3ra-25/24 — anularea actulului administrativ

La 25 februarie 2022 Societatea cu Răspundere Limitată „Achira Grup” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroul Vamal Nord al Serviciului Vamal solicitând anularea procesului contravențional nr. 2254 din 09 decembrie 2021, anularea deciziei nr. 2254/21 din 09 decembrie 2021 și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 13 decembrie 2021 în adresa SRL ,,Achira Grup” a parvenit copia procesului-verbal cu privire la contravenție și decizia nr. 2254/21 din 09 decembrie 2021 potrivit cărora SRL ,,Achira Grup” a fost atrasă la răspundere contravențională și sancționată în baza alin. (8) art. 231 lit. e) și alin. (1) art. 232 Cod vamal.

Menționează că, potrivit procesul-verbal cu privire la contravenție nr. 2254/21 din 09 decembrie 2021 SRL,,Achira Grup” a fost tras la răspundere contravențională în baza art. 231 alin. (8), art. 232 alin (1) lit. e) Codul vamal, pentru că nu a efectuat achitarea drepturilor de import în termenele stabilite, fiind invocat că la 01 februarie 2021 declarantul SRL ,,Achira Grup”, depunând declarație vamală nu a dispus de mijloace bănești suficiente pentru devamarea gazului lichefiat în cantitate de 19790 kg, transportate cu autocamionul n/î AM43243/19975A3, fiind încălcate prevederile art.124 alin.(1), art.199, art.231 pct. 8 Cod vamal.

Notează că, la 27 decembrie 2021 SRL ,,Achira Grup” a contestat procesul-verbal cu privire la contravenție nr. 2254/21 din 09 decembrie 2021, întemeindu-și poziție potrivit prevederilor art. 448 alin (4) din Codul contravențional și art. 231 alin. (5), art. 233 din Codul vamal.

Comunică reclamantul că, procedura contravențională nu a ajuns în instanța de judecată, iar în adresa SRL ,,Achira Grup” a parvenit scrisoarea nr. 28/11-735 din 18 ianuarie 2022 prin care s-a propus inițierea unui proces contencios. 1

Menționează reclamantul că la momentul depunerii declarației vamale contul agentului economic reflecta insuficiența în mărime de 42043,90 lei, dispunând de suma de 53604,98 lei, însă urmând să achite suma de 95648,88 lei.

Consideră că calcularea de către pârât a amenzii din costul integral al mărfii supuse vămuirii de 180458,53 lei nu este admis, deoarece o parte din mijloace bănești se aflau pe contul sumelor achitate în prealabil și a fost la dispoziția pârâtului, pe când prevederile art. 232 pct. 8 Cod vamal prevăd sancțiunea doar din valoarea mărfurilor pentru care nu au fost plătite drepturile de import.

La fel, consideră că Serviciul Vamal a fost în drept să acorde agentului economic termen pentru îndeplinirea contului cu 42043,90 lei, având în vedere că, specificul importului gazului lichefiat cu autovehicule, transport feroviar, prin diferite puncte vamale de intrare nu permite preconizarea concretă a sosirii mijlocului de transport la postul de vamă cu exactitate.

Potrivit datelor de sosire, autocamionul a venit la vamă la 1 februarie 2021 la orele 17:06, timp în care băncile comerciale nu activează, fapt ce nu a permis transferarea mijloacelor insuficiente pe contul taxelor vamale ale agentului economic, însă a doua zi, la 2 februarie 2021, agentul economic la orele 09:02 a efectuat transferul pentru a suplini contul destinat pentru achitările taxelor vamale, executându-și obligațiunea vamală, iar brokerul specializat a finalizat procesul vămuirii.

Mai indică că, potrivit dosarului contravențional, la 29 ianuarie 2021 contul agentului economic a fost suplinit cu suma de 780000 lei, în perioada 30 ianuarie 2021-01 februarie 2021 în diferite ore la vamă sosind două unități de transport la diferite vămi: Otaci și Bender. Potrivit sistemului ASYCUDA, la 01 februarie 2021 ora 15:36 brokerul A. Cotman a început procedura de vămuire la vama Otaci, unde potrivit explicațiilor acestuia, agentului economic, la momentul începerii procedurii de devamare dispunea în cont de suma de 757261 lei, unde urma a fi achitat impozitul în sumă de 95648,88 lei, declarația vamală nefiind acceptată de către serviciul vamal la momentul formării declarației vamale.

