2r-445/24 — Cu privire la încasarea datoriei

La 23 aprilie 2021, Î.M.G.F.L. „Nr.10”, în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Igor Bulgaru, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Zamuruev, solicitând încasarea datoriei în mărime de 53 059,82 de lei, constituită din: suma de 43 640,19 lei pentru energia termică; suma de 3 624,48 de lei pentru apa potabilă; suma de 2 403,47 de lei pentru apa menajeră; suma de 1 705 lei pentru deservirea blocului; suma de 1 045 de lei pentru deservirea echipamentului; suma de 468,24 de lei pentru transportarea deșeurilor; suma de 55 de lei pentru antena TV colectivă; suma de 118,44 de lei pentru radio, scadentă la 31 martie 2021 și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, drept urmare a admiterii cererii pârâtului Serghei Zamuruev, s-a dispus examinarea prezentei cauze civile în procedură contencioasă, în ordine generală.

Prin hotărârea din 30 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Î.M.G.F.L. „Nr.10”, în procedura falimentului. S-a încasat de la Serghei Zamuruev în beneficiul Î.M.G.F.L. „Nr.10”, în procedura falimentului, datoria formată prin neplata serviciilor locativ-comunale (energia termică, apa potabilă, apa menajeră, deservirea blocului, deservirea echipamentului, transportarea deșeurilor, antena TV colectivă, radio) în perioada până la 31 martie 2021, în mărime totală de 53 059,82 de lei. S-a încasat de la Serghei Zamuruev în beneficiul statului suma de 1 591,79 de lei cu titlu de taxă de stat.

În motivarea recursului s-a invocat că, la 11 octombrie 2024 a luat cunoștință de încheierea din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău și astfel este necesar repunerea în termenul de recurs. Instanța de apel nu a examinat sub toate aspectele și în mod obiectiv a tuturor circumstanțelor importante pentru soluționarea legală a cauzei. Instanța de apel a menționat că a cunoscut despre litigiu, inclusiv că s-a examinat, însă acest fapt nu a fost negat, doar că nu a avut posibilitate să conteste în termen hotărârea primei instanțe din 30 iunie 2022 și a depus cerere de apel la 24 octombrie 2022, deoarece până la 13 octombrie 2022 s-a aflat în stare de arest. Însă instanța de apel a ignorat acest fapt și a emis încheiere de respingere a cererii de repunere în termenul de declarare a apelului. Instanța de apel putea să-i ofere posibilitatea de a înlătura neajunsurile și de a prezenta dovezile aflării sub arest, care în mod evident ar fi fost înlăturate, reieșind din faptul că în conținutul cererii de apel se face referire la acest fapt. Or, în conformitate cu prevederile art. 171 alin. (1) din Codul de procedură civilă, după ce constată că cererea a fost depusă în judecată fără a se respecta condițiile art. 166 și 167 alin. (1) lit. a), c) și e), judecătorul emite, în cel mult 5 zile de la repartizarea cererii, o încheiere pentru a nu se da curs cererii, comunicând persoanei care a depus cererea acest fapt de încălcare și acordându-i un 2 termen rezonabil pentru lichidarea neajunsurilor. În plus, toate aceste dovezi că s-a aflat în stare de arest, sunt anexate la materialele dosarului. Acest fapt demonstrează că instanța de apel nu a examinat dosarul amplu și efectiv, încălcându-i prin acest fapt dreptul fundamental la apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, precum și dreptul la un proces echitabil.

