2ra-1417/22 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1417/22 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1417/22

2-20139111-01-2ra-04102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ojoga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Oleg Zamșa, reprezentat de

avocatul Svetlana Chirilenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ „Nr.13” din Chișinău, în procedura

falimentului, împotriva lui Oleg Zamșa cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 05 noiembrie 2020, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ „Nr.13” din Chișinău, în procedura falimentului, (în continuare Î.M.G.F.L.

„Nr.13” din Chișinău, în procedura falimentului), a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Oleg Zamșa, solicitând încasarea datoriei pentru consumul

energiei termice în mărime de 2361,27 de lei, neachitată pentru perioada până la data

de 01 august 2020.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, proprietarii/locatarii blocurilor

locative nu-și onorează obligațiile de plată și astfel înregistrează datorii față de

prestatorii serviciilor locativ-comunale, ceea ce a condus la incapacitatea de plată și

drept urmare starea de faliment. Or, locatarii blocurilor locative gestionate

beneficiază nemijlocit de serviciile prestate, drept urmare au obligația de a achita în

termen și în cuantum deplin contravaloarea acestora conform facturilor primite.

Având în vedere neachitarea datoriilor la serviciile locativ-comunale, inclusiv pentru

energia termică de către proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor

locuibile și nelocuibile ale blocului locativ gestionat, reclamantul a susținut că, este

în drept să acționeze consumatorii în instanța de judecată pentru încasarea datoriei,

precum și are obligația de a o face, pentru a stinge datoriile acumulate față de

prestatorii serviciilor comunale livrate locatarilor, din contul achitărilor efectuate de

către consumatorii finali restanți.

Reclamantul a precizat că, în baza informației din Registrul bunurilor imobile,

pârâtul Oleg Zamșa este proprietarul apartamentului nr.xxxxx din str. xxxxx, nr.

xxxxx, mun. Chișinău, care este și beneficiarul serviciilor prestate, beneficiind de

1

acestea în volum deplin, fără întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în

vigoare. Astfel, la data de 01 august 2020 datoria acumulată pentru consumul

energiei termice constituia 2361,27 de lei.

Prin încheierea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins excepția de tardivitate înaintată de Oleg Zamșa, în cadrul examinării

cererii de chemare în judecată depusă de Î.M.G.F.L. „Nr.13” din Chișinău, în

procedura falimentului, împotriva lui Oleg Zamșa cu privire la încasarea datoriei.

Prin hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Î.M.G.F.L. „Nr.13” din

Chișinău, în procedura falimentului și s-a încasat de la Oleg Zamșa în beneficiul

Î.M.G.F.L. „Nr.13” din Chișinău, în procedura falimentului, datoria pentru

consumul energiei termice acumulată pentru perioada 01 mai 2017-01 august 2020

în mărime de 10,87 de lei; în rest cerințele au fost respinse ca fiind neîntemeiate; s-

a încasat de la Oleg Zamșa la bugetul de stat, taxa de stat în mărime de 270 de lei și

cheltuielile suportate de instanța de judecată în legătură cu soluționarea cauzei în

mărime de 20,85 de lei.

Prin decizia din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Î.M.G.F.L. „Nr.13” din Chișinău, în procedura falimentului și s-a casat

integral hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru; s-a

pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis cererea de chemare în judecată depusă

de Î.M.G.F.L. „Nr.13” din Chișinău, în procedura falimentului și s-a încasat de la

Oleg Zamșa în beneficiul Î.M.G.F.L. „Nr.13” din Chișinău, în procedura

falimentului, cu titlu de datorie, suma de 2361,27 de lei, precum și cheltuielile pentru

citarea publică în sumă de 100 de lei; s-a încasat de la Oleg Zamșa în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 202,50 de lei.

În consolidarea soluției, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate prin prisma argumentelor invocate în apel și raportându-le la

suportul probatoriu, a constatat că, concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre,

sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, precum și că normele de drept material

au fost aplicate eronat.

Instanța de apel a accentuat că, în temeiul art. 372 Cod de procedură civilă,

procedura de apel are caracter devolutiv, iar apelantul în acest sens este îndreptățit

să-și formuleze apărarea în fața instanței de apel, astfel, la caz urmează de accentuat

că Î.M.G.F.L. „Nr.13” din Chișinău, în procedura falimentului, a prezentat în

instanța de apel informația „Info Bon” SRL privind achitările serviciilor locativ-

comunale de către locatarul Oleg Zamșa pentru perioada ianuarie 2015-ianuarie

2022, precum și informația cu privire la sumele calculate pentru perioada mai 2017-

februarie 2022 (f.d.81-83, 84-92).

Prin urmare, instanța de apel are obligația să verifice, în limitele cererii de apel,

stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, având

posibilitatea de completare a probelor administrate de prima instanță, precum și

administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 372 alin. (1) Cod de procedură

civilă dacă sunt necesare pentru justa soluționare a cauzei.