Totodată, relevă că, potrivit aceluiași sistem de date ASYCUDA, la 1 februarie 2021 ora 19:20 alt broker specializat la altă vamă, în interesul SRL ,,Achira Grup” a început procedura devamării finalizată la 20:26, în baza respectivei proceduri fiind încasat de pe contul agentului economic în calitate de impozit suma de 703656,02 lei, soldul agentului economic fiind de 53604,98 lei. 2

Astfel, doi brokeri specializați în diferite puncte vamale, separat efectuau procedura paralelă de devamare. Potrivit explicației brokerului A. Cotman, agentul economic la 01 februarie 2021 orele 20:00 a fost atenționat de către Serviciul Vamal să suplinească contul. În sensul dat, indică că, instituțiile financiare nu efectuează transferuri după orele 16:00, fapt ce nu a permis SRL ,,Achira Grup” să efectueze transferul sumei neajunse și finalizarea procedurii de depunere a declarației vamale, însă la 2 februarie 2021 ora 09:02 SRL ,,Achira Grup” a suplinit contul, la care brokerul A. Cotman a finalizat procedura de devamare la 2 februarie 2021 ora 11:05, de serviciul vamal fiind acceptată plata diferenței dintre suma calculată și suma plătită în prealabil.

Menționează că, de la SRL ,,Achira Grup” nu a fost o intenție de a se eschiva de la obligațiunile vamale, fiind prezentă o coincidență ce a dus la insuficiența parțială a sumelor bănești pentru devamarea obiectului importat, influențată de orele nelucrative a băncilor comerciale.

Subliniază că la art. 124 alin. (1) Cod vamal, legiuitorul a prevăzut situația insuficienței cu acordarea agentului economic a termenului pentru suplinirea sumelor insuficiente, astfel, consideră că, la caz, Serviciul vamal urma să înștiințeze agentul constatator despre insuficiența sumelor, să suspende procedura de vămuire, acordând SRL ,,Achira Grup” posibilitatea de a achita diferența.

Totodată, indică că, prevederile art. 41 lit. b), f), i), m), p), r) și art.44 din Regulamentul cu privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1290 din 09 decembrie 2005, toată procedura de devamare este supravegheată și este sub responsabilitatea brokerului specializat, iar acțiunile agentului economic nu pot fi calificate având coerențele brokerului specializat și a reprezentanților serviciului vamal, care acceptă declarația vamală.

La fel, potrivit legislației naționale și recomandărilor emise de către Serviciul Vamal, agentul economic timp de 72 de ore este în drept să înlăture neajunsurile ce se referă la achitarea taxelor vamale și TVA până a fi devamat gazul lichefiat.

La 31 iulie 2023 avocatul Ion Cerga în interesele SRL „,Achira Grup” a depus apel motivat prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii și emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut ca fiind justă soluția primei instanțe privind respingerea acțiunii în contencios administrativ, dat fiind întrunite condițiile pentru aplicarea sancțiunii de către organul vamal față de agentul economic SRL „Achira Grup” pe motivul neachitării prealabile a drepturilor de import, cât și lipsa mijloacelor suficiente pentru achitarea diferenței de preț a drepturilor de import.

Totodată a respins ca neîntemeiat argumentul reclamantului că insuficiența mijloacelor financiare pentru achitarea drepturilor de import, cu toate că la 29 ianuarie 2021 agentul economic a transferat pe contul Trezoreriei de stat suma de 780000 lei, se datorează faptului că în perioada 30 ianuarie 2021 - 1 ianuarie 2021 la diferite ore au sosit două camioane ale SRL „Achira Grup” la postul vamal Otaci și Bender, fiind necesară achitarea drepturilor de import pentru ambele mijloace de transport, reținând că, reclamantul cunoscând cu certitudine legislația vamală și necesitatea achitării prealabile a drepturilor de import, cât și parvenirea la postul vamal a ambelor mijloace de transport la timp apropiat, trebuia să dispună diligență și să se asigure că mijloacele bănești transferate pe contul Trezoreriei de stat să fie suficiente pentru achitarea deplină și în prealabil a drepturilor de import, fapt neglijat de ultimul.

Astfel, a notat că, inacțiunea reclamantului privind respectarea legislației vamale în latura achitării prealabile a drepturilor de import, în mod întemeiat a dus la aplicarea de către organul vamal în privința acestuia a 4 sancțiunii minime, în conformitate cu dispozițiile art. 232 lit. e) Cod vamal, amendă în mărime de 10% din valoarea mărfii pentru care nu au fost plătite drepturile de import.

