TERKOĞLU v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
TERKOĞLU v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice (CtEDO, 2022)
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A DOUA
DECIZIE PRIVIND ADMISIBILITATEA
Cererea nr. 72875/12
Kamile TERKOĞLU și alții / Turcia
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a doua), reunită în Comitet, alcătuit din:
Egidijus Kūris, președinte,
Pauliine Koskelo,
Gilberto Felici, judecători,
și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secției,
având în vedere cererea (nr. 72875/12) împotriva Republicii Turcia, introdusă în fața Curții la 29 august 2012 de trei cetățeni turci („reclamanții” – lista reclamanților și explicațiile aferente se află în tabelul anexat) în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), decizia de a comunica cererea Guvernului turc („Guvernul”), reprezentat de agentul său, Hacı Ali Açıkgül, președintele Direcției pentru Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiției, și observațiile părților, în urma deliberărilor, a pronunțat următoarea decizie:
OBIECTUL CAUZEI
Cererea privește împrejurările decesului rudei reclamanților, după ce a fost împușcată de un jandarm, precum și ancheta penală desfășurată ulterior cu privire la acest incident.
Ruda reclamanților, İslam Terkoğlu, a fost împușcată și rănită în jurul orei 22.30, la 23 noiembrie 2006, de forțele de securitate în Dağlıca, Hakkari. İslam Terkoğlu a decedat din cauza rănilor în timpul transferului la spital.
Procurorul Republicii s-a deplasat la fața locului și a deschis din oficiu o anchetă penală.
Această anchetă a permis stabilirea următoarelor constatări:
- în urma informațiilor potrivit cărora teroriștii urmau să meargă în satele apropiate, treisprezece militari au primit ordin să ocupe poziție la fața locului;
- İslam Terkoğlu îl însoțea pe R.S.; İslam Terkoğlu avea o pușcă de asalt Kalașnikov; R.S. avea o lanternă aprinsă;
- în legătură cu motivul pentru care se aflau în această zonă la miezul nopții, într-o regiune cu risc foarte ridicat de atac terorist, R.S. a răspuns că se aflau în zonă pentru a transporta lemne;
- nu s-a dat nicio explicație cu privire la pușca Kalașnikov; cei interesați nu aveau autorizație pentru a transporta lemne;
- raportul balistic a indicat că două tuburi de cartuș găsite la fața locului proveneau din arma lui İslam Terkoğlu;
- în declarațiile lor, militarii au precizat că İslam Terkoğlu a tras spre militari;
- R.S. și-a modificat în mai multe rânduri declarația în timpul audierilor. Inițial, R.S. a declarat că İslam Terkoğlu era înarmat. Ulterior, R.S. a precizat că İslam Terkoğlu nu era înarmat, modificându-și relatarea faptelor. În cele din urmă, R.S. și-a schimbat din nou relatarea, susținând că declarase că İslam Terkoğlu era de fapt înarmat, dar nu și-a folosit arma;
- la aproximativ zece zile după evenimente, R.S. a predat procurorului Republicii o haină perforată, susținând că jandarmii trăseseră și asupra sa. Examenul efectuat de laboratorul de criminalistică a permis să se stabilească faptul că orificiile din haina respectivă nu fuseseră făcute în timpul incidentului în litigiu, că R.S. nu fusese rănit în cursul incidentului și că relatarea sa nu era susținută de niciun element de probă științifică;
- İ.S., ultima persoană care l-a văzut pe İslam Terkoğlu plecând împreună cu R.S., a precizat că R.S. era înarmat;
- un alt martor, A.B., a confirmat declarațiile lui İ.S.;
- R.S. a susținut că fusese maltratat de militari. Cu toate acestea, conform concluziilor raportului medical, nu s-au constatat la R.S. urme de leziuni care să susțină acuzațiile sale;
- jandarmii au arătat că termocamera permisese vizualizarea lui İslam Terkoğlu și a lui R.S. R.S. ținea o lanternă aprinsă îndreptată spre jandarmi. İslam Terkoğlu avea o pușcă. İslam Terkoğlu nu s-a conformat somației de oprire și și-a folosit arma. Jandarmii F.B. și E.M. au tras pentru a preveni pericolul. La momentul tragerii focurilor, jandarmii se aflau la aproximativ 5 până la 10 metri de victimă;
- distanța tragerii a fost confirmată de raportul de autopsie și de raportul balistic;
- F.B. a precizat că a atins arma lui İslam Terkoğlu pentru a-l neutraliza și pentru a-i asigura siguranța acestuia;
- în timpul autopsiei clasice efectuate sub supravegherea procurorului Republicii, s-a constatat că un singur glonț îl atinsese pe İslam Terkoğlu. În cadrul acestei autopsii, s-a indicat că orificiul de intrare al glonțului se afla în partea stângă inferioară a cavității abdominale, iar orificiul de ieșire, cu un diametru de 1 x 2 cm, era situat în partea superioară a osului iliac drept. Medicul legist a precizat că decesul s-a produs ca urmare a fracturării osului iliac și a hemoragiei interne cauzate de rănirea prin împușcare.
