3ra-280/24 — anularea actului administrativ

La 24 noiembrie 2022, Gutium Constantin, reprezentat de avocatul Lungu Cristina, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciul Vamal al RM, Biroul Vamal Nord cu privire la anularea actului administrativ defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la data de 27 septembrie 2022, Gutium Constantin prin decizia Biroului Vamal Nord nr. 90 cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a obligației vamale a plătitorului vamal din 23 septembrie 2022, a fost informat că, conform deciziei de regularizare nr. 141 din 25 mai 2022, datorează suma de 220 075,71 de lei, astfel, în privința lui a fost declanșată procedura de executare silită a obligațiilor vamale, potrivit art. 1302 Codul vamal.

A invocat reclamantul că în adresa Serviciului Vamal și Biroului Vamal Nord a fost depusă cerere prin care a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 90 cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a obligației vamale a plătitorului vamal din 23 septembrie 2022, precum și anularea integrală a deciziei nr. 90 cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a obligației vamale a plătitorului vamal din 23 septembrie 2022. Ulterior, la data de 14 noiembrie 2022, a fost recepționat răspunsul parvenit de la Serviciul Vamal prin care cererea invocată mai sus a fost respinsă, motivând faptul că decizia de regularizare nr. 141 din 25 mai 2022 este cu titlu executoriu.

Consideră răspunsul, precum și însăși decizia nr. 90 cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a obligației vamale a plătitorului vamal din 23 septembrie 2022 fiind ilegale, neîntemeiate și abuzive.

A menționat că, decizia de regularizare nr. 141 din 25 mai 2022 a fost contestată și actualmente, se află spre examinare în procedura Judecătoriei Bălți, sediul Central, (dosar nr. 5r-254/2022 (nr. cererii PIGD 4-22087620- 09-5r-21062022)). Ședința de examinare a contestației împotriva deciziei de regularizare nr. 141 din 25 mai 2022 va avea loc la data de 9 decembrie 2022. 1 Asupra cazului dat nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă, deci o astfel de decizie prin care Gutium Constantin este impus să achite o sumă enormă de bani este abuzivă și ilegală. Or, art. 280 alin. (1) lit. b) din Codul vamal, organul vamal recurge la executarea deciziei privind aplicarea de sancțiune pentru contravenție vamală la data emiterii de către instanța de judecată a hotărârii cu privire la plângerea împotriva deciziei organului vamal.

A notat că, art. 81 alin. (1), (2) din Codul administrativ, în cazul în care actul administrativ individual al autorității publice depinde de un act, o operațiune preliminară sau de un raport juridic care trebuie constatat de o altă autoritate publică ori formează obiectul unei alte proceduri administrative sau judiciare pendinte, autoritatea publica suspendă procedura administrativă până la emiterea actului administrativ respectiv, efectuarea operațiunii administrative respective sau până la emiterea unei hotărâri judecătorești definitive. Dacă în cadrul unei proceduri administrative actul administrativ individual depinde de un act sau o operațiune a unui participant, autoritatea publică suspendă procedura administrativă pentru un termen rezonabil.

Anularea unui act administrativ presupune lipsirea actului în cauză de orice efecte juridice produse de acesta și încetarea pentru viitor a oricăror efecte.

Anularea este strâns legată de nerespectarea legalității la data emiterii unui act administrativ și are caracterul unei sancțiuni, presupune intervenția organului emitent, a organului ierarhic superior sau a unei autorități jurisdicționale, și reprezintă, astfel, o manifestare de voință ulterioară emiterii actului despre a cărui anulare se discută. Aceasta se prezintă din punct de vedere juridic ca o formă de încetare a efectelor juridice a actelor administrative, nu și faptelor materiale.

Gutium Constantin a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 90 cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a obligației vamale a plătitorului vamal din 23 septembrie 2022 emisă în privința lui Gutium Constantin, până la emiterea soluției de către instanța de judecată în privința anulării respectivei decizii; anularea integrală a deciziei nr. 90 cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a obligației vamale a plătitorului vamal din 23 septembrie 2022 emisă în privința lui Gutium Constantin, ca ilegală și anularea integrală a răspunsului Serviciului Vamal nr. 28/11-16438 din 09 noiembrie 2022 privind suspendarea și anularea deciziei nr.90 cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a obligației vamale a plătitorului vamal, emisă în privința lui Gutium Constantin, ca ilegală. 2

La data de 30 decembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele recurentului Gutium Constantin a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 14 decembrie 2022, solicitând casarea acesteia.

Prin decizia 2 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău din s-a respins recursul declarat de către avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele recurentului Gutium Constantin împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 14 decembrie 2022.

Prin încheierea din 18 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediu Rîșcani s-a strămutat cauza de contencios administrativ înaintată de Gutium Constantin, reprezentat de avocatul Lungu Cristina, către Serviciul Vamal al RM, Biroul Vamal Nord privind anularea actului administrativ, după competență la Judecătoria Bălți sediul central. /f.d.78-81/

Prin hotărârea din 3 august 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central s- a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Gutium Constantin împotriva Biroul Vamal Nord privind anularea actului administrativ.