De asemenea instanța de apel a respins ca fiind lipsit de bază probantă și legală alegațiile apelantului că organul vamal în acest caz urma să treacă marfa de pe un coridor în altul și să acorde termen suplimentar declarantului să achite drepturile de import, indicând că o asemenea procedură nefiind stabilită de lege.

La argumentul reclamantului precum că, procedura de devamare este supravegheată și este sub responsabilitatea brokerului specializat, instanța a reținut că nu de brokerului vamal ține achitarea în termen a taxelor vamale, ci ale declarantului.

A constat instanța de apel că, actele administrative defavorabile contestate corespund cerințelor prevăzute de Codul administrativ, fiind motivate în fapt și în drept și aplicată sancțiune în conformitate cu dispozițiile Codului vamal pentru neachitarea drepturilor de import în termenele stabilite.

La 29 decembrie 2023, avocatul Ion Cerga în interesele SRL „,Achira Grup” a depus recurs motivat, solicitând admitere recursului, casarea hotărârii 27 iunie 2023 și a deciziei din 17 octombrie 2023 și pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Menționează că, instanța de fond a ignorant argumentele expuse de către apelant și, nu a dispus o respingere a acestora bazându-se doar pe 5 poziția agentului costător, negând prevederile normelor juridice favorabile contravenientului și aplicabile cazului.

Notează că, instanța de fond a ignorat faptul că doi broker specializați, independent unul fată de altul, după orele de lucru, fapt important în faza deservirii bancare, au început procedura de devamare, iar 01 februarie 2023 a fost zi de luni. A evitat instanța de fond și următorul moment, că, la 29 ianuarie 2021 - zi de vineri, contul agentului economic a fost suficient, iar în două zile de odihnă sa redus volumul mijloacelor bănești, fiind devamate alte mijloace de transport, precum și imprevizibilitatea sosirii mijloacelor de transport supuse vămuirii la vamă. Or, segmentul a proceduri de vămuire a fost petrecut în afara orelor de lucru, ambii broker specializați, începând procesul și verificând contul agentului economic, care la moment a fost suficient pentru ambii, au fost siguri că, vămuirea este posibilă. Iar, instanța de apel a ignorat lipsa unei respingeri motivate din partea instanței de fond, invocând doar prin decizia contestată motivele de respingerea acestui argument fapt ce a viciat soluția instanței.

Mai reține că, instanța de fond și de apel au evitat să se pronunțe asupra faptului că prevederile alin.1 art. 124 CV admit situația întâmplată la 01 februarie 2021, la momentul vămuirii, se acceptă plata doar a diferenței dintre suma calculată și suma plătită în prealabil. Adică, legislatorul a prevăzut situația insuficienței cu acordarea agentului economic termen pentru împlinirea sumelor insuficiente, deci, serviciul vamal urma să înștiințeze agentul constatator despre insuficiența sumelor, să suspende procedura de vămuire, acordând posibilitatea de a achita diferența.

Menționează că, în așa condiții, dacă legislatorul a prevăzut posibilitatea de a achita diferența în momentul vămuirii, fapt ce impune aplicarea prevederilor alin. 1 art. 124 CV și în prezentul caz. Ignorarea acestor circumstanțe, precum și lipsa unei respingeri motivate acestei norme, au viciat soluția instanței de fond și de apel. Or, instanța de apel nu a respins invocarea acestei norme, iar recurentul a rămas fără un răspuns.

Subliniază că, a fost nevoit să adreseze Parlamentului R. Moldova o sesizare în vederea explicării propoziției 2 din primul aliniat al art.124 din Cod Vamal. Potrivit răspunsului CEB 05 nr. 608 din 08 noiembrie 2023, Parlamentul R. Moldova a informat petentul: „Dacă vă referiți la corectitudinea aplicării normei menționăm că depunerea declarației vamale se efectuează după achitarea în prealabil a drepturilor de import/export. În cazul în care, la momentul vămuirii de către Serviciul Vamal se constată că suma calculată este mai mare decât suma achitată în prealabil, se permite 6 achitarea de către contribuabil a diferenței de sume în termenele de verificare a declarației vamale.

Indică că, potrivit constatărilor făcute de către instanța de apel, la 30 ianuarie 2021 zi de sâmbătă, SRL „Achira Grup” dispunea de un avans de 780000 lei, iar pe 01 februarie 2021 zi de luni la orele 17:30 sa depistat insuficiența parțială a contului, având două devamări în diferite posturi vamale. Totodată, la 02 februarie 2021 zi de marți până la orele 11:00 contul a fost împlinit, având prevederile alin.1 art.124 din Codul Vamal.

