2ra-59/24 — Determinarea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei alimentare

La 02 decembrie 2022, Șumilo Mariana a formulat cerere de chemare în judecată împotriva lui Zaharcenco Vladimir, intervenient accesoriu Direcția Aistență Socială și Protecție a Familiei Anenii Noi cu privire la determinarea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor (f. d. 2).

În motivarea cererii de chemare în judecată, Șumilo Mariana a indicat că la XXXXX a încheiat căsătoria cu Zaharcenco Vladimir.

Reclamanta a notat că din căsătorie, s-a născut copilul XXXXX.

A menționat că căsătoria a fost desfăcută de către Judecătoria Anenii Noi, sediul Central, la XXXXX. În urma desfacerii căsătoriei nu au determinat domiciliul copilului minor.

Copilul permanent domiciliază cu reclamanta, dispune de condiții bune de trai, relațiile dintre mamă și copil la fel sunt bune.

Pârâtul nu participă în măsură deplină la întreținerea copilului.

Reclamanta Șumilo Mariana a solicitat stabilirea domiciliului copilului minor XXXXX, născută la XXXXX, cu mama, încasarea de la Zaharcenco Vladimir pensia pentru întreținerea copilului minor XXXXX în mărime de 2 000 de lei, începînd cu data depunerii cererii de chemare în judecată și până la atingerea majoratului de către copil.

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a ajuns la concluzia admiterii acțiunii înaintate de Șumilo Mariana și stabilirii domiciliului copilului minor, XXXXX cu mama Șumilo Mariana, luând în considerație interesul superior al copilului. În acest context, instanța de fond a punctat că, la moment copilul locuiește cu reclamanta, care beneficiază de un imobil, este încadrată în câmpul muncii și care îi poate oferi o educație și întreținere corespunzătoare.

La fel, cu referire la pretenția privind încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor, instanța de judecată a apreciat ca fiind necesar de a încasa din contul pârâtului pensia pentru întreținerea copilului minor Zaharcenco Anastasia în sumă de 2 000 lei, punctând sub acest aspect că, această soluție va avea ca finalitate asigurarea mijloacelor materiale necesare acoperirii cheltuielilor legate de hrană, îmbrăcăminte, locuință, îngrijirea sănătății, satisfacerea nevoilor social-culturale ale copilului, precum și a oricăror alte cheltuieli necesare pentru creștere, educare și instruire.

Prima instanță a dispus încasarea din contul pârâtului în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 720 lei, or la depunerea cererii de chemare în judecată cu privire la încasarea pensiei de întreținere, reclamanta a fost scutită de drept de la plata taxei de stat.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut corectitudinea și legalitatea soluției date de prima instanță și că întemeiat a stabilit încasarea pensiei de întreținere a copilului în mărime de 2000 lei, începând cu 02 decembrie 2022, până la atingerea de către copil a vârstei majoratului, or, sarcina de întreținere a copilului le revine ambilor părinți în virtutea responsabilităților asumate încă de la momentul conceperii copilului în familie.

Instanța de apel a mai punctat că, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor s-a luat în considerație că conform paginii oficiale a Biroului Național de Statistică, pentru orașele mari, minimul de existență pentru copiii în vârstă de 1-6 ani în medie pentru anul 2022 constituie suma de 2 471,40 lei, iar pentru vârsta de 7-17 ani, suma 3 188,6 lei, sumă la care trebuie să contribuie ambii părinți.

Totodată, s-a ținut cont că minimul de existență nu prevede toate cheltuielile necesare pentru dezvoltarea unui copil: procurarea cărților, frecventarea anumitor secții sportive sau de creație, activități necesare creșterii și evoluării psiho-emoționale echilibrate a copilului, de care acesta nu poate fi lipsit, or, acest fapt ar contravine interesului său superior.

În această ordine de idei, instanța de apel a apreciat soluția primei instanțe ca fiind una temeinică, rezultată din elucidarea tuturor circumstanțelor speței și aplicarea corectă a cadrului legal pertinent cauzei deduse judecății, iar argumentele și afirmațiile invocate de apelant sunt vădit lipsite de suport juridic, fără raționament valabil circumstanțelor speței.

În motivarea recursului, avocatul Tarlev Pavel, în interesele lui Zaharcenco Vladimir, a invocat prevederile art. 432 alin. (l) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Instanța de recurs reține că în susținerea cererii de recurs, recurentul a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în cererea de apel.

Recurentul a reiterat că instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul că nu are un loc de muncă stabil, fapt care face imposibilă achitarea pensiei pentru întreținerea copilului minor în sumă de 2 000 de lei, ceea ce îl determină să solicite reducerea cuantumului pensiei pentru întreținerea copilului minor la suma de 1500 lei lunar.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate din 07 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată în adresa avocatului Tarlev Pavel, prin intermediul poștei electronice, la data de 03 ianuarie 2024, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică (f. d. 78).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 15 ianuarie 2024, în termenul legal.

La 24 aprilie 2024, în adresa Marianei Șumilo și Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Anenii Noi a fost expediată copia recursului declarat de avocatul Tarlev Pavel, în interesele lui Zaharcenco Vladimir, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 93).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Mariana Șumilo și Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Anenii Noi nu au făcut uz de dreptul procedural și nu au depus referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, 5 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s- ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de avocatul Tarlev Pavel, în interesele lui Zaharcenco Vladimir, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, în apel care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea 6 oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de avocatul Tarlev Pavel, în interesele lui Zaharcenco Vladimir, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Tarlev Pavel, în interesele lui Zaharcenco Vladimir, împotriva deciziei din 07 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Oxana Parfeni 7