3ra-30/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-30/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Societatea cu
Răspundere Limitată „Ruta-Prim Service” ,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Ruta-Prim Service”
împotriva Serviciul Vamal, Biroul Vamal Centru privind contestarea actelor
administrative
împotriva deciziei din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-30/24 )
NR. PIGD 2-20121719-01-3ra-10012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: L. Holevițcaia,
Instanța de apel : G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici
4 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Societatea cu Răspundere Limitată ”Ruta-Prim Service ”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 1 octombrie 2020, SRL „Ruta-Prim Service” a depus acțiune în
contencios administrativ împotriva Serviciului Vamal prin care a solicitat
recunoașterea ca fiind ilegale acțiunile Biroului Vamal Centru în vederea
majorării valorii în vamă a autocarului SETRA S417GTHD, importat de SC
„Ruta-Prim Service” SRL,
- anularea actelor de inspecție nr.2070 I 71651 din 11 august 2020;
nr.2070 I 71651 din 11 august 2020; nr. 2070 I 74308 din 18 august
2020, precum și a tuturor actelor și acțiunilor care au stat la baza
întocmirii declarației vamale în detaliu -174308 din 18 august
2020;
- obligarea Biroului Vamal Centru să restituie SC „Ruta - Prim
Service” SRL suma drepturilor de import achitate suplimentar în
rezultatul majorării valorii în vamă a mărfii importate;
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, la 11 iulie 2020 SRL
„Ruta-Prim Service” a achiziționat de la „Andriys Consulting” AB, un
autocar de model SETRA S417 GTHD, produs în 2010, la preț de 40 000
euro, semnând în acest sens un contract de vânzare-cumpărare.
Prin ordinul de plată din 6 august 2020, suma de 40 000 euro a fost
transferată în contul vânzătorului.
La 12 august 2020, autocarul a sosit în Moldova iar societatea
reclamantă, prin intermediul brokerului vamal, a demarat procedurile de
vămuire și a declarat valoarea autocarului importat în mărime de 40 000
euro.
La aceiași dată, lucrătorul vamal Constantin Roșca a comunicat prin
intermediul brokerului că, valoarea provizorie a autocarului ar constitui 1
561 048,00 lei, adică 80 000 euro și că vămuirea urmează să se facă, reieșind
din această valoare.
Reclamantul a indicat că, lucrătorul vamal a efectuat evaluarea
autocarului în baza analizei unor site-uri de profil, neglijând contractul de
vânzare-cumpărare și ordinul de plată, care atestă valoarea bunului.
Totodată, a neglijat și actele suplimentare prezentate de reclamant și
anume oferte similare de preț, care variau între 40 000 și 55 000 euro, în
1
funcție de starea tehnică a unității de transport, precum și corespondența
precontractuală din care rezultă negocierea prețului dintre vânzător și
cumpărător.
Comportamentul abuziv al acestui lucrător vamal a continuat prin
solicitarea prezentării, în termen de 24 de ore, a unor acte absolut irelevante
și imposibil de realizat. A consemnat că actele solicitate de lucrătorul vamal
(oferta comercială/price, copie cu specimen act de verificare cu exportatorul,
ofertă de preț cu marfă similară) nu confirmă în esență valoarea mărfii.
Actul principal ce atestă costul mărfii, este factura, ce reprezintă o
operațiune esențială în tranzacțiile internaționale, fiind documentul cel mai
important în astfel de tranzacții. Factura, este un înscris întocmit de
exportator, prin care se arată condițiile în care are loc vânzarea bunului.
Factura rezumă toate condițiile esențiale ale unei tranzacții încheiate și
anume: clauzele privind părțile, obiectul, prețul, astfel încât din conținutul ei
rezultă în mod clar drepturile și obligațiile părților și valoarea mărfii.
Astfel, SC „Ruta - Prim Service” a prezentat factura - INVOICE 776,
din care se desprind exact datele necesare pentru calcularea tarifului vamal,
inclusiv valoarea autocarului.
Biroul vamal a solicitat prezentarea unui raport de evaluare, care ar
demonstra gradul de uzură a autocarului, în condițiile în care autocarul este
indisponibilizat pe teritoriul vamal, iar pentru un asemenea raport este
necesară transportarea autocarului într-o unitate specializată de reparații și
deservire pentru examinarea stării tehnice.
La 14 august 2020, acest raport a fost realizat, însă în cele din urmă a
fost desconsiderat de către lucrătorul vamal.