Observă că, instanța de fond și instanța de apel a evitat să se expună asupra normei de la alin. 1 art. 124 Cod Vamal, la momentul vămuirii, se acceptă plata doar a diferenței dintre suma calculată și suma plătită în prealabil, iar devamarea nu a fost finalizată pe motivul insuficienței sumei necesare, fapt constatat în cadrul cercetării judecătorești.

În opinia recurentului, SRL „Achira Grup” perfect se încadra în posibilitatea de a suplini contul în condițiile normei pretinse și, urma se beneficieze de prevederile vizate. În acest segment, consideră că recursul urmează a fi admis, având prevederile lit. a), e) alin.1 art. 432 din CPC.

Mai consideră recurentul că, recursul urmează a fi admis potrivit lit. e) alin.1 art.432 din CPC, menționând că, potrivit pct. 32 din Hotărârea explicativă nr. 4 a Plenului CSJ RM, reiese că și brokerul poate fi atras la răspundere, având dispozițiile lit. b), f), i), m), p), r) art. 41, art. 44 din Regulamentul cu privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii, aprobat prin HG nr.1290 din 09 decembrie 2005.

Notează că, instanța de apel, la fel, a ignorat să se expună asupra acestei circumstanțe, fapt ce a viciat soluția contestată, iar trimiterea la prevederile alin. 3-5 art. 164, art. 1642 din Cod Vamal, nu exclude obligația brokerului de a verifica contul agentului economic de până a finaliza procesul de vămuirea, de fapt asta și a fost, brokerul a stopat procedura pentru insuficiența contului și la finalizat a doua zi la prima oră, când a fost împlinit contul.

Reține recurentul că, potrivit prevederilor lit. b), f), i), m), p), r) art. 41, art. 44 din Regulamentul cu privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii, aprobat prin HG nr.1290 din 09 decembrie 2005 toată procedură de devamare este supravegheată de/și duce responsabilitatea brokerul specializat. Acțiunile agentului economic nu pot fi calificate având coerențele brokerului specializat și a reprezentanților serviciului vamal, care acceptă declarația vamală. 7

Potrivit legislației naționale și recomandărilor emise de către Serviciul Vamal, agentul economic timp de 72 de ore este în drept să înlăture neajunsurile ce se referă la achitarea taxelor vamale și TVA până a fi devamat gazul lichefiat. Această recomandare indiscutabil a fost formulată pentru utilizarea agenților economici în context cu prevederile alin. 1 art. 124 CV. Instanța de apel a ignorat să se expună asupra acestei circumstanțe, fapt ce a viciat soluția contestată.

Reținând prevederile subpct. 7 lit. a) pct. 3 Cap. III din Procedura și termenul de declarare, indică că, în anumite situații, pe baza analizei de risc, funcționarul vamal are dreptul să redirecționeze declarația vamală de pe un culoar pe altul, în descreștere de la verde spre roșu, fapt ne utilizat de către serviciul vamal, limitând-se cu preîntâmpinarea agentului economic despre insuficiența mijloacelor bănești.

Atenționează că, procesul vămuirii a început la 01 februarie 2021 la 17:20, iar finalizarea a avut loc la 02 februarie 2021 orele 10:20.

Astfel hotărârea de a finaliza procedura de devamare îi aparține exclusiv Serviciului Vamal, care la rândul său în prezentul caz, având lipsa mijloacelor bănești pe contul agentului economic urma să stopeze procedura de vămuire vizată.

La caz concluzionează că, reprezentanții Serviciului Vamal, în mod intenționat au dispus liber de vamă a mărfii în lipsa mijloacelor bănești, după ce înaintează pretenții față de agentul economic, fapt neadmis sau considerat ca provocare. Prin urmare lipsește intenția agentului economic, iar ca urmare lipesc elementele constitutive ale unei culpe posibile a fi sancționată.

Prin urmare, recurentul consideră că, la emiterea hotărârii nu au fost elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, sânt în contradicție cu circumstanțele cauzei, actele judecătorești sunt arbitrare și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor și, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, iar apelul este posibil a fi admis în baza prevederilor lit. a), e) alin. 1 art. 432 din CPC.

Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele: „(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: ”(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: ”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la 28 decembrie 2023 și 29 decembrie 2023. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de avocatul Ion Cerga în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Achira Grup”, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Bălți, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor 10 argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest 11 sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Ion Cerga în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Achira Grup”. Încheierea este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 12