Deci, dispoziția art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă statuează caracterul

devolutiv al apelului, cale ordinară de atac ce are ca principală trăsătură aducerea

litigiului în fața instanței de apel ca instanță de fond în limita cererii de apel, adică i

2

se transmite dreptul de a judeca cauza de la o instanță de fond la o altă instanță

ierarhic superioară și astfel, are obligația de a rejudeca fondul acesteia.

Instanța de apel a reținut că, potrivit informației privind achitările serviciilor

locativ-comunale de către locatarul Oleg Zamșa pentru locul de consum str. xxxxx

bl. xxxxx ap. xxxxx, pentru perioada ianuarie 2015- ianuarie 2022 se atestă o datorie

pentru consumul energiei termice în mărime de 2326,10 lei (f.d.81-83).

Totodată, potrivit informației „Info Bon” SRL cu privire la sumele calculate

pentru perioada mai 2017- februarie 2022 pentru locul de consum str. xxxxx bl.

xxxxx ap. xxxxx, rezultă că, Oleg Zamșa înregistrează o datorie față de gestionarul

fondului locativ în mărime de 2761,23 de lei. Totodată, s-a accentuat că, potrivit

calculului respectiv se atestă o achitare în mărime de 500 lei pentru luna ianuarie

2019 (a se vedea f.d.84-92).

Potrivit facturii de plată pentru locul de consum ap. xxxxx, situat pe adresa

mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. xxxxx, pentru luna iulie 2020, Oleg Zamșa are o

datorie în mărime de 2361,27 de lei (f.d.80).

În context a fost redat conținutul prevederilor art. 774 alin.(1), art. 776, art. 858

alin. (2), art. 892 alin. (1) Cod civil, pct.17 al Hotărârii Guvernului nr.191 din 19

februarie 2002, art. 3 alin. (1) lit.a), b), c), d), f), art.25 alin.(1), (5) din Legea

serviciilor publice de gospodărie comunală nr.1402 din 24 octombrie 2002, art. 37

alin. (3), art. 51 alin.(4) din Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015.

Instanța de apel a apreciat ca fiind eronate concluziile primei instanțe cu

trimitere la faptul că în privința datoriei acumulate până în luna mai 2017 în mărime

de 2350,40 de lei, reclamantul Î.M.G.F.L. „Nr.13” din Chișinău, în procedura

falimentului, contrar art.118 alin.(1) Cod de procedură civilă, nu a prezentat probe

pertinente și concludente ce ar demonstra existența acestei datorii, dat fiind faptul

că, datoria respectivă rezultă expres din informația cu privire la sumele calculate și

achitate pentru consumul energiei termice pentru perioada mai 2017-octombrie

2020, pentru apartamentul xxxxx din mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. xxxxx, din care

rezultă datoria pentru consumul energiei termice constituie 2361,27 de lei.

De asemenea, instanța de apel a reținut faptul că, datoria pretinsă de

reclamantul Î.M.G.F.L. „Nr.13” din Chișinău, în procedura falimentului, în mărime

de 2361,27 de lei este confirmată inclusiv prin actele prezentate de către ultimul la

etapa judecării cauzei în ordine de apel, informația privind achitările serviciilor

locativ-comunale pentru perioada ianuarie 2015-ianuarie 2022, informația

prezentată de „Info Bon” SRL cu privire la sumele calculate pentru perioada mai

2017- februarie 2022 și factura de plată pentru locul de consum, ap. xxxxx situat pe

adresa mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. xxxxx, pentru luna iulie 2020, iar pârâtul, la

rândul său, nu a prezentat dovada stingerii pretinsei datorii.

Instanța de apel a reținut și faptul că, prin încheierea instanței de fond din 13

octombrie 2021 ( f.d.78-79), instanța de judecată a constatat faptul că acțiunea nu

este tardivă și că ultima achitare a fost efectuată de către pârâtul Oleg Zamșa în luna

ianuarie 2019.

În această ordine de idei, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată pretenția

Î.M.G.F.L. „Nr.13” din Chișinău, în procedura falimentului, privind încasarea de la

Oleg Zamșa, cu titlu de datorie pentru consumul energiei termice pentru

apartamentul nr. xxxxx din mun. Chișinău, str. xxxxx, nr. xxxxx, a sumei de 2361,27

de lei, acumulată până în luna august a anului 2020, având în vedere că consumatorul

3

nu și-a onorat obligația de plată față de furnizor, iar, pe cale de consecință, a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Î.M.G.F.L. „Nr.13” din Chișinău, în

procedura falimentului.

Adițional, instanța de apel a stabilit faptul că apelantul Î.M.G.F.L. „Nr.13” din

Chișinău, în procedura falimentului, a suportat cheltuieli în vederea citării publice a

intimatului Oleg Zamșa în mărime de 100 de lei, potrivit facturii fiscale din 27 mai

2022, iar în acest sens, conform art. 94 Cod de procedură civilă, Oleg Zamșa

urmează să compenseze reclamantului cheltuielile respective, din care considerent,

instanța judiciară a admis această solicitare a apelantului-reclamant Î.M.G.F.L.