Totodată, cu referire la prevederile art. 20 alin. (1),(2) din Constituția Republicii Moldova, art. 5 alin. (1), (2), (3) din Codul de procedură civilă, a menționat că anume art. 20 din Constituția Republicii Moldova reprezintă blocul fondator al sistemului democratic, în care orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă în cazul lezării drepturilor sale. Textul art. 20 indică în mod direct existența unei obligații active a statului de a asigura dreptul la satisfacție efectivă în justiție. Termenul „efectiv” este cheia elaborării cadrului obligațiilor statului. Sintagma „instanțe judecătorești competente” presupune obligația pozitivă a statului de a crea un sistem de instanțe, în număr suficient, și de a reglementa funcționarea lor în modul în care sunt satisfăcute cerințele minime (Constituția Republicii Moldova: comentariu/ coord. de proiect: Klaus Sollfrank; red/ Nina Pârțac, Lucia Țurcanu - Ch.: Arc, 2012). Art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului conține rigori internaționale în domeniul accesului liber la justiție și anume orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instanțelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin Constituție sau prin lege. Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din CEDO, trebuie interpretat în lumina principiului supremației dreptului, care presupune existența unei căi legale efective care să permită revendicarea drepturilor civile (Beles și alții împotriva Republicii Cehe, pct. 49). Fiecare justițiabil are dreptul să prezinte în fața unei instanțe orice contestație referitoare la „drepturile și obligațiile sale cu caracter civil”. Astfel, art. 6 § 1 consacră „dreptul la instanță”, la fel ca și dreptul de acces, și anume dreptul de a sesiza instanța în materie civilă, constituie un aspect (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 36). „Dreptul la instanță”, la fel ca și dreptul de acces, nu are un caracter absolut: drepturile pot da naștere la limitări, dar nu pot restricționa accesul liber al unui individ într-un mod sau până la un punct astfel încât dreptul să fie afectat în însăși esența sa (Philis împotriva Greciei, pct. 59; De Geouffre de la Pradelle împotriva Franței, pct. 28; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 229). Dreptul de acces la instanță trebuie să fie „concret și efectiv” (Bellet împotriva Franței, pct. 38). Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ „să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale” (Bellet împotriva Franței, pct. 36; Nunes Dias împotriva Portugaliei (dec.) în privința normelor privind citarea de a compărea în instanța). Legislația referitoare la formalitățile și termenele care trebuie respectate pentru a formula un recurs vizează asigurarea bunei administrări a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice (Cahete 3 de Goni împotriva Spaniei, pct. 36). Astfel, reglementarea în cauză sau aplicarea acesteia nu trebuie să împiedice justițiabilul să se prevaleze de o cale de atac disponibilă (Miragall Escolano și alții împotriva Spaniei, Zvolsky și Zvolska împotriva Republicii Cehe, pct. 51).

Copia recursului declarat a fost expediată intimatului la 05 noiembrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d. 129).

Art. 424 din Codul de procedură civilă: „(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curțile de apel.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 din Codul de procedură civilă: „(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă. (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 369 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, 4 atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului.”

Art. 10 din Codul de procedură civilă: (1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (3) Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Art. 4261 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin.(1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”

Din materialele cauzei civile rezultă că prin recursul depus la 23 octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.120 verso), de către avocatul Petru Răileanu, în interesele lui Serghei Zamuruev, se contestă încheierea din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău (f.d.121-122).

Prin încheierea din 25 ianuarie 2023, Curtea de Apel Chișinău, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, a respins cererea depusă de Serghei Zamuruev cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și a restituit împreună cu toate documentele anexate cererea de apel formulată de Serghei Zamuruev împotriva hotărârii din 30 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen (f.d.103-109).

În contextul dat, instanța de recurs reține că în virtutea art.425 din Codul de procedură civilă, încheierea emisă de instanța de apel la 25 ianuarie 2023 urma a fi contestată în termen de 15 zile din momentul comunicării acesteia, ceea ce la caz nu s-a respectat.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că prin scrisoarea datată cu 13 aprilie 2023 a fost expediată apelantului/recurentului Serghei Zamuruev copia încheierii din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău la adresa din mun.Chișinău, str. ****, nr. **, ap. **, indicată personal de ultimul în cererea de apel (f.d.86-87).

Totodată, la materialele cauzei civile se regăsesc cererile datate cu 08 februarie 2023 și 09 februarie 2023 adresate Curții de Apel Chișinău, prin care Serghei Zamuruev a solicitat acordarea dosarului pentru cunoștință și eliberarea copiei încheierii emise în prezenta cauză la 25 ianuarie 2023, motivând că a fost adoptată în lipsa sa, deoarece nu a fost înștiințat în modul corespunzător despre data ședinței de judecată (f.d.110-111).

La acest aspect, instanța de recurs notează că la adresa menționată supra, instanța ierarhic inferioară a expediat apelantului citația privind informarea despre data și ora ședinței de judecată din 25 ianuarie 2023, ora 11:00, stabilită pentru examinarea chestiunii repunerii în termenul de apel (f.d.91), însă corespondența a fost restituită instanței ca fiind nereclamată (f.d.99-100). Drept urmare, nereclamarea trimiterii poștale de către destinatar nu poate fi pusă pe seama instanței.