S-a deschis o procedură penală împotriva jandarmilor F.B. și E.M. în fața Curții cu Juri din Hakkari. Reclamanții s-au constituit părți civile în procedură, prin intermediul propriilor avocați.
La 7 martie 2008, după desfășurarea a opt ședințe în cursul cărora a audiat martorii, declarațiile inculpaților și ale persoanelor vătămate, precum și pe avocații acestora, după ce parchetul a fost informat cu privire la elementele de probă materiale și după ce s-a verificat dacă acordarea de îngrijiri medicale lui İslam Terkoğlu și, în special, transferul său la spital, ar fi fost afectate de o eventuală întârziere, Curtea cu Juri a declinat competența în favoarea Tribunalului Militar din Van.
Această decizie a fost menținută de Curtea de Casație la 27 ianuarie 2010.
Reclamanții s-au constituit părți civile, prin intermediul propriilor avocați, în procedura în fața Tribunalului Militar.
La 1 iulie 2010, procurorul Republicii a solicitat achitarea inculpaților, motivând că aceștia își folosiseră armele de foc în cadrul legii. Procurorul Republicii a susținut, în special, că İslam Terkoğlu avea, la momentul evenimentelor, o pușcă de asalt și că folosise această pușcă în pofida somației jandarmilor.
La 8 iulie 2010, reclamanții și-au prezentat propriile observații. Aceștia au susținut că decesul rudei lor fusese rezultatul unei utilizări excesive a forței.
Prin hotărârea din 8 iulie 2010, Tribunalul Militar a pronunțat achitarea inculpaților, motivând că aceștia acționaseră în cadrul legii care îi autoriza pe jandarmi să folosească arme de foc în îndeplinirea atribuțiilor lor, în caz de necesitate absolută și într-un mod proporțional cu amenințarea. Aceeași instanță a constatat că İslam Terkoğlu era înarmat și că trăsese asupra militarilor după somația jandarmilor. Judecătorii au considerat că jandarmii F.B. și E.M. nu au tras asupra lui İslam Terkoğlu cu intenția de a-l ucide și că, dacă militarii ar fi avut o asemenea intenție, toți ar fi putut trage asupra lui İslam Terkoğlu și asupra lui R.S. Or, un singur glonț a putut atinge victima. Tribunalul Militar a considerat că inculpații au încercat, prin urmare, să acționeze într-un mod proporțional cu amenințarea. Tribunalul Militar a concluzionat că erau întrunite condițiile legitimei apărări. Tribunalul Militar a adăugat că, în pofida condițiilor dificile din zonă, militarii au încercat să transporte victima de urgență la cel mai apropiat spital și nu au comis nicio eroare în acest sens. Acea instanță a considerat, prin urmare, că nu era posibil să se afirme că militarii nu i-au acordat asistență lui İslam Terkoğlu și că decesul persoanei interesate s-a datorat lipsei oricărui tratament medical.