„Nr.13” din Chișinău, în procedura falimentului.

La 12 septembrie 2022, prin intermediul poștei (f.d.131), Oleg Zamșa,

reprezentat de avocatul Svetlana Chirilenco, a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului

spre examinare, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe, compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia instanței de apel este ilegală,

nefondată și neîntemeiată și contravine prevederilor normelor de drept procesual și

normelor de drept material.

Cu referire la prevederile art. 117 alin. (1), art.118 alin.(1) Cod de procedură

civilă, recurentul a indicat că, la depunerea cererii de chemare în judecată, drept

unica probă cu privire la datoria restantă de către intimat a fost prezentată informația

cu privire la sumele calculate și achitate pentru perioada mai 2017 - august 2020,

pentru energia termică în mărime de 2361,27 de lei. Deși, a fost solicitată încasarea

datoriei pentru consumul energiei termice în mărime de 2361,27 de lei, după cum și

a fost constatat corect de către prima instanță, din conținutul informației despre

achitarea serviciilor locativ-comunale, pentru perioada mai 2017 - septembrie 2020,

rezultă expres că, a acumulat o datorie pentru consumul energiei termice în mărime

doar de 10,87 de lei, or, înregistrează și achitări periodice ale plăților pentru energia

termică. În context a precizat că, referitor la datoria acumulată până în luna mai 2017

în mărime de 2350,40 de lei, fiind constatat de către prima instanță că reclamantul,

contrar art.118 alin.(1) Cod de procedură civilă, nu a prezentat probe pertinente și

concludente ce ar demonstra existența acestei datorii, cum ar fi calcul desfășurat al

datoriei, informația privind sumele calculate și sumele achitate. Prin urmare, în lipsa

înscrisurilor nominalizate, această sumă nu poate fi pusă în sarcina sa. Cumulul de

probe anexate la materialele cauzei, în opinia recurentului, denotă neonorarea

obligației în calitate de proprietar al apartamentului pentru serviciului de furnizare a

energiei termice, doar în mărime de 10,87 de lei, datorie acumulată pentru perioada

01 mai 2017 - 01 august 2020. Între timp fiind achitată suma de 500 de lei în luna

decembrie 2019, în rest fiind indicată suma drept o datorie istorică acumulată până

în luna mai, anul 2017, fără prezentarea calcului desfășurat. Or, acest fapt a servit

drept temei pentru înaintarea în cadrul examinării cauzei în fond în prima instanță a

cererii cu privire la excepția de tardivitate.

Totodată, a precizat că, apartamentul în cauză a fost deconectat de la sistemul

de încălzire centralizat, fiind instalată încălzire autonomă. În opinia recurentului, la

caz este aplicabilă hotărârea nr.4 din 03 martie 2022 pentru controlul

constituționalității unor prevederi din Legea nr. 92 din 29 mai 2014 cu privire la

energia termică și promovarea cogenerării și din Regulamentul aprobat prin

4

Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, prin care s-au declarat

neconstituționale punctele 8, 81, 82, 83, 84 și 86 din Anexa nr. 7 la Regulamentul cu

privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și

necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile

deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constată că ține de

obligația părților de a lua măsuri necesare privind protejarea drepturilor sale de acces

la justiție (a se vedea cauza Van Harn vs Germania, nr.7557/03 din 11 septembrie

2007). În opinia recurentului, la caz, reclamantul nu a luat măsurile necesare după

cum sugerează jurisprudența CtEDO, inclusiv prevederile legislației în vigoare

naționale, de a proteja drepturile de acces la instanță, prin înaintarea acțiunii în limita

termenului de prescripție.

CtEDO a subliniat că, rolul unei hotărâri motivate arată respectarea art. 6§1

CEDO, precum și că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv

decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având

obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și

elementelor de a proba sau cel puțin de a le aprecia. De altfel, instanța de apel nu se

poate limita să preia total sau parțial poziția, la caz.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 05 octombrie 2022 (f.d.134)

a fost expediată în adresa intimatului Î.M.G.F.L. „Nr.13” din Chișinău, în procedura

falimentului și a fost recepționată la 10 octombrie 2022, conform avizului de recepție

(f.d.136).

Referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 22 iunie 2022, iar cererea de recurs

a fost depusă la 12 septembrie 2022, prin intermediul poștei (f.d.131).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale către participanții

la proces, conform scrisorii datate cu 01 august 2022 (f.d.122). Astfel, recursul este

declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Oleg Zamșa, reprezentat de

avocatul Svetlana Chirilenco, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

5

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oleg Zamșa, reprezentat de

avocatul Svetlana Chirilenco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Oleg Zamșa, reprezentat de avocatul

Svetlana Chirilenco.

6

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Oleg Zamșa, reprezentat de

avocatul Svetlana Chirilenco, împotriva deciziei din 22 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

7