2ac-495/24 — Încasarea datoriei, dobanzii de intarziere, compensarea cheltuielilor de judecată

La 01 iulie 2022, Ștefan Cosovan, reprezentat de avocatul Vitalie Onofrei, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valentin Gîdilica, solicitând încasarea sumei de 181 000 de lei, cu titlu de datorie, a sumei de 64 664, 21 de lei, cu titlu de dobândă de întârziere și a cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în sumă de 7 370 de lei și cheltuielile de asistență juridică.

La 09 decembrie 2024, Valentin Gîdilica a depus cerere de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Chișinău la o altă instanță egală în grad.

În motivarea cererii de strămutare s-a invocat mizează pe un proces corect și echitabil. Or, conform art. 6§1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, 1 care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.[...]. Concomitent, cu referire la prevederilor art. 115 alin. (1), art. 116 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, a indicat că legea garantează justițiabilului dreptul la un proces echitabil prin instituirea de instanțe independente care au menirea de a înfăptui justiția și exclusiv prin intermediul judecătorilor imparțiali și care nu pot fi influențați la luarea deciziilor.

Totodată, a menționat că prin prisma legislația procesual civile au fost instituite anumite mecanisme de strămutare a cauzei în cazul în care imparțialitatea judecătorului poate fi pusă la îndoială reieșind din circumstanțele cauzei sau de calitatea unui participant la proces. La caz, acest temei de strămutare poate fi raportat și la cauza concret examinată. Prin urmare, examinarea acestei cauzei de către o instanță independentă, imparțială este scopul său prioritar.

Art. 20 din Codul de procedură civilă: „(2) La înfăptuirea justiției în cauze civile, judecătorii sînt independenți și se supun numai legii. Orice imixtiune în activitatea de judecată este inadmisibilă și atrage răspunderea prevăzută de lege.”

Art. 43 din Codul de procedură civilă: „(2) Instanța strămută cauza la o altă instanță dacă: f) există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces; (4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prezenta cauză se află în procedura Curții de Apel Chișinău, drept urmare a contestării în ordine de apel a hotărârii din 17 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, de către Valentin Gîdilica, inclusiv prin intermediul avocatului Artur Budăi, fiind intentată procedura de apel (f.d.57-59, 81-82, 88). 2

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Valentin Gîdilica în motivarea cererii de strămutare, în esență, a pretins că mizează pe un proces echitabil, or, legea garantează justițiabilului dreptul la un proces echitabil prin instituirea de instanțe independente care au menirea de a înfăptui justiția și exclusiv prin intermediul judecătorilor imparțiali și care nu pot fi influențați la luarea deciziilor.

În context, deși cererea de strămutarea a fost întemeiată în drept în baza art. 43 alin.(2) lit.f) din Codul de procedură civilă, citat supra, însă argumente ce ar determina la caz admiterea acesteia în temeiul menționat, nu au fost aduse. Or, alegațiile lui Valentin Gîdilica sunt exprimate la general, fără a fi specificate expres motivele ce ar justifica o părtinirea judecătorilor anume la examinarea cauzei date.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că într- adevăr atât legislația națională, cât și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale garantează justițiabilor dreptul la un proces echitabil inclusiv prin judecarea cauzei lor de către o instanță independentă și imparțială, însă în cazul invocării anumitor dubii referitor la obiectivitatea și imparțialitatea judecătorilor învestiți cu judecarea cauzei, urmează a fi indicate concret prin ce se exprimă acestea la caz și probele ce confirmă poziția redată, în caz contrar nu sunt decât declarative.

De altfel, cererea de strămutare poate fi înaintată în temeiuri strict determinate de legislația procesuală civilă și bazată pe argumente plauzibile, probe, ce confirmă temeinicia cererii formulate, iar lipsa identificării acestora, ar reprezenta un dezechilibru major în exercitarea drepturilor procesuale ale părților.

Subsecvent, argumentele lui Valentin Gîdilica nu pot determina admiterea cererii de strămutare formulate, în condițiile în care nu a invocat expres circumstanțele care pun la îndoială obiectivitatea și imparțialitatea judecătorilor învestiți cu examinarea cauzei. Or, argumentele aduse în cererea de strămutare vizează doar o redare a normelor legale ce garantează înfăptuirea justiției de către judecători independenți, imparțiali și inamovibili, fără a fi menționate concret la caz împrejurările ce au condus la formularea cererii de strămutare în temeiul de drept invocat.

În corolar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că la caz nu se profilează anumite circumstanțe ce ar justifica strămutarea cauzei, or, în lipsa unor probe plauzibile, argumentele aduse nu sunt decât declarative. Iar invocarea la general de către Valentin Gîdilica a jurisprudenței CtEDO referitor la imparțialitatea judecătorilor, nu poate determina admiterea cererii de strămutare în sensul formulat, având în vedere lipsa temeiurilor de drept raportate situației faptice. 3

În altă ordine de idei, art.6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale cere instanței, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite moduri.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză și o abordare obiectivă, determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în acest sens. În situația în care într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparțial este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate fi obiectiv justificată. Orice bănuială referitor la nepărtinirea magistraților urmează să fie obiectiv justificată.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide de a respinge cererea de strămutare a cauzei, formulată de către Valentin Gîdilica, cu restituirea cauzei Curții de Apel Centru (Chișinău), pentru examinare în ordine de apel.

Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art. 43 alin. (4), art. 269-270 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Valentin Gîdilica privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru (Chișinău) la o altă instanță de același grad, pentru examinare în ordine de apel. Restituie Curții de Apel Centru (Chișinău) cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ștefan Cosovan împotriva lui Valentin Gîdilica cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, pentru examinare în ordine de apel. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 4