În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că actul administrativ care a servit drept dovadă la apariția drepturilor de import și care are statut de titlu executoriu în prezenta cauză este decizia de regularizare nr.141 din 25 mai 2022, care este un act administrativ ce se contestă în ordinea contenciosului administrativ, respectiv prima instanță just a respins argumentul apelantului/reclamant precum că contestarea deciziei de regularizare ar servi temei de anularea a deciziei nr.90 cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a obligației vamale a plătitorului vamal din 23.09.2022, în situația în care instanței nu i s-a prezentat dovada contestării actului administrativ în ordinea contenciosului administrativ, or potrivit extrasului din Portalul Național al Instanțelor Judecătorești urmează că pe rolul instanței se află un dosar contravențional, iar copia contestației prezentată confirmă că Gutium Constantin s-a adresat în instanța de judecată cu o contestație în procedură contravențională.

În analiza sa, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a reținut că, Decizia de regularizare nr.141 din 25 mai 2022 care are rol de titlu executoriu, în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 90 cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a obligației vamale a plătitorului vamal din 23 septembrie 2022 în privința lui Gutium Constantin, nu este anulată, fiind la moment în vigoare, respectiv, Decizia cu privire la declanșarea procedurii de executare silită, fiind un act subsecvent urmează soarta actului de bază.

Instanța a evidențiat că, prima instanță corect a constat și faptul că în temeiul prevederilor pct.7 din Ordinul Serviciului Vamal nr.333-O din 31 iulie 2014 cu privire la formularul, modul de completare și utilizare a deciziei de regularizare, lui Gutium Constantin i-a fost acordat termen pentru achitarea benevolă a obligației vamale, ulterior fiind emisă decizia de trecere la procedura de executare silită a obligației vamale.

Așadar, just s-a constatat că emiterea deciziei de declanșare a procedurii de executare silită a obligației vamale nr.90 din 23.09.2022 se întemeiază pe întrunirea la caz a condițiilor legale stabilite supra.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentele apelantului precum că nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă, or, decizia de regularizare contestată în instanța de judecată, și în cazul în care actul a fost denumit contestație, nu modifică esența litigiului, or, faptul că acțiunea a fost confuz formulată, nefiind indicată cu certitudine fapta sau denumirea acțiunii, instanța, în baza rolului diriguitor prevăzut de art. 9 din Codul de procedură civilă, precum și a prevederilor Codului administrativ, trebuie să manifeste rol activ în vederea clarificării situației de fapt, reieșind din temeiul de drept al acțiunii și probele anexate la materialele dosarului. Or, Gutium Constantin nu a contestat decizia de regularizare nr.141 din 25 mai 2022 în instanța de contencios administrativ, respectiv până la moment nici nu există pe rolul instanței o cauză în contencios administrativ care ar avea ca obiect anularea deciziei Biroului Vamal Nord nr.141 4 din 25 mai 2022 pentru a fi aplicabile prevederile legale procedurale citate de către apelant.

Instanța de apel a respins ca declarativ argumentul apelantului precum că instanța s-ar fi expus asupra legalității Deciziei de regularizare nr. 141 din 25 mai 2022, or, o asemenea mențiune în dispozitivul hotărârii nu există iar în partea motivată a hotărârii s-au reținut circumstanțele cauzei constatate de instanță inclusiv emiterea deciziei de regularizare sub prisma legăturii de cauzalitate între aceasta și actul administrativ contestat.

Cu privire la pretenția reclamantului/apelant privind contestarea răspunsului Serviciului Vamal Nord, și anume, nr.28/11-16438 din 09 noiembrie 2022, instanța de contencios administrativ corect a constatat că acestea reprezintă operațiuni administrative realizate de către autoritățile publice pârâte la caz, în cadrul procedurii administrative nemijlocite inițiate la cererea reclamantei sau în cadrul procedurii prealabile, care pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual.

A argumentat cu referire la prevederile art. 280 alin. (1), lit. b) din Codul Vamal că decizia de regularizare nr. 141 din 25 mai 2022 a fost contestată și actualmente, se află spre examinare în procedura Judecătoriei Bălți, sediul Central, respectiv la caz o hotărâre definitivă și irevocabilă la caz nu există.

De asemenea, Gutium Constantin, reprezentat de avocatul Lungu Cristina, a invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanța de apel a normelor legale aplicabile speței. 5

La 25 martie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Serviciului Vamal și Biroului Vamal Nord copia recursului depus de Gutium Constantin, reprezentat de avocatul Lungu Cristina, cu înștiințarea despre posibilitatea prezentării referinței (f.d.170).

Prin referința din 2 aprilie 2024, Biroului Vamal Nord a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibilă.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: ”(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: ”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. 6 Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor art. 2451 din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă. 42. În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. 43. Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. 44. Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Gutium Constantin, avocatul Lungu Cristina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 45. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Gutium Constantin, avocatul Lungu Cristina, conține 7 obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Bălți, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. 46. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. 47. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. 48. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu. 49. Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. 50. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). 51. Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în 8 sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 52. Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Gutium Constantin, avocatul Lungu Cristina. Încheierea este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9