Aceeași instanță, ajungând la această concluzie, a luat de asemenea în considerare împrejurările în care s-au desfășurat evenimentele și, în special, s-a întemeiat pe art. 27 alin. 2 din Codul penal turc, care prevedea că „depășirea limitelor legitimei apărări, dacă a fost cauzată de o emoție, frică sau panică scuzabilă, atrage exonerarea de orice pedeapsă a autorului faptei”.
Reclamanții au declarat, prin intermediul propriilor avocați, recurs împotriva hotărârii din 8 iulie 2010.
La 2 martie 2011, Curtea Militară de Casație a menținut hotărârea instanței de fond. În decizia sa, Curtea Militară de Casație a formulat următoarele considerații:
- declarația lui R.S., care și-a modificat relatarea faptelor în timpul audierilor, atât în fața procurorului Republicii, cât și a Tribunalului Militar, nu este credibilă;
- două persoane, și anume İ.S. și A.B., astfel cum a subliniat instanța de fond, au precizat că İslam Terkoğlu era înarmat la momentul desfășurării evenimentelor;
- İslam Terkoğlu a tras asupra militarilor și asupra militarilor inculpați, care au răspuns în mod legitim;
- R.S. nu era înarmat și jandarmii nu au tras asupra lui R.S.;
- această situație a demonstrat, prin urmare, că folosirea forței împotriva lui İslam Terkoğlu era absolut necesară și că, având în vedere împrejurările respective, aceasta era proporțională în raport cu legislația națională și cu art. 2 din Convenție;
- pe de altă parte, nu s-a constatat o întârziere semnificativă în transferul rănitului la spital sau lipsa vreunui tratament care să fi cauzat decesul victimei.
În concluzie, Curtea de Casație a considerat că, în fața atacului victimei, jandarmii inculpați au tras în situație de legitimă apărare, au încercat să o salveze pe victimă transportând-o la cel mai apropiat spital și, prin urmare, în conformitate cu legea, trebuiau să fie exonerați de orice pedeapsă și achitați.
Reclamanții susțin că ruda lor a fost supusă unei forțe excesive și disproporționate care a dus la decesul său și se plâng de modul în care s-a desfășurat ancheta cu privire la acest incident.
Guvernul contestă susținerile reclamanților. Guvernul arată că ancheta penală a permis, în împrejurările cauzei, să se concluzioneze că folosirea forței de către jandarmi era absolut necesară și proporțională, în special având în vedere faptul că İslam Terkoğlu, care avea o pușcă de asalt, a tras asupra militarilor.
APRECIEREA CURȚII
Curtea consideră că faptele și împrejurările impun o examinare din perspectiva art. 2 din Convenție. În lumina elementelor aflate la dosar, Curtea consideră, în primul rând, că nu s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că İslam Terkoğlu a fost ucis în mod intenționat de forțele de securitate. De asemenea, nu s-a stabilit că, după ce a fost atins de glonțul tras de jandarm, persoana în cauză nu a fost îngrijită în mod prompt și adecvat. În această privință, din documentele din dosar reiese că İslam Terkoğlu a fost transferat la cel mai apropiat spital pentru a beneficia de un tratament adecvat, însă acesta a decedat în cursul transferului din cauza rănilor.
Curtea constată, de asemenea, că nimeni nu contestă faptul că decesul rudei reclamanților s-a produs ca urmare a tragerii unui foc de armă de către jandarm. În consecință, sarcina probei revine autorităților, care trebuie să demonstreze că folosirea forței letale a devenit absolut necesară din cauza acelei situații și că nu a fost excesivă sau nejustificată în sensul art. 2 § 2 din Convenție (Kalkan c. Turciei, nr. 37158/09, § 62, 10 mai 2016, și Bektaș și Özalp c. Turciei, nr. 10036/03, § 57, 20 aprilie 2010).
În această privință, Curtea examinează nu doar dacă folosirea forței posibil letale împotriva rudei reclamanților a fost legitimă, ci și dacă operațiunea a fost încadrată de reguli și dacă a fost organizată într-un mod care să reducă pe cât posibil riscurile asociate cu folosirea forței letale (Makaratzis c. Greciei [MC], nr. 50385/99, § 60, CEDO 2004-XI). De asemenea, Curtea examinează dacă autoritățile competente nu au dat dovadă de neglijență în alegerea măsurilor luate (Natchova și alții c. Bulgariei [MC], nr. 43577/98 și 43579/98, § 95, CEDO 2005-VII).
