art. 2541 alin. (2) din Codul

fiscal, acesteia i-a fost aplicată amendă în mărime de 5000 de lei, pentru efectuarea

de către agentul transportator a transporturilor auto de călători prin servicii regulate

în trafic, fără emiterea și/sau raportarea biletelor de călătorie (f.d. 17, Dosar

administrativ).

Decizia Direcției Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău nr.

129/1718 din 24 decembrie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației comisă

de către Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” a fost recepționată de către

reclamantă la data de 31 decembrie 2020, fapt confirmat prin avizul de recepție

anexat la actele cauzei (f.d. 18, Dosar administrativ).

La data de 28 ianuarie 2021, nefiind de acord cu decizia Direcției Generale

Administrare Fiscală mun. Chișinău nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020,

contribuabilul s-a adresat către Serviciul Fiscal de Stat cu o cerere prealabilă, prin

care și-a manifestat dezacordul vis-a-vis de decizia nr. 129/1718 din 24 decembrie

2020 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de Î.S. „SERVICII

TRANSPORT AUTO” și a solicitat anularea deciziei menționate și a actului de

control nr. 1-878145 din 23 noiembrie 2020, cu clasarea cazului (f.d. 20-23, Dosar

administrativ).

Prin citația seria V nr. 002323 din 09 februarie 2021 Î.S. „SERVICII

TRANSPORT AUTO” a fost citată pentru data de 18 februarie 2021, ora 10:30,

pentru examinarea contestației nr. 0121-11 din 28 ianuarie 2021 împotriva deciziei

nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației comisă

de Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” (f.d. 24, Dosar administrativ). Citația

respectivă a fost remisă prin intermediul oficiului poștal, prin scrisoare

recomandată, cu aviz de recepție, fiind recepționată de Î.S. „SERVICII

TRANSPORT AUTO” la data de 12 februarie 2021 (f.d. 25, Dosar administrativ).

În urma examinării contestației, Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr.

48 din 18 februarie 2021 pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 129/1718

din 24 decembrie 2020, emisă de Direcția Generală Administrare Fiscală mun.

Chișinău, prin care contestația a fost respinsă și menținută decizia Direcției

Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020

(f.d. 26-27, Dosar administrativ).

10

Recepționând la 26 februarie 2021 decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 48

din 18 februarie 2021 (f.d. 29, Dosar administrativ), la data de 23 matrie 2021 Î.S.

„SERVICII TRANSPORT AUTO” s-a adresat în instanța de contencios

administrativ cu prezenta cerere de chemare în judecată (f.d. 2-11, Vol. I).

Fiind învestită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță s-a pronunțat

în favoarea netemeiniciei cererii de chemare în judecată depuse de Î.S. „SERVICII

TRANSPORT AUTO” (f.d. 101, 108-114, Vol.I).

Examinând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul

depus de Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, a casat integral hotărârea din

29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a emis o nouă decizie cu

privire la admiterea cererii de chemare în judecată depuse de Î.S. „SERVICII

TRANSPORT AUTO” (f.d. 187, 188-206, Vol. I).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a indicat că, la inițierea

și efectuarea controlului fiscal la Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, Serviciul

Fiscal de Stat avea obligația de a respecta prevederile art. 8 din Legea nr. 131 din

08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, deoarece

controlul fiscal efectuat este unul la fața locului, iar Î.S. „SERVICII TRANSPORT

AUTO” practică activitate de întreprinzător. Însă, procedura de efectuare a

controlului a fost încălcată, fapt ce afectează legalitatea actelor întocmite în privința

contribuabilului, în condițiile în care, legiuitorul a stabilit în mod expres și

imperativ condițiile ce urmează a fi respectate de organul de control la dispunerea

efectuării controlului.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că, o altă încălcare admisă de organul

fiscal în timpul efectuării controlului fiscal, constituie și faptul că, la constatarea

încălcării nu a participat reprezentantul împuternicit al contribuabilului Î.S.

„SERVICII TRANSPORT AUTO”. Or, din conținutul actului de control, rezultă

că, controlul fiscal la fața locului a fost efectuat în prezența șoferului mijlocului de

transport, persoană care nu deținea împuternicirile necesare pentru reprezentarea

contribuabilului în cadrul controlului fiscal.