Cu toate acestea, Biroul vamal a făcut o apreciere eronată a raportului
prezentat, exprimată în actul de inspectare din 19 august 2020 și anume că
evaluarea prezentată de SC „Ruta-Prim Service” SRL, face referire la starea
tehnică a autocarului și nu la valoarea lui de piață, deși prin actul de
inspectare din 12 august 2020 Biroul vamal a solicitat prezentarea anume a
raportului de evaluare a gradului de uzură și nu a raportului de evaluare a
prețului de piață.
Potrivit art.8 alin.(3) din Legea nr.1380 din 20 noiembrie 1997 cu
privire la tariful vamal, „în cazul în care nu există date ce ar confirma
corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunțate sau în cazul în
care există temei de a considera că datele prezentate de declarant
(importator) nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de
producție)și/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să
determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una
din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege”.
În sensul acestei norme, determinarea valorii în vamă a mărfii prin
metodele alternative este aplicabilă doar în cazul lipsei datelor ce ar confirma
valoarea sau în cazul în care datele prezentate de declarant nu sunt veridice.
SC „Ruta-Prim Service” SRL a prezentat contractul de vânzare-cumpărare,
2
factura și ordinul de plată a costului mărfii, invoce, CMR, declarația de
export, aceste documente fiind valabile.
Totodată, la caz, lipsesc circumstanțe sau probe care ar demonstra că
aceste acte prezentate nu ar fi veridice. Cu alte cuvinte, lipsa acestor două
precondiții menționate, cumulativ sau separat, face imposibilă purcederea
lucrătorului vamal la aplicarea uneia din cele 6 metode prevăzute de lege
pentru determinarea valorii în vamă.
Potrivit art.10 al aceleiași legi, (1) valoarea în vamă a mărfii introduse
pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii
tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza
valorii tranzacției cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacției cu marfă
similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a
mărfii; f) prin metoda de rezervă. (2) Principala metodă dintre cele
specificate la alin. (1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în
baza valorii tranzacției cu marfa respectivă.
În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte
metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care
valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă...”.
Această normă a fost grav încălcată, or, colaboratorul vamal a neglijat
obligația aplicării consecutive a metodelor determinării valorii și a aplicat
direct metoda de rezervă. Atrage atenția că aplicarea metodei de rezervă nu
poate fi făcută discreționar, lucrătorului vamal revenindu-i obligativitatea
motivării inaplicabilității metodei precedente.
Din actele de inspectare emise de vameș, nu rezultă epuizarea
încercărilor de aplicare în mod consecutiv a metodelor de determinare a
valorii în vamă. Mai mult ca atât, conform acordului de la Marrakesh,
încheiat la 15 aprilie 1994, privind constituirea Organizației Mondiale a
Comerțului, semnat de Republica Moldova la Geneva la 8 mai 2001 prin
Protocolul de aderare a Republicii Moldova la acordul respectiv ratificat de
Republica Moldova prin legea nr.218 - XV don 01.06.2001, „taxele vamale
se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacție.
Prin derogare la această regulă, dreptul autorității vamale de a stabili,
printr-o echivalență verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscută
numai în cazul posibilității de determinare a valorii reale și în situația unor
dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator”.
În situația de față, constata că SRL „Ruta - Prim Service”, la vămuirea
mărfii, a prezentat toate documente justificative, care confirmă provenirea și
costul mărfii suspuse vămuirii și care permite aplicarea metodei principale
specificate în art.10 alin.(1) al Legii cu privire la tariful vamal nr.1380-XIII
din 20 noiembrie 1997, pentru determinarea valorii în vamă a mărfii în baza
contractului de vânzare - cumpărare cât și ordinelor de plată, raportul de
expertiză și alte documente justificative.
3
Cu toate acestea, Biroul Vamal nu s-a condus de prevederile legale
citate supra și a constatat greșit valoarea autocarului importat, astfel nefondat
calculând excesiv tariful vamal.
Ulterior, la 21 august 2020 SC „Ruta-Prim Service” SRL a depus la
Serviciul Vamal o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea actelor de
inspecție nr. 2070 I 71651 din 11 august 2020, nr.2070 I 74308 din 18 august
2020, nr.2070 I 74308 din 18 august 2020, precum și a tuturor actelor și
acțiunilor care au stat la baza întocmirii declarației vamale în detaliu - I
74308 din 18 august 2020 și restituirea sumelor de import achitate
suplimentar în rezultatul majorării valorii în vamă a autocarului importat.
Până în momentul de față, neglijând termenul de 30 de zile, Serviciul
Vamal nu a oferit răspuns la cererea prealabilă depusă de SC „Ruta - Prim
Service” SRL.