Curtea notează că operațiunea în cauză s-a desfășurat la miezul nopții, într-o regiune cu un risc foarte ridicat de atac terorist. Curtea precizează că, înainte de focul letal, instanțele naționale au stabilit că İslam Terkoğlu avea o pușcă de asalt și că adoptase un comportament care, pentru oricine, putea fi interpretat ca o amenințare reală. De altfel, declarațiile date sunt concordante între ele. Ultima persoană care l-a văzut pe cel în cauză a precizat că acesta era înarmat. Un alt martor a confirmat în mod clar declarațiile acestui martor. În plus, martorul direct R.S., care și-a modificat de mai multe ori declarația în timpul audierilor, a recunoscut în cele din urmă că İslam Terkoğlu avea o pușcă de asalt (paragraful 4 de mai sus). De asemenea, declarațiile date și raportul balistic potrivit căruia cele două tuburi de cartuș găsite la sol proveneau din arma lui İslam Terkoğlu au permis stabilirea faptului că cel în cauză a tras asupra militarilor în urma somației acestora. Totuși, deși o astfel de examinare ar fi trebuit să facă parte dintr-o procedură obișnuită, se pare că nu a fost efectuată nicio căutare de amprente pe arma respectivă. Cu toate acestea, Curtea consideră, în prezenta cauză, că nu există o deficiență determinantă. Într-adevăr, presupunând că ar fi fost posibil ca, la încheierea acestei examinări, să se descopere amprente utilizabile, în special amprenta lui İslam Terkoğlu, nu este cert că acest lucru ar fi avut consecințe importante asupra desfășurării anchetei, întrucât jandarmul F.B. a recunoscut că, după ce a tras, a atins arma lui İslam Terkoğlu pentru a-l neutraliza pe cel care trăsese ulterior asupra lor și pentru a-i asigura siguranța acestuia (paragraful 4 de mai sus). Pe de altă parte, din dosar reiese că reclamanții nu au solicitat o astfel de examinare în cadrul cererilor lor în fața instanțelor naționale (a se vedea, în același sens, Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turciei [MC], nr. 24014/05, § 195, 14 aprilie 2015).
În plus, Curtea consideră că s-a stabilit că İslam Terkoğlu și-a folosit arma și că, comportându-se astfel, a constituit o amenințare pentru viața sau integritatea fizică a jandarmilor. Prin urmare, Curtea, având în vedere că toate condițiile materiale au făcut obiectul unui control riguros, că ancheta desfășurată în prezenta cauză a fost suficient de detaliată și independentă și că reclamanții au fost asociați acestei anchete într-o măsură suficientă pentru a-și proteja interesele și a-și exercita drepturile, nu pune sub semnul întrebării concluziile la care au ajuns instanțele naționale, care au considerat că, în prezenta cauză, situația în cauză făcea ca folosirea forței să fie absolut necesară și că o astfel de folosire nu era excesivă sau nejustificată în împrejurările cauzei.
Prin urmare, trebuie precizat că cererea este inadmisibilă pentru motivul că este vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 § 3 lit. (a) și § 4 din Convenție.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Declară cererea inadmisibilă.
Prezenta decizie a fost redactată în limba franceză și comunicată în scris la 19 mai 2022.
Hasan Bakırcı
Egidijus Kūris
Grefier adjunct
Președinte
ANEXĂ
Lista reclamanților
Cererea nr. 72875/12
Nr.
Nume PRENUME
An nașterii/Înregistrării
Cetățenie
Locul de reședință
Kamile TERKOĞLU (soția lui İslam Terkoğlu) 1983 turcă Hakkari
Meryem TERKOĞLU (mama lui İslam Terkoğlu) 1944 turcă Hakkari
Ömer TERKOĞLU (fiul lui İslam Terkoğlu) 2006 turcă Hakkari