Sub acest aspect, instanța de apel a respins argumentele Serviciului Fiscal

de Stat, susținute de prima instanță, precum că, lipsa conducătorului entității la

momentul efectuării controlului operativ este o consecință logică ce derivă din

caracterul inopinat al acestuia și nu constituie un impediment pentru desfășurarea

controlului, așa cum, legiuitorul național a stabilit în mod imperativ că,

contribuabilul este obligat să participe la efectuarea controlului fiscal, prin

intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, împuternicit în modul

stabilit de lege.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat argumentul Serviciului Fiscal

de Stat că, participarea șoferului la efectuarea controlului fiscal și înmânarea

actelor acestuia pentru a fi transmise contribuabilului, s-a efectuat în corespundere

cu prevederile art. 8 alin. (3) din Codul Fiscal, deoarece norma la care a făcut

referire organul fiscal, nu este relevantă litigiului și nu justifică omisiunea

Serviciului Fiscal de Stat de a comunica actul de control, conform procedurii expres

stabilite de lege, în condițiile în care, nu s-a constatat că situația din speță cade sub

incidența prevederilor art. 8 alin. (2) lit. f) și g) din Codul fiscal, precum și în

11

condițiile în care, nu s-a constatat că, șoferul este persoană cu funcție de răspundere

a Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”.

Invocând dispozițiile art. 216 din Codul fiscal, instanța de apel a respins ca

fiind neîntemeiate argumentele Serviciului Fiscal de Stat precum că, actul de

control a fost înmânat persoanei fizice în conformitate cu prevederile art. 22615 din

Codul fiscal, deoarece norma invocată se aplică în cazul când persoana supusă

controlului este persoană fizică.

Referitor la încălcările imputate Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”,

instanța de apel făcând trimitere la dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal,

pct. 14, 15, 16, din Regulamentul transportatorilor auto de călători și bagaje în

regim de taxi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, a relevat

că obligația de a elibera pasagerilor biletele și de a le înscrie în borderoul de

evidență a biletelor corespunzătoare, revine echipajului, adică, conducătorului

mijlocului de transport.

Referitor la solicitarea Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” privind

anularea actului de control fiscal nr. 1-878145 din 28 noiembrie 2020, instanța de

apel invocând dispozițiile art. 5, 6, 8, 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 15 din Codul

administrativ, a subliniat că actul de control fiscal reprezintă o operațiune

administrativă, care poate fi contestată concomitent cu actul administrativ

individual. Astfel, Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” a respectat dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Codul administrativ și a contestat actul de control nr. 1-878145

din 28 noiembrie 2020, concomitent cu decizia de aplicare a sancțiunii fiscale.

În acest context, instanța de apel a notat că, reieșind din faptul că organul

fiscal a admis mai multe încălcări procedurale, și anume a omis să indice în

Registrul de stat a controalelor toată informația necesară, precum și nu a asigurat

prezența reprezentantului împuternicit la întocmirea actului de control, actul de

control este ilegal și urmează a fi anulat.

Referitor la pretenția Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” privind

anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 48 din 18 februarie 2021 pe marginea

contestației împotriva deciziei nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020, emise de

Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău, instanța de apel a subliniat

că, în cazul intentării unei acțiuni în contestare, reclamantul urmează să conteste și

o eventuală decizie de soluționare a cererii prealabile, dacă aceasta este ilegală și

prin ea reclamantul este vătămat în drepturile sale.

Instanța de apel a relevat că decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 48 din

18 februarie 2021 pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 129/1718 din

24 decembrie 2020, emise de Direcția Generală Administrare Fiscală mun.

Chișinău, este de natură să afecteze drepturile contribuabilului. Astfel, instanța de

apel a anulat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 48 din 18 februarie 2021 pe

marginea contestației împotriva deciziei nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020,

emise de Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, analizând actele anexate la dosar, în coraport cu

12

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că soluția dată

de către instanța de apel este neîntemeiată.

Așadar, instanța de recurs reține că, obiectul litigiului inițiat în procedura

contenciosului administrativ îl constituie verificarea legalității deciziei Direcției

Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat nr.

129/1718 din 24 decembrie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației comisă

de către Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, a deciziei Serviciului Fiscal de

Stat nr. 48 din 18 februarie 2021 pe marginea contestației împotriva deciziei nr.