Prin cererea de concretizare, reclamanta a formulat următoarele
cerințe recunoașterea ca fiind ilegale acțiunile Biroului Vamal Centru în
vederea majorării valorii în vamă a autocarului SETRA S417GTHD,
importat de SC „Ruta-Prim Service” SRL (IDNO 1007600065038);
- anularea actelor de inspecție nr.2070171651 din 11 august 2020; nr.2070
171651 din 11 august 2020; nr.2070174308 din 18 august 2020, precum și a
tuturor actelor și acțiunilor care au stat la baza întocmirii declarației vamale
în detaliu -1 74308 din 18 august 2020;
- anularea răspunsului/refuzului nr.28/11-11559 din 21.09.2020 a Serviciului
Vamal prin care a fost respinsă cererea prealabilă depusă de SC „Ruta-Prim
Service” SRL;
- obligarea Biroului Vamal Centru să restituie SC „Ruta - Prim Service” SRL
(IDNO 1007600065038) suma drepturilor de import achitate suplimentar în
rezultatul majorării valorii în vamă a mărfii importate.
Prin hotărârea din 17 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, acțiunea în contencios administrativ înaintată de SC „Ruta-Prim”
SRL a fost admisă.
S-a anulat actul administrativ individual defavorabil – actul de
inspecție nr.2010I74308 din 18 august 2020 și decizia adoptată în procedura
prealabilă – refuzul nr.28/11-11559 din 21 septembrie 2020.
În temeiul prevederilor art.224 alin.(2) Cod administrativ, s-a obligat
Serviciul Vamal să restituie reclamantului SC „Ruta-Prim” SRL suma
drepturilor de import achitate suplimentar în rezultatul majorării în vamă a
mărfii importate. (f.d. 129; 136-151)
La 21 octombrie 2022, Serviciul Vamal a declarat apel împotriva
hotărârii din 17 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
solicitând casarea hotărârii primei instanțe și adoptarea unei noi hotărâri prin
care acțiunea să fie respinsă.
Prin decizia din 4 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
admis apelul depus de Serviciul Vamal.
4
S-a casat integral hotărârea din 17 octombrie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă decizie, prin care s-a respins ca
neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de SC „Ruta-
Prim” SRL.
În motivarea soluției sale instanța de apel a stabilit că, la etapa
verificărilor documentelor prezentate de SRL „Ruta-Prim Service”, în baza
cărora a fost declarată marfa importată, funcționarul vamal de la punctul de
control financiar a constatat că actele anexate la declarația vamală supusă
examinării în cadrul acestui litigiu, nu confirmă pe deplin valoarea în vamă
a mărfii.
Toate actele prezentate organului vamal, relevă datele necesare ce
stabilesc statutul mărfurilor, iar în dependență de acestea, organul vamal în
calitate de autoritate competentă efectuează controlul vamal în limitele
competenței și acordă liber de vamă potrivit regimului solicitat.
Instanța a reținut că, în speță cadrul normativ relevant determinării
valorii în vamă a mărfurilor importate, constituie: Legea nr. 1380-XIII din
20.11.1997 “Cu privire la tariful vamal”; Regulamentul privind modul de
declarare a valorii în vamă a mărfurilor”, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 974 din 15.08.2016.
Instanța de apel a notat că, din înscrisurile care au fost anexate de
declarant la declarația vamală, vamal just a concluzionat că, actele prezentate
de declarant nu sunt suficiente pentru a elimina dubiile privind veridicitatea
valorii în vamă.
În termenul stabilit de organul vamal, declarantul careva
contraargumente la divergentele constatate de organul vamal, nu a prezentat,
iar în situația în care declarantul nu a prezentat acte suplimentare în vederea
confirmării valorii declarate, organul vamal în temeiul prevederilor art. 8 din
Lege și pct. 9 din Regulament, a fost în drept să decidă asupra faptului că
valoarea în vamă nu poate fi determinată, în conformitate cu prevederile art.
11 alin. (1) din Lege.
Instanța a reținut că speței sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (2)
din Legea cu privire la tariful vamal. Suspiciunile cu privire la veridicitatea
valorii în vamă declarate nu au fost înlăturate, totodată declarantului i s-a
oferit dreptul să declare valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea
metodelor alternative prevăzute de art. 12-17 din Legea cu privire la tariful
vamal, termen limită fiind 17.08.2020, ora 10:00.