În ceea ce vizează argumentele aduse în recursul depus la 23 octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.120 verso), instanța de recurs relevă că acestea nu justifică repunerea în termenul de declare a recursului împotriva încheierii din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în situația în care recurentul a avut posibilitatea de a se conforma prevederilor legale și a declara recursul în termen. Or, din textul cererii 6 formulate la 09 februarie 2023 rezultă că recurentul cunoștea despre încheierea emisă la 25 ianuarie 2023. Chiar și în lipsa unei mențiuni exprese sau confirmări despre recepționarea de către Serghei Zamuruev a copiei încheierii instanței de apel, nu poate determina la caz repunerea în termen, deoarece depunerea cererii de către ultimul la 09 februarie 2023 pentru eliberarea unei copii a încheierii emise, denotă faptul că deja cunoștea de existența acesteia.

În altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că argumentul avocatului recurentului, Petru Răileanu, precum că a luat cunoștință la 11 octombrie 2024 de încheierea din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, de asemenea, nu justifică repunerea în termenul de recurs. În condițiile în care recurentul și-a exercitat dreptul de a contesta cu apel hotărârea primei instanțe, depunând în acest sens cererea de apel la 24 octombrie 2022 (f.d. 86), intervenirea avocatului și luarea de cunoștință la cererea acestuia de materialele cauzei la 11 octombrie 2024, inclusiv de încheierea din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, nu poate fi reținut ca un argument în favoarea admiterii cererii de repunere în termenul de recurs. Mai mult, mandatul avocatului Petru Răileanu, seria MA nr. 2069227, este datat cu 04 ianuarie 2024 (f.d. 116), fiind desemnat din oficiu să acorde asistență juridică lui Serghei Zamuruev în baza deciziei din 12 iunie 2023 a Oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență juridică Garantată de Stat (f.d. 117). Iar cererea avocatului Petru Răileanu de a lua cunoștință de materialele prezentei cauze civile a fost depusă doar la 13 septembrie 2024 (f.d. 115), deși însuși Serghei Zamuruev deja la 09 februarie 2023 cunoștea de existența actului judecătoresc emis, având în vedere cererea depusă de ultimul pentru eliberarea unei copii a acestuia (f.d.111).

În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă declararea în afara termenului legal stabilit de legiuitor a recursului de către Serghei Zamuruev, reprezentat de avocatul Petru Răileanu, iar argumentele aduse în favoarea repunerii în termenul de recurs, nu pot determina admiterea acestora, având în vederea realizarea acestui drept peste aproximativ un an și zece luni.

La caz, instanța de recurs reiterează că recurentul a cunoscut despre litigiul în cauza, precum și de hotărârea primei instanțe, împotriva căreia la data de 24 octombrie 2022 a exercitat calea de atac-apelul.

În ceea ce vizează argumentele recurentului precum că a fost în imposibilitate de a contesta în termen hotărârea primei instanțe, având în vedere aflarea sa în detenție, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că acestea au fost supuse aprecierii de către instanța de apel în încheierea din 25 ianuarie 2023. Drept urmare, în contextul declarării recursului împotriva încheierii instanței de apel în afara termenului legal și lipsei temeiurilor ce ar determina repunerea în termenul de recurs, argumentele avocatului recurentului aduse în dezacord cu încheierea 7 instanței de apel nu pot fi supuse aprecierii sub aspectul temeiniciei/netemeiniciei acestora.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

De altfel, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene în interiorul cărora urmează a fi valorificate, or, în caz contrar survin sancțiunile procedurale în sensul art.10 din Codul de procedură civilă. Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

În corolar, având în vederea respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a restitui cererea de recurs depusă de Serghei Zamuruev, reprezentat de avocatul Petru Răileanu, ca fiind depusă în afara termenului legal.

Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art.269-270, art. 4261 alin.(1) lit. a), alin.(2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Serghei Zamuruev, reprezentat de avocatul Petru Răileanu, cu privire la de repunerea în termenul de declarare a recursului. Restituie recursul declarat de Serghei Zamuruev, reprezentat de avocatul Petru Răileanu, împotriva încheierii din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ „Nr.10”, în procedura falimentului, împotriva lui Serghei Zamuruev cu privire la încasarea datoriei. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8