129/1718 din 24 decembrie 2020, emise de Direcția Generală Administrare Fiscală

mun. Chișinău și a actului de control fiscal nr. 1-878145 din 23 noiembrie 2020,

întocmit de către Serviciul Fiscal de Stat în privința Î.S. „SERVICII TRANSPORT

AUTO”, ca fiind operațiune administrativă și tehnico-materială, care a stat la baza

emiterii actului administrativ individual, anularea căruia se solicită.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că întru soluționarea corectă

a litigiului dedus judecății, instanța nu poate fi limitată, la examinarea actelor

administrative criticate doar prin prisma normelor invocate de către reclamantă, ci

este liberă să le analizeze și în raport cu prevederile relevante pentru soluționarea

justă a litigiului dedus judecății, importante fiind argumentele aduse în acest sens.

În corespundere cu art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ,

examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă

hotărâre prin care respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sunt îndeplinite

condițiile de adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit. a)-e).

Cu referire la pretenția invocată de Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”

în acțiunea de contencios administrativ, privind anularea în tot a deciziei Direcției

Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat nr.

129/1718 din 24 decembrie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației comisă

de către Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, instanța de recurs reține

prevederile art. 134 alin. (1) pct. (1) și (2) din Codul fiscal (în vigoare la data

efectuării controlului), potrivit căruia Serviciul Fiscal de Stat și funcționarii fiscali,

în cadrul acțiunilor de exercitare a funcției, au următoarele drepturi: să efectueze

controale asupra modului în care contribuabilii, serviciile de colectare a impozitelor

și taxelor locale, alte persoane respectă legislația fiscală; să ceară și să primească

gratuit de la orice persoană informații, date, documente necesare pentru exercitarea

atribuțiilor în limitele funcționale, cu excepția informațiilor care constituie secret

de stat, precum și copiile de pe ele, dacă acestea se anexează la actul de control, de

asemenea să ceară explicațiile și informațiile de rigoare asupra problemelor

identificate în procesul exercitării atribuțiilor.

În acord cu art. 214 alin. (1)-(3) din Codul fiscal, controlul fiscal are drept

scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislația fiscală într-o

anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.

Controlul fiscal este exercitat de organul fiscal și/sau de un alt organ cu

atribuții de administrare fiscală, în limitele competenței acestora, la fața locului

și/sau la oficiul acestora.

13

Procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode și

operațiuni de organizare și desfășurare a controlului, precum și de valorificare a

rezultatelor lui. Controlul fiscal la fața locului și/sau la oficiul organului, prevăzut

la alin. (2), poate fi organizat și efectuat prin următoarele metode și operațiuni:

verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea parțială,

verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere. Metodele

și operațiunile concrete utilizate la organizarea și exercitarea controlului fiscal sînt

determinate, în baza prezentului cod, în instrucțiunile cu caracter intern ale

Serviciului Fiscal de Stat.

În accepțiunea art. 222 din Codul fiscal, verificarea operativă se aplică în

cazul controlului fiscal la fața locului, observîndu-se procesele economice si

financiare, actele și operațiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor, pentru

a depista și a preveni încălcarea legislației fiscale.

Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare faptică și/sau

documentară. Dacă se constată vreo încălcare a legislației fiscale, iar verificarea

circumstanțelor necesită mai mult timp, materialele se transmit subdiviziunilor

respective ale organului cu atribuții de control fiscal pentru efectuarea unui control

fiscal prin alte metode tehnice.

La rândul său, art. 216 alin. (1), (5) și (6) din Codul fiscal, reglementează

că controlul fiscal la fața locului are drept scop verificarea respectării legislației

fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează

la locurile aflării acestora de către funcționarii fiscali sau de persoane cu funcție de

răspundere ale altor organe cu atribuții de administrare fiscală. În cazul în care

contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu dispune de sediu sau de

oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri cînd nu există condiții

adecvate de lucru, controlul fiscal menționat se efectuează la oficiul organului care

exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor art. 145 alin. (2) – (6),

inclusiv cu întocmirea obligatorie a unui act de ridicare de la contribuabil a

documentelor necesare.

La finalizarea controlului fiscal la fața locului, se întocmește un act de

control fiscal. La posturile fiscale, actul de control fiscal se va întocmi numai în

caz de depistare a încălcării legislației fiscale. În cazul depistării vreunei încălcări

fiscale, organul care exercită controlul ia decizia corespunzătoare. Prin derogare de

la prevederile prezentului alineat, dacă încălcarea fiscală se depistează de către

serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale, decizia respectivă se emite de

organul fiscal, cu respectarea prevederilor de la art.159 alin. (2).