Instanța de apel a constatat că, la materialele dosarului administrativ
sunt anexate extrase de pe piața europeană (www.mobile.de:
www.mascus.com:www.autoline.ro), unde se confirmă că prețul autobuselor
de model Setra S4176GTHD, anul 2010, variază între 80 000 euro și 110 000
euro în dependență de starea acesteia și completare, iar informațiile
adiționale prezentate de către reclamant, potrivit mențiunilor din Actul de
inspecție din 14 august 2020, doar au confirmat suspiciunile organului vamal
privind valoarea reală în vamă a autobusului declarat.
5
Instanța a stabilit netemeinicia pretenției reclamantului privind
anularea acestora, subsecvent urmează a fi respinsă și cererea reclamantului
privind restituirea sumei drepturilor de import achitate suplimentar în
rezultatul majorării valorii în vamă a mărfii importate.
În circumstanțele date, instanța a reținut, activitatea administrativă
efectuată de către organul vamal este una legală și întemeiată, autoritatea
publică la soluționarea speței cercetând complet și multiaspectuale
circumstanțele, și în limita competenței a emis un act administrativ, prin care
și-a realizat scopul său legal.
La 2 ianuarie 2024, Societatea cu Răspundere Limitată ”Ruta-Prim
Service”, a depus recurs împotriva deciziei din 10 octombrie 2023 a Curții
de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și,
pronunțarea unei decizii noi de menținere a hotărârii instanței de fond.
În motivarea a susținut că, nu este de acord cu decizia Curții de Apel
Chișinău din 10 octombrie 2023, o considerăm arbitrară și bazată în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Biroul vamal, a efectuat evaluarea autocarului în baza analizei unor
site-ri de profil, neglijând de contractul de vânzare-cumpărare și de ordinul
de plată, care atestă valoarea reală a bunului și actele suplimentare prezentate
și anume oferte similare de preț, care variau între 40 000 si 55 000 euro, în
funcție de starea tehnică a unității de transport, precum si corespondența
precontractuală din care rezultă negocierea prețului dintre vânzător si
cumpărător.
Recurentul a susținut că, actele solicitate de Biroul vamal (oferta
comercială/price, copie cu specimen act de verificare cu exportatorul, ofertă
de preț cu marfă similară) nu confirmă în esență valoarea mărfii și nu au nici
o relevanță la prezenta speță.
Curtea de Apel în decizia sa, neîntemeiat consideră că neprezentarea
acestor acte, servește drept temei pentru respingerea acțiunii recurentului,
Curtea de Apel nu a luat în considerație că actele solicitate de Biroul vamal
nu sunt obligatorii pentru prezentare și în baza lor nu poate fi stabilită
valoarea autocarului.
Recurentul a relatat că, actul principal ce atestă costul mărfii, este
factura, ce reprezintă o operațiune esențială în tranzacțiile internaționale,
fiind documentul cel mai important în astfel de tranzacții. Factura, este un
înscris întocmit de exportator, prin care se arată condițiile în care are loc
vânzarea bunului. Factura rezumă toate condițiile esențiale ale unei tranzacții
încheiate și anume: clauzele privind părțile, obiectul, prețul, astfel încât din
conținutul ei rezultă în mod clar drepturile și obligațiile părților și valoarea
mărfii.
SC „Ruta - Prim Service” SRL a relatat că, la vămuirea mărfii, a
prezentat toate documente justificative, care confirmă provenirea și costul
mărfii suspuse vămuirii și care permite aplicarea metodei principale
specificate în art. 10 alin.(l) al Legii cu privire la tariful vamal, nr,1380-XIII
6
din 20 noiembrie 1997, pentru determinarea valorii în vamă a mărfii în baza
contractului de vânzare-cumpărare cât și ordinelor de plată, raportul de
expertiză și alte documente justificative.
A susținut că, prin decizia Curții de Apel Chișinău, a fost lipsită
efectiv de proprietate, sumele achitate Serviciului Vamal în rezultatul
vămuirii necorespunzătoare a autocarului, reprezintă un prejudiciu. Astfel,
este victima încălcării dreptului său de proprietate, consacrat la art. 1 al
Protocolului adițional nr. 1 la Convenția Europeană.
Recurentul a notat că, temeiurile recurs sunt încadrate în dispoziția
art. 2451 alin. (1) lit. a) Cod administrativ.
Prin referința depusă la 17 februarie 2024, Serviciul Vamal a pledat
pentru inadmisibilitatea recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
7
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la data de 21 decembrie 2023, prin intermediul
poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică
anexat la dosar (f.d.210).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 2 ianuarie 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Societatea cu Răspundere Limitată „Ruta-Prim Service” , nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se
referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de
Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată
a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Ruta-Prim Service” ,
conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
8
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
9
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Societatea cu Răspundere
Limitată „Ruta-Prim Service” .
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10