Actul de control fiscal este un document întocmit de funcționarul fiscal sau

altă persoană cu funcție de răspundere a organului care exercită controlul, în care

se consemnează rezultatele controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar și

exact încălcarea legislației fiscale și/sau a modului de evidență a obiectelor

impunerii, cu referire la documentele de evidență respective și la alte materiale,

indicîndu-se actele normative încălcate. În act va fi reflectată fiecare perioadă

fiscală în parte, specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea.

Conform art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, contribuabilul este obligat

să țină contabilitatea conform formelor și modului stabilit de legislație, să

14

întocmească și să prezinte Serviciului Fiscal de Stat și serviciului de colectare a

impozitelor și taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislație, să

asigure integritatea documentelor de evidență în conformitate cu cerințele

legislației, să efectueze încasările bănești în numerar prin intermediul

echipamentelor de casă și de control, respectând reglementările aprobate de

Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea

încasărilor bănești în numerar fără aplicarea echipamentelor de casă și de control.

În temeiul art. 2541 alin. (2) din Codul fiscal, efectuarea de către agentul

transportator a transporturilor auto de călători prin servicii regulate în trafic urban,

suburban, interurban, raional sau internațional fără emiterea și/sau raportarea

biletelor (bilet – bon de casă emis de mașina de casă și de control sau document de

strictă evidență cu preț fixat, confecționat în mod tipografic sau electronic, ce

confirmă dreptul la călătorie al persoanei, încheierea contractului de transport rutier

între operatorul de transport rutier/întreprindere și persoane, precum și faptul

asigurării obligatorii a persoanei) și/sau biletelor de bagaje (bilet de bagaje – bon

de casă emis de mașina de casă și de control cu memorie fiscală sau document de

strictă evidență cu preț fixat, confecționat în mod tipografic sau electronic, ce

confirmă plata și primirea bagajelor pentru transport, precum și faptul asigurării

obligatorii a bagajelor) se sancționează cu amendă de la 5000 la 15000 de lei

aplicată agentului transportator.

Ținând cont de faptul că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul

normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat, ci trebuie interpretată

în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente care se completează una pe alta

ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, instanța de recurs reține la caz și

prevederile art. 64 alin. (1) și (2) din Codul transporturilor rutiere, potrivit căruia

accesul la transportul rutier contra cost de persoane prin serviciile regulate se

realizează în baza biletelor și abonamentelor, în cazurile expres prevăzute de lege.

Biletele se vând prin programul unic computerizat la casele de bilete ale

autogărilor, ale operatorilor de transport rutier care deservesc rutele/cursele, prin

intermediul terminalelor speciale și/sau agenților de vânzare a biletelor, prin

sistemele electronice de vânzare a biletelor, iar în lipsa acestora, biletele sunt

vândute de conducătorul auto.

Iar, conform pct. 9 din Regulamentul transporturilor auto de călători și

bagaje aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, biletul este bon

de casă emis de mașina de casă și de control cu memorie fiscală sau document de

strictă evidență cu preț fixat, confecționat în mod tipografic, care confirmă plata și

dreptul la călătorie al pasagerului, încheierea contractului de transport între agentul

transportator și călător, precum și faptul asigurării obligatorii a pasagerului, iar

borderoul de evidență a biletelor este document de strictă evidență a biletelor

vândute pasagerilor și a sumelor încasate, precum și a diagramelor pentru rutele

regulate.

Conform pct. 14 lit. m) din Regulamentul menționat, echipajul este obligat

la autogări (stațiile auto), să efectueze îmbarcarea pasagerilor cu bilete, să elibereze

bilet fiecărui pasager îmbarcat pe parcurs și să facă înscrierile respective în

15

borderoul de evidență a biletelor, iar potrivit pct. 15 lit. b) din același Regulament,

echipajului i se interzice să transporte pasageri fără bilete.

Potrivit pct. 15 lit. b) din Regulament, echipajului se interzice să transporte

pasageri fără bilete.

La acest capitol, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține și pct. 16 lit. b) din

Regulamentul citat, conform căruia agentul transportator este obligat să asigure

prezența la bordul unității de transport a documentelor pe baza cărora este permisă

desfășurarea activității, în funcție de tipul de transport.

În corespundere cu art. 232 lit. a) din Codul fiscal, este tras la răspundere

pentru încălcare fiscală contribuabilul persoană juridică a cărui persoană cu funcție

de răspundere a săvârșit o încălcare fiscală.

Sub acest aspect și prin aplicarea regulilor de interpretare corectă a

normelor sus-indicate, este evident că instanța de apel, examinând cauza, greșit a

concluzionat despre necesitatea admiterii acestei pretenții.

Aceasta deoarece Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, contrar

prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, a pct. 14 lit. m) și a pct. 15 lit. b)

din Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006 în coroborare cu art. 232 lit. a) din Codul

fiscal, prin intermediul șoferului Eduard Cicanci, angajat al companiei, care

conducea nemijlocit mijlocul de transport „Mercedes Sprinter”, cu numărul de

înmatriculare XXXXX, ce se depalsa pe ruta Chișinău – Cahul și ce-i aparține Î.S.

„SERVICII TRANSPORT AUTO”, la transportarea contra cost a 13 pasageri, nu

a eliberat biletele de călătorie la 8 pasageri, cu efectuarea înscrierilor respective în

borderoul de evidență a biletelor la 5 pasageri.

Cât privesc argumentele Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” susținute

de către instanța de apel cu referire la faptul că, prin actele administrative ce se

solicită a fi anulate, Serviciul Fiscal de Stat a constatat greșit subiectul răspunderii,

fiind sancționat neîntemeiat agentul economic, deși trebuia să fie sancționat

conducătorul mijlocului de transport, la caz – Eduard Cicanci, ca fiind persoană

responsabilă de taxarea călătoriei, căreia îi revine în mod nemijlocit obligația

verificării deținerii de către pasageri a biletelor de călătorie, precum și obligația

respectării interdicției transportării pasagerilor în lipsa biletului de călătorie,

instanța de recurs le consideră neîntemeiate.

Or, subiect al încălcării fiscale pentru efectuarea de către agentul

transportator a transporturilor auto de călători prin servicii regulate în trafic fără

emiterea și/sau raportarea biletelor, conform prevederilor art. 2541 alin. (2) din

Codul fiscal este compania de transport care, în sensul punctului 9 din

Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, este persoana care prestează servicii de

transport public contra plată.

Astfel, pentru încălcarea obligației sale de a efectua încasările bănești în

numerar prin intermediul echipamentelor de casă și de control, așa cum impune

articolul 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, organul fiscal întemeiat i-a aplicat

16

contribuabilului Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, prin decizia contestată,

amendă în mărime de 5000 de lei. Or, sancțiunea se aplică față de contribuabil și

nu față de echipaj (șofer angajat în cadrul companiei) care nu poartă răspundere

fiscală.

Totodată, consecințele nerespectării obligațiilor enumerate la pct.14 și

15 din Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, sunt prevăzute de Codul fiscal,

motiv pentru care aplicarea acestor două norme trebuie să se realizeze prin

coroborare. Cu atât mai mult, însuși din dispozițiile generale ale Regulamentului

enunțat inserate în conținutul pct. 1, rezultă că acesta este obligatoriu anume pentru

agenții transportatori-titulari de licențe.

De altfel, chiar dacă normele indicate în actele de control și deciziile de

sancționare, fac referire la obligațiile echipajului unității de transport, acest fapt nu-

l eliberează pe agentul transportator de răspundere în ceea ce privește respectarea

legislației fiscale. Or, în cazul dat, șoferul unității de transport (echipajul), face

parte din componența agentului transportator, fiind legal angajat al companiei prin

contract individual de muncă, reprezentând astfel agentul transportator în relațiile

cu călătorii, fapt care în consecință atrage răspunderea fiscală a angajatorului

pentru comiterea încălcării de către angajatul său ca fiind persoană ce a săvârșit o

încălcare fiscală.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție menționează că, întrucât biletul de călătorie este

echivalentul unui bon de casă emis de mașina de casă și de control cu memorie

fiscală prin care se confirmă plata, neeliberarea acestor bilete este o încălcare

fiscală comisă de contribuabil care conform art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal

este obligat să efectueze încasările bănești în numerar prin intermediul

echipamentelor de casă și de control.

Referitor la constatările Curții Constituționale expuse în decizia nr. 108 din

07 octombrie 2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 164g/2019 privind excepția de

neconstituționalitate a articolelor 8 alin. (2) lit. c) și 2541 alin. (2) din Codul fiscal,

instanța de recurs observă o interpretare greșită a acestora atât de către Î.S.

„SERVICII TRANSPORT AUTO” cât și de instanța de apel, deoarece prin prisma

deciziei menționate se desprinde contrariul celor invocate de acesta. Or, Curtea

Constituțională a statuat că articolele 8 alin. (2) lit. c) și 2541 alin. (2) din Codul

fiscal stabilesc, pe de o parte, obligația contribuabilului de a ține contabilitatea

conform formelor și modului stabilit, iar pe de altă parte, sancțiunea pentru

comiterea faptei de efectuare a transporturilor fără emiterea și/sau raportarea

biletelor. Curtea a mai constatat că în timp ce dispozițiile articolului 8 alin. (2) lit.

c) stabilesc o obligație valabilă pentru toți contribuabilii, indiferent de tipul de

activitate realizat, dispozițiile articolului 2541 alin. (2) se referă la activitatea de

transport auto de persoane fără emiterea și/sau cu încălcarea regulilor de raportare

a biletelor de transport. Potrivit acestei norme, subiect al încălcării fiscale este

agentul transportator care, în sensul punctului 9 din Regulamentul transporturilor

auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie

17

2006, este persoana care prestează servicii de transport public contra plată. Curtea

a indicat asupra faptului că aceste categorii de subiecte poartă răspundere juridică

în mod separat, în baza normelor diferite ale Codului contravențional sau ale

Codului fiscal, iar interpretarea rezonabilă a legilor exclude orice dubiu care ar

putea apărea în procesul aplicării normelor contestate.

Prin urmare, este cert că în situația din speță sancțiunea se aplică față de

contribuabil și nu față de echipaj – șofer angajat în cadrul companiei, care nu poartă

răspundere fiscală.

În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră ca fiind legală decizia

Direcției Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat

nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației comisă

de către Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, întrucât aceasta rezultă din

încălcarea legislației fiscale de către contribuabilul nominalizat.

La fel, este de menționat că nu poate constitui un motiv de admitere a

acțiunii argumentele reclamantei Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” cu

referire la faptul că Serviciul Fiscal de Stat pe cazuri similare, a stabilit că

răspunderea juridică o poartă echipajul unității de transport și nu agentul economic,

dat fiind că acestea nu sunt obligatorii pentru instanța de judecată și nici nu pot fi

asimilate unei practici judiciare în acest sens.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție indică că procedura administrativă care a fost inițiată în

privința Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” s-a realizat cu respectarea absolută

a drepturilor acesteia și în conformitate cu prevederile legale, asigurându-se

transparența decizională dar și legalitatea sancțiunii care a fost aplicată față de

contribuabil.

În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel a

ajuns la o concluzie greșită cu privire la faptul că Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscal mun. Chișinău nu a avut temei legal pentru emiterea

deciziei asupra cazului de încălcare a legislației fiscale de către Î.S. „SERVICII

TRANSPORT AUTO”, cu aplicarea amenzii în conformitate cu art.2541 alin. (2)

din Codul fiscal. Or, în cadrul examinării cauzei s-a constatat că actul administrativ

contestat a fost emis conform prevederilor legale.

Circumstanțele descrise completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că, instanța de apel,

a interpretat și a aplicat greșit prevederile legii, motiv din care actul judecătoresc

de dispoziție pronunțat, nu poate fi menținut ca întemeiat.

Instanța de recurs relevă că, deoarece nu a fost admisă pretenția principală

a Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO” cu privire la anularea deciziei Direcției

Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat nr.

18

129/1718 din 24 decembrie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației comisă

de către Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, nu pot fi admise nici pretențiile

cu privire la anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 48 din 18 februarie 2021

pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 129/1718 din 24 decembrie 2020,

emise de Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău și a actului de

control fiscal nr. 1-878145 din 23 noiembrie 2020, întocmit de către Serviciul

Fiscal de Stat în privința Î.S. „SERVICII TRANSPORT AUTO”, care sunt pretenții

subsecvente solicitării cu privire la anularea în tot a actului administrativ

devaforabil și urmează soarta pretenției principale care a fost respinsă.

În conjunctura celor reținute supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră întemeiat

argumentul recurentului Serviciului Fiscal de Stat că instanța de apel a emis decizia

contestată cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a menține hotărârea din

29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat.

Se casează integral decizia din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

și se menține hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Întreprinderea de Stat „SERVICII TRANSPORT AUTO” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat, terț Eduard Cicanci cu privire la contestarea actelor

administrative individuale defavorabile.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Nina Vascan

19